vineri, 10 februarie 2023

Sfântul Cuvios Prohor de la Lavra Peşterilor din Kiev

 Sfântul Cuvios Prohor de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina (10 februarie

Acesta porni spre mănăstirea Lavrei Peşterilor în anii întunecaţi ai domniei lui Mihail Sviatopolk Iziaslavici, fiind primit cu purtare de grijă părintească de stareţul Ioan care după încercările cuvenite îl îmbrăcă în haina monahală.


Sfântul Prohor se nevoia cu multă râvnă. Postea aspru, căci nu mânca niciodată altceva decât puţină pâine şi apă. Pâinea şi-o făcea singur din rădăcini amare de lobodă pe care o culegea vara, le măcina şi îi ajungea pentru întreg anul. Pentru aceasta fraţii l-au numit Lobodnic, căci nici o altă mâncare sau fruct nu a gustat până la adormirea sa. Singură anafura luată după Sfânta Liturghie pe care fraţii o făceau din făină de grâu o lua sfântul părinte în afara hranei sale obişnuite.


Bunul Dumnezeu, văzându-i râvna şi evlavia cu care îşi chinuieşte trupul, preschimbă amărăciunea pâinicilor sale în dulceaţă, minune ce îi umplu inima de bucurie căci Cel ce pe toate le vede din înălţime a primit şi osteneala sa.


În vremea aceea, se iscă o foamete cumplită în întreaga Rusie, abătându-se şi asupra Kievului. Din rânduiala lui Dumnezeu în anul acela crescu lobodă mai mult decât în alţi ani, iar cuviosul părinte pe puse neobosit să macine şi să facă pâine întreaga noapte pentru a o împărţi a doua zi celor flămânzi. Spre uimirea tuturor pâinicile sale erau aurii şi mai bune şi mai dulci chiar şi decât pâinea din grâu făcută de fraţi pentru întreaga obşte.


În vremea războiului civil dintre Sviatopolk şi domnitorii Vladimir şi Peremislav, era mare lipsă de sare, din această pricină sfântul Pohor îi rugă pe fraţi să aducă în chilia sa toată cenuşa pe care o puteau afla şi pentru rugăciunile sale se preschimbă în sare. Mai mult decât atât, fraţii văzură că sarea din chilia sa nu se termina niciodată, oricât de multă ar fi luat din ea pentru a o da nevoiaşilor.


Pentru smerenia sa, Dumnezeu îl preamări pe bineplăcutul Său cu multe şi felurite minuni pe care ne vom opri a le înfăţişa aici pentru a nu lungi peste măsură cuvântul.


După fericita sa adormire, din anul 1107, credincioşii l-au cinstit cu căldură ca pe un grabnic ajutător în nevoi şi necazuri, căci mormântul său s-a arătat a fi izvor de multe minuni. S-au păstrat mai ales multe minuni săvârşite de dânsul în vreme de foamete, invazii şi molime.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu