tag:blogger.com,1999:blog-74763949323835464832024-03-09T18:46:32.942-08:00Schitul Sf. Ilie - BerzuntiIsaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.comBlogger776125tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-91573186412315605742023-05-08T10:22:00.003-07:002023-05-08T10:22:45.009-07:00Acatistul Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan<p> Acatistul Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGtOj7XUx4Xpd1oHGcObtd4KHuflFeoAebL3T5qIwWH7l1_PkgCGvmr0YrsK-YyKWkOXByqRrco-61eWjVZ4SkH9LEbG46PrnZqeyxK5u6qGrLe92vinsB__CUb91pVRxrHSCiaMoUtwc1BIuYnHNB616Pjy967RhxkLxKuDhEc7dhd3c8yf8m5o54Iw/s800/FB_IMG_1683527275452.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="800" data-original-width="601" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGtOj7XUx4Xpd1oHGcObtd4KHuflFeoAebL3T5qIwWH7l1_PkgCGvmr0YrsK-YyKWkOXByqRrco-61eWjVZ4SkH9LEbG46PrnZqeyxK5u6qGrLe92vinsB__CUb91pVRxrHSCiaMoUtwc1BIuYnHNB616Pjy967RhxkLxKuDhEc7dhd3c8yf8m5o54Iw/w480-h640/FB_IMG_1683527275452.jpg" width="480" /></a></div><br /><p><br /></p><p>Preotul dă obișnuita binecuvântare:</p><p><br /></p><p>Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>Iar dacă nu este preot, se zice:</p><p><br /></p><p>În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!</p><p><br /></p><p>Apoi Rugăciunile începătoare:</p><p><br /></p><p>Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.</p><p><br /></p><p>Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.</p><p><br /></p><p>Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.</p><p><br /></p><p>Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.</p><p><br /></p><p>Apoi Troparele de umilință, glasul al șaselea:</p><p><br /></p><p>Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.</p><p><br /></p><p>Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>A Născătoarei de Dumnezeu:</p><p><br /></p><p>Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.</p><p><br /></p><p>Apoi Crezul:</p><p><br /></p><p>Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.</p><p>Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.</p><p>Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.</p><p>Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.</p><p>Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.</p><p>Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.</p><p>Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.</p><p>Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.</p><p>Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească (apostolică) Biserică.</p><p>Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.</p><p>Aştept învierea morţilor.</p><p>Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 12 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!</p><p>Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!</p><p>Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Psalmul 142:</p><p><br /></p><p>1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta. </p><p>2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta. </p><p>3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. </p><p>4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. </p><p>5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit. </p><p>6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. </p><p>7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. </p><p>8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. </p><p>9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. </p><p>10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. </p><p>11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. </p><p>12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. </p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!</p><p>Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!</p><p>Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! (cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)</p><p><br /></p><p>Tropar la Sărbătoarea Adormirii Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan</p><p><br /></p><p>Glasul 2</p><p><br /></p><p>Apostole iubite al lui Hristos Dumnezeu, grăbește de mântuiește pe poporul cel fără de răspuns. Că te primește când cazi către Dânsul, Cel Ce te-a primit când te-ai rezemat pe pieptul Lui: pe Acela roagă-L, de Dumnezeu Cuvântătorule, ca norul vrăjmașilor cel căzut asupra noastră să se risipească, cerându-ne nouă pace și mare milă.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 12 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Psalmul 50:</p><p><br /></p><p>1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. </p><p>2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. </p><p>3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. </p><p>4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. </p><p>5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. </p><p>6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea. </p><p>7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie. </p><p>8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. </p><p>9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite. </p><p>10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le. </p><p>11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. </p><p>12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine. </p><p>13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. </p><p>14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. </p><p>15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta. </p><p>16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. </p><p>17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. </p><p>18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. </p><p>19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. </p><p>20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței. </p><p><br /></p><p>Condacul 1 </p><p><br /></p><p>Veniți, toate popoarele creștinești, pe „Fiul Tunetului” să-l lăudăm, pe Apostolul și Evanghelistul Ioan, cel ce a scris și a tunat dogmele dumnezeiești în toată lumea, căruia cu credință și cu evlavie din inimă să-i strigăm: Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite! </p><p><br /></p><p>Icosul 1 </p><p><br /></p><p>Pe văzătorul tainelor cerești, pe vasul cel preacurat al fecioriei care la Cina cea de Taină pe pieptul lui Iisus s-a rezemat și din izvorul înțelepciunii Celui fără de margini s-a adăpat, să-l lăudăm cu toții, cei iubitori de Hristos, și cu dorire, așa să-i strigăm:</p><p>Bucură-te, cel ce grija lumii ai lepădat;</p><p>Bucură-te, cel ce lui Hristos cu multă dragoste ai urmat;</p><p>Bucură-te, cel ce de la pescuire către Hristos ai fost chemat;</p><p>Bucură-te, cel ce cu mreaja cuvântului pe popoare le-ai mânat;</p><p>Bucură-te, că tunetul teologiei tale la toată lumea s-a auzit;</p><p>Bucură-te, că feciorelnica ta viață o ai cinstit;</p><p>Bucură-te, că pentru neprihănita ta viață, de Cuvântul Vieții ai fost iubit;</p><p>Bucură-te, stâlp al Bisericii prealuminos;</p><p>Bucură-te, ucenicul cel iubit al lui Hristos;</p><p>Bucură-te, că toate minunile cele preamari Hristos ți le-a arătat;</p><p>Bucură-te, că tainele cele preaînalte ție ți le-a încredințat;</p><p>Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 2-lea </p><p><br /></p><p>În muntele Taborului ai văzut slava lui Hristos, pe cât este cu putință omului a o vedea, și din tainica descoperire, înțelegând că El este Stăpânul morții și al vieții, din inimă I-ai cântat Lui laudă: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 2-lea </p><p><br /></p><p>Ca un ucenic preaiubit și ca un prieten preacinstit al lui Hristos, pururea lângă El te afli și pururea pe El din inimă Îl iubești; pentru care și noi te lăudăm și zicem:</p><p>Bucură-te, că la învierea fiicei lui Iair tu de Domnul ai fost chemat;</p><p>Bucură-te, că la răstignirea Domnului tu lângă crucea Lui ai stat;</p><p>Bucură-te, că la înfricoșatele taine ale Pătimirilor lui Hristos și tu cu inima ai pătimit;</p><p>Bucură-te, că Pătimirile Domnului și Stăpânului Vieții cu inima plină de durere le-ai privit;</p><p>Bucură-te, că pe Domnul până la a Sa moarte L-ai urmat;</p><p>Bucură-te, că Domnul de pe Cruce cu tine a vorbit;</p><p>Bucură-te, că pe tine fiu al Maicii Lui te-a numit;</p><p>Bucură-te, că pe Sfânta Sa Maică Domnul ție ți-a încredințat-o;</p><p>Bucură-te, că tu spre pază și îngrijire pe Preasfânta Sa Maică o ai luat;</p><p>Bucură-te, că la preacinstita ei Adormire cu mare evlavie ai slujit;</p><p>Bucură-te, că stâlparea cea adusă ei de Arhanghelul Gavriil ai purtat-o înaintea sicriului celei Preasfinte;</p><p>Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 3-lea </p><p><br /></p><p>După Adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, împreună cu ucenicul tău Prohor, în Asia ai plecat și acolo cuvântul Domnului ai propovăduit și pe toți cei ce au crezut i-ai învățat să cânte lui Dumnezeu: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 3-lea </p><p><br /></p><p>Văzând mai înainte, cu ochii cei de gând, ispitele și primejdiile ce te așteaptă în calea propovăduirii Evangheliei, prin credință fierbinte și dragoste de Dumnezeu, asupra întristării și mâhnirii care te împiedica de la alegerea ta ai îndrăznit; pentru aceasta te fericim și zicem:</p><p>Bucură-te, că în Asia cuvântul Domnului ai predicat;</p><p>Bucură-te, că pentru mărturisirea adevărului multe primejdii și multe necazuri ai răbdat;</p><p>Bucură-te, că împreună cu ucenicul tău Prohor în Efesul Asiei ai intrat;</p><p>Bucură-te, că acolo pe Romana cu toată casa ei o ai botezat;</p><p>Bucură-te, că pe Domnus cu puterea lui Hristos l-ai înviat;</p><p>Bucură-te, că pe Dioscorid, tatăl lui Domnus, la viață l-ai întors;</p><p>Bucură-te, că prin aceste minuni pe mulți i-ai întors la Hristos;</p><p>Bucură-te, că și alți trei sute de morți ai înviat;</p><p>Bucură-te, că și pe cel slăbănog de doisprezece ani l-ai făcut sănătos;</p><p>Bucură-te, că, prin alte rugăciuni, templul Artemidei din temelie l-ai dărâmat;</p><p>Bucură-te, că la căderea templului nici un om nu s-a vătămat;</p><p>Bucură-te, că din porunca împăratului Domițian la Roma ai plecat legat;</p><p>Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 4-lea </p><p><br /></p><p>Cu focul dragostei lui Hristos fiind foarte înfierbântat, porunca tiranului împărat pe tine nu te-a înspăimântat, ci, cu mare bucurie primind legăturile pentru Domnul, din inimă Îl lăudai pe El, cântând: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 4-lea </p><p><br /></p><p>Legatu-te-au pe tine ostașii cei tineri cu lanțuri și cu cătușe, ducându-te la corabie, sub paza lor, spre Roma, unde ai plecat și proniei dulcelui tău Iisus cu blândețe și liniște te-ai supus, pentru care și noi te lăudăm, zicând:</p><p>Bucură-te, că tu, prin legăturile celor tirani, Stăpânului tău te-ai asemănat;</p><p>Bucură-te, că El, pentru a noastră mântuire, de cei fără de lege a fost prins și legat;</p><p>Bucură-te, că față de ostașii cei păgâni și tirani cu multă dragoste te-ai purtat;</p><p>Bucură-te, că furtuna mării ce era să fie mai înainte o ai arătat;</p><p>Bucură-te, că în acea călătorie, pe toți din corabie cu minunile tale i-ai înspăimântat;</p><p>Bucură-te, că în a ta inimă pururea pe Hristos Îl aveai;</p><p>Bucură-te, căci cu a Lui putere minuni mari săvârșeai;</p><p>Bucură-te, că icoana vieții lui Hristos în tine foarte s-a închipuit;</p><p>Bucură-te, că tu din toată inima pe El L-ai iubit;</p><p>Bucură-te, că în calea suferințelor cu mare dorire Lui I-ai urmat;</p><p>Bucură-te, că, dorind dragostea Lui, spre chinuri cu bucurie ai călătorit;</p><p>Bucură-te, că pe tine, iubitul Său ucenic, puterea Domnului pururea te-a sprijinit;</p><p>Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 5-lea </p><p><br /></p><p>Potolit-ai, cuvântătorule de Dumnezeu, furtuna cea înfricoșătoare a mării cu sfintele tale rugăciuni. Și această minune văzând-o toți cei de pe corabie, foarte s-au spăimântat, cunoscând puterea Adevăratului Dumnezeu ce era întru tine; iar tu pe toți i-ai îndemnat să cânte lui Dumnezeu: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 5-lea </p><p><br /></p><p>În ostrovul Patmos, din porunca păgânului împărat Domițian, ai fost izgonit, căci acolo, prin pronia lui Dumnezeu cea bună, spre folosul multora ai venit, pentru care și noi cu evlavie te lăudăm așa:</p><p>Bucură-te, că de ostașii cei tirani cu lanțuri ai fost legat;</p><p>Bucură-te, că sub paza ostașilor spre Patmos împreună cu ucenicul tău Prohor ai călătorit;</p><p>Bucură-te, că, în această călătorie, pe tânărul cel înecat cu rugăciunea tu l-ai înviat;</p><p>Bucură-te, căci cu această minune pe toți i-ai înspăimântat;</p><p>Bucură-te, că și furtuna mării tot cu rugăciunea ta o ai liniștit;</p><p>Bucură-te, că pe ostașul cel bolnav l-ai tămăduit;</p><p>Bucură-te, că și apa mării cu rugăciunea ta o ai îndulcit;</p><p>Bucură-te, că pe cel ce murea de sete în corabie de moarte l-ai izbăvit;</p><p>Bucură-te, că Evanghelia lui Hristos în ostrovul Patmos o ai propovăduit;</p><p>Bucură-te, că pe Miron și pe toți ai casei lui i-ai creștinat;</p><p>Bucură-te, că și templul lui Apelie cu cuvântul la pământ l-ai răsturnat;</p><p>Bucură-te, că puterea cea drăceasca a lui Chinops vrăjitorul neputincioasă o ai arătat;</p><p>Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 6-lea </p><p><br /></p><p>La chemarea antipatului, pe femeia lui, care foarte se chinuia a naște, numai cu trecerea pragului lor o ai ușurat. Și această minune văzând-o antipatul, casa lui a crezut în Hristos și a dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 6-lea </p><p><br /></p><p>Petrecând în acest loc timp de trei ani și ducându-te într-o cetate ai cărei locuitori erau foarte întunecați cu slujirea de idoli, foarte te-ai ostenit pentru propovăduirea cuvântului, spre a lor minunare, și astfel ai adus mare mulțime la Hristos; drept aceea, cu dorire te lăudăm așa:</p><p>Bucură-te, că pe locuitorii cetății aceleia cu cuvântul adevărului i-ai luminat;</p><p>Bucură-te, că pe tinerii cei legați spre jertfa diavolului de moarte i-ai scăpat;</p><p>Bucură-te, că pe diavolul cel în chip de lup, legându-l, l-ai întrebat;</p><p>Bucură-te, că prin puterea lui Hristos din acel ostrov l-ai alungat;</p><p>Bucură-te, că pe fiul jertfitorului lui Die l-ai înviat;</p><p>Bucură-te, că a idolului Dionis templu cu rugăciunea l-ai dărâmat;</p><p>Bucură-te, că pe Nuchian vrăjitorul l-ai biruit;</p><p>Bucură-te, că și mâna antipatului o ai uscat;</p><p>Bucură-te, că, prin uscarea mânii, antipatul a cunoscut pe Dumnezeul Cel adevărat;</p><p>Bucură-te, că și Procliania, crezând în Hristos, s-a botezat;</p><p>Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 7-lea </p><p><br /></p><p>Înainte de întoarcerea la Efes ai scris celor din ostrovul Patmos Evanghelia lui Hristos și înfricoșătoarele vedenii ale Apocalipsului, iar mulțimea credincioșilor de acolo a păstrat cele scrise spre a lor luminare și mântuire, ca și pe înseși cuvintele lui Hristos, și pentru bogăția dogmelor celor din ele, slavă au dat lui Dumnezeu, cântând: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 7-lea </p><p><br /></p><p>Începutul Evangheliei tale început al dogmelor celor preaînalte Bisericii lui Hristos a rămas, căci tu pe Cuvântul lui Dumnezeu L-ai mărturisit că S-a întrupat și între oameni a locuit. Minunându-ne dar, după cuviință, de înălțimea cea duhovnicească a înțelepciunii tale, pe tine te lăudăm zicând așa:</p><p>Bucură-te, că tu pe Cuvântul lui Dumnezeu L-ai mărturisit că este Dumnezeu adevărat;</p><p>Bucură-te, că ai mărturisit că a fost la Dumnezeu Cuvântul dintru început;</p><p>Bucură-te, că tu ai arătat că nimic din cele ce sunt făcute fără de El nu s-au făcut;</p><p>Bucură-te, că taina Întrupării Cuvântului mai presus de toate tainele se arată a fi;</p><p>Bucură-te, că, într-adevăr, taina Întrupării Cuvântului pe toate tainele le covârșește;</p><p>Bucură-te, că tu cu o minte mai presus de teologia cea catafatică te-ai suit;</p><p>Bucură-te, că pe cele neînțelese de a ta minte prin spaimă și minune le-ai cinstit;</p><p>Bucură-te, că tu în chip apofatic taina Întrupării Cuvântului lumii o ai propovăduit;</p><p>Bucură-te, că taina înomenirii Cuvântului nimeni din oameni nu o a tâlcuit;</p><p>Bucură-te, că taina iconomiei lui Dumnezeu pururea rămâne taină;</p><p>Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 8-lea </p><p><br /></p><p>Prealuminat ai arătat în a ta învățătură că Legea și Proorocii în porunca iubirii de Dumnezeu și a iubirii de aproapele sălășluiesc. Deci, ca pe un Apostol al dragostei creștine, toată Biserica lui Hristos te laudă și lui Dumnezeu Îi cântă: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 8-lea </p><p><br /></p><p>Zis-ai, dumnezeiescule Apostol al lui Hristos, că Dumnezeu dragoste este și că cel ce petrece în dragoste întru Dumnezeu petrece și Dumnezeu întru el, prin aceasta arătându-ne nouă cele mai înalte ale Legii Darului, pentru care, după cuviință, zicem către tine:</p><p>Bucură-te, că tu pe Dumnezeu iubire L-ai numit;</p><p>Bucură-te, că tu ne-ai învățat pe noi să-L iubim pe Dumnezeu, Care mai înainte de noi ne-a iubit;</p><p>Bucură-te, că de la tine dragostea lui Dumnezeu noi am cunoscut-o;</p><p>Bucură-te, că tu ai zis că cel ce are dragoste, de la Dumnezeu este el născut;</p><p>Bucură-te, că tu ne-ai arătat cele spuse de Dânsul, că cel ce urăște pe fratele său ucigaș este;</p><p>Bucură-te, că învățătura ta la iubire ne îndeamnă și de ură ne ferește;</p><p>Bucură-te, că tu dragostea lui Dumnezeu către lume ai arătat;</p><p>Bucură-te, că dragostea de aproapele de la tine o am învățat;</p><p>Bucură-te, că tu ai zis că Dumnezeu pe noi ne-a iubit;</p><p>Bucură-te, că, după a ta mărturisire, Dumnezeu din dragoste pentru lume pe Fiul Său Cel iubit în lume L-a trimis;</p><p>Bucură-te, că, după mărturisirea ta, din dragostea Sa pentru noi, moarte a suferit;</p><p>Bucură-te, că pe tine, după dreptate, Biserica lui Hristos Apostol al dragostei te-a numit;</p><p>Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 9-lea </p><p><br /></p><p>Iubitorule de feciorie și de Dumnezeu, iubite Apostole și Evangheliste Ioane, ție Domnul mari și înfricoșătoare taine ți-a descoperit, fiindcă tu viață fără de prihană ai petrecut și pe El din toată inima L-ai iubit și în a ta inimă I-ai cântat așa: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 9-lea </p><p><br /></p><p>Mintea ta cea curată întru uimire făcându-se și de Duhul Sfânt într-o zi de Duminică răpindu-se, la cele mai de sus de a ta lucrare s-a suit și de la Alfa și Omega taina cea preamare i s-a descoperit, pe care noi te cinstim și către tine zicem așa:</p><p>Bucură-te, că la ostrovul Patmos pe Domnul între șapte sfeșnice L-ai văzut;</p><p>Bucură-te, că de la El mari descoperiri ai avut;</p><p>Bucură-te, că de la El poruncă de a scrie ai primit;</p><p>Bucură-te, că, scriind celor șapte Biserici, porunca Domnului ai împlinit;</p><p>Bucură-te, că slava Tronului lui Hristos ți s-a descoperit;</p><p>Bucură-te, că în duh pe cei douăzeci și patru de bătrâni ai privit;</p><p>Bucură-te, că ai văzut și cartea cea cu șapte peceți;</p><p>Bucură-te, că ai privit la deschiderea acelei cărți;</p><p>Bucură-te, că taina celor șapte peceți ție ți s-a descoperit;</p><p>Bucură-te, că numărul celor feciorelnici, în chip simbolic, ție, iubitorule de feciorie, ți s-a arătat;</p><p>Bucură-te, că șapte îngeri și șapte trâmbițe înaintea lui Dumnezeu ai văzut;</p><p>Bucură-te, că, la trâmbițarea primilor îngeri, foc și sânge pe pământ a căzut;</p><p>Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 10-lea </p><p><br /></p><p>Dumnezeu, Cel Preasfânt și Preacurat, întru tine, vasule cel ales al fecioriei, a turnat din Duhul Său și de descoperirea tainelor celor preaînalte pe tine te-a învrednicit, pentru care și noi pe tine te lăudăm și lui Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 10-lea </p><p><br /></p><p>Făcutu-te-ai biserică preaaleasă a lui Dumnezeu, prin viața ta cea nevinovată și neprihănită, căci cu taină măsurarea Bisericii și a Altarului lui Dumnezeu ție ți s-a încredințat; primește, te rugăm, și de la noi, smeriții, aceste cântări:</p><p>Bucură-te, că Biserica și Altarul cel din cer tu în descoperire le-ai măsurat;</p><p>Bucură-te, căci curtea Bisericii spre intrare a neamurilor o ai luat;</p><p>Bucură-te, că prigoana Bisericii de către Antihrist lumii tu o ai vestit;</p><p>Bucură-te, că pe fiara cea cu șapte capete și zece coarne lumii o ai descoperit;</p><p>Bucură-te, că și vremea stăpânirii fiarei de tine nu s-a tăinuit;</p><p>Bucură-te, că și numele fiarei, cu taină, Bisericii l-ai arătat;</p><p>Bucură-te, că și pe fiara cu coarne ca de miel o ai văzut luminat;</p><p>Bucură-te, că și secerișul cel de apoi ție Domnul ți l-a arătat;</p><p>Bucură-te, că și teascul cel mare al mâniei Domnului ți s-a descoperit;</p><p>Bucură-te, că și pe cei șapte îngeri cu cele șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu tu lumii le-ai vestit;</p><p>Bucură-te, că taina Babilonului celui mare ție ți s-a arătat;</p><p>Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 11-lea </p><p><br /></p><p>Bucuria și veselia cea mare a nunții Mielului lui Dumnezeu ție de la Duhul Sfânt ți s-a descoperit și cântarea cea de biruință asupra fiarei de la puterile cerești tu o ai auzit, care cu glasuri de tunet cântau slavă lui Hristos Dumnezeu: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 11-lea </p><p><br /></p><p>Tu, ucenicul cel iubit al lui Hristos, graiurile dumnezeieștilor Scripturi prin fapte le-ai cinstit. De aceea și Dumnezeu a ta minte de vedenia tainelor celor cerești o a învrednicit și cu înțelegere preaadâncă a strălucit. Pentru care noi, cei neputincioși la înțelegerea celor bune, te lăudăm:</p><p>Bucură-te, că a ta minte de la Duhul Sfânt s-a luminat;</p><p>Bucură-te, că în a ta vedenie pe balaur l-ai văzut legat;</p><p>Bucură-te, că Judecata cea de Apoi în vedenie o ai văzut luminat;</p><p>Bucură-te, că în a ta vedenie ai văzut Ierusalimul cel de sus, veșnicule moștenitor al lui;</p><p>Bucură-te, că pe Mireasa Mielului tu o ai văzut împodobită;</p><p>Bucură-te, că pe cetatea ta cu douăsprezece temelii și douăsprezece porți o ai arătat că este preastrălucită;</p><p>Bucură-te, că douăsprezece mărgăritare în loc de uși cetatea aceea avea;</p><p>Bucură-te, că ușile ei cele de mărgăritare preafrumos străluceau;</p><p>Bucură-te, că una din aceste uși pe tine cu taină te închipuia;</p><p>Bucură-te, că și temeliile cetății celei de piatră scumpă tu le-ai văzut;</p><p>Bucură-te, că una din cele douăsprezece temelii ale cetății aceleia pe tine Domnul te-a făcut;</p><p>Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 12-lea </p><p><br /></p><p>Văzut-ai, Apostole, de Dumnezeu iubite, râul cel curat și limpede ca și cristalul al Apei Vieții de la Tronul lui Dumnezeu și al Mielului izvorând, pentru care și noi, nevrednicii, cinstim cele de taină arătate ție și cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 12-lea </p><p><br /></p><p>Cu adevărat Hristos Pomul vieții și al veșnicei nemuririi este, căci prin El a luat ființă neamul omenesc cel mort de demult prin călcarea poruncilor, pe Care toate popoarele pământului Îl slăvesc, iar pe tine, ucenicul Lui cel iubit, te fericesc, cântând așa:</p><p>Bucură-te, că și tu unul din roadele cele tainice ale Pomului Vieții ai fost;</p><p>Bucură-te, că tu pom al vieții cu douăsprezece roade ai văzut pe Hristos;</p><p>Bucură-te, că și tu pom al vieții, după împărtășirea darului, te-ai făcut;</p><p>Bucură-te, că prin a ta propovăduire mulți în Hristos au crezut;</p><p>Bucură-te, că prin a ta propovăduire mulți Cuvântul Vieții L-au auzit;</p><p>Bucură-te, că prin propovăduirea Evangheliei pe mulți cu pâinea vieții i-ai hrănit;</p><p>Bucură-te, că prin propovăduirea Cuvântului cu Apa Vieții pe mulți i-ai adăpat;</p><p>Bucură-te, că prin cunoștința lui Hristos, Pomul Vieții, neamurile de rana morții s-au tămăduit;</p><p>Bucură-te, că tu din tulpina Pomului Vieții ai răsărit;</p><p>Bucură-te, că tulpina Pomului Vieții pe tine te-a hrănit;</p><p>Bucură-te, căci cu darul lui Hristos, Pomului Vieții, ai adus rod însutit;</p><p>Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 13-lea </p><p><br /></p><p>O, dumnezeiescule Apostole și Evangheliste al lui Hristos Ioane, care de Domnul foarte ai fost iubit și de vederea tainelor celor preaînalte de la El te-ai învrednicit, cu sfintele tale rugăciuni, ajută-ne ca în ziua cea mare a Judecății de Apoi să luăm milă și iertare de păcate de la Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce este Alfa și Omega, Căruia să-I cântăm laudă așa: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori) </p><p><br /></p><p>Icosul 1 </p><p><br /></p><p>Pe văzătorul tainelor cerești, pe vasul cel preacurat al fecioriei care la Cina cea de Taină pe pieptul lui Iisus s-a rezemat și din izvorul înțelepciunii Celui fără de margini s-a adăpat, să-l lăudăm cu toții, cei iubitori de Hristos, și cu dorire, așa să-i strigăm:</p><p>Bucură-te, cel ce grija lumii ai lepădat;</p><p>Bucură-te, cel ce lui Hristos cu multă dragoste ai urmat;</p><p>Bucură-te, cel ce de la pescuire către Hristos ai fost chemat;</p><p>Bucură-te, cel ce cu mreaja cuvântului pe popoare le-ai mânat;</p><p>Bucură-te, că tunetul teologiei tale la toată lumea s-a auzit;</p><p>Bucură-te, că feciorelnica ta viață o ai cinstit;</p><p>Bucură-te, că pentru neprihănita ta viață, de Cuvântul Vieții ai fost iubit;</p><p>Bucură-te, stâlp al Bisericii prealuminos;</p><p>Bucură-te, ucenicul cel iubit al lui Hristos;</p><p>Bucură-te, că toate minunile cele preamari Hristos ți le-a arătat;</p><p>Bucură-te, că tainele cele preaînalte ție ți le-a încredințat;</p><p>Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite! </p><p><br /></p><p>Condacul 1 </p><p><br /></p><p>Veniți, toate popoarele creștinești, pe „Fiul Tunetului” să-l lăudăm, pe Apostolul și Evanghelistul Ioan, cel ce a scris și a tunat dogmele dumnezeiești în toată lumea, căruia cu credință și cu evlavie din inimă să-i strigăm: Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite! </p><p><br /></p><p>și această </p><p><br /></p><p>Rugăciune către Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan</p><p><br /></p><p>Cu credință, cu dragoste și cu evlavie, din inimă venim către tine, Sfinte Apostole și Evangheliste Ioane, de Dumnezeu cuvântătorule și prietenul cel preaiubit al lui Hristos, și cu toată umilința te rugăm să ne ajuți nouă, nevrednicilor, cu sfintele și preaputernicele tale rugăciuni, spre a trece cu liniște și cu alinare peste toate valurile cele tulburi ale veacului celui de acum și spre a nu cădea noi în laturile și cursele cele prea meșteșugite ale răilor oameni și ale viclenilor diavoli. Pe tine, vulturule cel preaînalt zburător al teologiei, te rugăm să mijlocești pentru noi către Preamilostivul Dumnezeu și Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, ca să lumineze cu al Său har mințile noastre cele întunecate de patimi, spre a primi și noi înțelepciunea cea de la Duhul lui Dumnezeu și a cunoaște dogmele dreptei credințe și minunile cele din Legea Sa, și spre a lucra și noi, după putere, pe cele ce le vom înțelege. Pe tine, ucenicul cel preaiubit al lui Hristos, care ai propovăduit lumii dragostea lui Dumnezeu și dragostea de aproapele, te rugăm să ne ajuți cu a ta mijlocire către Domnul, pentru ca și noi prin darul lui Dumnezeu să ajungem a iubi pe Dumnezeu din toată inima, din tot cugetul și din toată vârtutea noastră, iar pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Pe tine, vasul cel preacurat al fecioriei, te punem mijlocitor către Preabunul Dumnezeu, ca prin ajutorul și mila Sa să ne izbăvească de războaiele cele iuți ale mâniei și ale poftelor trupești, precum și de potopul gândurilor celor necurate, care pururea din inimă izvorăsc și care, ca niște nori ai întunericului, din adânc risipindu-se, mintea noastră o întunecă spre pierzarea sufletelor noastre. Către tine, preafericite ucenic și apostol, care de către Domnul fiu al Preasfintei și Preacuratei Sale Maici ai fost numit și căreia până la ducerea ei din lumea aceasta i-ai slujit, cădem cu toată umilința și zdrobirea inimii noastre, ca, împreună cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, care este și Maica Domnului, Maica ta și Maica noastră a tuturor celor ce au crezut în Hristos, să mijlocești pentru noi către Preadulcele nostru Mântuitor ca, prin a Sa milă și îndurare, să nu ne lase pe noi în toate zilele vieții noastre, nici în ceasul sfârșitului nostru, atunci când vom sta înaintea Lui și ne va judeca. Amin. </p><p><br /></p><p>Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.</p><p><br /></p><p>Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.</p><p><br /></p><p>Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.</p><p><br /></p><p>Tropar la Sărbătoarea Adormirii Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan</p><p><br /></p><p>Glasul 2</p><p><br /></p><p>Apostole iubite al lui Hristos Dumnezeu, grăbește de mântuiește pe poporul cel fără de răspuns. Că te primește când cazi către Dânsul, Cel Ce te-a primit când te-ai rezemat pe pieptul Lui: pe Acela roagă-L, de Dumnezeu Cuvântătorule, ca norul vrăjmașilor cel căzut asupra noastră să se risipească, cerându-ne nouă pace și mare milă.</p><p><br /></p><p>Preotul (sau diaconul) zice ectenia:</p><p><br /></p><p>Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Înca ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea și iertarea păcatelor, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face rugăciunea) și pentru ca să li se ierte lor toată greșala cea de voie și cea fără de voie.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 40 de ori)</p><p><br /></p><p>Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>În lipsa preotului, încheiem, zicând: </p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 40 de ori)</p><p><br /></p><p>Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.</p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com30tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-71434459190665648402023-05-08T10:18:00.003-07:002023-05-08T10:18:50.850-07:00Viața Sfântului Slăvitului Apostol și Evanghelist Ioan<p> Viața Sfântului Slăvitului Apostol și Evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu</p><p>8 mai</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjl0z2P11BdVoGZp1eD1sa3s9sZ7jkdr40PRdv4TBI95qitZVyB_kuP1es9I6sN-SGbxvTTvx7d5BmPaZ1UHDeTwkhN9GsC63KN7lplxCedI1lweaJORgj6F4tKCFRy2vjU_hokwesE8ITPhoUSfMROBWabrLYt7gh3Ppp1_FvkhhXL0PPeEHPOr7KohQ/s600/FB_IMG_1683525651434.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="433" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjl0z2P11BdVoGZp1eD1sa3s9sZ7jkdr40PRdv4TBI95qitZVyB_kuP1es9I6sN-SGbxvTTvx7d5BmPaZ1UHDeTwkhN9GsC63KN7lplxCedI1lweaJORgj6F4tKCFRy2vjU_hokwesE8ITPhoUSfMROBWabrLYt7gh3Ppp1_FvkhhXL0PPeEHPOr7KohQ/w462-h640/FB_IMG_1683525651434.jpg" width="462" /></a></div><br /><p><br /></p><p>Se cuvine a ști că tatăl cuvântătorului de Dumnezeu era Zevedeu, iar maica sa era Salomi, fiica lui Iosif, logodnicul Născătoarei de Dumnezeu. Pentru că Iosif a avut patru feciori: pe Iacov, pe Simeon, pe Iuda și pe Iosif, și trei fiice: pe Estir, pe Marta și pe Salomi, care a fost femeia lui Zevedeu și maică a lui Ioan cuvântătorul de Dumnezeu.</p><p> Deci, Mântuitorul, era unchi lui Ioan, pentru că era frate al Salomeei, fiica lui Iosif. </p><p>Se cuvine să știm că, în vremea în care a fost vândut Domnul nostru iudeilor și a fost răstignit, au fugit toți. Dar Ioan, ca un iubit, a fost de față la vânzarea și la răstignirea Lui și a venit la mormânt cu Petru.</p><p><br /></p><p>Apoi a luat pe Născătoarea de Dumnezeu întru ale sale.</p><p> De aceea se zice că a avut trei maici pe pământ: întâi pe Salomi, dintru care s-a născut; a doua, tunetul, că s-a numit "fiul tunetului"; și a treia pe Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu, precum a zis Domnul: Iată Maica ta! Și a îngrijit-o Ioan până la adormirea ei.</p><p> Apoi a venit la Efes și a dărâmat prin rugăciunea sa capiștea Artemidei și a mântuit din rătăcire patru sute de mii de bărbați și femei ce slujeau Artemidei și i-a adus la lumină. Iar muntele pe care se află biserica cuvântătorului de Dumnezeu se numește Livaton, unde, spre apus, zace Sfântul Timotei.</p><p> Iar Maria Magdalena și cei șapte tineri din Efes sunt în muntele din apropiere, ce se cheamă Hileon.</p><p><br /></p><p> Iar Sfânta Ermiona, fiica lui Filip, unul din cei șapte diaconi, din cele patru proorocițe fiice ale lui, zace aproape în acel munte; și Audact, mucenicul, și fiica sa, Calistena, și alți mucenici ce au fost episcopi: Ariston, Tiranos, Aristovul și Pavel cetățeanul pustiului. Și se face prăznuirea Sfântului Ioan, în cinstita sa apostolească biserică, ce este la locul ce se numește Evdomon.</p><p><br /></p><p>Cinstita mutare a Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, cel ce s-a rezemat pe pieptul Mântuitorului, a iubitorului de feciorie și ucenicul iubit al lui Hristos, se prăznuiește în 26 ale lunii septembrie, unde s-a scris pe larg viața lui cea sfântă. În această zi, însă, se cinstește numai pomenirea prafului tămăduitor, care ca minune iese în fiecare an din mormântul lui, în ziua a opta a lunii mai și pe care creștinii cei de acolo îl numesc mană.</p><p> Pentru că Sfântul Ioan, trăind mai mult de o sută de ani și ostenindu-se în bunăvestirea lui Hristos, a ieșit împreună cu șapte ucenici ai săi din cetatea Efesului și le-a poruncit să-i sape un mormânt în chipul Crucii și într-însul - precum scrie în viața lui - să fie îngropat de viu. Auzind frații cei din cetate de aceasta, au mers și au săpat mormântul lui și n-au aflat trupul Apostolului și s-au întors, plângându-l mult. După aceea, mergeau adeseori la mormântul lui și acolo își săvârșeau rugăciunile către Dumnezeu, chemând în ajutor și spre mijlocire pe Sfântul Ioan.</p><p><br /></p><p>După aceea a început în fiecare an, în această lună și zi, a ieși din mormântul lui un praf subțire făcător de minuni, pe care credincioșii luându-l, tămăduiau neputințele și patimile ce erau în popor.</p><p><br /></p><p> Pentru aceea s-a așezat într-această zi, precum și în luna lui septembrie, să-l lăudăm cu bisericești cântări de laude și să-l fericim pe acest plăcut al lui Dumnezeu, care mai mult decât alții a fost iubit lui Dumnezeu. Cu rugăciunile aceluia să câștigăm și noi tămăduire de bolile noastre cele sufletești și trupești și să ne învrednicim a fi plăcuți și iubiți lui Hristos Dumnezeul nostru.</p><p><br /></p><p>Acest Sfant Ioan Teologul era din Betsaida Galileii, fiu al lui Zevedei, care era pescar. Deci, pescuind el, odata, pesti la marea Tiberiadei cu fiii sai, a venit Iisus si, stand pe tarm, a chemat pe fiii lui Zevedei, zicand: "Iacob si Ioan, veniti dupa mine si va voi face pe voi pescar de oameni". Deci, lasand ei pe tatal lor in corabie, au mers dupa Iisus si mult i-a iubit pe dansii.</p><p><br /></p><p>Acest Ioan a fost, mai intai, ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul si invatase de la acesta sa creada in Iisus, ca el este Mielul lui Dumnezeu, Care ridica pacatele lumii, si asa, cunoscandu-L pe Iisus, impreuna cu Andrei, au vorbit amandoi, pentru prima data cu Domnul. Sfantul Ioan Evanghelistul a fost insa unul din cei doisprezece Apostoli, alesi de Iisus, si era cel mai tanar din ceata Sfintilor Apostoli, drept aceea, si traditia Bisericii arata ca el a trait pana aproape de sfarsitul veacului apostolic (adica pana aproape de anul o suta). Sfantul Ioan era, apoi, unul din Apostoli cei mai apropiati ai Domnului Iisus, incat, in Evanghelia sa, el se numeste "ucenicul pe care il iubea Iisus (Ioan, 21, 20), negresit pentru fecioria si darurile lui. Este ucenicul care la Cina s-a rezemat pe pieptul Domnului si asa s-a adapat din Tainele lui Hristos. Este ucenicul caruia Domnul, cand era rastignit pe Cruce, i-a incredintat pe Preacurata Sa Maica, iar, dupa Inaltarea Domnului la Cer, Ioan era unul din stalpii Bisericii lui Hristos, impreuna cu Sfantul Petru si Iacov, ruda Domnului.</p><p><br /></p><p>La randul ei, Traditia Bisericii ne da stirea ca, dupa moartea Maicii Domnului, Sfantul Apostol Ioan a mers la Efes, in Asia, propovaduind credinta lui Iisus. Aceeasi Traditie mai spune ca, din porunca lui Domitian imparatul (81-96), "Apostolul dragostei" a fost surghiunit in insula Patmos si ca acolo a vietuit el multa vreme. Tot acolo a scris el si Evanghelia sa, cele trei Epistole si cartea Apocalipsei. Deci, murind Domitian si venind imparat Nerva (96-98) Sfantul Ioan s-a intors la Efes si, asezand episcopi si preoti, i-a invatat sa pazeasca toate cate le-au auzit de la dansul si sa aduca pe oameni la Hristos.</p><p><br /></p><p>Sfantul Ieronim istoriseste ca sfantul Ioan, ajuns la adanci batraneti, la varsta neputintelor, cerea sa fie dus la adunarile crestinilor si, in loc de lungi cuvantari, se multumea sa repete mereu: "Fiilor, iubiti-va unii pe altii". Ascultatorii il intrebau de ce repeta el mereu aceleasi indemnuri. Iar el raspundea, zicand: "Aceasta este porunca Domnului. Impliniti-o si este de-ajuns". Sfantul Ioan a murit in pace, la Efes, in alt treilea an al imparatiei lui Traian (98-117), dupa ce a iesit nevatamat dintr-un cazan cu undelemn in ferbere, la Roma (Tertullian). El este singurul Apostol, care a mers cu Iisus pana la piciorul Crucii, marele martor credincios al Evangheliei a patra si al Apocalipsei.Copilandrul sfânt e duhovnicul veacurilor</p><p><br /></p><p>Azi e cea mai frumoasă zi din univers.</p><p>Şi aceasta pentru că sărbătorim pe Sfântul Ioan, ucenicul cel iubit al Mântuitorului Hristos. Un copilandru pescar, fratele mai mic al lui Iacov, cu privirea senină ca o mare în zi de mai, fiul cel mezin al lui Zevedeu. Un copil trudit, cu palmele sfâşiate de frânghii, cu hainele mirosind a peşte şi a mare, cu ochii grei de priveghere în zorii zilei pe apele ceţoase ale Mării Galielii. Şi totuşi în inima acestui copil se întâmplă ceva mai mare decât cerurile. Creierii i se deschid şi înţelege că în faţa lui, pe malul mării se află Cineva mai presus de înţelegere şi de frică. Şi împreună cu fratele său pleacă împreună cu Hristos, pe drumurile prăfuite ale Galileii pentru a învăţa cum să nu mai mori niciodată.</p><p>Este ucenicul iubit al Mântuitorului, cel mai vulnerabil, cel mai înmiresmat de feciorie, cu ochii mari deschişi la avalanşa de minuni, copilul tăcut care priveşte cum se deschid cerurile şi Duhul lui Dumnezeu se pogoară peste Mesia. Şi apoi cutremurul de fiinţă şi de vindecări. Moartea sfărâmată din oameni, ochii explodează de lumină, urechile ferecate se deschid pentru a auzi Cuvântul, paraliticii zburdă plângând şi mulţumind Celui blând, şi ucenicul tace şi priveşte. Ochii lui absorb, ca un burete dumnezeiesc, toată inundaţia de lumină care se înstăpâneşte peste univers.</p><p>Peste tot este lângă Magistrul lui. Stă aproape de Dumnezeu ca la o geană de ochi, simte răsuflarea Celui ce a zidit galaxiile, mănâncă cu Hrănitorul lumilor, atinge cu mâinile sale pe Focul cel infinit. E atât de firesc şi de nevinovat, şi în inima lui se impregrenază iubirea de Dumnezeu mai mult decât orice. Lasă pe părinţi şi pe rudenii, lasă mrejele, şi se porneşte pe arat sufletele. Păşeşte atent pe urmele paşilor lui Hristos, Îl vede asudând, obosind, zâmbind, plângând la rugăciune, supărându-se (O neam necredincios, până când voi fi cu voi...</p><p>Şi apoi, întru slava Taborului, Ioan copilandrul sfânt şi prunc cu inima vede întreaga istorie adunându-se şi îngenunchind la sfat de taină cu Dumnezeu, vede pe Moise şi pe Ilie, Legea şi Proorocii, înclinându-se în faţa Celui ce voieşte să moară pentru om. Nu spune nimic, e atât de plin de uimire încât lacrimile îi inundă ochii, cade la pământ străpuns de lumină, e covârşit de revărsarea de har. Închide ochii pe Tabor, iar ochii sufletului lui se deschid peste lumea cea de dincolo de moarte.</p><p>Apoi, înainte de Cina cea de Taină, când Hristos sângera cu sufletul de durerea milioanelor de morţi pentru care va muri, are un moment de slăbiciune. Merge cu fratele său să ceară să fie de-a dreapta şi de-a stânga Mielului jertfit. Hristos îi întreabă: „Puteţi să beţi paharul pe care Eu îl voi bea şi să vă botezaţi cu botezul cu care Mă voi boteza?”. Răspund naivi: „Putem”. Şi prăpastia de mucenicie se deschide în sufletul lor, destinele lor se schimbă instantaneu, se scrie în ceruri cum vor muri amândoi pentru Dumnezeu.</p><p>Şi la dumnezeiasca Masă, când Hristos îşi dăruieşte Trupul ca Pâine a veşniciei, Ioan, sfinţenia cea înmiresmată, nu zice nimic. Toţi se foiesc şi întreabă dacă ei sunt cei care îl vor vinde pe Iisus. Ioan nu spune nimic, e ochi şi urechi, şi un singur gest mai mare decât veacurile, îi defineşte viaţa şi veşnicia. Îşi reazemă capul pe pieptul Mântuitorului. E suprema declaraţie de iubire, tăcerea mai asurzitoare decât valurile mării, prin care ucenicul atinge pieptul Ziditorului şi ascultă în uimire sfântă bătăile inimii lui Dumnezeu. Istoria Bisericii se scrie în gestul său de iubire. Toţi preoţii din veac, când sunt hirotoniţi de arhiereu, îşi reazemă capul pe Sfânta Masă care este Hristos, în partea dreaptă, ca tânărul Ioan, Preotul cel de taină al iubirii sfinte. Pe fruntea lui se scrie nevăzut istoria preoţiei întregii lumi, jertfa şi dăruirea oamenilor pentru a împrumuta mâinile lor nevrednice şi gurile lor lui Dumnezeu.</p><p>Apoi, în timp ce toţi fug care încotro, după prinderea lui Iisus, Ioan e acolo, smerit, înţelegând că ceva mai important decât toată istoria se petrece acolo. Intră în curtea arhiereului că avea cunoscuţi acolo, îl bagă şi pe Petru înăuntru şi îl poartă spre focul care-l va arde întreg şi îl va curăţi mai apoi.</p><p>Ioan e la picioarele Crucii, plângând de dorul Celui ce se sfărâma pe Sine din iubire pentru noi. Ascultă cum gâfâie şi suspină de durere Întemeietorul lumii şi cum geme suferind Cel ce dăruieşte viaţa. Vede cum sângerează din toate încheieturile Dumnezeu, se schimbă la faţă împreună cu Omul cu faţa plină de sânge şi de spini. Şi primeşte cel mai mare dar al veacurilor: porunca lui Hristos de a purta de grijă de ceea ce are Dumnezeu mai curat şi mai sfânt pe pământ: Mama Lui.</p><p>De la ea află tainele cele sfinte ale creaţiei, teologia mistică izvorând din fecioria dumnezeiască. Ucenicul cel feciorelnic ascultă pe Fecioara plângând, cunoaşte în Duhul Sfânt ce-a simţit ea când I-a dat naştere lui Dumnezeu. De aici se cerne Evanghelia vulturului, adâncul cel de taină a Tainelor lui Dumnezeu, teologia Logosului veşnic. Ioan este grădinarul cel sfânt al celui mai sfânt Crin al istoriei, Maria şi de la ea primeşte mireasma cerului în minte şi o scrie pe pergamentul lumii pentru totdeauna.</p><p>Ioan e acolo mereu, purtând cu Iosif cel frumos şi cu Nicodim Trupul lui Hristos, strângând Sângele lui Dumnezeu în potirul inimii sale, ungându-l pe Hristos cu mir, începând toată preoţia sfântă a Bisericii, care dăruieşte pe Dumnezeu lumii.</p><p>Tinerelul care se ţinea de poala hainei lui Iisus, copilul blând şi tăcut, devine Duhovnicul veacurilor, martorul cel sfânt al Învierii, Scriitorul Evangheliei iubirii, plinirea şi începătura sinopticilor. Mintea lui întemeiată pe Dumnezeu, rănită de durerea de a-şi vedea Învăţătorul iubit murind şi vindecată de lumina ochilor Celui înviat, devine cea mai cumplită armă împotriva diavolului. Scrie, sfâşiind zidurile iadului, Apocalipsa, darea în vileag a tuturor curselor drăceşti, proorocia zilelor de pe urmă, suliţa înfiptă în inima morţii de apoi.</p><p>Scrie cuvintele care sfidează istoria şi cutremură temeliile iadului: Dumnezeu este iubire. Sfâşie îngrozitor în toată fineţea şi blândeţea lui, cu cuvântul, toate vicleniile satanei. În adâncul peşterii din Patmos este purtat la picioarele Împăratului răstignit şi vede biruinţa Lui asupra lumii.</p><p>Ce minune de om sărbătorim astăzi! Şi cât suntem de departe de suspinul inimii lui. Până nu e prea târziu, să ne întoarcem la cuvintele şi la lacrimile lui.</p><p><br /></p><p>Sfântul Ioan, Evanghelistul și Teologul este unul dintre cei doisprezece Sfinți Apostoli ai Domnului nostru și unul dintre cei patru evangheliști. El a lăsat ca moștenire tuturor credincioșilor scrierile sale canonice nou-testamentare: Evanghelia, trei Epistole și Apocalipsa, prin care a vestit lumii că „Dumnezeu este iubire” și „Dumnezeu este lumină”. Sfântul Apostol Ioan este prăznuit de trei ori pe an, însă în ziua de 8 mai este sărbătorit în cinstea minunii care are loc, în fiecare an, în această zi, la mormântul său.</p><p><br /></p><p>Sfântul Apostol Ioan a fost fiul pescarului Zevedeu și al mironosiței Salomeea, din localitatea Betsaida, din Galileea. La început, a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Împreună cu fratele său, Iacov, a fost chemat de Mântuitorul Iisus Hristos să-L urmeze. Ioan a fost cel mai tânăr dintre Apostolii Domnului. În Noul Testament, cei doi frați, Ioan și Iacov, sunt numiți "fiii lui Zevedeu" sau, pentru credința lor puternică, "fiii tunetului". </p><p><br /></p><p>În cuprinsul Evangheliei sale, Ioan nu se numește pe sine cu numele, ci "ucenicul prea iubit al lui Iisus" (Ioan, 21, 20). El chiar era foarte iubit de către Iisus, deoarece, împreună cu Apostolii Petru și Iacov, Ioan îl insoțește pe Învățător în cele mai importante momente ale vieții Sale pământești. El a fost prezent la Învierea fiicei lui Iair, la Schimbarea la Față și la rugăciunea din grădina Ghetsimani. Ulterior, când Mântuitorul era răstignit pe Cruce, l-a ales pe Ioan drept purtător de grijă pentru Mama Sa, Fecioara Maria, pe care Ioan a însoțit-o până la cinstita ei Adormire. După învierea lui Iisus, Ioan a fost primul Apostol care a cercetat mormântul gol. </p><p><br /></p><p>Dumnezeu face minuni prin toți sfinții săi, prin cei care au suferit sau au murit pentru El, proroci, mucenici, sfinții Săi apostoli și ucenici și toți cei care au dus o viață curată și sfântă, învrednicindu-I Împărăției Cerurilor și vieții veșnice, iar locurile de îngropare ale lor le binecuvântează cu multe minuni și daruri. Mormântul Sf. Ioan Evanghelistul izvorăște o pulbere sfântă, care izbucnește afară în fiecare an, la această dată și pe care localnicii o numesc „mană”. Această pulbere divină este cunoscută pentru darurile ei vindecătoare, atât pentru suflet, cât și pentru trup. Mormântul său făcător de minuni se află în cetatea Selcuk de astăzi din Efes, Turcia.</p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-15654342515496715062023-05-08T10:16:00.003-07:002023-05-08T10:16:47.592-07:00ACATISTUL SFANTULUI ARSENIE CEL MARE <p> ACATISTUL SFANTULUI ARSENIE CEL MARE </p><p> 8 mai</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWHVD95ZpJ08ePtEx4djif_aLoXMyiSqZErjpic2ogF53L0i8BGY7Kl7wXNBIQQY65a_V1YHklM6YDuREuO1n3r-gyC0EyVP_-2CsPyiXCxzOW2zREXs9A_xqSWCBvkYYTXggIWdGW3o5ORoXpKXW4ywBVZ-AWcxwnUACOfrHKb5auzCjIUHihVYjHZQ/s468/FB_IMG_1683530293203.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="468" data-original-width="400" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWHVD95ZpJ08ePtEx4djif_aLoXMyiSqZErjpic2ogF53L0i8BGY7Kl7wXNBIQQY65a_V1YHklM6YDuREuO1n3r-gyC0EyVP_-2CsPyiXCxzOW2zREXs9A_xqSWCBvkYYTXggIWdGW3o5ORoXpKXW4ywBVZ-AWcxwnUACOfrHKb5auzCjIUHihVYjHZQ/w548-h640/FB_IMG_1683530293203.jpg" width="548" /></a></div><br /><p><br /></p><p>Rugaciunile incepatoare</p><p><br /></p><p>De este preot, incepe asa :</p><p>Binecuvantat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Iar de nu este preot, se zice :</p><p>Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.</p><p><br /></p><p>Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!</p><p><br /></p><p>Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Care pretutindeni esti si pe toate le implinesti, Vistierul Bunatatilor si Datatorule de Viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste Bunule sufletele noastre!</p><p><br /></p><p>Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fara-De-Moarte, miluieste-ne pe noi! (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!</p><p><br /></p><p>Preasfantă Treime, miluieste-ne pe noi! Doamne, curateste pacatele noastre! Stapane, iarta faradelegile noastre! Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Sfant Numele Tau!</p><p><br /></p><p>Doamne miluieste! (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!</p><p><br /></p><p>Tatal nostru, Carele esti în Ceruri, sfinteasca-se Numele Tau, vie Imparatia Ta, faca-se Voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra, cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri! Si nu ne duce pe noi în ispita, ci ne izbaveste de cel viclean! Amin!</p><p>Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi! Amin </p><p><br /></p><p>Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca nepricepandu-ne de nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem Tie, ca unui Stapan, noi pacatosii robii Tai, miluieste-ne pe noi!</p><p><br /></p><p>Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh!</p><p><br /></p><p>Doamne, miluieste-ne pe noi, ca intru Tine am nadajduit; nu Te mania pe noi foarte, nici pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un Milostiv si ne izbaveste pe noi de vrajmasii nostri, ca Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tau; toti lucrul mainilor Tale si Numele Tau chemam.</p><p><br /></p><p>Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!</p><p><br /></p><p>Usa milostivirii deschide-o noua, binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, ca sa nu pierim cei ce nadajduim intru tine, ci sa ne izbavim prin tine de nevoi, ca tu esti mantuirea neamului crestinesc.</p><p><br /></p><p>Cred intru unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute. Si intru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Nascut, Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii; lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut, Cel de o fiintă cu Tatal, prin Care toate s-au facut. Care, pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire, S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S-a făcut om. Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat, a patimit si s-a ingropat. Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi. Si S-a înaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui. Si iarasi va sa vina cu slava sa judece viii si mortii, a Carui imparatie nu va avea sfarsit. Si intru Duhul Sfant, Domnul de viată Facatorul, Care din Tatal purcede, Cel ce impreună cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, Care a grait prin prooroci. Intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica. Marturisesc un Botez spre iertarea pacatelor. Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie. Amin!</p><p><br /></p><p>Doamne miluieste! (de 12 ori)</p><p><br /></p><p>Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!</p><p><br /></p><p>Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu! (o inchinaciune)</p><p>Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul nostru Dumnezeu! (o inchinaciune)</p><p>Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru! (o inchinaciune)</p><p><br /></p><p>Psalmul 142</p><p>Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta, auzi-ma, intru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri. Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit. </p><p>Intins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-Ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor care se coboara in mormant. Fa sa aud dimineata Mila Ta, ca la Tine imi este nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. </p><p>Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne. Invata-ma sa fac Voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau Cel Bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii. Pentru Numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau. </p><p><br /></p><p>Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!</p><p><br /></p><p>Aliluia, aliluia, aliluia, Slava Tie, Dumnezeule!</p><p>Aliluia, aliluia, aliluia, Slava Tie, Dumnezeule!</p><p>Aliluia, aliluia, aliluia, Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!</p><p><br /></p><p>Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor si cu suspinurile cele dintru adanc ai făcut ostenelile tale insutit roditoare; si te-ai facut luminator lumii, stralucind cu minunile, Arsenie, parintele nostru. Roaga-te lui Hristos Dumnezeu ca sa mantuiasca sufletele noastre.</p><p><br /></p><p>Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, bine este cuvantat Cel ce vine intru Numele Domnului ! (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>De la Roma ca un soare mare ai stralucit, si ai ajuns catre cetatea împărăteasca, prea fericite, luminand-o pe aceasta cu cuvintele si cu faptele tale, si izgonind intunericul neintelepciunii. Pentru aceasta te cinstim pe tine, preacuvioase Arsenie, lauda parintilor.</p><p><br /></p><p>Psalmul 50</p><p>Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste; ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, asa incat Drept esti Tu intru cuvintele Tale si Biruitor cand vei judeca Tu. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale, mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop şi ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Intoarce fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada pe mine de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-l lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor întoarce. Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru buna voirea Ta, Sionului si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.</p><p><br /></p><p>Condacul 1</p><p><br /></p><p>Pe luminatorul lumii si podoaba calugarilor, pe rugatorul cel inflacarat al pustiei si dascalul cel minunat al tacerii, veniti toti cei iubitori de Dumnezeu sa-l laudam si sa i ne inchinam zicand: Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Icosul 1</p><p><br /></p><p>Rasarind din parinti binecredinciosi, ai Romei celei Vechi, stralucita odrasla te-ai aratat, parintele nostru Arsenie; caci, sporind in invatatura retoricii si a filosofiei celei mai inalte, frica lui Dumnezeu si dragostea Lui mai vartos ti le-ai agonisit, pentru care iti cantam:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, rod ales al unor parinti evlaviosi;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, diamant inzestrat cu virtuti si daruri sfinte;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ritor iscusit in elineasca si latineasca invatatura;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, albina iubitoare de polenul curatiei;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, crin duios neatins de intinaciunea trufiei celei pierzatoare;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, tamaie bine-mirositoare aprinsa cu focul ravnei catre Stapanul;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, vultur neabatut din zborul catre inaltimile cele ceresti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, al Sfantului Duh vrednic lacas;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ciocarlie glasuitoare de pace si armonie;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, parintele pustiei si al nostru mijlocitor;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ocrotitorul celor ce cheama al tau ajutor;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, lauda noastra in ceasul grelelor incercari;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 2</p><p><br /></p><p>Nu intru intelepciunea cea lumeasca a aflat sufletul tau odihna, prealaudate, ci intelepciunea cea de sus mai cu dorire cautand, ai intrat in randul clericilor, slujind Domnului ca diacon, plin de roadele Duhului. Insufla-ne si noua, parinte, ravna si dragoste de cele sfinte, ca impreuna cu tine sa cantam: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icosul 2</p><p><br /></p><p>Vazandu-te Domnul, ca pe o mireasa prea impodobita, sarguindu-te a-I bineplacea in toate, a raspandit slava ta in toate partile Romei si nimeni altul decat tine, nu a fost gasit destoinic a fi invatator al filosofiei si credintei crestinesti pentru insisi fii imparatului. Tu, insa, fericite, te-ai lepadat de mult ori, nemaiindragind scolasticestile graiuri, dar te-ai plecat mai apoi spre a implini porunca data, iar noi iti spunem:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, smerit lucrator in via Domnului;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca dulceata linistei si a rugaciunii mai mult decat orice te veselea;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, inger pamantesc invapaiat de doruri ceresti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, pilda mareata de umilinta si blandete;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, mielusel ascultator de glasul Pastorului Celui Bun;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca vietuirea ta cea inalta pe multi i-a umplut de uimire;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, balsam de mangaiere si alinare;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, mir de mult pret ce reversi harul peste cei ce ti se roaga;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, dar ceresc facut oamenilor din milostivirea Datatorului a toate;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, prietenul celor ce cinstesc pomenirea ta;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, si invata-ne a binecuvanta pe Domnul in toate cele ce vin asupra noastra;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, aparatorul nostru la judecata ce va sa fie;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 3</p><p><br /></p><p>Petrecand la curtea imperiala, la mare cinste te avea imparatul Teodosie, inconjurandu-te cu slava si dregatorii si daruindu-ti multime de slugi, podoabe scumpe si haine aurite. Dar, in camara cea mai de taina a inimii tale, Duhul Sfant striga intru tine cu suspine negraite dupa sfanta instrainare, rugand pe Dumnezeu si zicand: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icosul 3</p><p><br /></p><p>Rugaciunea cea cu umilinta si zdrobirea nu o trece Domnul cu vederea si dupa multi ani un glas ceresc te-a chemat de langa imparatul pamantesc in oastea Imparatului Luminii, graindu-ti: “Arsenie, fugi de oameni si te vei mantui!” pentru care ai inaltat smerita multumire Stapanului, iar noi minunandu-ne, te laudam asa:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, serafim ranit de dragostea vesnicului Mire;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, porumbel ceresc, solitor de veselie si de neprihanire;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, suflet fecioresc impodobit cu candela nazuintelor sfinte;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, chiparos ce ne invalui in mireasma rugaciunilor si mijlocirilor tale;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, spaima diavolilor ce ii alungi departe de la robii tai;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, vioara a carei auzire indulceste sufletele noastre afundate in mahnire si dureri de multe feluri;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cel ce aduci iarasi pacea in cei ce au pierdut-o;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, raza luminoasa ce gonesti negura pacatului;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, scanteie ce aprinzi in noi pocainta cea curatitoare;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, sprijinitorul celor lipsiti de ajutorul omenesc;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, intarirea neputinciosilor si bolnavilor;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, odihna celor obositi de greutati si scarbe;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 4</p><p><br /></p><p>In frumusetea cea negraita a corturilor ceresti, te desfatezi acum, preacinstite, intru odihna cea vesnica a sfintilor. Cauta, o, preaminunate Arsenie, spre noi cei incurcati in lanturile multor faradelegi si ispite ca mantuiti prin tine sa aducem prinos de: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icosul 4</p><p><br /></p><p>Cine poate spune, parinte cuvioase, nespusa bucurie ce te-a cuprins, vazandu-te slobozit din lumea cea desarta spre a implini ceea ce din tinerete doreai cu atata ardoare? Caci noi, cei neputinciosi si iubitori de materie, neputand patrunde taina, ne umilim cu sufletul si-ti impletim cununi de lauda zicand:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, stalp de foc al dragostei curate;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cel plin de zel nestavilit dupa Soarele Dreptatii;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca nimic din inselaciunile vietii nu te-a atras in mreje;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, izvor de bunatate si compatimire;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, comoara scumpa a celor saraci cu duhul;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, fantana racoritoare ce ne adapi cu apa cea vie;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, diadema aurita ce duci rugaciunile noastre la Tronul Preasfintei Treimi;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cel ce tainic ne povatuiesti a purta crucea suferintei cu rabdare si smerenie;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, impreuna calator cu noi pe drumul spinos al mantuirii;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cel ce abati mintea noastra de la cele de jos la cele nepieritoare;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca la tacerea cea aducatoare de har ne indemni;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca de rataciri si erezii ne feresti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 5</p><p><br /></p><p>Imbracandu-te in haine saracacioase, ai parasit pe ascuns palatul din Constantinopol si ai fugit in pustia Egiptului, de Dumnezeu ganditorule Arsenie. Pretinzand a fi un om strain si sarac, ii implorai pe parintii cei de acolo a te imbraca in schima monahala spre a sluji impreuna cu dansii lui Hristos si a-I canta pururi: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icosul 5</p><p><br /></p><p>Ca un rob te-ai smerit, preaslavite, caci robit ai fost de dragostea Celui ce mai inainte te-a iubit. Si cunoscand Avva Ioan Colov darul Sfantului Duh ce era asupra ta, te-a tuns indata in chipul ingeresc, pentru care primeste de la noi:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, veselia cetelor ingeresti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, jertfa sfintita pe altarul tagaduirii de sine;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca te-ai golit de sine spre a-L face pe Hristos sa straluceasca intru tine;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca te-ai ascuns in adancul pustiei, vadind Lumina Invierii;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca numele barbatiei purtand, suflet vitejesc ai avut;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca ti-ai dispretuit trupul si odihna de orice fel;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cununa a nevointelor pustnicesti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, floarea pustiei celei sterpe;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, trambita sfanta ce ne destepti in suflet simtaminte dumnezeiesti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, bucurie nemarginita a celor intristati;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, razemul celor parasiti si prigoniti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, odor pretios ce ne rascumperi din munca cea vesnica;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 6</p><p><br /></p><p>Nu suntem vrednici, Atotputernice Doamne, a ridica ochii nostri spre Tine, caci noianul pacatelor noastre ne-a facut necutezatori, iar constiinta amarnic ne pune inainte privelistea nesuferitelor chinuri ale iadului. Pentru rugaciunile cuviosului tau, indura-te spre zidirea ta cea cazuta, ca rapiti din ghearele celui rau, sa iti cantam in glas de izbavire: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icosul 6</p><p><br /></p><p>Multa cercetare s-a facut de imparatul Teodosie pentru tine, Preacuvioase parinte, caci multa mahnire i-a pricinuit plecarea ta. Insa Dumnezeu te-a acoperit cu puterea Sa, in chilia cea daruita tie de Avva Ioan Colov, unde petreceai in mare asprime si in osteneli, pentru care asculta unele ca acestea:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, chip al monahilor desavarsiti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, arma nebiruita in lupta duhovniceasca;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, in infranare nerapusule ostas;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, priveghetor osardnic in asteptarea Mireului nestricacios;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca ochii tai varsau mereu lacrimi de dor;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, postitor hranit cu mana sfintelor cugetari;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 7</p><p><br /></p><p>Fost-a iarasi glasul Domnului catre tine zicandu-ti: “Arsenie, fugi de oameni si petrece in liniste, caci aceasta este radacina curateniei!”. Si ai mers indata in pustiul mai indepartat si in tacere si in vorbirea cu Dumnezeu mai vartos te-ai sarguit, cantand in inima ta: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icosul 7</p><p><br /></p><p>Asemanatu-te-ai fericite cu samanta cea care, murind, a adus roada bogata, caci si tu ai murit pentru lume si te-ai instrainat de neamul si patria ta adancindu-te cu dragoste serafimica pentru Domnul. Incazeste, o, sfinte si inimile noastre cu vapaia Sfantului Duh, ca intr-un glas sa-ti spunem:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, flacara rugaciunii neincetate;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, minte curatita de patimi si unita cu cele de sus;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca pe pamant erai cu trupul, iar cu duhul te impartaseai cu cele de sus;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, heruvim vazator de taine nepatrunse;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca ingerii iti slujeau;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca insusi Dumnezeu petrecea cu tine;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca purtai in san un servetel pentru lacrimile de umilinta ce izvorau pe cand impleteai rucodelia ta;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca atat de mult plangeai, incat si perii ochilor ti-au cazut;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca trupului, ca unui rob rau ii porunceai a dormita o ora pe noapte;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca multe suparari iti faceau dracii, dorind a-ti surpa lucrarea;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, caci cu smerenie ai biruit sagetile vrajmasului;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, nadejdea noastra nerusinata;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 8</p><p><br /></p><p>Cum te vom lauda pe tine, de Dumnezeu purtatorule parinte, noi cei ce de-a pururea in desarta graire vietuim si cu clevetiri si osandiri intinam sufletul nostru? Ci, invata-ne pe noi a infrana pornirile cele rele ale inimii, invrednicindu-ne a glasui cu tine cantarea cereasca: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icosul 8</p><p><br /></p><p>Nu a putut fi ascunsa lumina sub obroc si nici tu, fericite, nu ai putut ingropa virtutea ce stralucea intru tine, care pe multi ii atragea a veni catre tine si a cere cuvant de mantuire. Insa nu primeai prea degrab pe cineva; iar intrebat fiind pentru ce fugi de oameni ziceai: “Dumnezeu stie ca va iubesc, dar nu pot fi si cu voi si cu El”. Iar noi, auzind unele ca acestea, te laudam zicand:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, vorbitorule in graiul fericitei taceri;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, locas al Preasfintei Treimi;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, blandule sfatuitor cu propria pilda;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, oglinda a dreptatii si sfinteniei;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, fiu iubit al Maicii Preacurate;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, podoaba bisericii drept slavitoare;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, carte cu slove de duh scrisa;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, vindecator al sufletelor si al trupurilor;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, grabnic ajutator al celor din nevoi;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca te pleci cu milostivire spre cei suferinzi;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, impaciuitorul celor invrajbiti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cel ce asterni dragostea intre frati;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 9</p><p><br /></p><p>Toti credinciosii adunandu-ne, veniti sa cadem la placutul lui Dumnezeu Arsenie: robii la eliberatorul, saracii la plinitorul, bogatii la cel sarac pentru Evanghelie, pacatosii la mijlocitorul, bolnavii la tamaduitorul si toti, ca unui mare soare sa-i cantam: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icosul 9</p><p><br /></p><p>Inteleptii veacului acestuia, auzind de vietuirea ta cea straina se umplu de mirare si nu se pricep cum a grai intru cinstirea ta, aduc laude de acest fel:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca pentru Domnul ai ascuns stiinta ta;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca desi aveai multa iscusinta in aceasta, celor ce te intrebau le ziceai ca voiesti a invata mai bine alfabetul taranului simplu;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, taina neinteleasa de mintile infumuratilor carturari;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca sfanta simplitate te-a facut mai slavit decat acestia;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca in locul mirodeniilor si aromatelor de la palat sufereai mirosul cel greu;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca nimeni nu avea haine mai proaste ca ale tale;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca imbolnavindu-te si primind in dar o camasa de in, ai multumit Domnului ca pentru numele Lui te-ai invrednicit a lua milostenie;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cel invesmantat in mantia nepatimirii;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca de slujba diaconiei nu te-ai mai apropiat;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca te impartaseai in randul fratilor, nu al clericilor din schit;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca de vedenii ceresti te-ai invrednicit;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca pocainta cu strapungere de inima in tot ceasul te-a insotit;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 10</p><p><br /></p><p>Innotand in marea acestei vieti, tare nadejde te avem, preacinstite parinte, caci stim ca nu vom fi doborati de involburatele valuri ale primejdiilor, avandu-te pe tine ajutator si in glas de bucurie, la limanul mantuirii vom canta: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icosul 10</p><p><br /></p><p>Turn de aparare si zid neclintit te cunoastem pe tine prealaudate Arsenie. Caci cine a alergat la tine si nu a fost izbavit? Sau, care ti s-a rugat si nu a primit a ta folosinta? Pentru aceea, preamarindu-te, iti zicem:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, indreptarea celor gresiti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, povata celor ce ratacesc;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cel ce stergi lacrimile celor ce plang nemangaiati;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, mare folositor in nenumarate trebuinte;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, carmaciul celor nestiutori;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cel ce dezlegi din legaturile vrajmasului pe cei prinsi in ele;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, intaritorule al credintei noastre;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, lumina celor orbi;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, invatatorul celor nepriceputi;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, linistea celor framantati si tulburati;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, hranitorul celor lipsiti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, binecuvantarea cereasca ce tuturor te faci spre mantuire;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 11</p><p><br /></p><p>Nu trece cu vederea, Sfinte parinte, smeritele noastre cantari ce cu tot sufletul ti le aducem. Soleste noua mila Stapanului, ca prin tine fiind miluiti, bucurandu-ne sa graim: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icosul 11</p><p><br /></p><p>Faclie lumii esti preacuvioase si mare stalp al pustiei, caci se lauda cu tine oamenii pe pamant, iar in cer, cetele sfintilor si ale ingerilor se bucura de tine si ne indeamna a glasui intru cinstirea ta:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, raza a luminii neinserate;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, salcie aplecata spre implinirea Evangheliei;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, perla scumpa si prea frumoasa;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, urmatorule al evlaviei crestine;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, mierla neintrecuta in doxologie;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, apa limpede curatitoare;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, vestitor de intamplari minunate;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, nor ce ne acoperi cu a ta umbrire;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, pavaza celor ce poarta al tau nume;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cheie ce ne descui usa dantuirii;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, nectar ce ne indulcesti a noastra auzire;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, biruitorul tagmelor diavolesti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 12</p><p><br /></p><p>Harul cel dumnezeiesc revarsa-l noua de la Hristos, Domnul Slavei. Opreste dezbinarea in Biserica, stinge asupririle celor potrivnici si indrepteaza viata noastra, ca in unire si pace adanca, toti sa strigam: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icosul 12</p><p><br /></p><p>Cantand maririle tale, cu umilinta si evlavie ne inchinam sfintelor tale lupte, fericim chinurile vietii pustnicesti ce le-ai rabdat pentru Hristos si multumindu-ti pentru binefacerile tale, graim unele ca acestea:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, imn de veselie inimii noastre;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, infrangatorul ispitelor de la trup, de la lume si de la diavoli;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca monahilor le esti straja tare;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, pom aducator de roade bogate;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cel ce umpli de stralucire poteca neprihanirii;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ocean de iubire jertfelnica;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, palat al imparatiei ceresti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cel ce lesne cobori asupra-ne milostivirile divine;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, mladita vie a trunchiului Hristos;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ploaia calda ce ne picuri binecuvantare;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, scumpul nostru mijlocitor;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, de minuni preaslavite facatorule;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 13</p><p><br /></p><p>O, preacantate parinte Arsenie, farul cel luminos al pustiei si comoara monahismului ortodox, primeste nevrednica noastra rugaciune si ne izbaveste de toate nevoile si primejdiile si de munca cea vesnica fereste-ne, ca prin mijlocirile tale sa ajungem in bucuria nesfarsita unde neincetat rasuna cantarea: Aliluia! (acest condac se spune de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Icosul 1</p><p><br /></p><p>Rasarind din parinti binecredinciosi, ai Romei celei Vechi, stralucita odrasla te-ai aratat, parintele nostru Arsenie; caci, sporind in invatatura retoricii si a filosofiei celei mai inalte, frica lui Dumnezeu si dragostea Lui mai vartos ti le-ai agonisit, pentru care iti cantam:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, rod ales al unor parinti evlaviosi;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, diamant inzestrat cu virtuti si daruri sfinte;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ritor iscusit in elineasca si latineasca invatatura;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, albina iubitoare de polenul curatiei;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, crin duios neatins de intinaciunea trufiei celei pierzatoare;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, tamaie bine-mirositoare aprinsa cu focul ravnei catre Stapanul;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, vultur neabatut din zborul catre inaltimile cele ceresti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, al Sfantului Duh vrednic lacas;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ciocarlie glasuitoare de pace si armonie;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, parintele pustiei si al nostru mijlocitor;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ocrotitorul celor ce cheama al tau ajutor;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, lauda noastra in ceasul grelelor incercari;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 1</p><p><br /></p><p>Pe luminatorul lumii si podoaba calugarilor, pe rugatorul cel inflacarat al pustiei si dascalul cel minunat al tacerii, veniti toti cei iubitori de Dumnezeu sa-l laudam si sa i ne inchinam zicand: Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Rugaciune</p><p><br /></p><p>O, Preacuvioase parinte Arsenie, cel ce pentru Hristos ai lasat bogatiile imparatesti si din valurile lumesti fugind ca din izvoarele pacatului intru liniste desavarsita mintea ti-ai pazit si cu dragoste de serafim te-ai aprins in vorbirea cu Dumnezeu, auzi-ne si pe noi pacatosii si nevrednicii care vietuim cu multa nepasare in toata vremea si Il maniem pe Domnul cu multimea rautatilor noastre.</p><p><br /></p><p>Roaga-te pentru noi cei neputinciosi spre a ne trezi din somnul lenevirii si a ne curati inima de poftele cele viclene pentru a o face locas al Dumnezeiescului Duh.</p><p><br /></p><p>O, preabunule parinte Arsenie, cel ce ne-ai invatat ca incepatura tuturor faptelor bune este smerita cugetare cea adevarata fara de care nu putem afla mantuitoarea cale catre Dumnezeu, ajuta-ne si pe noi nevrednicii robii tai a ne aduce aminte pururi ca tarana suntem si desertaciune sunt toate cele omenesti.</p><p><br /></p><p>Tu, sfinte parinte, care te desfatezi cu cetele tuturor sfintilor, prin indrazneala ce ai castigat-o catre Domnul fa-te noua solitor de pace si intarire in ispitele si necazurile veacului acestuia inselator, daruitor de lumina in intunecimea orbirii noastre sufletesti, calauza pasilor nostri pe cararea pocaintei, indemnator de taina laACATISTUL SFANTULUI ARSENIE CEL MARE </p><p> 8 mai</p><p><br /></p><p>Rugaciunile incepatoare</p><p><br /></p><p>De este preot, incepe asa :</p><p>Binecuvantat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Iar de nu este preot, se zice :</p><p>Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.</p><p><br /></p><p>Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!</p><p><br /></p><p>Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Care pretutindeni esti si pe toate le implinesti, Vistierul Bunatatilor si Datatorule de Viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste Bunule sufletele noastre!</p><p><br /></p><p>Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fara-De-Moarte, miluieste-ne pe noi! (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!</p><p><br /></p><p>Preasfantă Treime, miluieste-ne pe noi! Doamne, curateste pacatele noastre! Stapane, iarta faradelegile noastre! Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Sfant Numele Tau!</p><p><br /></p><p>Doamne miluieste! (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!</p><p><br /></p><p>Tatal nostru, Carele esti în Ceruri, sfinteasca-se Numele Tau, vie Imparatia Ta, faca-se Voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra, cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri! Si nu ne duce pe noi în ispita, ci ne izbaveste de cel viclean! Amin!</p><p>Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi! Amin </p><p><br /></p><p>Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca nepricepandu-ne de nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem Tie, ca unui Stapan, noi pacatosii robii Tai, miluieste-ne pe noi!</p><p><br /></p><p>Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh!</p><p><br /></p><p>Doamne, miluieste-ne pe noi, ca intru Tine am nadajduit; nu Te mania pe noi foarte, nici pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un Milostiv si ne izbaveste pe noi de vrajmasii nostri, ca Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tau; toti lucrul mainilor Tale si Numele Tau chemam.</p><p><br /></p><p>Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!</p><p><br /></p><p>Usa milostivirii deschide-o noua, binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, ca sa nu pierim cei ce nadajduim intru tine, ci sa ne izbavim prin tine de nevoi, ca tu esti mantuirea neamului crestinesc.</p><p><br /></p><p>Cred intru unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute. Si intru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Nascut, Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii; lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut, Cel de o fiintă cu Tatal, prin Care toate s-au facut. Care, pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire, S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S-a făcut om. Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat, a patimit si s-a ingropat. Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi. Si S-a înaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui. Si iarasi va sa vina cu slava sa judece viii si mortii, a Carui imparatie nu va avea sfarsit. Si intru Duhul Sfant, Domnul de viată Facatorul, Care din Tatal purcede, Cel ce impreună cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, Care a grait prin prooroci. Intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica. Marturisesc un Botez spre iertarea pacatelor. Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie. Amin!</p><p><br /></p><p>Doamne miluieste! (de 12 ori)</p><p><br /></p><p>Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!</p><p><br /></p><p>Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu! (o inchinaciune)</p><p>Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul nostru Dumnezeu! (o inchinaciune)</p><p>Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru! (o inchinaciune)</p><p><br /></p><p>Psalmul 142</p><p>Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta, auzi-ma, intru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri. Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit. </p><p>Intins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-Ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor care se coboara in mormant. Fa sa aud dimineata Mila Ta, ca la Tine imi este nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. </p><p>Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne. Invata-ma sa fac Voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau Cel Bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii. Pentru Numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau. </p><p><br /></p><p>Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!</p><p><br /></p><p>Aliluia, aliluia, aliluia, Slava Tie, Dumnezeule!</p><p>Aliluia, aliluia, aliluia, Slava Tie, Dumnezeule!</p><p>Aliluia, aliluia, aliluia, Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!</p><p><br /></p><p>Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor si cu suspinurile cele dintru adanc ai făcut ostenelile tale insutit roditoare; si te-ai facut luminator lumii, stralucind cu minunile, Arsenie, parintele nostru. Roaga-te lui Hristos Dumnezeu ca sa mantuiasca sufletele noastre.</p><p><br /></p><p>Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, bine este cuvantat Cel ce vine intru Numele Domnului ! (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>De la Roma ca un soare mare ai stralucit, si ai ajuns catre cetatea împărăteasca, prea fericite, luminand-o pe aceasta cu cuvintele si cu faptele tale, si izgonind intunericul neintelepciunii. Pentru aceasta te cinstim pe tine, preacuvioase Arsenie, lauda parintilor.</p><p><br /></p><p>Psalmul 50</p><p>Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste; ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, asa incat Drept esti Tu intru cuvintele Tale si Biruitor cand vei judeca Tu. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale, mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop şi ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Intoarce fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada pe mine de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-l lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor întoarce. Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru buna voirea Ta, Sionului si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.</p><p><br /></p><p>Condacul 1</p><p><br /></p><p>Pe luminatorul lumii si podoaba calugarilor, pe rugatorul cel inflacarat al pustiei si dascalul cel minunat al tacerii, veniti toti cei iubitori de Dumnezeu sa-l laudam si sa i ne inchinam zicand: Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Icosul 1</p><p><br /></p><p>Rasarind din parinti binecredinciosi, ai Romei celei Vechi, stralucita odrasla te-ai aratat, parintele nostru Arsenie; caci, sporind in invatatura retoricii si a filosofiei celei mai inalte, frica lui Dumnezeu si dragostea Lui mai vartos ti le-ai agonisit, pentru care iti cantam:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, rod ales al unor parinti evlaviosi;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, diamant inzestrat cu virtuti si daruri sfinte;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ritor iscusit in elineasca si latineasca invatatura;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, albina iubitoare de polenul curatiei;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, crin duios neatins de intinaciunea trufiei celei pierzatoare;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, tamaie bine-mirositoare aprinsa cu focul ravnei catre Stapanul;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, vultur neabatut din zborul catre inaltimile cele ceresti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, al Sfantului Duh vrednic lacas;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ciocarlie glasuitoare de pace si armonie;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, parintele pustiei si al nostru mijlocitor;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ocrotitorul celor ce cheama al tau ajutor;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, lauda noastra in ceasul grelelor incercari;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 2</p><p><br /></p><p>Nu intru intelepciunea cea lumeasca a aflat sufletul tau odihna, prealaudate, ci intelepciunea cea de sus mai cu dorire cautand, ai intrat in randul clericilor, slujind Domnului ca diacon, plin de roadele Duhului. Insufla-ne si noua, parinte, ravna si dragoste de cele sfinte, ca impreuna cu tine sa cantam: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icosul 2</p><p><br /></p><p>Vazandu-te Domnul, ca pe o mireasa prea impodobita, sarguindu-te a-I bineplacea in toate, a raspandit slava ta in toate partile Romei si nimeni altul decat tine, nu a fost gasit destoinic a fi invatator al filosofiei si credintei crestinesti pentru insisi fii imparatului. Tu, insa, fericite, te-ai lepadat de mult ori, nemaiindragind scolasticestile graiuri, dar te-ai plecat mai apoi spre a implini porunca data, iar noi iti spunem:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, smerit lucrator in via Domnului;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca dulceata linistei si a rugaciunii mai mult decat orice te veselea;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, inger pamantesc invapaiat de doruri ceresti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, pilda mareata de umilinta si blandete;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, mielusel ascultator de glasul Pastorului Celui Bun;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca vietuirea ta cea inalta pe multi i-a umplut de uimire;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, balsam de mangaiere si alinare;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, mir de mult pret ce reversi harul peste cei ce ti se roaga;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, dar ceresc facut oamenilor din milostivirea Datatorului a toate;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, prietenul celor ce cinstesc pomenirea ta;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, si invata-ne a binecuvanta pe Domnul in toate cele ce vin asupra noastra;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, aparatorul nostru la judecata ce va sa fie;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 3</p><p><br /></p><p>Petrecand la curtea imperiala, la mare cinste te avea imparatul Teodosie, inconjurandu-te cu slava si dregatorii si daruindu-ti multime de slugi, podoabe scumpe si haine aurite. Dar, in camara cea mai de taina a inimii tale, Duhul Sfant striga intru tine cu suspine negraite dupa sfanta instrainare, rugand pe Dumnezeu si zicand: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icosul 3</p><p><br /></p><p>Rugaciunea cea cu umilinta si zdrobirea nu o trece Domnul cu vederea si dupa multi ani un glas ceresc te-a chemat de langa imparatul pamantesc in oastea Imparatului Luminii, graindu-ti: “Arsenie, fugi de oameni si te vei mantui!” pentru care ai inaltat smerita multumire Stapanului, iar noi minunandu-ne, te laudam asa:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, serafim ranit de dragostea vesnicului Mire;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, porumbel ceresc, solitor de veselie si de neprihanire;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, suflet fecioresc impodobit cu candela nazuintelor sfinte;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, chiparos ce ne invalui in mireasma rugaciunilor si mijlocirilor tale;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, spaima diavolilor ce ii alungi departe de la robii tai;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, vioara a carei auzire indulceste sufletele noastre afundate in mahnire si dureri de multe feluri;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cel ce aduci iarasi pacea in cei ce au pierdut-o;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, raza luminoasa ce gonesti negura pacatului;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, scanteie ce aprinzi in noi pocainta cea curatitoare;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, sprijinitorul celor lipsiti de ajutorul omenesc;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, intarirea neputinciosilor si bolnavilor;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, odihna celor obositi de greutati si scarbe;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 4</p><p><br /></p><p>In frumusetea cea negraita a corturilor ceresti, te desfatezi acum, preacinstite, intru odihna cea vesnica a sfintilor. Cauta, o, preaminunate Arsenie, spre noi cei incurcati in lanturile multor faradelegi si ispite ca mantuiti prin tine sa aducem prinos de: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icosul 4</p><p><br /></p><p>Cine poate spune, parinte cuvioase, nespusa bucurie ce te-a cuprins, vazandu-te slobozit din lumea cea desarta spre a implini ceea ce din tinerete doreai cu atata ardoare? Caci noi, cei neputinciosi si iubitori de materie, neputand patrunde taina, ne umilim cu sufletul si-ti impletim cununi de lauda zicand:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, stalp de foc al dragostei curate;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cel plin de zel nestavilit dupa Soarele Dreptatii;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca nimic din inselaciunile vietii nu te-a atras in mreje;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, izvor de bunatate si compatimire;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, comoara scumpa a celor saraci cu duhul;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, fantana racoritoare ce ne adapi cu apa cea vie;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, diadema aurita ce duci rugaciunile noastre la Tronul Preasfintei Treimi;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cel ce tainic ne povatuiesti a purta crucea suferintei cu rabdare si smerenie;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, impreuna calator cu noi pe drumul spinos al mantuirii;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cel ce abati mintea noastra de la cele de jos la cele nepieritoare;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca la tacerea cea aducatoare de har ne indemni;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca de rataciri si erezii ne feresti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 5</p><p><br /></p><p>Imbracandu-te in haine saracacioase, ai parasit pe ascuns palatul din Constantinopol si ai fugit in pustia Egiptului, de Dumnezeu ganditorule Arsenie. Pretinzand a fi un om strain si sarac, ii implorai pe parintii cei de acolo a te imbraca in schima monahala spre a sluji impreuna cu dansii lui Hristos si a-I canta pururi: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icosul 5</p><p><br /></p><p>Ca un rob te-ai smerit, preaslavite, caci robit ai fost de dragostea Celui ce mai inainte te-a iubit. Si cunoscand Avva Ioan Colov darul Sfantului Duh ce era asupra ta, te-a tuns indata in chipul ingeresc, pentru care primeste de la noi:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, veselia cetelor ingeresti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, jertfa sfintita pe altarul tagaduirii de sine;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca te-ai golit de sine spre a-L face pe Hristos sa straluceasca intru tine;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca te-ai ascuns in adancul pustiei, vadind Lumina Invierii;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca numele barbatiei purtand, suflet vitejesc ai avut;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca ti-ai dispretuit trupul si odihna de orice fel;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cununa a nevointelor pustnicesti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, floarea pustiei celei sterpe;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, trambita sfanta ce ne destepti in suflet simtaminte dumnezeiesti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, bucurie nemarginita a celor intristati;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, razemul celor parasiti si prigoniti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, odor pretios ce ne rascumperi din munca cea vesnica;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 6</p><p><br /></p><p>Nu suntem vrednici, Atotputernice Doamne, a ridica ochii nostri spre Tine, caci noianul pacatelor noastre ne-a facut necutezatori, iar constiinta amarnic ne pune inainte privelistea nesuferitelor chinuri ale iadului. Pentru rugaciunile cuviosului tau, indura-te spre zidirea ta cea cazuta, ca rapiti din ghearele celui rau, sa iti cantam in glas de izbavire: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icosul 6</p><p><br /></p><p>Multa cercetare s-a facut de imparatul Teodosie pentru tine, Preacuvioase parinte, caci multa mahnire i-a pricinuit plecarea ta. Insa Dumnezeu te-a acoperit cu puterea Sa, in chilia cea daruita tie de Avva Ioan Colov, unde petreceai in mare asprime si in osteneli, pentru care asculta unele ca acestea:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, chip al monahilor desavarsiti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, arma nebiruita in lupta duhovniceasca;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, in infranare nerapusule ostas;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, priveghetor osardnic in asteptarea Mireului nestricacios;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca ochii tai varsau mereu lacrimi de dor;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, postitor hranit cu mana sfintelor cugetari;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 7</p><p><br /></p><p>Fost-a iarasi glasul Domnului catre tine zicandu-ti: “Arsenie, fugi de oameni si petrece in liniste, caci aceasta este radacina curateniei!”. Si ai mers indata in pustiul mai indepartat si in tacere si in vorbirea cu Dumnezeu mai vartos te-ai sarguit, cantand in inima ta: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icosul 7</p><p><br /></p><p>Asemanatu-te-ai fericite cu samanta cea care, murind, a adus roada bogata, caci si tu ai murit pentru lume si te-ai instrainat de neamul si patria ta adancindu-te cu dragoste serafimica pentru Domnul. Incazeste, o, sfinte si inimile noastre cu vapaia Sfantului Duh, ca intr-un glas sa-ti spunem:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, flacara rugaciunii neincetate;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, minte curatita de patimi si unita cu cele de sus;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca pe pamant erai cu trupul, iar cu duhul te impartaseai cu cele de sus;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, heruvim vazator de taine nepatrunse;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca ingerii iti slujeau;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca insusi Dumnezeu petrecea cu tine;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca purtai in san un servetel pentru lacrimile de umilinta ce izvorau pe cand impleteai rucodelia ta;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca atat de mult plangeai, incat si perii ochilor ti-au cazut;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca trupului, ca unui rob rau ii porunceai a dormita o ora pe noapte;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca multe suparari iti faceau dracii, dorind a-ti surpa lucrarea;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, caci cu smerenie ai biruit sagetile vrajmasului;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, nadejdea noastra nerusinata;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 8</p><p><br /></p><p>Cum te vom lauda pe tine, de Dumnezeu purtatorule parinte, noi cei ce de-a pururea in desarta graire vietuim si cu clevetiri si osandiri intinam sufletul nostru? Ci, invata-ne pe noi a infrana pornirile cele rele ale inimii, invrednicindu-ne a glasui cu tine cantarea cereasca: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icosul 8</p><p><br /></p><p>Nu a putut fi ascunsa lumina sub obroc si nici tu, fericite, nu ai putut ingropa virtutea ce stralucea intru tine, care pe multi ii atragea a veni catre tine si a cere cuvant de mantuire. Insa nu primeai prea degrab pe cineva; iar intrebat fiind pentru ce fugi de oameni ziceai: “Dumnezeu stie ca va iubesc, dar nu pot fi si cu voi si cu El”. Iar noi, auzind unele ca acestea, te laudam zicand:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, vorbitorule in graiul fericitei taceri;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, locas al Preasfintei Treimi;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, blandule sfatuitor cu propria pilda;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, oglinda a dreptatii si sfinteniei;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, fiu iubit al Maicii Preacurate;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, podoaba bisericii drept slavitoare;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, carte cu slove de duh scrisa;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, vindecator al sufletelor si al trupurilor;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, grabnic ajutator al celor din nevoi;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca te pleci cu milostivire spre cei suferinzi;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, impaciuitorul celor invrajbiti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cel ce asterni dragostea intre frati;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 9</p><p><br /></p><p>Toti credinciosii adunandu-ne, veniti sa cadem la placutul lui Dumnezeu Arsenie: robii la eliberatorul, saracii la plinitorul, bogatii la cel sarac pentru Evanghelie, pacatosii la mijlocitorul, bolnavii la tamaduitorul si toti, ca unui mare soare sa-i cantam: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icosul 9</p><p><br /></p><p>Inteleptii veacului acestuia, auzind de vietuirea ta cea straina se umplu de mirare si nu se pricep cum a grai intru cinstirea ta, aduc laude de acest fel:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca pentru Domnul ai ascuns stiinta ta;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca desi aveai multa iscusinta in aceasta, celor ce te intrebau le ziceai ca voiesti a invata mai bine alfabetul taranului simplu;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, taina neinteleasa de mintile infumuratilor carturari;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca sfanta simplitate te-a facut mai slavit decat acestia;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca in locul mirodeniilor si aromatelor de la palat sufereai mirosul cel greu;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca nimeni nu avea haine mai proaste ca ale tale;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca imbolnavindu-te si primind in dar o camasa de in, ai multumit Domnului ca pentru numele Lui te-ai invrednicit a lua milostenie;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cel invesmantat in mantia nepatimirii;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca de slujba diaconiei nu te-ai mai apropiat;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca te impartaseai in randul fratilor, nu al clericilor din schit;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca de vedenii ceresti te-ai invrednicit;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca pocainta cu strapungere de inima in tot ceasul te-a insotit;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 10</p><p><br /></p><p>Innotand in marea acestei vieti, tare nadejde te avem, preacinstite parinte, caci stim ca nu vom fi doborati de involburatele valuri ale primejdiilor, avandu-te pe tine ajutator si in glas de bucurie, la limanul mantuirii vom canta: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icosul 10</p><p><br /></p><p>Turn de aparare si zid neclintit te cunoastem pe tine prealaudate Arsenie. Caci cine a alergat la tine si nu a fost izbavit? Sau, care ti s-a rugat si nu a primit a ta folosinta? Pentru aceea, preamarindu-te, iti zicem:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, indreptarea celor gresiti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, povata celor ce ratacesc;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cel ce stergi lacrimile celor ce plang nemangaiati;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, mare folositor in nenumarate trebuinte;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, carmaciul celor nestiutori;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cel ce dezlegi din legaturile vrajmasului pe cei prinsi in ele;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, intaritorule al credintei noastre;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, lumina celor orbi;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, invatatorul celor nepriceputi;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, linistea celor framantati si tulburati;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, hranitorul celor lipsiti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, binecuvantarea cereasca ce tuturor te faci spre mantuire;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 11</p><p><br /></p><p>Nu trece cu vederea, Sfinte parinte, smeritele noastre cantari ce cu tot sufletul ti le aducem. Soleste noua mila Stapanului, ca prin tine fiind miluiti, bucurandu-ne sa graim: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icosul 11</p><p><br /></p><p>Faclie lumii esti preacuvioase si mare stalp al pustiei, caci se lauda cu tine oamenii pe pamant, iar in cer, cetele sfintilor si ale ingerilor se bucura de tine si ne indeamna a glasui intru cinstirea ta:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, raza a luminii neinserate;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, salcie aplecata spre implinirea Evangheliei;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, perla scumpa si prea frumoasa;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, urmatorule al evlaviei crestine;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, mierla neintrecuta in doxologie;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, apa limpede curatitoare;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, vestitor de intamplari minunate;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, nor ce ne acoperi cu a ta umbrire;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, pavaza celor ce poarta al tau nume;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cheie ce ne descui usa dantuirii;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, nectar ce ne indulcesti a noastra auzire;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, biruitorul tagmelor diavolesti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 12</p><p><br /></p><p>Harul cel dumnezeiesc revarsa-l noua de la Hristos, Domnul Slavei. Opreste dezbinarea in Biserica, stinge asupririle celor potrivnici si indrepteaza viata noastra, ca in unire si pace adanca, toti sa strigam: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icosul 12</p><p><br /></p><p>Cantand maririle tale, cu umilinta si evlavie ne inchinam sfintelor tale lupte, fericim chinurile vietii pustnicesti ce le-ai rabdat pentru Hristos si multumindu-ti pentru binefacerile tale, graim unele ca acestea:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, imn de veselie inimii noastre;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, infrangatorul ispitelor de la trup, de la lume si de la diavoli;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ca monahilor le esti straja tare;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, pom aducator de roade bogate;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cel ce umpli de stralucire poteca neprihanirii;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ocean de iubire jertfelnica;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, palat al imparatiei ceresti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, cel ce lesne cobori asupra-ne milostivirile divine;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, mladita vie a trunchiului Hristos;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ploaia calda ce ne picuri binecuvantare;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, scumpul nostru mijlocitor;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, de minuni preaslavite facatorule;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 13</p><p><br /></p><p>O, preacantate parinte Arsenie, farul cel luminos al pustiei si comoara monahismului ortodox, primeste nevrednica noastra rugaciune si ne izbaveste de toate nevoile si primejdiile si de munca cea vesnica fereste-ne, ca prin mijlocirile tale sa ajungem in bucuria nesfarsita unde neincetat rasuna cantarea: Aliluia! (acest condac se spune de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Icosul 1</p><p><br /></p><p>Rasarind din parinti binecredinciosi, ai Romei celei Vechi, stralucita odrasla te-ai aratat, parintele nostru Arsenie; caci, sporind in invatatura retoricii si a filosofiei celei mai inalte, frica lui Dumnezeu si dragostea Lui mai vartos ti le-ai agonisit, pentru care iti cantam:</p><p><br /></p><p>Bucura-te, rod ales al unor parinti evlaviosi;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, diamant inzestrat cu virtuti si daruri sfinte;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ritor iscusit in elineasca si latineasca invatatura;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, albina iubitoare de polenul curatiei;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, crin duios neatins de intinaciunea trufiei celei pierzatoare;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, tamaie bine-mirositoare aprinsa cu focul ravnei catre Stapanul;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, vultur neabatut din zborul catre inaltimile cele ceresti;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, al Sfantului Duh vrednic lacas;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ciocarlie glasuitoare de pace si armonie;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, parintele pustiei si al nostru mijlocitor;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, ocrotitorul celor ce cheama al tau ajutor;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, lauda noastra in ceasul grelelor incercari;</p><p><br /></p><p>Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Condacul 1</p><p><br /></p><p>Pe luminatorul lumii si podoaba calugarilor, pe rugatorul cel inflacarat al pustiei si dascalul cel minunat al tacerii, veniti toti cei iubitori de Dumnezeu sa-l laudam si sa i ne inchinam zicand: Bucura-te, Preacuvioase Parinte Arsenie!</p><p><br /></p><p>Rugaciune</p><p><br /></p><p>O, Preacuvioase parinte Arsenie, cel ce pentru Hristos ai lasat bogatiile imparatesti si din valurile lumesti fugind ca din izvoarele pacatului intru liniste desavarsita mintea ti-ai pazit si cu dragoste de serafim te-ai aprins in vorbirea cu Dumnezeu, auzi-ne si pe noi pacatosii si nevrednicii care vietuim cu multa nepasare in toata vremea si Il maniem pe Domnul cu multimea rautatilor noastre.</p><p><br /></p><p>Roaga-te pentru noi cei neputinciosi spre a ne trezi din somnul lenevirii si a ne curati inima de poftele cele viclene pentru a o face locas al Dumnezeiescului Duh.</p><p><br /></p><p>O, preabunule parinte Arsenie, cel ce ne-ai invatat ca incepatura tuturor faptelor bune este smerita cugetare cea adevarata fara de care nu putem afla mantuitoarea cale catre Dumnezeu, ajuta-ne si pe noi nevrednicii robii tai a ne aduce aminte pururi ca tarana suntem si desertaciune sunt toate cele omenesti.</p><p><br /></p><p>Tu, sfinte parinte, care te desfatezi cu cetele tuturor sfintilor, prin indrazneala ce ai castigat-o catre Domnul fa-te noua solitor de pace si intarire in ispitele si necazurile veacului acestuia inselator, daruitor de lumina in intunecimea orbirii noastre sufletesti, calauza pasilor nostri pe cararea pocaintei, indemnator de taina la faptele blandetii si ale evlaviei, ale dreptatii si rabdarii, ale milosardiei, dragostei si bunatatii si ne invredniceste ca intru umilinta sufletului, sa slavim in corabia ortodoxiei strabune pe Cel caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea acum si pururi si in vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfantului Arsenie cel Mare si ale tuturor Sfintilor, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi! Amin! faptele blandetii si ale evlaviei, ale dreptatii si rabdarii, ale milosardiei, dragostei si bunatatii si ne invredniceste ca intru umilinta sufletului, sa slavim in corabia ortodoxiei strabune pe Cel caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea acum si pururi si in vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfantului Arsenie cel Mare si ale tuturor Sfintilor, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi! Amin!</p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com41tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-19420461891219413682023-05-08T10:14:00.001-07:002023-05-08T10:14:10.658-07:00Viața Cuviosului Arsenie cel Mare<p> Viața Cuviosului Arsenie cel Mare</p><p>8 mai</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbVgutOiaoJvQGDagDTDoh9NePVnlYrpbtimXwaGUGhg5g8Ft_7c2lZPeH5VuR8vEW01VbIYmiW0TOkFNSwpWHY-dI6D9kUphP3dyxhNjL-DHlmdSfhy5ytl5KTwluz1lFVX-eSsEUNuwjdvQWDMAx4HJJo6R-Jjrt0TV7OcFvB6el0WokRy5_PQfZKA/s743/FB_IMG_1683527326459.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="743" data-original-width="500" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbVgutOiaoJvQGDagDTDoh9NePVnlYrpbtimXwaGUGhg5g8Ft_7c2lZPeH5VuR8vEW01VbIYmiW0TOkFNSwpWHY-dI6D9kUphP3dyxhNjL-DHlmdSfhy5ytl5KTwluz1lFVX-eSsEUNuwjdvQWDMAx4HJJo6R-Jjrt0TV7OcFvB6el0WokRy5_PQfZKA/w430-h640/FB_IMG_1683527326459.jpg" width="430" /></a></div><br /><p><br /></p><p>Cuviosul Arsenie s-a născut în Roma cea Veche, din părinți creștini și dreptcredincioși. El a crescut în învățarea cărții și în frica lui Dumnezeu. Ajungând bărbat desăvârșit, s-a arătat înțelept, pentru că a trecut bine toată învățătura retoricii și a filosofiei, cunoscând limba grecească și latinească. Defăimând deșertăciunile acestei lumi și lăsând afară înțelepciunea elinească, a intrat în rândul clericilor, spre slujba lui Dumnezeu, căutând înțelepciunea cea duhovnicească, pe care Sfântul Apostol Iacov o lăuda, numind-o curată, pașnică, blândă, bine supusă, plină de milă și bună de roduri". El a fost hirotonit diacon al bisericii celei mari din Roma, unde trăia în curăție cu întreaga înțelepciune, sârguindu-se a fi vrednic locaș al Sfântului Duh, Cel ce sfințește toate. Într-acea vreme împărățea la Răsărit, Teodosie cel Mare; iar la Apus, în Roma cea Veche, Grațian. Teodosie avea doi fii: Arcadie și Onorie, cărora le căuta un învățător pentru ca acela să-i învețe, nu numai înțelepciunea cea omenească, ci și pe cea dumnezeiască; ca să devină ei iscusiți în filosofia păgânească și în înțelepciunea creștinească cea îmbunătățită, care povățuiește spre iubirea lui Dumnezeu. El a trimis în toate părțile și țările de sub stăpânirea sa, să caute pe unul ca acesta; dar nu putea să-l afle, pentru că, deși aflau trimișii mulți înțelepți, totuși nu erau cu viață plăcută lui Dumnezeu; și iarăși, a aflat mulți plăcuți lui Dumnezeu, dar nu erau iscusiți în înțelepciunea cea dinafară.</p><p><br /></p><p>Deci, a fost nevoit împăratul Teodosie să scrie lui Grațian, împăratul Apusului, poftindu-l să caute în stăpânirea sa un bărbat ca acela și să-l trimită la dânsul să-i învețe copiii.</p><p><br /></p><p>Împăratul Grațian s-a sfătuit împreună cu Papa Damasus și au zis: "Rușine va fi împărăției noastre dacă nu vom afla la noi un om înțelept și îmbunătățit, precum voiește împăratul Teodosie, care să poată învăța pe fiii săi filosofia și să-i povățuiască în frica lui Dumnezeu, cu cuvântul, cu fapta și cu viața cea plăcută lui Dumnezeu". El, căutând, n-a aflat în toată Roma mai bun și mai iscusit în amândouă înțelepciunile, în cea lumească și în cea duhovnicească, decât pe diaconul Arsenie, care viețuia după Dumnezeu, și pe mulți îi covârșea cu cuvântul și cu lucrul, cu înțelepciunea și cu viața, deși nu era tocmai tânăr. Chemându-l, i-a spus cererea împăratului Răsăritului, poruncindu-i să meargă acolo; iar el se lepăda în tot chipul, zicând că el a lăsat de mult înțelepciunea cea lumească, după ce a început rânduiala slujbei lui Dumnezeu și a uitat scolasticeștile graiuri, neputând măcar a-și aduce aminte, ci vrea ca în liniște să slujească în rânduiala Bisericii și Altarului.</p><p><br /></p><p>Pe cât el se lepăda, pe atât împăratul cu papa îl îndemnau, sfătuindu-l să-i asculte pe ei, într-acel lucru atât de trebuință împăraților creștini și Bisericii lui Dumnezeu; să învețe pe copiii împărătești nu numai înțelepciunea cărții, ci și buna credință cea creștinească, ca să nu creadă vorbelor păgânești; ci să știe, după aceea, a apăra și a lărgi sfânta credință cea creștinească. Deci, Arsenie fără să vrea s-a supus voinței împăratului și a papei și a fost trimis de ei la Constantinopol, la împăratul Teodosie cu toată cinstea. Ajungând fericitul Arsenie la Constantinopol, a fost primit de împăratul Teodosie cu dragoste; pentru că, văzându-l și cunoscându-l din chip și din vedere că este omul lui Dumnezeu, plin de înțelepciune și de iubire de Dumnezeu, s-a bucurat de el foarte și a înălțat mulțumire lui Dumnezeu.</p><p><br /></p><p>Aducând împăratul pe cei doi fii ai săi, pe Arcadie și pe Onorie, i-a încredințat lui, zicându-i: "Tu mai mult să le fii lor tată decât mine; căci mai mare lucru este să le dai lor bună înțelegere, decât a-i naște pe ei. Deci, ți-i încredințez bunei tale înțelegeri, înaintea lui Dumnezeu, Care privește spre noi, ca să-i faci pe ei astfel precum doresc să-i am. Pune pe chipul bunătății și al înțelepciunii tale, ca un tată duhovnicesc, ca să nu se vatăme cu nici un fel de sminteli din cele tinerești, și pentru aceasta va fi ție nădejde în Dumnezeu, fără de îndoială de răsplătire veșnică. O, cinstite Arsenie, dacă îi vei crește pe dânșii fără de prihană, păzindu-i în bună învățătură, atunci eu m-aș bucura și aș mulțumi lui Dumnezeu. Îți grăiesc acestea și-ți poruncesc înaintea lor, ca singuri să audă și să ia aminte. Să nu cauți la aceea, că sunt fii de împărat, ci în tot chipul să-i supui pe ei la frica învățăturii tale, pentru că voiesc, ca în toate, să se supună ție, ca unui adevărat părinte și învățător al lor și să te asculte ca niște fii și ucenici".</p><p><br /></p><p>Astfel împăratul, încredințând lui Arsenie pe fiii săi, a poruncit ca școala lor să fie aproape de palatul său, ca să-i fie cu putință a merge singur adeseori la ei, să vadă și să știe de învățătura și de viața fiilor săi. Iar pe fericitul Arsenie l-a cinstit, dându-i loc între senatorii săi, și a poruncit să-l cheme pe el tată, nu numai al fiilor împărătești, ci și al lor.</p><p><br /></p><p>Deci, Arsenie se numea tată al împăratului și al fiilor lui. Se scrie și aceasta în Pateric, că fericitul Arsenie a primit pe amândoi fiii împărătești, Arcadie și Onorie, din scăldătoarea Sfântului Botez, adică le-a fost naș, pentru că s-au botezat nu în pruncie, ci după ce au ajuns în vârstă desăvârșită.</p><p><br /></p><p>Primind Arsenie spre povățuire pe fiii împăratului, avea mare grijă de ei, învățându-i cărțile grecești și latinești și spunându-le lor toată înțelepciunea din dumnezeiasca Scriptură, îi povățuia spre folos la obiceiuri bune, la calea cea dreaptă și plăcută lui Dumnezeu. Dar, mai ales, îi învăța pe ei în ce fel să fie, când va binevoi Dumnezeu, să le dea lor împărăția pământească, pentru ca ei să nu se împodobească numai cu coroana împărătească, ci mai mult cu faptele cele bune și milostive, cu dreapta credință și cu cucernicia cea creștinească. Pentru că împărăția au avut-o și oamenii răi și păgâni, precum au fost mai înainte împărații cei păgâni; iar a fi cu faptele bune, acesta este lucrul firesc al împăraților creștini, care sunt datori a plăcea și a fi iubiți lui Dumnezeu și poporului; încât să rămână pomenirea lor după ei, fericindu-se de neamuri.</p><p><br /></p><p>O învățătură ca aceasta le dădea lor preaînțeleptul Arsenie și-i cinstea pe ei ca pe niște fii împărătești, îi punea pe două scaune și el singur îi învăța, stând înaintea lor. S-a întâmplat într-o vreme de a mers la ei împăratul fără de veste și, văzând pe fii săi șezând pe scaune, iar pe Arsenie stând înaintea lor, s-a mâhnit foarte și a zis către Arsenie: "Oare așa ți-am poruncit? Au nu ți-am zis ca să-i ții pe ei ca pe niște ucenici ascultători și fii ai tăi; iar nu ca niște feciori de împărat?" Fericitul Arsenie a răspuns cu smerenie, zicând: "Împărate, fiecărui lucru i se cuvine fapta cuviincioasă, tinerețile au trebuință de învățătură, iar cinstea împărătească avem datoria a o împlini".</p><p><br /></p><p>De aceste cuvinte împăratul mâhnindu-se mai mult, i-a zis: "Au doară tu îi pui pe ei împărați?" Aceasta zicând-o, a luat de la fii semnele cele împărătești și a pus pe Arsenie, nevoind el, pe scaun; iar fiilor le-a poruncit ca să stea înaintea lui, zicând: "De vor învăța a se teme de Dumnezeu, a păzi poruncile Lui și a-i plăcea Lui cu dreptate și cu blândețe, Împăratul Cel ceresc este puternic, ca să le dea împărăție pe pământ, de vor fi vrednici pentru aceea. Iar de vor fi răi și nevrednici, apoi mai bine le va fi lor să petreacă fără împărăție, decât să împărățească cu nebunie. Și mă rog lui Dumnezeu, mai bine din copilăria lor să piară cu moarte de pe pământ, decât ar fi răi și ar crește spre vătămarea sufletelor lor și a altora". Astfel învățându-i împăratul, s-a dus; iar Arsenie lăuda pentru aceea în mintea sa pe împăratul și de atunci făcea după porunca lui, pentru că el, șezând, învăța pe fiii împărătești care îi stăteau înainte.</p><p><br /></p><p>Petrecând el în mare cinste și slavă, se mâhnea foarte, întristându-se cu duhul, pentru că lui îi era urâtă slava, bogăția și gâlceava acestei lumi și avea mare dorință ca în liniște, în sărăcie și în smerenie monahicească să slujească lui Dumnezeu, rugându-se Lui cu dinadinsul, ca să-i arate lui o cale lesnicioasă spre a scăpa de viața cea din palatul împărătesc, spre câștigarea petrecerii celei deosebite și pustnicești.</p><p><br /></p><p>Într-una din zile a aflat pe Arcadie căzut într-o sminteală copilărească. Deci, mâniindu-se pe el, l-a bătut tare cu niște vergi și l-a rănit atâta, încât să pomenească bătaia aceea până la moarte; pentru că rămăseseră pe trup semnele acelea. Aceasta s-a făcut din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ca prin acea pricină să scoată pe Arsenie din lume și să-l ducă la viața pustnicească dorită de el. Deoarece Arcadie a prins răutate mare în inima sa asupra învăță-torului său pentru bătaia aceea și, venind în vârsta cea desăvârșită, se gândea cum l-ar ucide pe el. Descoperindu-și gândul său unui credincios spătar de-al său, îl ruga să ucidă în taină pe Arsenie cu orice chip. Spătarul, temându-se de Dumnezeu și de împăratul Teodosie și, nevoind să facă un lucru rău ca acela, deoarece și pe Arsenie pentru acea faptă bună a lui, iubindu-l și cinstindu-l, i-a spus în taină gândul cel rău al lui Arcadie și îl sfătuia ca, precum știe să-și păzească viața. Deci, Arsenie, fiind cuprins de mâhnire și de frică, se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi, ca să-i îndrepte calea lui spre mântuire. Pe când se ruga, a auzit noaptea un glas de sus, zicându-i: "Arsenie, fugi de oameni și te vei mântui". Arsenie, auzind aceasta, îndată s-a îmbrăcat în haine proaste și a ieșit din palatul împărătesc, neștiind nimeni. Deci, mergând la limanul mării, a găsit, după rânduiala lui Dumnezeu, o corabie mergând spre Alexandria și, urcându-se într-însa, a plecat lăsându-se în voia lui Dumnezeu.</p><p><br /></p><p>Sosind în Alexandria, s-a dus îndată la schitul pustiei, unde, mergând la biserică, a rugat preoții să-l facă monah și să-l povățuiască la calea mântuirii. Ei, văzându-l după față, după vedere și din vorbă că este bărbat cinstit, l-au întrebat cine este și de unde vine. Iar el le-a răspuns: "Sunt un om străin și sărac!" Deci, sfătuindu-se preoții între ei cine ar fi putut să ia pe acela lângă sine și să-l povățuiască la nevoința vieții monahicești, l-au dus la părintele Ioan Colov și i-au spus despre bărbatul care venise la călugărie. Bătrânul, făcând rugăciune, a zis: "Voia Domnului să fie!"</p><p><br /></p><p>Și le-au pus masa, căci era ceasul al zecelea din zi și, șezând preoții să mănânce cu bătrânul, au lăsat pe Arsenie, pentru că nimeni nu i-a zis să șadă la masă. Mâncând aceia, el stătea înaintea lor privind în jos, părându-i-se că stă înaintea lui Dumnezeu și a sfinților îngeri. Deci, bătrânul, luând dinaintea sa o bucată de pâine, a aruncat-o înaintea lui, zicându-i: "De voiești, mănâncă!" Bătrânul a făcut aceasta, ispitind smerenia lui și vrând să știe oare cu adevărat a venit să se lepede de sine? Arsenie a gândit în sine, zicând: Acest bătrân este îngerul lui Dumnezeu mai înainte-văzător și, cunoscându-mă că sunt mai rău decât un câine, mi-a aruncat această pâine ca unui câine; deci, mi se cade ca să mănânc ca un câine, hrana ce mi s-a dat. Deci, plecându-se jos, a mers pe pământ pe mâini și pe picioare, ca un dobitoc cu patru picioare și luând cu gura acea bucată de pâine, a mers într-un colț al chiliei și, stând acolo pe pământ, a mâncat-o. Iar Cuviosul Ioan Colov, văzând atâta smerenie a lui, a zis către preoți: "Acesta va fi monah iscusit!" El a iubit pe Arsenie foarte mult pentru smerenia lui și îndată l-a îmbrăcat în schima monahală, povățuindu-l la nevoința cea duhovnicească. Apoi, după puțină vreme, i-a dat o chilie aproape de sine, poruncindu-i să petreacă ca un monah desăvârșit.</p><p><br /></p><p>După plecarea lui Arsenie din palatul împărătesc, s-a făcut de împăratul Teodosie multă cercetare pentru el. Pentru că împăratul s-a mâhnit foarte mult după el și a trimis prin toate părțile ca să-l caute, dar n-a putut să-l afle, acoperind Dumnezeu pe robul Său, până la vremea arătării lui spre folosul multora.</p><p><br /></p><p>Arsenie, trăind în postire în chilia pe care i-o dăduse bătrânul, plăcea lui Dumnezeu, cu osteneli și cu toată fapta bună și degrabă a întrecut pe mulți părinți prin pustniceștile sale nevoințe, rugându-se lui Dumnezeu și zicând: "Doamne, povățuiește-mă pe mine, cum să mă mântuiesc!" Atunci iarăși s-a auzit un glas grăind către dânsul: "Arsenie, fugi de oameni și petrece în liniște; căci, aceasta este rădăcina curăției!" Deci, sculându-se, s-a dus mai departe în pustie pentru liniștea sa și, făcându-și o chilie mică, locuia singur într-însa, sârguindu-se în tot chipul să păzească tăcerea. Pentru aceasta, totdeauna se dădea de o parte de la tot felul de vorbe, înălțându-și mintea sa la cele cerești. Adică, cu trupul era pe pământ, iar cu duhul se împărtășea cu puterile cele de sus, venind la biserică numai Duminicile și în zilele de praznic, de unde, după săvârșirea slujbei bisericești, îndată se întorcea în liniște la chilia sa cea pustnicească. El nu vorbea cu nimeni nimic, decât numai când îl întreba cineva de vreun lucru de trebuință, atunci răspundea cu cuvinte scurte și alerga la liniștea sa. Viața lui era de minune tuturor părinților celor din schit.</p><p><br /></p><p>Odată l-a întrebat părintele Marcu, zicând: "Părinte, pentru ce fugi de noi?" Arsenie i-a răspuns: "Dumnezeu știe cât vă iubesc pe voi, dar nu pot să fiu și cu Dumnezeu și cu oamenii; căci puterile cele de sus mii de mii și întuneric de întuneric se află în ceruri și toți cu o voie și cu un gând slăvesc pe Dumnezeu; iar voile omenești sunt multe pe pământ și gândurile de multe feluri; pentru că fiecare își are voia și gândul său; deci, nu pot să las pe Dumnezeu și să viețuiesc cu oamenii!" Astfel, fericitul Arsenie, unindu-se cu Dumnezeu, se depărta de oameni și dorea ca să nu fie văzut și știut de nimeni. Dar făclia nu putea să stea mult ascunsă sub obroc; căci, străbătând pretutindeni vestea despre viața lui cea îmbunătățită, s-a făcut înștiințare și în Constantinopol despre el.</p><p><br /></p><p>După moartea dreptcredinciosului împărat Teodosie cel Mare, împărățind Arcadie, fiul lui, a luat înștiințare despre Cuviosul Arsenie, unde este și cum viețuiește; deci, i-a scris, cerându-și iertare cu smerenie pentru păcatul său cel din tinerețe; stăruind de el ca să se roage lui Dumnezeu pentru el și pentru fratele său, Onorie, care luase împărăția Apusului, să le îndrepteze Domnul bine împărățiile lor, dăruindu-i încă tot birul împărătesc, care se lua din Egipt, pentru ca el să-l împartă, precum va voi, bisericilor și mănăstirilor și tuturor celor ce au trebuință. Dar, Cuviosul Arsenie n-a voit să-i scrie, ci prin cuvinte a răspuns trimisului, zicându-i: "Spune celor ce te-au trimis, că așa grăiește smeritul Arsenie: Dumnezeu să vă ierte pe voi, fiilor, și împărățiile voastre să le îndrepteze după bunăvoia Sa și pe voi să vă povățuiască ca să faceți voia Lui. Iar ceea ce ați scris pentru bir, de aceasta nu are trebuință Arsenie, pentru că el este mort pentru lume și să nu-l socotească nimeni că este între cei vii". Cu un răspuns ca acesta Cuviosul a eliberat pe trimisul împăratului, iar el se sălășluia în pustie, în chilia sa deosebită, trăind în tăcere și vorbind cu Dumnezeu neîncetat prin rugăciune; iar, uneori, povățuia pe alții la viața cea liniștită.</p><p><br /></p><p>Mergând el într-un loc, care avea o mulțime de trestie, a aflat acolo pe niște frați șezând; iar trestia, clătinându-se de vânt, făcea zgomot mare. Și a întrebat pe frați, zicând: "De unde vine acest zgomot?" Aceia i-au răspuns: "Trestia sună de vânt, părinte". Cuviosul le-a zis: "Apoi pentru ce ședeți voi aici, ascultând zgomotul trestiilor? Dacă cineva iubește cu adevărat tăcerea, apoi nu poate suferi nici glasul cel de pasăre; căci și din acela se tulbură pacea inimii, cu atât mai mult de un zgomot ca acesta de trestie.</p><p><br /></p><p>Într-una din zile a venit la dânsul pentru cercetare Teofil, arhiepiscopul Alexandriei, împreună cu oarecare boieri, și voiau să audă de la el cuvânt de folos. Iar starețul, tăcând puțin, a zis către dânșii: "De vă voi spune un cuvânt pe care îl veți auzi, apoi voi veți face ceea ce voi zice eu?" Ei s-au făgăduit ca să facă aceea ce le va porunci. Și le-a zis starețul: "Oriunde veți auzi de Arsenie, să nu veniți". Minunându-se de cuvântul lui, s-au folosit și s-au dus.</p><p><br /></p><p>Arhiepiscopul a voit iarăși să vadă pe Cuviosul Arsenie și a trimis la el, întrebându-l dacă îi va deschide lui chilia când va veni?" Iar starețul a răspuns prin trimis: "De vei veni, îți voi deschide; iar de-ți voi deschide ție, apoi voi deschide tuturor. De aceea nu voi mai ședea aici". Auzind arhiepiscopul, nu s-a dus, temându-se să nu plece starețul din hotarele lor aiurea.</p><p><br /></p><p>Un frate oarecare străin a mers la chilia Cuviosului Arsenie și a bătut în ușă, vrând să-l vadă. Iar starețul, socotind că a venit ascultătorul cel ce îl slujea, i-a deschis ușa îndată; dar, văzând pe fratele cel străin, a căzut cu fața la pământ, ca să nu-l vadă pe cel ce a venit. Fratele se ruga de stareț ca să se scoale de la pământ, iar el nicidecum nu voia, ci răspundea: "Nu mă voi scula, până ce nu te vei duce de aici". Rugându-l fratele mult și neluându-i în seamă rugăciunea, a plecat.</p><p><br /></p><p>Un alt frate de departe, mergând la schitul cuviosului, voia să vadă pe Cuviosul Arsenie. Pentru aceasta ruga pe cei bisericești ca să-l ducă la el, zicând: "Voiesc să vorbesc cu părintele Arsenie". Aceia i-au zis: "Odihnește-te, frate, până în ziua Duminicii, când va veni la biserică și-l vei vedea". Iar fratele le-a răspuns: "Nu voi mânca, nici nu voi bea, până ce nu-l voi vedea". Atunci ei l-au trimis cu un frate, ca să-l ducă la chilia starețului.</p><p><br /></p><p>Chilia lui Arsenie era departe de biserică ca la 50 de stadii în pustie. Și, mergând la el, a bătut în ușă; iar starețul, deschizându-le, i-a primit în chilie, dar ședea, tăcând și căutând în jos. Au stat și ei tăcuți și nici unul dintr-înșii n-a grăit vreun cuvânt. Deci, șezând ei astfel, a zis fratele cel bisericesc: "Eu mă voi duce înapoi, pentru că am acolo un lucru bisericesc". Și, sculându-se, voia să se ducă. Fratele cel străin, neavând îndrăzneală către stareț și rușinându-se a rămâne, a zis către fratele cel bisericesc: "Voi merge și eu cu tine". Și, sculându-se, s-a închinat starețului și a plecat, neauzind nici un cuvânt de la dânsul. După aceea l-a rugat pe fratele cel bisericesc să-l ducă la părintele Moise, care dintre tâlhari s-a întors la pocăința monahicească, și l-a dus.</p><p><br /></p><p>Fericitul Moise i-a primit bucurându-se, arătându-le multă dragoste; iar după ce i-a odihnit, i-a eliberat. Atunci fratele cel bisericesc a zis către celălalt: "Iată, am văzut pe amândoi: pe părintele Arsenie și pe părintele Moise. Deci, care ți se pare mai bun?" Zis-a fratele cel străin: "Cel ce ne-a primit cu dragoste, acela este mai bun". Auzind aceasta un oarecare din părinți, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: "Doamne, arată-mi lucrul acesta, cum unul fuge de oameni pentru numele Tău, iar altul primește pe toți pentru numele Tău? Deci, care dintre ei este mai desăvârșit și este vrednic de mai mari daruri ale Tale?" După aceasta, a văzut părintele acela în vedenie două corăbii mari înotând pe un râu, într-una era Cuviosul Arsenie și duhul lui Dumnezeu îi îndrepta corabia cu multă liniște; iar în cealaltă corabie era Cuviosul Moise și îngerii lui Dumnezeu erau cu dânsul, care îi îndreptau corabia și faguri de miere puneau în gura lui Moise.</p><p><br /></p><p>Această vedenie a spus-o părintele acela la toți părinții iscusiți și, socotind, a zis că mai desăvârșit este Arsenie, cel ce tace, decât Moise, cel ce primește pe străini, pentru că Arsenie petrece cu Însuși Dumnezeu, iar cu Moise petrec îngerii lui Dumnezeu. Așa Cuviosul Arsenie, înstrăinându-se de vederea și de vorbirea omenească, cu mult mai mult se ferea de vederea și de vorbirea femeiască, precum ne va arăta cuvântul ce urmează.</p><p><br /></p><p>O jupâneasă oarecare, bogată, dreptcredincioasă, înțeleaptă, temătoare de Dumnezeu și cu viața cuviincioasă, auzind de Cuviosul Arsenie, a mers de la Roma în Alexandria, vrând să vadă pe sfântul bătrân. Acolo a primit-o cu mare cinste arhiepiscopul Teofil, ca pe una ce era din casa celor dintâi senatori. Jupâneasa aceea a rugat pe arhiepiscop să înduplece pe stareț să o primească cu dragoste ca pe o străină și să o învrednicească binecuvântării, deoarece se ostenise atât de multă cale pentru el. Deci, arhiepiscopul se sârguia în tot chipul, să-i mijlocească ei acel lucru la stareț, dar n-a putut nicidecum, pentru că se lepăda a o vedea, dar nici nu voia să audă de femeie.</p><p><br /></p><p>Jupâneasa, luând cunoștință de aceea, a poruncit să-i pună șaua pe calul său, zicând: "Cred Dumnezeului meu că voi vedea pe Arsenie, pentru că n-am venit să văd om, fiindcă și în cetatea noastră sunt mulți oameni, dar vreau să văd prooroc. Și de aceea am suferit atâtea osteneli pe mare". Deci, s-a dus în pustia aceea. Când s-a apropiat jupâneasa de chilia cuviosului s-a întâmplat, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, de era starețul afară din chilie; iar ea, mergând fără de veste, a căzut la picioarele lui. El cu mâhnire a ridicat-o și, căutând spre dânsa cu mânie, i-a zis: "Dacă ai voit să vezi fața mea, vezi-o dar". Iar ea de rușine n-a putut să caute cu ochii spre fața lui. Deci, starețul a zis către dânsa: "Dacă ai auzit de faptele mele bune, acelea îți erau de trebuință să le socotești și să le urmezi. Dar de ce trebuință îți era a vedea fața mea? Și cum ai îndrăznit să vii atâta cale depărtată? Nu știi oare că ești femeie și nu ți se cade să ieși afară din casă? Pentru aceea ai venit aici ca, după ce te vei întoarce la Roma, să începi a te lăuda către celelalte femei, zicând: "Am văzut pe Arsenie, și astfel vei face mare cale femeilor, care vor vrea să vină la mine?"</p><p><br /></p><p>Ea a răspuns: "Dacă Domnul îmi va da mie să mă întorc, nu voi lăsa pe nimeni să vină aici, să te supere pe sfinția ta; iar eu mă rog ca tu să te rogi lui Dumnezeu pentru mine acum și întotdeauna, să mă pomenești în sfintele tale rugăciuni". Răspuns-a starețul: "Mă rog lui Dumnezeu ca să-ți șteargă pomenirea ta de la inima mea". Auzind ea acestea, a plecat tulburată și, mergând în cetatea Alexandria, s-a îmbolnăvit de necaz. Arhiepiscopul, înștiințându-se că s-a îmbolnăvit jupâneasa, a mers la dânsa pentru a o cerceta și a o întreba de pricina bolii. Iar ea i-a zis: "Mai bine mi-ar fi fost mie de n-aș fi venit aici, pentru că am rugat pe starețul Arsenie să mă pomenească în rugăciunile sale, iar el mi-a zis: "Mă voi ruga lui Dumnezeu ca să-ți șteargă pomenirea ta de la inima mea! Și iată eu pentru aceea mor de necaz". Arhiepiscopul a grăit către dânsa: "Nu te mâhni de aceasta, o, fiică, că nu fără de pricină a zis aceasta sfântul stareț, pentru că tu ești femeie, iar prin femei diavolul face multe ispite sfinților bărbați. Deci, starețul a zis acele cuvinte, cu dinadinsul păzindu-se de ispitele vrăjmașilor; iar pentru sufletul tău se roagă și se va ruga totdeauna". Deci, jupâneasa, mângâindu-se cu acele cuvinte, s-a însănătoșit și s-a dus cu bucurie întru ale sale.</p><p><br /></p><p>Cuviosul Arsenie petrecând în liniștea sa, cu tot gândul se adâncea în rugăciuni către Dumnezeu și se aprindea cu dragoste de serafim către El, încât cu totul era încălzit de fierbințeala gândirii de Dumnezeu. Odinioară un frate de la schit, mergând la chilia lui pentru o trebuință oarecare, s-a uitat pe o fereastră și a văzut pe starețul, stând la rugăciune cu totul învăpăiat ca focul, și s-a spăimântat. Și era vrednic fratele de vedenia aceea căci, stând puțin, a bătut în ușă și, ieșind starețul și văzând pe fratele înspăimântat, l-a întrebat: "De mult stai aici? N-ai văzut ceva?" Iar fratele a zis: "N-am văzut nimic". Iar el, vorbind cu dânsul pentru ce îi era trebuință, l-a eliberat.</p><p><br /></p><p>Se mai spune de acest cuvios și aceasta. Pe când era el în palatul împărătesc, nimeni din boieri nu purta mai bune haine decât el; iar după ce s-a lepădat de lume, nimeni din monahi nu purta haine mai proaste decât dânsul. Însă a păstrat încă oarecare puțină rămășiță din obiceiul cel lumesc; pentru că uneori punea picior peste picior când ședea și-l vedeau astfel frații, dar nu îndrăzneau să-l îndrepteze pe el, de vreme ce era foarte cinstit de toți. Deci, unul dintre dânșii, părintele Pimen, a zis către ceilalți: "Să mergem la părintele Arsenie și eu voi ședea înaintea lui astfel, după cum s-a obișnuit el a ședea; iar voi să mă certați pe mine, ca și cum nu aș ședea bine, că atunci eu voi începe a-mi cere iertare și starețul se va îndrepta din aceea". Deci, au mers și a făcut așa. Iar Cuviosul Arsenie, cunoscând că nu se cade ca să șadă monahul astfel, de atunci s-a îndreptat.</p><p><br /></p><p>El era atât de smerit, încât căuta învățătură de folos și de la cei simpli; pentru că, odată, vorbind cu un bătrân egiptean, cerea să-l povățuiască pe el, cum ar fi putut să gonească de la sine gândurile cele neplăcute lui Dumnezeu. Văzând aceea alt frate, i-a zis lui mai pe urmă: "Pentru ce, părinte, fiind atât de iscusit în Scriptură, știind bine limba grecească și latinească, întrebi pe un om simplu pentru îndreptarea gândurilor tale?" Răspuns-a Cuviosul: "Învățătura cea grecească și cea latinească o știu, iar alfabetul, pe care acel simplu îl știe, încă nu am putut a-l învăța!" Aceasta o zicea sfântul, adeverind că smerenia este începătură a tuturor faptelor bune, precum și alfabetul este începătura cărților. Și, chiar dacă ar ști cineva toată înțelepciunea lumească, dar de nu va avea smerită cugetare adevărată, acela nu va putea să afle mântuitoarea cale către Dumnezeu.</p><p><br /></p><p>Cuviosul mai avea pe lângă smerenia sa și umilință mare, pentru că în toată vremea vieții sale, șezând și lucrând lucrul mâini-lor, ținea un șervet în sân, cu care ștergea lacrimile cele ce curgeau din ochii lui, fiindcă plângea întotdeauna. El petrecea lucrând toată ziua și rugându-se toată noaptea. Puțin somn primea câteodată. Iar când avea nevoie să doarmă, zicea către somn: "Vino aici, robule cel rău, dar să nu zăbovești la mine! Astfel șezând, dormita puțin, apoi degrabă scuturând somnul de la ochi, se scula, se ruga și zicea către ucenici: "Monahului îi este destul să doarmă un ceas!" Iar când venea ziua Duminicii, se scula din seara sâmbetei la rugăciune și, întinzându-și mâinile în sus, lăsa soarele după sine, și astfel ședea până ce soarele răsărea în fața lui.</p><p><br /></p><p>Cuviosul se îndeletnicea cu împletirea de coșnițe și de funii din frunze de finic. El nu schimba apa în care își muia frunza cea de finic până la anul, fără numai turna câte puțină. Și îi ziceau lui unii din frați: "Pentru ce, părinte, nu schimbi apa finicului, oare nu simți că miroase greu în chilia ta?" Iar sfântul le răspundea lor: "În locul tămâiei și a mirurilor celor binemirositoare, pe care în lume bine le-am mirosit, acum se cade să miros putoarea aceasta, ca în ziua înfricoșatei judecăți, să mă izbăvească Domnul de putoarea cea nesuferită a iadului".</p><p><br /></p><p>Pe acest părinte de multe ori îl supărau diavolii, aducându-i oarecare ispitiri. Deci, odată, fratele care îi slujea, apropiindu-se de chilie, a auzit pe bătrânul, strigând către Dumnezeu: "Nu mă lăsa pe mine, Doamne, că nici un bine n-am făcut înaintea Ta! Ci dă-mi mie după darul Tău, ca măcar de acum să pun început bun!"</p><p><br /></p><p>S-a întâmplat odată că Cuviosul Arsenie s-a îmbolnăvit. Și, mergând clericii, l-au luat și l-au adus aproape de biserică, în bolniță, ca să-i slujească lui. Și l-au așezat pe un pat cu așternut, punând sub capul lui o pernă moale. Deci, a mers la dânsul un frate ca să-l cerceteze și, văzând pe cuviosul culcat pe pat cu așternut și pernă moale sub cap, s-a smintit, zicând: "Oare acesta este părintele Arsenie? Și oare pe acest fel de pat moale se culcă?" Și, înțelegând aceasta preotul bisericii, a luat deosebi pe fratele acela și l-a întrebat pe el, zicând: "Frate, când ai fost în lume, ce rânduială aveai? Și ce fel ți-a fost viața ta?" Iar el a zis: "Am fost păstor de dobitoace și mi-am petrecut zilele mele în multe osteneli și griji".</p><p><br /></p><p>Iarăși l-a întrebat pe el preotul: "Dar acum cum petreci în chilia ta?" Iar el a zis: "Viețuiesc întru odihnă, având cele de trebuință și trăind fără de grijă". Zis-a lui preotul: "Acesta pe care îl vezi - părintele Arsenie -, când era în lume, a fost tată al împăraților și îi stăteau lui înainte o mie de slugi. Era îmbrăcat în haine luminoase, cu brâie de aur și cu gherdane era încins; așternutul lui era de mult preț și bogăție la dânsul era fără de număr. Iar tu ai fost unul dintre cei săraci, păscând dobitoacele, și n-ai avut o odihnă ca aceasta în lume, precum ai acum în călugărie. Deci, tu acum te odihnești după ostenelile cele din lume, iar părintele Arsenie se ostenește după odihna și îndestularea cea luminoasă și pătimește în sărăcie!" Deci, fratele acela umilindu-se, s-a închinat preotului, cerându-și iertare și zicând: "Cu adevărat, părinte, așa este. Eu am venit de la osteneli la odihnă, iar părintele Arsenie a venit de la odihnă la osteneli!" Și, folosindu-se fratele acela, s-a dus.</p><p><br /></p><p>Într-o vreme a venit năvălirea barbarilor asupra părții aceleia, și fugeau părinții prin cetăți și prin locuri ascunse, lăsând schitul. Iar cuviosul n-a voit să iasă din pustie la cetăți, zicând: "Dacă Dumnezeu nu mă va păzi pe mine, apoi pentru ce viețuiesc pe pământ?" Și au pustiit barbarii schitul, iar pe Cuviosul Arsenie nici unul din barbari nu l-au putut afla într-acea pustie, pentru că Dumnezeu acoperea pe robul Său. Apoi, gândind în sine să nu fie lăudat de ceilalți părinți, că va crește întru dânsul oarecare slavă deșartă, a apucat calea aceea pe care au fugit și ceilalți părinți. El plângea pentru pustiirea schitului, zicând: "Lumea a pierdut Roma, iar monahii au pierit schitul". După plecarea barbarilor, iarăși s-au întors părinții la locurile lor și, înnoind pe cele risipite, viețuiau ca mai înainte. Asemenea s-a întors în chilie și Cuviosul Arsenie.</p><p><br /></p><p>Cuviosului Arsenie i s-a adus din Roma o diată a unui oare-care boier, rudenia lui, care, murind, i-a lăsat multe bogății și averi ca să le împartă precum va voi. Starețul, luând acea diată voia să o rupă; dar trimisul a căzut la picioarele lui, zicând: "Rogu-te pe tine, părinte, să nu rupi diata, ca să nu fie căutată la mine de cei ce m-au trimis". Atunci cuviosul i-a dat lui diata întreagă, zicând: "Eu mai înainte decât acela am murit, și cum el a murit de curând, mă face pe mine cu diata aceasta moștenitor al averilor sale, fiind eu mort". Și a întors înapoi pe trimisul acela cu diata.</p><p><br /></p><p>Cuviosul nu locuia totdeauna în același loc; ci, uneori din pustia schitului se muta la alte locuri mai liniștite, fugind de cei ce veneau și-l supărau. El petrecea la un loc ce se numea Troghin, mai sus de Babilon, în preajma cetății Memfis, asemenea și în Canopul Alexandriei și prin alte locuri pustii, și iarăși se întorcea la schit, dar nimeni nu putea să ajungă chipul viețuirii lui.</p><p><br /></p><p>Șezând el în părțile cele de jos ale Egiptului și, neputând să sufere supărările celor ce veneau la dânsul și-i tulburau liniștea, a voit să-și lase chilia și să se ducă aiurea. Deci, neluându-și nimic, a ieșit, zicând către cei doi ucenici ai săi, Alexandru și Zoil: "Tu, Alexandre, să rămâi aici, iar tu, Zoil, să mergi cu mine la râu și să-mi cauți o corabie, care merge la Alexandria și pe urmă te vei întoarce la fratele tău, Alexandru". Deci, ucenicii lui s-au tulburat de aceste cuvinte, însă nu îndrăzneau să întrebe pe stareț pentru ce să desparte de dânșii? Și a plecat starețul în părțile Alexandriei, dar a căzut într-o boală mare, în care a zăcut multă vreme. Iar ucenicii lui, Alexandru și Zoil, cei ce rămăseseră în chilie, se întrebau între ei, dacă n-a mâhnit cineva dintre dânșii pe cuviosul stareț cu vreo neascultare. Și, neaflând între ei nici o pricină, se mâhneau de plecarea starețului. După ce cuviosul s-a însănătoșit, a zis în sine: "Mă voi duce iarăși la ucenicii mei". Și, sculându-se, s-a dus.</p><p><br /></p><p>El fiind aproape de râu și mergând oameni mireni pe acea cale, din întâmplare, o femeie arabă s-a atins de cojocul cuviosului; iar starețul, mâhnindu-se, a certat-o căci, fiind femeie, a îndrăznit de s-a atins de haine călugărești. Și i-a zis lui aceea: "Dacă ești monah, apoi du-te în munte pustiu!" Starețul, umilindu-se de cuvintele ei, grăia în sine, poftind adeseori cuvintele femeii aceleia: "Dacă ești monah, Arsenie, du-te în munte și sălășluiește-te în pustie". Și a mers la un loc ce se numea "piatră", unde petreceau ucenicii lui; și acolo l-au întâmpinat Alexandru și Zoil, care, căzând la picioarele lui, plângeau. Și a plâns și starețul, căzând pe grumajii lor. Ucenicii au zis către stareț: "Ducerea ta de la noi, părinte, multă mâhnire ne-a făcut nouă, pentru că ne ziceau părinții: Nu s-ar fi dus de la chilia sa părintele Arsenie, dacă ucenicii nu l-ar fi mâhnit pe el prin a lor neascultare și nesupunere". Grăit-a starețul către dânșii: "Și eu am înțeles aceasta, fiilor, cum că părinții astfel zic de voi, și pentru aceasta m-am întors la voi, și vor zice acum părinții de mine: "Porumbelul cel ce a zburat din corabia lui Noe, neaflându-și odihnă picioarelor sale, iarăși în corabie la Noe s-a întors". Și s-au mângâiat ucenicii și au petrecut toți împreună până la sfârșitul vieții cuviosului.</p><p><br /></p><p>Cuviosul Arsenie, șezând în chilia sa, i s-a descoperit lui de la Dumnezeu acestea: El a auzit un glas, zicând către dânsul: "Ieși din chilie, ca să-ți arăt lucrurile omenești". Ieșind starețul, s-a făcut ca într-o uimire și a văzut pe îngerul lui Dumnezeu, luându-l de mână și ducându-l la un loc și i-a arătat lui un om arap, tăind lemne și făcând o sarcină mare; iar arapul se încerca să ia sarcina aceea pe spate și s-o ducă, dar nu putea, fiindcă era grea. Deci el, în loc ca să ia lemne din sarcină și să o facă mai ușoară, iarăși tăia lemne și adăuga la sarcină și o făcea mai grea decât întâi. Și iarăși, încercând s-o ridice și neputând, mai multe lemne punea și îngreuna sarcina.</p><p><br /></p><p>Îngerul Domnului, ducând pe fericitul Arsenie de acolo, i-a arătat lui un alt om care, stând la un puț, scotea apă și o turna într-un vas crăpat și spart. Apa curgea afară din vasul crăpat și spart. Apa curgea din vas și se întorcea înapoi în puț, iar cel ce o scotea, se ostenea în zadar. Iarăși îngerul a arătat starețului altă vedenie: Se vedea o biserică stând deschisă și doi bărbați călări pe cai, ducând o bârnă în curmeziș, amândoi voiau să treacă prin ușile bisericii, dar nu puteau, fiindcă lemnul era de-a curmezișul; iar unul cu altul nu se învoia, ca să îndrepteze lemnul în lungimea drumului și să meargă înainte pe ușă. Voind amândoi deodată să intre, mergeau în curmeziș, pentru aceea au rămas afară de uși, neputând să intre în biserica cea deschisă.</p><p><br /></p><p>Deci, starețul a întrebat pe îngerul ce-l ducea pe el: "Ce este această vedenie?" Și i-a tâlcuit lui îngerul astfel: "Acești oameni care au dus bârna, cu chipul sunt bărbați îmbunătățiți, însă mândri, nevoind să se smerească unul altuia. Pentru aceea nu intră întru împărăția cerului, ci rămân afară pentru mândria lor, prin care ei toată fapta lor cea bună o pierd. Iar cel ce scotea apă și o turna în vasul cel spart, înseamnă omul care are fapte bune, însă de păcate nu se părăsește; pentru aceea în deșert se ostenește, de vreme ce cu păcatele își pierde plata sa, pe care era să o câștige de la Dumnezeu. Iar arapul care tăia lemne și le adăuga la sarcină, cu chipul este un om, care în multe păcate petrece și, în loc de pocăință, adaugă mai mari fărădelegi peste fărădelegile sale cele mai dinainte. Această vedenie o spunea Cuviosul Arsenie ucenicilor săi spre folos, ca și cum era văzută de un alt stareț, iar nu de el.</p><p><br /></p><p>O altă înfricoșată descoperire, care se întâmplase altor părinți pentru dumnezeieștile Taine ale lui Hristos, o spunea astfel: "A fost într-un schit un stareț minunat cu viața și slăvit între părinți pentru faptele cele bune ale sale. Acela, din neștiința sa - pentru că era prea prost și neiscusit în dumnezeiasca Scriptură - se smintea cu necredința pentru Preacuratele Taine, zicând că pâinea pe care o primim din dumnezeiescul Altar și paharul, cu care ne împărtășim, nu este adevăratul Trup și Sânge al lui Hristos, ci numai închipuire a Trupului și a Sângelui Lui. Auzind aceasta doi stareți iscusiți, ziceau între ei că nu cu răutate grăiește starețul acestea despre Sfintele Taine, ci din prostie și din neștiință; și se sârguiau să-l îndrepteze pe el în aceea. Ei s-au dus la dânsul și, vorbind și altele pentru folosul sufletului, au început a zice și aceasta: "Am auzit, părinte, un cuvânt necuviincios despre un frate, că ar fi zis că pâinea pe care o primim și paharul pe care îl bem din Sfântul Altar, nu este Trupul și Sângele lui Hristos, ci numai o închipuire".</p><p><br /></p><p>Iar starețul a răspuns: "Eu sunt cel ce am zis aceasta". Iar ei l-au rugat, zicând: "Să nu crezi așa, părinte, ci într-acest chip: Nouă ne-a dat Sfânta Biserică sobornicească a crede și a mărturisi că pâinea este cu adevărat Trupul lui Hristos și vinul în pahar este adevărat Sângele Lui; iar nu închipuire a Trupului și a Sângelui". Pentru aceea îi aduceau multe cuvinte din dumnezeiasca Scriptură și de la Sfinții Părinți, dovedind necredința lui, dar în prostia sa zicea: "De nu mă voi încredința cu însuși lucrul, nu voi crede".</p><p><br /></p><p>Bătrânii i-au zis: "Părinte, să ne rugăm dar lui Dumnezeu pentru aceasta. Noi toți trei postim o săptămână, ca să-ți descopere ție această Taină; și credem că-ți va descoperi, nevoind să-ți pierzi ostenelile tale de mulți ani". Starețul a primit cu bucurie cuvântul acesta și s-au închis fiecare în chilia sa, postind și rugându-se toată săptămâna. Starețul acela zicea în rugăciunea sa cea către Dumnezeu: "Doamne, Tu știi că nu din răutate nu cred, dar cu mintea mea proastă nu pot înțelege și pătrunde taina aceasta. Deci, arată-mi, după bunătatea Ta, singur adevărul, ca să nu mă rătăcesc cu credința". Asemenea și cei doi stareți rugându-se, ziceau: "Doamne, arată fratelui nostru această taină a Ta, ca să nu rămână în necredință și să nu-și piardă osteneala sa cea îmbunătățită". Dumnezeu a ascultat rugăciunea lor și le-a descoperit această înfricoșată taină astfel: După ce s-a sfârșit săptămâna postirii lor și a rugăciunilor, sosind ziua Duminicii, au intrat toți acei trei stareți în biserică la dumnezeiasca Liturghie și împreună au stat la un loc.</p><p><br /></p><p>Acolo li s-au deschis ochii, când s-a pus pâinea pe Sfânta Masă și au văzut un Prunc mic. Preotul, întinzând mâna ca să frângă pâinea, a văzut pe îngerul Domnului pogorându-se din cer, având în mâini un cuțit, și, junghiind Pruncul, I-a turnat sângele în pahar. Și când preotul frângea pâinea, îngerul sfărâma trupul în părticele; iar când frații au mers să se împărtășească cu Sfintele Taine, a mers și părintele care nu credea și, luând în mână carne crudă și sângerată și văzând în pahar sânge, temându-se a strigat, zicând: Cred, Doamne, că pâinea este Trupul Tău și vinul este Sângele Tău.</p><p><br /></p><p>Și îndată carnea s-a făcut pâine și sângele vin și s-a împărtășit cu multă frică și cu umilință. Părinții i-au zis: "Știe Hristos Dumnezeu că neamul omenesc nu poate să mănânce carne crudă, nici să bea sânge; de aceea își dă Preacuratul Său Trup sub chipul pâinii și Sângele Său cel făcător de viață sub chipul vinului, ca să-l poată primi cei ce se împărtășesc cu credință". Pentru aceasta ei au dat laudă lui Hristos Dumnezeu, că n-a lăsat pe starețul cel îmbunătățit să piară cu necredința.</p><p><br /></p><p>Un frate oarecare a întrebat pe părintele Arsenie pentru folosul sufletului; iar fericitul i-a zis: "Îngrijește-te în tot chipul ca, cele făcute în mintea ta, să fie plăcute lui Dumnezeu și cu înlesnire vei birui păcatele cele dinafară". Aceasta o zicea sfântul, arătând că toate patimile păcatelor se nasc din voința minții și din gândurile cele spurcate ale ei, care, primindu-se în inimă, se țin cu îndulcire. Iar cel ce-și îndreptează mintea sa către Dumnezeu și izgonește îndată gândurile cele spurcate, își taie patimile și biruiește poftele păcatelor".</p><p><br /></p><p>Starețul a mai zis: "De vom căuta pe Dumnezeu cu adevărat, El singur va veni la noi și-L vom vedea; și dacă Îl vom ține pe El la noi prin viață curată, va petrece împreună cu noi".</p><p><br /></p><p>Alt stareț a întrebat pe părintele Arsenie: "Părinte, mie îmi zic gândurile: ce vei face, căci ești bătrân și nu poți să postești, nici să te ostenești pentru bătrânețe? Deci, du-te de cercetează bolnavii, pentru că acesta este semnul dragostei". Iar cuviosul, înțelegând că gândul acesta este din meșteșugire diavolească, a zis acelui stareț: "Mănâncă, bea, dormi, nu lucra, decât numai să nu ieși din chilia ta". Acestea le zicea, pentru că sfântul știa că monahul, ieșind din chilie și apropiindu-se de locașurile mirenești, îl încurcă vrăjmașul cu multe curse, spre sminteală și cădere. Deci, nu se cuvine aceluia ce a murit pentru lume, să iasă afară din chilia și din mănăstirea sa, fără de pricină, precum cel mort nu iese afară din mormântul său. Iar monahul care umblă afară din mănăstire, după voia sa, este cu adevărat mort, pentru că a murit cu sufletul.</p><p><br /></p><p>Sfântul iarăși zicea: "Sunt mulți care se sârguiesc a-și păzi curăția trupească, de aceea își omoară trupul lor cu postiri, cu privegheri și cu multe osteneli. Dar sunt puțini cei ce-și păzesc sufletul de spurcăciunea păcatului slavei deșarte, de iubirea de cinste, de iubirea de argint, de zavistie, de ura de frați, de mânie, de pomenirea de rău, de osândire și de mândrie. Unii ca aceștia, pe afară sunt curați cu trupul, iar cu sufletul sunt foarte spurcați. Ei sunt asemenea ca mormintele cele văruite, care pe dinăuntru sunt pline cu oase împuțite. Fericiți sunt cei ce se sârguiesc, ca atât trupul cât și sufletul să le fie curate de toată spurcăciunea; pentru că cei curați cu inima, iar nu numai cu trupul, sunt fericiți, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.</p><p><br /></p><p>Un frate a zis cuviosului: "Părinte sfinte, am învățat cuvinte din cărți și din psalmi și mă sârguiesc să le citesc cu osârdie. Dar, citindu-le pe acelea, nu am umilință, fiindcă nu înțeleg puterea dumnezeieștii Scripturi, și din această cauză mă scârbesc foarte". Răspuns-a lui fericitul: "Fiule, se cade ca neîncetat să te deprinzi la citirea cuvintelor Domnului, măcar de n-ai umilință și nu le înțelegi puterea. Pentru că am auzit ceea ce zice părintele Pimen și ceilalți Sfinți Părinți, că descântătorii cei ce s-au obișnuit a descânta șerpii, ei nu înțeleg acele cuvinte pe care le grăiesc; iar șerpii, auzind puterea cuvintelor, le cunosc cu sfințenie și se îmblânzesc, dându-se în mâinile lor. Așa facem și noi. Măcar că nu înțelegem puterea cuvintelor dumnezeieștii Scripturi, însă, când le avem neîncetat în gurile noastre, auzindu-le diavolii se înfricoșează și fug de la noi, nesuferind cuvintele Sfântului Duh, care le-a grăit prin robii Săi, prooroci și apostoli".</p><p><br /></p><p>Apropiindu-se vremea mutării lui la Dumnezeu, a zis ucenicilor săi: "Să nu faceți pentru mine acea pomenire, adică să puneți masă și să chemați frații la mâncare și la băutură. Numai de aceasta să vă îngrijiți, ca să se săvârșească aducerea dumnezeieștilor jertfe, pentru păcătosul meu suflet". Auzind acestea, ucenicii s-au tulburat și au început a plânge. Iar el le-a zis: "Nu plângeți, fiilor, că încă n-a venit ceasul sfârșitului meu, însă este aproape". Deci, l-au întrebat ucenicii: "Părinte, cum te vom îngropa?" Iar el le-a zis: "Nu știți oare, să mă legați de picioare cu o funie și să mă aruncați în munte?"</p><p><br /></p><p>După ce i s-a apropiat moartea, a început a se teme și a plânge. Și, văzându-l ucenicii plângând, l-au întrebat: "Oare și tu te temi de moarte, părinte?" El a răspuns către dânșii: "Frica aceasta cu adevărat a fost în mine în toate zilele călugăriei mele, din ziua în care am luat asupra mea acest chip". Și a adormit Cuviosul părinte Arsenie, somnul cinstitei morți, dându-și sfântul său suflet în mâinile Domnului, Căruia I-a slujit cu osârdie. Auzind părintele Pimen, că s-a mutat părintele Arsenie, a lăcrimat și a zis: "Fericit ești, părinte Arsenie, că ai plâns în toate zilele vieții tale! Pentru aceasta în veci te vei veseli; căci cel ce nu plânge aici de voie, va plânge acolo în munci fără de voie, dar fără nici un folos!"</p><p><br /></p><p>Se povestește de Cuviosul Arsenie și aceasta: că acesta era cuvântul lui adeseori, zicând către sine: "Arsenie, la ce ai venit aici? N-ai venit la odihnă, ci la osteneli; nu la lenevire, ci la nevoință. Deci, nevoiește-te, ostenește-te și nu te lenevi". Încă și aceasta o spunea sfântul: "De multe ori m-am căit de cuvântul pe care îl grăiam, iar de tăcere, niciodată!"</p><p><br /></p><p>Părintele Daniil povestea despre dânsul: "Niciodată nu voia să grăiască vreo întrebare din carte, măcar deși putea, fiindcă știa bine dumnezeiasca Scriptură; însă, tăcea, ca să nu se arate înțelept în cărți. Nici nu scria vreo scrisoare la cineva, socotindu-se că este prost pentru Hristos și neștiutor. Nici de slujba altarului nu se atingea, măcar că era sfințit pentru aceasta, ci cu monahii cei nesfințiți se apropia la dumnezeieștile Taine; și aceasta o făcea din smerenia sa cea mare. Iar când mergea în biserică la soborniceasca cântare, se ducea după un stâlp, ca nici el să nu vadă pe cineva la față, dar nici fața lui nimeni".</p><p><br /></p><p>Vederea lui era îngerească, ca și a lui Iacov cel din Legea Veche; cu totul era cărunt, curat la trup și uscat din înfrânarea cea mare și barba mare până la brâu; iar perii de la ochi îi căzuseră din cauza plânsului din toate zilele; era înalt la stat și gârbov la bătrânețe. El a avut un sfârșit fericit, viețuind în călugăreștile osteneli cincizeci de ani; cu postul și cu rugăciunile plăcând lui Dumnezeu. În schit a petrecut patruzeci de ani, zece ani la un loc ce se numea Troghin, mai sus de Babilon, în spatele cetății Memfis, iar trei ani a viețuit în Canopolul Alexandriei. Întorcându-se iarăși în Troghin a petrecut doi ani și a adormit acolo întru Domnul, având vârsta de o sută de ani și mai bine. El a fost bărbat bun, plin de Duhul Sfânt și de credință. Cu ale cărui sfinte rugăciuni să ne învrednicim și noi a câștiga iertare de păcate și viața veșnică de la Hristos Domnul nostru, Căruia I se cuvine slavă împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, în veci. Amin.</p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-31895923921265701742023-05-06T03:19:00.000-07:002023-05-06T03:19:24.231-07:00Sfântul Varvar tâlharul<p> </p><p>Sfântul Varvar tâlharul</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3Tw__iyoX4AbVlC_zLxx3JB3X0xAMBz8d1I_SBaqERPzUrMRNlMChlCQ-PNtLnRAQiuQlJ9KrPYT_KWsidHdZ1F4Y86mfAAYDsGRd3ntxZkllMciqQnrqopsJAGD8vVk237ZBRC3BpGoxYp56O95An322XKY2j2kpzsFrJPJRPjCEZqkxcfJJv_9UOg/s1362/FB_IMG_1683121419599.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1362" data-original-width="1080" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3Tw__iyoX4AbVlC_zLxx3JB3X0xAMBz8d1I_SBaqERPzUrMRNlMChlCQ-PNtLnRAQiuQlJ9KrPYT_KWsidHdZ1F4Y86mfAAYDsGRd3ntxZkllMciqQnrqopsJAGD8vVk237ZBRC3BpGoxYp56O95An322XKY2j2kpzsFrJPJRPjCEZqkxcfJJv_9UOg/w508-h640/FB_IMG_1683121419599.jpg" width="508" /></a></div><p></p><p>Fericitul Varvar a fost mai înainte tâlhar cumplit în părțile Lucaniei. El a vărsat mult sânge omenesc și nu putea nimeni să-l prindă, nici să i se împotrivească lui, de vreme ce era foarte puternic cu trupul. Dar, preabunul și iubitorul de oameni Dumnezeu, Care nu voiește moartea păcătosului, ci voiește ca toți să se mântuiască, precum altădată pe Pavel, l-a vânat astfel și pe acesta, cu purtarea Sa de grija cea minunată.</p><p><br /></p><p>Într-o vreme, acest tâlhar, șezând în peșteră și privind la mulțimea aurului adunat din tâlhărie, s-a atins de inima lui darul lui Dumnezeu, care duce la pocăință pe cel păcătos. Deci, tâlharul, umilindu-se cu sufletul și aducându-și aminte de înfricoșata judecată a lui Dumnezeu, a început a plânge, zicând în sine: "Vai de mine păcătosul, ce am făcut! Mult sânge omenesc am vărsat, pe multe femei le-am spurcat cu păcatul trupesc, averile cele străine le-am răpit, multe răutăți am făcut și astăzi sau mâine voi muri, dar cele ce le-am câștigat ale cui vor fi?" Și iarăși a zis: "Știu, că pe tâlharul cel de demult l-a primit Hristos cu milostivirea Sa; cred că și pe mine mă va primi, de mă voi pocăi. Deci, mă pocăiesc, caut și doresc milostivirea Lui".</p><p><br /></p><p>Acestea socotind în sine, s-a sculat și n-a spus nimic tovarășilor săi. Ci, luând numai sabia sa sub haină și lăsând toate, s-a dus noaptea în satul cel mai apropiat, în care era o biserică, și a intrat în acea biserică la vremea cântării Utreniei. Iar după Utrenie a căzut la picioarele preotului, zicând cu lacrimi: "Părinte sfinte, nu mă lepăda pe mine păcătosul și ticălosul, care am venit la sfinția ta, pentru că voiesc să mă pocăiesc de toate răutățile ce le-am făcut!"</p><p><br /></p><p>Deci, preotul, ridicându-l de jos, l-a dus la Sfântul Altar și i-a zis: "Spune, fiule, cele ce ai făcut înaintea lui Dumnezeu; iar eu smeritul, voi fi martor mărturisirii și pocăinței tale". El a zis: "Părinte, eu sunt Varvar tâlharul, de care, precum mi se pare, ai auzit și sfinția ta. Eu m-am umplut de multe păcate, de necurății trupești, de jefuiri și de ucideri, pentru că am ucis ca la trei sute de oameni și, pe lângă ei, și pe doi preoți i-am pierdut cu sabia, fiindcă nu voiau să mă primească la pocăință. Iar acum, tu părinte, dacă știi că mă va primi Dumnezeu pe mine care mă pocăiesc, apoi leagă-mi rănile mele cu dumnezeieștile porunci, precum voiești; iar de nu, ia această sabie a mea și poruncește, ca să mă ucidă cu ea". Iar preotul i-a zis: "Fiule, nu este păcat care să biruiască milostivirea lui Dumnezeu, decât numai să nu deznădăjduiești; ci să mergi în casa mea și ce-ți voi porunci, să împlinești cu lucrul".</p><p><br /></p><p>Deci, preotul, ieșind din biserică, a luat seama și a văzut după el pe Varvar mergând pe coate și pe genunchi și i-a zis: "De ce faci aceasta, fiule?" Zis-a Varvar: "Părinte, de când m-am aruncat la pământ înaintea Domnului Dumnezeului meu împreună cu păcatele mele, nu mă voi ridica de la pământ, până ce mi se vor ierta toate faptele mele cele rele". Preotul i-a zis: "Fiule, tu de voie te făgăduiești lui Dumnezeu spre aceasta; deci, păzește-o și se vor ierta ție toate".</p><p><br /></p><p>După ce au mers acasă, preotul iarăși i-a zis: "Iată, fiule, copiii mei, slugile, dobitoacele și câinii. Cu care voiești să fii asemenea, cu aceia ai să primești hrană". Zis-a Varvar: "Părinte, eu gândesc, că nici cu câinii nu sunt vrednic să mănânc, însă pentru nevoia cea trupească, care are trebuință de hrană, să mă rânduiești împreună cu aceia, ca să gust mâncarea și să petrec afară, fără acoperământ în toate zilele și nopțile". Preotul i-a zis: "Fă dar așa, o, fiule, precum grăiești înaintea lui Dumnezeu și să nădăjduiești spre milostivirea Lui cea mare!" Astfel a petrecut Varvar la preotul acela trei ani, ca dobitocul cel cu patru picioare, târându-se pe coate și pe genunchi și nici nu se scula de jos, socotindu-se a fi nevrednic de oameni, ci vrednic de dobitoacele cele cu patru picioare. Și mânca și se sălășluia cu câinii afară, ziua și noaptea. După al treilea an, preotul i-a zis: "De acum, fiule, să încetezi a te hrăni cu câinii, pentru că S-a milostivit spre tine Domnul". Varvar a răspuns: "Părinte, voiesc să mă hrănesc tot ca dobitoacele". Preotul i-a zis: "Fiule, Dumnezeu vede și această făgăduință a ta, pe care o făgăduiești Lui din smerenia ta și voiești să pătimești pentru păcatele tale".</p><p><br /></p><p>După ce a ieșit Varvar cu dobitoacele afară din sat, umblând după asemănarea lor și, hrănindu-se cu verdețuri crude ca și ele, a ajuns la o dumbravă și a petrecut acolo doisprezece ani, cu trupul gol; neavând pe sine nici o ruptură de haină; și s-a făcut trupul lui ca și coaja finicului, arzându-se de zăduful soarelui și crăpându-se de ger, încât se înnegrise ca și cărbunele. Astfel s-a făcut fericitul Varvar de bunăvoie mucenic. După ce i s-au împlinit acei doisprezece ani ai pătimirii lui în pustie, i s-a făcut înștiințare prin dumnezeiasca descoperire pentru iertarea păcatelor lui și că o să-și sfârșească prin sânge - mucenicește - nevoința pocăinței sale.</p><p><br /></p><p>Deci, odată, umblând prin dumbravă, s-a apropiat de un drum, unde stăteau niște neguțători. Aceia, socotind că a venit o fiară - fiindcă nu știau ce era în iarba aceea - au luat arcurile lor și, punând săgeți, au tras în el și l-au lovit cu trei săgeți. După aceea au mers acolo și au văzut pe omul cel săgetat de ei și s-au înspăimântat. Iar el le-a zis să nu se teamă, nici să se întristeze, spunându-le toate cele pentru sine, și i-a rugat, ca să dea de știre preotului din satul acela, de sfârșitul lui. Aceasta zicând-o, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.</p><p><br /></p><p>Înștiințându-se preotul despre aceasta de la acei neguțători, a mers acolo și a văzut trupul fericitului Varvar, strălucind ca o lumină. Și, făcând slujba cea obișnuită pentru înmormântare, l-a îngropat pe el în același loc unde l-a aflat ucis. După aceea a început a se face la mormântul lui tămăduiri de toate neputințele. Iar după câțiva ani, adunându-se poporul cu preotul, au descoperit mormântul și au aflat trupul sfântului nestricat și izvorând mir de tămăduire. Deci, minunându-se, au preamărit pe Dumnezeu și au adus în satul lor, cu mare cinste acele cinstite moaște ale Sfântului Varvar și le-au pus în biserică, minunându-se de acea minunată iubire de oameni și milostivire a lui Hristos Dumnezeul nostru, Căruia împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, se cuvine cinste și închinăune, în veci. Amin.</p><p><br /></p><p><br /></p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-51192518956600538362023-05-06T03:04:00.000-07:002023-05-06T03:04:04.006-07:00Pomenirea sfântului noului mucenic Efrem.<p> Pomenirea sfântului noului mucenic Efrem.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9a0q06HSLoVJuJaMgEqwJ9KJ-iYqYdfaNUE8i3lpcNt5-92PlSomRmcFq9r3kqb7J9mLBF_ZpYXVFROb64G08-6hOaz1_bGulWQPecYTqidYC_NDMIwKssHiJY5vTQ106qh_Is5deN3pfDGwMiVf3MqabbxMnNEeEs2I29pbueNjUTEcY-F1bnD7vGw/s960/FB_IMG_1683367034831.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="947" data-original-width="960" height="632" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9a0q06HSLoVJuJaMgEqwJ9KJ-iYqYdfaNUE8i3lpcNt5-92PlSomRmcFq9r3kqb7J9mLBF_ZpYXVFROb64G08-6hOaz1_bGulWQPecYTqidYC_NDMIwKssHiJY5vTQ106qh_Is5deN3pfDGwMiVf3MqabbxMnNEeEs2I29pbueNjUTEcY-F1bnD7vGw/w640-h632/FB_IMG_1683367034831.jpg" width="640" /></a></div><br /><p><br /></p><p>Sfântul Nou Mucenic și Făcător de Minuni Efrem s-a născut în Grecia la 14 septembrie, 1384. A rămas fără tată pe când era încă tânăr și mama a rămas singură să crească șapte copii. </p><p><br /></p><p>Când Efrem a împlinit 14 ani, Bunul Dumnezeu i-a călăuzit pașii către o mănăstire din Muntele Amoman, lângă Nea Makri din Atica. Mănăstirea avea hramul Buneivestiri și a Sfintei Parascheva. Aici el și-a luat crucea lui Hristos pe care toți cei ce vor să-L urmeze trebuie să o facă (Mat. 16:24). Aprins de dragostea pentru Domnul Sf. Efrem s-a supus de bunăvoie disciplinei monastice. Timp de aproape 27 de ani el a urmat exemplul vieții sfinților și pustnicilor deșertului. Cu râvnă dumnezeiască el L-a urmat pe Hristos și s-a dezrobit de plăcerile lumești. Din mila Domnului și-a purificat sufletul de patimile omorâtoare devenind vas ales al Sfântului Duh, fiind învrednicit și de înalta treaptă a preoției, slujind cu multă smerenie și zdrobire de inimă în altar. </p><p><br /></p><p>În 14 septembrie 1425, barbarii turci au atacat mănăstirea dinspre mare, distrugând-o și prădând locurile învecinate. Sf. Efrem a fost unul din victimele urii lor sălbatice. Mulți călugări au fost torturați și decapitați dar Sf. Efrem a rămas calm. Acest lucru i-a înfuriat pe turci și i-a făcut să-l arunce în temniță pe Efrem pentru a-l tortura și a-l forța să renunțe la Hristos. </p><p><br /></p><p>Ei l-au închis într-o celulă mică, fără pâine sau apă, bătându-l în fiecare zi în speranța că-l vor determina să se facă musulman. Timp de mai multe luni sfântul a fost chinuit groaznic dar nu s-a lepădat de Dumnezeul lui. Văzând aceasta, turcii au hotărât să-l ucidă. Într-o zi de joi, 5 mai 1426, a fost scos din celulă, întors cu capul în jos și legat de un dud. După aceea l-au bătut și l-au batjocorit întrebându-l așa: "Unde e Dumnezeul tău?", "De ce nu te ajută acum?" Dar sfântul nu și-a pierdut curajul și continua să se roage: "O, Doamne nu asculta vorbele acestor oameni și facă-se totul după voia Ta." </p><p><br /></p><p>Barbarii i-au smuls barba sfântului și l-au torturat până când a slăbit puterea lui. Sângele curgea și hainele îi erau numai fâșii. Corpul îi era aproape despuiat și plin de răni dar agarenii nu erau mulțumiți continuând să-l chinuie. Unul din ei a luat un băț încins și l-a înfipt violent în buricul sfântului. Țipetele lui de durere îți sfâșiau inima. Sângele a început să curgă valuri din stomac dar turcii nu s-au oprit. Au repetat aceleași torturi iar și iar până când tot corpul i s-a contorsionat și membrele i s-au răsucit. Sfântul nu mai avea putere să vorbească și se ruga în gând Domnului să-i ierte păcatele. Din gură i-au pornit saliva și sângele și tot pământul sub el era roșu. Curând sfântul a leșinat. Crezând că a murit, păgânii i-au tăiat legăturile cu care era legat de pom și trupul sfântului a căzut la pământ. Mânia lor era diabolică și chiar căzut jos ei continuau să-l lovească. La un moment dat sfântul a deschis ochii și s-a rugat: "Doamne, în ale Tale mâini îmi dau sufletul." Pe la nouă dimineața sufletul mucenicului s-a despărțit de trup.</p><p>Aceste fapte au rămas uitate aproape 500 de ani, până în 3 ianuarie, 1950. Pe atunci s-a ridicat o mănăstire de maici pe locul celei vechi. Stareța Macaria (+ 23 aprilie, 1999) se plimba printre ruinele mănăstirii cu gândul la numeroasele moaște ce vor fi fost împrăștiate pe acel pământ și la sângele care a udat copacul ortodoxiei. Ea și-a dat seama că acela era un pământ sfânt și s-a rugat la Dumnezeu să o învrednicească să vadă măcar pe un sfânt dintre cei care au trăit acolo.</p><p>După un timp i se părea că aude o voce care-i spune să meargă să sape într-un anumit loc. Ea a arătat acel loc unui meșter angajat să facă reparații la mănăstire. Omul n-a prea vrut să se apuce de săpat acolo pentru că el avea de săpat în altă parte. Văzând că nu-l poate convinge, Maica stareță l-a lăsat să meargă unde avea el de săpat dar s-a rugat la Domnul să nu poată săpa, astfel încât atunci când s-a apucat omul a dat de piatră. A mai încercat în trei sau patru locuri și s-a întâmplat același lucru. În cele din urmă a acceptat să facă ascultare și a săpat în locul indicat de maică. </p><p><br /></p><p>Printre ruinele unei chilii, bărbatul a dat la o parte molozul și a început să sape în viteză. Stareța l-a rugat să se liniștească și să sape ușor pentru că nu vrea să strice trupul pe care crede că-l vor descoperi acolo. El a luat-o în râs când a auzit că se așteaptă să găsească moaștele unui sfânt. Dar la o adâncime de șase picioare, au descoperit capul unui om al lui Dumnezeu care pe loc a umplut locul de miros bineplăcut. Meșterul s-a albit la față și n-a mai putut grăi. Maica Macaria l-a rugat să se retragă și să o lase singură acolo. Apoi a îngenunchiat și a sărutat moaștele cu multă evlavie. Dând la o parte tot mai mult pământ, a descoperit mânecile de la rasa sfântului. Țesătura era groasă și părea să fi fost țesută la un război foarte vechi. A descoperit apoi tot corpul, dezvelind sfintele moaște ale unui mucenic. </p><p><br /></p><p>Maica Macaria se afla tot în acel loc sfânt și la Vecernie, așa că citi sfânta slujbă acolo. Dintr-o dată a auzit un zgomot de pași care veneau de la mormânt înspre ea, traversând toată curtea, până la ușa bisericii. Erau pașii unui om hotărât și cu caracter puternic. Maicii i-a fost teamă să se întoarcă să se uite ce se aude când o voce a întrebat-o: "Cât timp vrei să mă mai lași aici?" </p><p><br /></p><p>Atunci a văzut în fața ei un călugăr înalt, cu ochii mici și rotunzi și cu barba până la piept. În mâna stângă avea o lumină puternică și cu dreapta binecuvânta. Maica Macaria a fost cuprinsă de bucurie și frica i-a dispărut. "Iartă-mă," spuse ea, "Am să mă ocup de tine mâine, când Domnul va aduce zorii zilei ." Sfântul a dispărut și stareța a continuat să citească slujba de seară. </p><p><br /></p><p>În dimineața următoare după utrenie, Maica Macaria a curățat osemintele și le-a așezat într-un ungher al altarului bisericii, aprinzând și o candelă în fața lor. În acea seară Sf. Efrem i s-a arătat în vis mulțumindu-i că a avut grijă de el și spunându-i că îl cheamă Efrem. Din gura sfântului a auzit povestea vieții lui și mucenicia pe care a suferit-o. </p><p><br /></p><p>Sf. Efrem l-a slăvit pe Dumnezeu în timpul vieții lui și prin moartea lui, de aceea Dumnezeu l-a învrednicit cu darul facerii de minuni. Cei care se închină la sfintele sale moaște cu dragoste și credință se vindecă de nenumărate boli și infirmități și este grabnic ajutător la rugăciunile celor care-l cheamă.</p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-76979192279722256692023-05-05T23:44:00.003-07:002023-05-05T23:44:36.262-07:00Acatistul Sfintei Mari Mucenițe Irina<p> Acatistul Sfintei Mari Mucenițe Irina</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixMUYz-tbRgaBnPg7jW2NLDLqSM6KgHmx2cKOj-e1eQ4ox3UUfD12klkph3beLZOyJbdxKOtKe3mTllCro2EWgPX7TVcsIl5Q-T1g_hitlZbV-J5rLH-9gLWpAi1knuj1odVnwFlJFFBbdFURiXzgO9BnGpjvTFkb15Y_BwBRmeI9gGX9bUW6zwYD_mg/s552/IMG-20230506-WA0046.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="552" data-original-width="400" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixMUYz-tbRgaBnPg7jW2NLDLqSM6KgHmx2cKOj-e1eQ4ox3UUfD12klkph3beLZOyJbdxKOtKe3mTllCro2EWgPX7TVcsIl5Q-T1g_hitlZbV-J5rLH-9gLWpAi1knuj1odVnwFlJFFBbdFURiXzgO9BnGpjvTFkb15Y_BwBRmeI9gGX9bUW6zwYD_mg/w464-h640/IMG-20230506-WA0046.jpg" width="464" /></a></div><br /><p><br /></p><p>Preotul dă obișnuita binecuvântare:</p><p><br /></p><p>Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>Iar dacă nu este preot, se zice:</p><p><br /></p><p>În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!</p><p><br /></p><p>Apoi Rugăciunile începătoare:</p><p><br /></p><p>Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.</p><p><br /></p><p>Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.</p><p><br /></p><p>Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.</p><p><br /></p><p>Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.</p><p><br /></p><p>Apoi Troparele de umilință, glasul al șaselea:</p><p><br /></p><p>Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.</p><p><br /></p><p>Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>A Născătoarei de Dumnezeu:</p><p><br /></p><p>Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.</p><p><br /></p><p>Apoi Crezul:</p><p><br /></p><p>Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.</p><p>Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.</p><p>Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.</p><p>Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.</p><p>Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.</p><p>Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.</p><p>Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.</p><p>Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.</p><p>Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească (apostolică) Biserică.</p><p>Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.</p><p>Aştept învierea morţilor.</p><p>Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 12 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!</p><p>Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!</p><p>Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Psalmul 142:</p><p><br /></p><p>1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta. </p><p>2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta. </p><p>3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. </p><p>4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. </p><p>5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit. </p><p>6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. </p><p>7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. </p><p>8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. </p><p>9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. </p><p>10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. </p><p>11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. </p><p>12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. </p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!</p><p>Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!</p><p>Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! (cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)</p><p><br /></p><p>Troparul Sfintei Mari Mucenițe Irina</p><p><br /></p><p>Glasul 4</p><p><br /></p><p>Mielușeaua Ta, Iisuse, Irina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 12 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Psalmul 50:</p><p><br /></p><p>1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. </p><p>2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. </p><p>3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. </p><p>4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. </p><p>5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. </p><p>6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea. </p><p>7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie. </p><p>8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. </p><p>9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite. </p><p>10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le. </p><p>11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. </p><p>12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine. </p><p>13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. </p><p>14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. </p><p>15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta. </p><p>16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. </p><p>17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. </p><p>18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. </p><p>19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. </p><p>20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței. </p><p><br /></p><p>Condacul 1 </p><p><br /></p><p>Cu veselie duhovnicească să prăznuiască astăzi Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare pe făclia cea mult luminoasă, pe Sfânta slăvita fecioară Irina, care, prin strălucirea faptelor și a cuvintelor ei, multora s-a făcut lumină; pe care lăudând-o, cu evlavie așa să-i strigăm: Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară! </p><p><br /></p><p>Icosul 1 </p><p><br /></p><p>Îngerilor asemănându-te cu curăția și cu râvna, apostolește te-ai nevoit pentru dragostea Mirelui tău, Hristos; multe necazuri și osteneli ai răbdat și cu dumnezeiescul dor după El ai murit; pentru care și noi, smeriții, cu evlavie pe tine te lăudăm așa:</p><p>Bucură-te, mlădiță cerească din vlăstarul lui Hristos;</p><p>Bucură-te, vlăstarule tânăr cu rod preafrumos;</p><p>Bucură-te, sămânță aleasă și mult roditoare;</p><p>Bucură-te, porumbiță sfântă și mult cuvântătoare;</p><p>Bucură-te, a multor suflete rază de mântuire;</p><p>Bucură-te, curată și blândă mielușea din turma lui Hristos;</p><p>Bucură-te, că învățăturile tale multora au fost de folos;</p><p>Bucură-te, că prin strălucirea vieții tale Hristos S-a proslăvit;</p><p>Bucură-te, sămânța cea bună cu rod însutit;</p><p>Bucură-te, a nemuritoarelor bucurii veșnică moștenitoare;</p><p>Bucură-te, a nevăzuților vrăjmași biruitoare;</p><p>Bucură-te, rază mult luminoasă a tainicului Soare;</p><p>Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară! </p><p><br /></p><p>Condacul al 2-lea </p><p><br /></p><p>Văzând tatăl tău, împăratul Licinius, frumusețea cu care înfloreai, ți-a ridicat un turn și acolo cu mare grijă ca pe un crin preafrumos te creștea. Dar tu, înțeleaptă fecioară, cunoscând acolo pe Ziditorul lumii, I-ai cântat laudă: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 2-lea </p><p><br /></p><p>Înțelegerea dumnezeiască a strălucit în inima ta, sfântă fecioară, când fericitul bătrân Apelian ți-a tâlcuit taina celor trei păsări și cu toată dorirea inimii te-ai supus proniei și dumnezeieștii chemări; pentru care după cuviință te lăudăm:</p><p>Bucură-te, crin preafrumos, peste care Duhul Sfânt S-a odihnit;</p><p>Bucură-te, trandafirul cel preagingaș, care în mijlocul crinilor ai înflorit;</p><p>Bucură-te, stea prealuminoasă, care Biserica lui Hristos ai luminat;</p><p>Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos slava și bogăția cea muritoare ai defăimat;</p><p>Bucură-te, că spre veșnica slavă și bucurie cu mare sârguință ai alergat;</p><p>Bucură-te, că din toată inima pe Mirele Hristos L-ai iubit;</p><p>Bucură-te, că pentru dragostea Lui în mare sfințenie ai viețuit;</p><p>Bucură-te, că pe Adevăratul Dumnezeu cu mare îndrăzneală L-ai propovăduit;</p><p>Bucură-te, că pe mincinoșii dumnezei foarte i-ai batjocorit;</p><p>Bucură-te, că sămânța cea bună în lume o ai semănat;</p><p>Bucură-te, că prin credință, nădejde și dragoste, pe Hristos, Mirele tău, L-ai urmat;</p><p>Bucură-te, că împreună cu fecioarele cele înțelepte în cămara nestricăciosului Mire ai intrat;</p><p>Bucură-te, crin preafrumos peste care Duhul Sfânt S-a odihnit;</p><p>Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară! </p><p><br /></p><p>Condacul al 3-lea </p><p><br /></p><p>Puterea Ziditorului a toate din frumusețea rânduielilor ai cunoscut-o, preaînțeleaptă fecioară, și foarte minunându-te de înțelepciunea cea neajunsă de minte ai strigat: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 3-lea </p><p><br /></p><p>Având tu, fecioară, dascăl pe fericitul bătrân Apelian și prin ale lui învățături primind lumina, nu ai ascuns-o sub obroc, ci prin propovăduirea adevărului, pe mulți de la slujirea de idoli i-ai chemat; pentru care te rugăm, primește această cântare:</p><p>Bucură-te, că pronia Celui preaveșnic pe tine spre lumină te-a chemat;</p><p>Bucură-te, că minunată chemare spre tine s-a arătat;</p><p>Bucură-te, că trei păsări spre tine au venit;</p><p>Bucură-te, că acele păsări taina vieții tale au închipuit;</p><p>Bucură-te, că și corbul cel cu șarpele în cioc mâhnire și ispită ție îți vestea;</p><p>Bucură-te, că pe sufletul tău cel tare aceasta nu-l înspăimânta;</p><p>Bucură-te, mireasă logodită cu veșnicul împărat;</p><p>Bucură-te, că pentru dragostea Lui multe necazuri ai răbdat;</p><p>Bucură-te, că prin a Lui putere și dar pe corbul întunericului l-ai defăimat;</p><p>Bucură-te, porumbiță a lui Hristos care pe șarpe l-ai călcat;</p><p>Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară! </p><p><br /></p><p>Condacul al 4-lea </p><p><br /></p><p>Vifor de spaimă și tulburare a cuprins inima împăratului Licinius, tatăl tău, când te-a auzit pe tine, fiica sa, defăimând pe mincinoșii săi dumnezei și mărturisind cu mare îndrăzneală pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, și strigând: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 4-lea </p><p><br /></p><p>Auzit-ai în vedenia somnului pe îngerul Domnului, Irina numindu-te pe tine, în loc de Penelopi, și ai primit cu bucurie schimbarea numelui tău, urmând voii Celui ce te-a chemat; pentru care și noi îți zicem așa:</p><p>Bucură-te, fecioară aleasă de Mirele-Cuvântul;</p><p>Bucură-te, cea chemată spre nestricăcioasă nuntă;</p><p>Bucură-te, că îngerul a fost trimis spre a ta chemare;</p><p>Bucură-te, că și numele tău ți l-a schimbat, spre a multora mirare;</p><p>Bucură-te, că, prin schimbarea numelui, lui Petru te-ai asemănat;</p><p>Bucură-te, că Timotei preotul taina credinței te-a învățat;</p><p>Bucură-te, că acest bătrân apostol pe tine te-a botezat;</p><p>Bucură-te, că, prin sfătuirea dumnezeiescului Timotei, adâncul învățăturilor tale s-a luminat;</p><p>Bucură-te, că de la sfințitul preot binecuvântare ai luat;</p><p>Bucură-te, că după luminare ziua și noaptea întru rugăciuni petreceai;</p><p>Bucură-te, că pe Mirele Hristos Îl slavosloveai;</p><p>Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară! </p><p><br /></p><p>Condacul al 5-lea </p><p><br /></p><p>Stea înțelegătoare de dimineață te-ai arătat, sfântă fecioară, multe suflete luminând și către Soarele dreptății povățuindu-le, le-ai învățat a-I cânta Lui această laudă: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 5-lea </p><p><br /></p><p>Văzând vechiul vrăjmaș al firii omenești că prin tine, aleasă fecioară, din multe cetăți și inimi va fi alungat, se împotrivea ție spre a nu intra în cetatea Macedoniei; iar tu, cu arma crucii întrarmându-te, veneai. Auzi-ne și pe noi, care cu smerenie te lăudăm:</p><p>Bucură-te, că din turn pogorându-te spre cetate ai plecat;</p><p>Bucură-te, că în cetatea Macedoniei cu mare cinste ai intrat;</p><p>Bucură-te, că diavolul, văzându-te, foarte a strigat;</p><p>Bucură-te, că tu cu puterea lui Hristos l-ai certat;</p><p>Bucură-te, căci cu numele lui Hristos l-ai legat;</p><p>Bucură-te, că „cine ești” l-ai întrebat;</p><p>Bucură-te, că, după ce a spus, cu hotărâre i-ai poruncit;</p><p>Bucură-te, că din cetate cu puterea lui Hristos l-ai izgonit;</p><p>Bucură-te, că diavolul văzându-se biruit a fugit;</p><p>Bucură-te, că asupra ta alte rele a uneltit;</p><p>Bucură-te, că și tu cu pavăza credinței te-ai întrarmat;</p><p>Bucură-te, că toate uneltirile lui foarte le-ai sfărâmat;</p><p>Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară! </p><p><br /></p><p>Condacul al 6-lea </p><p><br /></p><p>Mărturisit-ai cu mare îndrăzneală numele lui Hristos înaintea împăratului Licinius, tatăl tău, și arătându-i a sa rătăcire, l-ai învățat pe el a cânta laudă adevăratului Dumnezeu: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 6-lea </p><p><br /></p><p>Strălucit-a mai mult lumina adevărului în inima maicii tale, împărăteasa Licinia, și a început a mustra pe împăratul Licinius pentru a sa orbire. Iar el, foarte mâniindu-se, spre chinuire pe tine, fiica sa, te-a dat; pentru care noi te întâmpinăm cu aceste cântări:</p><p>Bucură-te, că pentru a sa nedumerire pe împăratul Licinius l-ai mustrat;</p><p>Bucură-te, că pentru mărturisirea adevărului de tatăl tău la chinuri ai fost dată;</p><p>Bucură-te, că sub picioarele unor cai sălbatici ai fost aruncată;</p><p>Bucură-te, că a ta moarte de tatăl tău era așteptată;</p><p>Bucură-te, că în aceste munci cu suflet viteaz ai intrat;</p><p>Bucură-te, că prin unul din acești cai minune s-a arătat;</p><p>Bucură-te, că, dezlegându-se, calul asupra împăratului cu furie s-a aruncat;</p><p>Bucură-te, că mâna dreaptă a împăratului calul cu dinții a scos-o;</p><p>Bucură-te, că din această rană împăratul mort a rămas;</p><p>Bucură-te, că acest cal a vorbit cu glas omenesc;</p><p>Bucură-te, că, prin vorbirea dobitocului, Dumnezeu S-a proslăvit;</p><p>Bucură-te, că „porumbiță a lui Hristos” calul pe tine te-a numit;</p><p>Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară! </p><p><br /></p><p>Condacul al 7-lea </p><p><br /></p><p>Vrând să arăți, o, porumbiță a lui Hristos, nerăutatea inimii tale, ai făcut rugăciune cu multă căldură a inimii și ai înviat pe împăratul, tămăduindu-i mâna lui; iar el, înviind, cu trei mii de oameni a crezut în Hristos, cântând: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 7-lea </p><p><br /></p><p>Arătatu-te-ai, sfântă fecioară, cu mare îndrăzneală și înaintea împăratului Sedechie, care după tatăl tău luase împărăția, și a lui necredință tu, fecioară, ai numit-o fărădelege. Iar el, de furie umplându-se, cu felurite munci pe tine te-a chinuit; pentru care, te rugăm, primește aceste smerite cântări:</p><p>Bucură-te, că în groapa cu șerpi te-a aruncat, pentru mărturisirea Domnului Hristos;</p><p>Bucură-te, că dintre târâtoarele veninoase, cu puterea lui Hristos, sănătoasă din groapă ai ieșit;</p><p>Bucură-te, că ieșind de acolo, pe nebunul împărat cu gheena l-ai îngrozit;</p><p>Bucură-te, că el, nesuferind mustrarea, foarte s-a sălbăticit;</p><p>Bucură-te, că a poruncit cu ferăstrăul să fii tăiată;</p><p>Bucură-te, că, ferăstrăul sfărâmându-se, ai rămas nevătămată;</p><p>Bucură-te, că alt ferăstrău muncitorii spre tăierea ta au adus;</p><p>Bucură-te, că și pe acela, cu puterea lui Hristos, l-ai distrus;</p><p>Bucură-te, că trupul tău cel curat cu al treilea ferăstrău l-au tăiat;</p><p>Bucură-te, că acum sângele tău cel feciorelnic pământul l-a adăpat;</p><p>Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară! </p><p><br /></p><p>Condacul al 8-lea </p><p><br /></p><p>Văzând păgânul împărat că a reușit cu al treilea ferăstrău să taie feciorelnicul tău trup, râzând, a început a huli pe Hristos; iar tu, înțeleaptă și vitează fecioară, în acele dureri, slavă ai dat lui Dumnezeu-Hristos, cântând: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 8-lea </p><p><br /></p><p>Cu totul întru mare frică și spaimă s-a întors bucuria împăratului, atunci când, odată cu hula lui, tunete și fulgere din cer s-au pogorât și pe mulți din cei necredincioși a omorât; pentru care și noi, slăvind pe Dătătorul minunilor, către tine, sluga Sa cea înțeleaptă, zicem așa:</p><p>Bucură-te, că peste cei ce te tăiau cu ferăstrăul pedeapsă de sus a venit;</p><p>Bucură-te, că, deodată căzând la pământ, rău au pierit;</p><p>Bucură-te, că nebunul împărat, de frică fiind cuprins, la palat a fugit;</p><p>Bucură-te, că piatra cea mare de pe pieptul tău au aruncat-o jos;</p><p>Bucură-te, că rana trupului tău s-a vindecat;</p><p>Bucură-te, că apoi, de acolo de jos, sănătoasă te-ai ridicat;</p><p>Bucură-te, că toate aceste minuni de cei ce erau de față au fost văzute;</p><p>Bucură-te, că, prin a lor vedere, opt mii de suflete au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos;</p><p>Bucură-te, că aceasta văzând-o, și nelegiuitul împărat s-a tulburat;</p><p>Bucură-te, că de roata unei mori pe tine strâns te-a legat;</p><p>Bucură-te, că roata morii, oprindu-se, nemișcată a rămas;</p><p>Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară! </p><p><br /></p><p>Condacul al 9-lea </p><p><br /></p><p>Toată adunarea poporului, văzând aceste minuni, cu furie s-a ridicat împotriva blestematului împărat, cu pietre asupra lui aruncând și strigând: „Mare este Dumnezeul Irinei!”, și cântând: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 9-lea </p><p><br /></p><p>Ritoricească de laudă cântare se cade a aduce ție, Sfântă Mare Muceniță Irina, căci multă vistierie duhovnicească pentru Împăratul cerurilor ai adunat prin lumina propovăduirii tale. Dar noi, nepricepându-ne, în loc de cele cuviincioase, prin sărace cuvinte îți zicem așa:</p><p>Bucură-te, că pe Sedechie împăratul l-ai rușinat;</p><p>Bucură-te, că și împotriva lui Sabeh împăratul cu rugăciunea te-ai întrarmat;</p><p>Bucură-te, că pe Sabeh și oștile lui cu orbirea i-ai lovit;</p><p>Bucură-te, că Sabeh, tiranul împărat, înfuriat foarte asupra ta s-a pornit;</p><p>Bucură-te, că pe tine, legată în obezi, te-a băgat în închisoare;</p><p>Bucură-te, că acolo venind Hristos, Mirele tău, te-a veselit cu a Sa arătare;</p><p>Bucură-te, că „fiica Sa” Domnul numindu-te, foarte te-ai bucurat;</p><p>Bucură-te, că, după închisoare, cu ascuțite cuie picioarele tale păgânii le-au spart;</p><p>Bucură-te, că un sac de nisip în spate ai purtat;</p><p>Bucură-te, că în picioare cu acele cuie cinci stadii de loc ai umblat;</p><p>Bucură-te, că în această călătorie tu pe Dumnezeul slavei Îl slavosloveai;</p><p>Bucură-te, că pe îngerii Domnului împreună cu tine i-ai văzut pe când călătoreai;</p><p>Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară! </p><p><br /></p><p>Condacul al 10-lea </p><p><br /></p><p>Văzând Atotputernicul toate chinurile tale și voind să facă izbăvirea ta, roaba Lui cea vrednică, a trimis un înger al Său, care cu toiagul a despicat pământul și îndată a înghițit pe cei care te chinuiau; iar tu, răbdătoare de chinuri, ai dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 10-lea </p><p><br /></p><p>Ziditorul tuturor zidirilor, al celor simțite și al celor gândite, iarăși a trimis pe îngerul Său spre ajutor ție, care cu a sa venire zece mii din cei necredincioși cu năprasnică moarte a omorât. Pentru care și noi, slăvind pe Dumnezeul izbândirii tale, pe tine te lăudăm așa:</p><p>Bucură-te, că îngerul Domnului pe împăratul Sabeh l-a pierdut;</p><p>Bucură-te, că, după a lui pierzare, zece mii de suflete în Hristos au crezut;</p><p>Bucură-te, că, prin a ta rugăciune, pe tânărul cel mort la viață l-ai întors;</p><p>Bucură-te, că, în cetatea Macedoniei, cincizeci de mii la Hristos ai adus;</p><p>Bucură-te, că Timotei preotul această mulțime a botezat;</p><p>Bucură-te, că din Macedonia spre cetatea Caliopi ai plecat;</p><p>Bucură-te, că acolo pe Numerian împăratul l-ai mustrat;</p><p>Bucură-te, că și acest tiran spre a te munci s-a pornit;</p><p>Bucură-te, că aici ai fost aruncată în trei boi de aramă încinsă;</p><p>Bucură-te, că și din aceste chinuri ai ieșit biruitoare;</p><p>Bucură-te, că în munci cu tine era mâna lui Dumnezeu cea tare;</p><p>Bucură-te, că prin al Lui ajutor multora le-ai făcut spaimă și mirare;</p><p>Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară! </p><p><br /></p><p>Condacul al 11-lea </p><p><br /></p><p>Împăratul veacurilor și Dumnezeul puterilor minune preaslăvită a arătat, căci al treilea bou de aramă, în care se pregătea arderea și în care ai fost aruncată, pornindu-se din loc ca unul viu, a mers cale ca la jumătate de stadie și acolo, desfăcându-se bucăți, cu mare sunet pe tine, slăvită fecioară, sănătoasă jos te-a lăsat. Iar poporul, aceasta văzând și pe adevăratul Dumnezeu cunoscând, a strigat: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 11-lea </p><p><br /></p><p>Duhovnicească făclie cu multe raze în lume ai strălucit și întunericul slujirii de idoli foarte l-ai risipit și mulțime mare de suflete ai adus la cunoștința Dumnezeului Cel adevărat. Pentru care cu credință te lăudăm, zicând:</p><p>Bucură-te, că îngerul Domnului a pierdut pe necredinciosul împărat Numerian;</p><p>Bucură-te, că iarăși zeci de mii de suflete s-au botezat;</p><p>Bucură-te, că eparhului Babodan spre chinuire trimisă ai fost;</p><p>Bucură-te, că acolo focul grătarului l-ai suferit pentru Hristos;</p><p>Bucură-te, că, din această chinuire, sănătoasă, cu darul lui Hristos, ai scăpat;</p><p>Bucură-te, că eparhul Babodan, cunoscând pe Dumnezeu, cu mult popor s-a botezat;</p><p>Bucură-te, că după încreștinarea lui Babodan, spre cetatea Memsevriei ai plecat;</p><p>Bucură-te, că și acolo pe Savorie împăratul l-ai biruit;</p><p>Bucură-te, că din a lui poruncă ostașii cu sabia te-au tăiat;</p><p>Bucură-te, că Hristos-Viața pe tine din morți te-a înviat;</p><p>Bucură-te, că în cetatea Memsevriei după înviere te-ai arătat;</p><p>Bucură-te, că acolo Evanghelia lui Hristos șaptezeci de zile ai predicat;</p><p>Bucură-te, că, văzând aceasta, Savorie împăratul, cu tot poporul, crezând în Hristos, s-a botezat;</p><p>Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară! </p><p><br /></p><p>Condacul al 12-lea </p><p><br /></p><p>Vrând tu, o, fericită fecioară, să cercetezi pentru ultima oară pe părinții tăi și părăsind Memsevria și întorcându-te în Macedonia, cetatea ta, ai găsit adormit pe fericitul tău tată și, plângând, ai cântat lui Dumnezeu laudă: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 12-lea </p><p><br /></p><p>Cântare și slavoslovie aduci acum lui Dumnezeu-Hristos, Mirele tău, în Biserica Sa cea biruitoare și în soborul fecioarelor celor înțelepte te veselești. Adu-ți aminte și de noi, cei păcătoși și smeriți, care ne rugăm cu umilință către tine, lăudându-te așa:</p><p>Bucură-te, că la Memsevria puține zile ai viețuit;</p><p>Bucură-te, că de acolo la cetatea ta ai venit;</p><p>Bucură-te, că de acolo un nor pe tine te-a răpit;</p><p>Bucură-te, că pe acel nor la cetatea Efesului ai sosit;</p><p>Bucură-te, că acolo în liniște întru Domnul te-ai săvârșit;</p><p>Bucură-te, că într-un mormânt nou bătrânul Apelian pe tine te-a îngropat;</p><p>Bucură-te, că a patra zi sfântul tău trup în mormânt nu s-a mai aflat;</p><p>Bucură-te, că Mirele tău Cel fără de moarte pe pământ pe tine te-a preaslăvit;</p><p>Bucură-te, că în cămara Sa cea de Mire, pe tine, mireasa Sa, te-a primit;</p><p>Bucură-te, că pentru dragostea Lui multe chinuri ai suferit;</p><p>Bucură-te, că multe suflete cu învățăturile tale ai luminat;</p><p>Bucură-te, că pentru turma Păstorului Cel Mare multe oi cuvântătoare ai adunat;</p><p>Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară! </p><p><br /></p><p>Condacul al 13-lea </p><p><br /></p><p>O, Sfântă slăvită Mare Muceniță a lui Hristos Irina, auzi-ne pe noi păcătoșii și smeriții, cei ce alergăm cu credință la tine; fii mijlocitoare pentru noi, nevrednicii, care prin tine cerem ajutorul lui Dumnezeu; ajută-ne nouă, prin sfintele tale rugăciuni, la vremea sfârșitului nostru și în ziua Judecății de Apoi, ca, fiind mântuiți, împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu în veci laudă: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori) </p><p><br /></p><p>Icosul 1 </p><p><br /></p><p>Îngerilor asemănându-te cu curăția și cu râvna, apostolește te-ai nevoit pentru dragostea Mirelui tău, Hristos; multe necazuri și osteneli ai răbdat și cu dumnezeiescul dor după El ai murit; pentru care și noi, smeriții, cu evlavie pe tine te lăudăm așa:</p><p>Bucură-te, mlădiță cerească din vlăstarul lui Hristos;</p><p>Bucură-te, vlăstarule tânăr cu rod preafrumos;</p><p>Bucură-te, sămânță aleasă și mult roditoare;</p><p>Bucură-te, porumbiță sfântă și mult cuvântătoare;</p><p>Bucură-te, a multor suflete rază de mântuire;</p><p>Bucură-te, curată și blândă mielușea din turma lui Hristos;</p><p>Bucură-te, că învățăturile tale multora au fost de folos;</p><p>Bucură-te, că prin strălucirea vieții tale Hristos S-a proslăvit;</p><p>Bucură-te, sămânța cea bună cu rod însutit;</p><p>Bucură-te, a nemuritoarelor bucurii veșnică moștenitoare;</p><p>Bucură-te, a nevăzuților vrăjmași biruitoare;</p><p>Bucură-te, rază mult luminoasă a tainicului Soare;</p><p>Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară! </p><p><br /></p><p>Condacul 1 </p><p><br /></p><p>Cu veselie duhovnicească să prăznuiască astăzi Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare pe făclia cea mult luminoasă, pe Sfânta slăvita fecioară Irina, care, prin strălucirea faptelor și a cuvintelor ei, multora s-a făcut lumină; pe care lăudând-o, cu evlavie așa să-i strigăm: Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară! </p><p><br /></p><p>și această </p><p><br /></p><p>Rugăciune către Sfânta Mare Muceniță Irina, ocrotitoarea căsătoriților și a celor care vor să se căsătorească</p><p><br /></p><p>Cu umilința inimii și cu evlavie venim noi, păcătoșii și săracii, către tine, Sfântă slăvită fecioară și Mare Muceniță Irina, albina lui Hristos cea mult lucrătoare, care pe cuvintele Sfântului Duh, cele luminate și mai dulci decât mierea și fagurele, pe buzele tale le-ai purtat și prin a lor dulceață și lumină multe suflete ai îndulcit și ai luminat; auzi-ne și pe noi, nevrednicii, cei întristați și apăsați de conștiința mulțimii păcatelor noastre, care, prin a noastră nesimțire și lenevire, sporesc și se întăresc, și ca o rugină veche, prin obișnuință, cheltuiesc și strică în toată vremea tăria și frumusețea sufletelor noastre. Și de aceea, te rugăm pe tine, porumbița lui Hristos cea curată și preablândă, care prin sfântă neprihănire ai zburat de pe pământ către acoperământul cerescului Vultur, nu ne uita pe noi cei nemernici și cu totul neputincioși, care ne zbatem, zăcând jos în această vale a plângerii și a ispitirii, și care îndrăznim a te pune pe tine mijlocitoare, sfântă fecioară, către Preabunul și Preacuratul tău Mire, Hristos. Ia aminte la toți cei care cu credință și cu dragoste alergăm către tine la vreme de necaz și de primejdii.</p><p><br /></p><p>Știm că tu ai mare îndrăzneală către Preabunul nostru Mântuitor, pentru a Cărui dragoste ți-ai pus sufletul tău; de aceea credem fără de îndoire că la toată cererea spre folosul nostru vei fi ascultată de Preamilostivul Dumnezeu pe Care roagă-L să ne povățuiască pe noi pe calea mântuirii și să ne sprijinească cu darul Său la vreme de ispite și de încercări și să ne acopere cu a Sa milă de toate primejdiile văzuților și nevăzuților vrăjmași. Să ne trimită frica Sa în inimile noastre, că prin ea să viețuim cu trezvie și cu luare aminte, spre a scăpa de veșnicele munci și a dobândi bucuria cea necuprinsă de minte și fără de margini și să slăvim împreună cu tine, Sfântă fecioară, pe Dumnezeul nostru, Cel închinat în Sfânta Treime, pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!</p><p><br /></p><p>Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.</p><p><br /></p><p>Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.</p><p><br /></p><p>Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.</p><p><br /></p><p>Troparul Sfintei Mari Mucenițe Irina</p><p><br /></p><p>Glasul 4</p><p><br /></p><p>Mielușeaua Ta, Iisuse, Irina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.</p><p><br /></p><p>Preotul (sau diaconul) zice ectenia:</p><p><br /></p><p>Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Înca ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea și iertarea păcatelor, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face rugăciunea) și pentru ca să li se ierte lor toată greșala cea de voie și cea fără de voie.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 40 de ori)</p><p><br /></p><p>Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>În lipsa preotului, încheiem, zicând: </p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 40 de ori)</p><p><br /></p><p>Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.</p><p><br /></p><p><br /></p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-59080839729230910012023-05-05T23:42:00.004-07:002023-05-05T23:42:43.160-07:00Pătimirea Sfintei Mare Mucenițe Irina<p> </p><p>Pătimirea Sfintei Mare Mucenițe Irina</p><p>5 mai</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZ43CoRuby33IaZLZUpw6wb54GdEU3xCRyPiONSqKcRGrEbWw7SvI50cHVA2WhahcIp_cZiDyhXdXjDdiQv4p8U4RTEJeM_ngxX8piDoVGSEJPcQIgbhSECxQ4txx7OZmXcg7PKDrU_31oq4SJHmt_2bIIBJ88CuqvD-Ihjr1JKTExeyXZ4SEAOwBuHw/s552/IMG-20230506-WA0046.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="552" data-original-width="400" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZ43CoRuby33IaZLZUpw6wb54GdEU3xCRyPiONSqKcRGrEbWw7SvI50cHVA2WhahcIp_cZiDyhXdXjDdiQv4p8U4RTEJeM_ngxX8piDoVGSEJPcQIgbhSECxQ4txx7OZmXcg7PKDrU_31oq4SJHmt_2bIIBJ88CuqvD-Ihjr1JKTExeyXZ4SEAOwBuHw/w464-h640/IMG-20230506-WA0046.jpg" width="464" /></a></div><br /><p><br /></p><p>În vremile acelea, când poporul trăia în întuneric și în umbra morții, prin închinarea la idoli păgânești, a început a străluci lumina sfintei credințe prin propovăduirea apostolilor. Atunci era un împărat cu numele Liciniu, care viețuia în cetatea ce se numea Maghedon. Acela avea împărăteasă de un nume cu sine, pe Licinia, care a născut o fiică și a numit-o Penelopi. După ce a început a veni în vârstă, ca de șase ani, s-a arătat foarte frumoasă la față, încât pe multe fecioare le întrecea cu frumusețea ei. Deci, tatăl ei a zidit pentru ea un stâlp, afară din cetate, departe, într-un loc frumos și deosebit, care avea diferite camere, toate împodobite cu toată bunăcuviința și îndestulate cu multă bogăție, în care erau: scaune, mese, sfeșnice, paturi și toate vasele ferecate cu aur.</p><p><br /></p><p>Pe acel stâlp a așezat pe fiica sa, Penelopi, împreună cu treisprezece fecioare frumoase și a adus acolo pe zeii săi de aur, ca să păzească pe fiica lui. După ce a închis-o acolo, până la vârsta cea desăvârșită, cuviincioasă nunții, a pus lângă ea o cinstită bătrână, cu numele Caria, ca să-i fie învățătoare, care ședea și mânca împreună cu ea, fiind mai mare peste celelalte fecioare. A mai pus încă și pe un bătrân, bărbat cinstit și înțelept, cu numele Apelian, ca s-o învețe carte în toate zilele. Acolo a petrecut astfel fecioara șase ani și trei luni și după al doisprezecelea an al vârstei ei, tatăl ei gândea s-o însoțească cu vreunul din cei mai luminați fii împărătești.</p><p><br /></p><p>În acea vreme, fecioara, șezând pe stâlpul cel înalt în camera sa, un porumbel a zburat prin fereastra de la răsărit, având în cioc o ramură de măslin, pe care lăsând-o pe masă, a zburat afară. După un ceas a intrat înăuntru un vultur, aducând o cunună făcută din diferite flori, pe care lăsând-o pe masă, a zburat și el afară. Pe altă fereastră a intrat un corb, aducând în cioc un șarpe mic, pe care l-a lăsat pe masă și a zburat afară. Fecioara căuta spre acelea împreună cu învățătoarea ei și se minunau amândouă, nepricepând ce să fie aceste semne.</p><p><br /></p><p>După ce Apelian, învățătorul s-a suit la dânsele, la vremea sa, i-au spus lui cele ce văzuseră. Apelian, fiind creștin în ascuns și mai înaintevăzător, a socotit în minte și a zis către fecioară: "Ascultă, Penelopi, fiica împăratului, să știi că porumbelul înseamnă obiceiul tău cel bun, adică blândețea, alinarea și întreaga înțelepciune feciorească; iar ramura de măslin înseamnă darul lui Dumnezeu, care, prin Botez, se va da ție. Vulturul cel înalt înseamnă împărat biruitor, adică vei împărăți peste patimi și te vei înălța prin gândirea ta la Dumnezeu și vei birui pe vrăjmașii nevăzuți ca pe niște păsări proaste. Iar cununa cea de flori este semn al răsplătirii, pe care, pentru nevoințele tale, o vei lua de la împăratul Hristos în cereasca Lui împărăție, unde ți se gătește cununa nestricăcioasă a slavei celei veșnice. Iar corbul cu șarpele înseamnă vrăjmașul diavol, care vrea să aducă asupra ta scârbă, mâhnire și izgonire, ca un balaur cumplit. Deci, să știi, o, fecioară, că Împăratul cel mare, Care stăpânește cerul și pământul, vrea să te logodească, spre a-i fi mireasă Lui, și ai să suferi pentru Dânsul multe ispite".</p><p><br /></p><p>Auzind fecioara o tâlcuire ca aceasta, a pus la inimă cuvintele lui Apelian și a început cu dorință dumnezeiască a se bucura în inima ei. A doua zi s-a suit la dânsa pe stâlp tatăl ei, împăratul Liciniu, cu împărăteasa și cu boierii, vrând s-o vadă și s-o sfătuiască pentru nuntă. Văzând fața ei strălucind ca raza luminii soarelui, s-a bucurat și a zis către dânsa: "Iată, iubita mea fiică, ai ajuns acum la vremea nunții. Deci, spune-mi, care fiu de împărat îți este plăcut, ca să te logodesc cu dânsul?" Și-i spuneau ei despre mulți fii ai împăraților celor dimprejur. Atunci ea a zis către dânsul: "Tată, dă-mi șapte zile să mă gândesc și după aceea îți voi răspunde".</p><p><br /></p><p>Crezând tatăl cuvintele ei, s-a dus acasă. Atunci Penelopi, apropiindu-se de idoli, le-a zis: "De sunteți zei, ascultați-mă pe mine. Tatăl meu vrea să mă logodească, iar eu aș fi voit să petrec întru feciorie, pentru că grijile vieții sunt piedică pentru slava lui Dumnezeu. Deci, spuneți-mi, oare să merg după bărbat sau nu?"</p><p><br /></p><p>Idolii cei muți tăceau, fiind fără de suflet. Deci, scuipându-i, fecioara s-a întors spre răsărit și, căutând spre cer, a zis: "Dacă Tu ești Dumnezeul cel adevărat, pe care galileenii te propovăduiesc, mă rog Ție, arată-mi, este bine să-mi iau bărbat sau să petrec totdeauna în feciorie?"</p><p><br /></p><p>Fiind seară, a adormit și a văzut în vedenie pe îngerul lui Dumnezeu, grăind către dânsa: "Penelopi, de acum nu te vei mai numi așa, ci Irina, și vei fi multora scăpare și pașnică adăpostire; și prin tine multe suflete omenești se vor mântui, întorcându-se la Dumnezeu. Numele tău va fi mare și minunat în toată lumea, iar ceea ce ți-a spus bătrânul Apelian de păsările văzute este adevărat, că Duhul lui Dumnezeu a grăit prin gura sa. Iată, va veni la tine în această noapte omul lui Dumnezeu, Timotei, cel ce de la Sfântul Pavel, Apostolul lui Hristos, a luat învățătură și preoție și poartă scrisorile lui. Acela te va boteza și te va învăța ce vei face". Zicând îngerul acestea, s-a făcut nevăzut.</p><p><br /></p><p>Venindu-și fecioara în sine, s-a umplut de bucurie și aștepta venirea preotului. După puțină vreme a venit la stâlpul acela omul lui Dumnezeu, Timotei, povățuindu-se de îngeri și, suindu-se pe acel stâlp, a fost primit cu bucurie de fecioară. Astfel, șezând el, o învăța pe ea, pe povățuitoarea ei și pe toate slugile ei, care-l ascultau cu plăcere. După ce a învățat-o din destul despre adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos și despre sfânta credință cea întru Dânsul și despre tainele creștinești, a botezat-o în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh și i-a pus numele Irina, în loc de Penelopi.</p><p><br /></p><p>Asemenea a botezat pe Caria, învățătoarea ei, și pe toate celelalte slugi; iar pe Irina a făcut-o mireasa lui Hristos, ca să-și păzească fecioria neîntinată până la sfârșitul său. Și a întărit-o pe ea, să fie vitează întru nevoința cea pătimitoare, în care avea să intre pentru Domnul său Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu, Mirele cel fără de moarte. După ce a învățat-o din destul, a binecuvântat-o pe ea și pe cele ce erau cu dânsa și, dându-le scrisorile apostolești și încredințându-le darului lui Dumnezeu, s-a dus la locul său.</p><p><br /></p><p>Fericita Irina împreună cu acele fecioare, ziua și noaptea lăudau și mulțumeau lui Dumnezeu și se învățau neîncetat de dânsa scrisorile apostolești. Iar pe zeii părintești cei de aur, i-a aruncat pe câte unul jos, zicând către dânșii: "De sunteți zei, mântuiți-vă singuri!" Căzând idolii de la o așa înălțime pe pământ, se sfărâmau și se risipeau ca praful; iar Sfânta batjocorea neputința lor și se bucura întru Domnul său Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu.</p><p><br /></p><p>După ce au trecut cele șapte zile, tatăl și mama ei împreună cu boierii s-au suit pe stâlp la ea și i-au zis de nuntă. Iar ea le-a răspuns: "Cu adevărat să știți că eu sunt roaba lui Hristos, în Care am crezut. Pe Acela L-am iubit, pentru că este Împărat ceresc și veșnic, și Aceluia m-am făcut mireasă, ca unui Mire curat, nestricăcios și fără de moarte; iar alt bărbat nu voiesc să cunosc, nici nu mă voi închina altui dumnezeu, pentru că nu este alt dumnezeu afară de Acela. Nu vedeți oare pierzania zeilor voștri, care, căzând la pământ prin fereastră, nu au putut să-și ajute lor? Apoi cum vor fi ajutători vouă? Deșartă este nădejdea voastră, pe care o aveți spre dânșii și deșartă este osteneala și cheltuiala voastră la idoli, pentru că aurul și argintul se cădea a-l împărți celor ce au trebuință săracilor, sărmanilor și văduvelor. Iar voi, chemând lucrători, vă făuriți zei fără de suflet și ați lipsit pe săraci de trebuințele lor și v-ați făcut vrăjmași Dumnezeului Celui viu și slugi ai diavolilor.</p><p><br /></p><p>Până când vă veți zbate ca o juncă neînvățată, înjugată la jug? Cunoașteți pe adevăratul Dumnezeu și înțelegeți pe Cel ce poate a omorî și a învia. Și, când va străluci lumina lui Dumnezeu în inimile voastre, atunci va fugi de la voi diavolul, care trage pe oameni din lumină la întuneric și îi scoate din cetatea lui Dumnezeu la pierzare și îi mută din cei de-a dreapta la cei de-a stânga. Deci, voi mai întâi sârguiți-vă să fugiți de dânsul, că amar este și cumplit. Acela este satana, cel ce acoperă ochii inimilor voastre, ca să nu cunoașteți adevărul. Mai ales către tine, o, părinte, îmi este îndreptat cuvântul, ca să cunoști pe Dumnezeu cel ce a alcătuit toate cu cuvântul. Tu, când ai voit să zidești acest stâlp pentru mine, ai pus la lucru mulți oameni, căci erau trei mii și cinci sute de lucrători și trei sute de conducători, și abia în nouă luni au putut săvârși această zidire. Iar Dumnezeul tuturor veacurilor, cu un cuvânt al Său a făcut cerul, soarele, luna și stelele, lumina și întunericul, și a numit lumina ziuă, iar întunericul l-a numit noapte.</p><p><br /></p><p>A întemeiat greutatea pământului pe nimic, iar apelor le-a poruncit să curgă spre slujba noastră și multe feluri de copaci au crescut. A așezat vremile, anii și lunile și a făcut fiarele și dobitoacele pământului, păsările cerului și peștii în ape, iar la sfârșit a făcut pe om, cu preacuratele Sale mâini, luând țărână din pământ și l-a pus pe el stăpân a toată lumea, pe toate supunându-le sub picioarele lui. Toate acelea în șase zile le-a săvârșit Dumnezeu, prin Cuvântul Său, Care este Unul născut, Fiul, Iisus Hristos, Care fără de maică dintr-Însul S-a născut mai înainte de toți vecii, Cel de o ființă și de un ipostas cu Dânsul, Care, în anii cei mai de pe urmă, S-a întrupat fără de tată și S-a născut din Curata și pururea Fecioară, cu lucrarea Sfântului Duh, și cu oamenii a petrecut și minuni fără de număr a făcut. Orbilor le-a dat vedere, pe cei bolnavi i-a curățit, pe cei slăbănogi i-a ridicat și pe morți i-a înviat.</p><p><br /></p><p>Pe Acesta iudeii L-au răstignit din zavistie, voind astfel singur a pătimi pentru mântuirea noastră. Dar, după moartea și după îngroparea Sa, a înviat a treia zi, cu puterea dumnezeirii Sale, și S-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, trimițând Duhul Sfânt la sfinții Săi ucenici. Pe aceia i-a trimis în toată lumea, ca să lumineze pe cei întunecați, să întoarcă pe cei rătăciți și să mântuiască pe cei pierduți; pentru că voiește ca toți să se mântuiască și nu va lipsi mila Lui spre neamul omenesc până în veac".</p><p><br /></p><p>Acestea grăindu-le Sfânta, toți o ascultau cu dulceață; apoi, luând împăratul și împărăteasa pe iubita lor fiică, au adus-o în cetate. Aici au ieșit întru întâmpinarea fiicei împăratului toate fetele cetății și, dănțuind, i se închinau ei. Tot poporul, alergând la locuri înalte, suindu-se pe ziduri și pe case, îi cânta laude, fericind pe Penelopi fecioara cea frumoasă. Deci, când s-a apropiat Sfânta Irina de palatele împărătești, a văzut diavolul, care striga către dânsa: "Nimic nu-ți este de obște ție și mie în cetatea aceasta, fecioară; du-te de la cetatea noastră, căci aici nu viețuiește nimeni din creștini". Iar Sfânta i-a zis: "În numele lui Iisus Hristos îți poruncesc ție, ca să-mi spui cine ești tu!" Iar el a zis: "Eu sunt demonul care petrec în idolul Apolon, învățătorul desfrânării și al preadesfrânării, ajutătorul vrăjitorilor, povățuitorul tâlharilor, prieten al desfrânaților, făcător de glume al bețivilor, cel ce mă bucur de vărsările de sânge; sunt povățuitor a toată nedreptatea și minciuna și tată a toată răutatea și îți zic să pleci din cetatea noastră, ca să nu pornesc asupra ta pe tatăl tău, aprinzându-l pe dânsul cu mânie spre a te ucide".</p><p><br /></p><p>Acel glas al demonului mulți l-au auzit, iar pe el nu l-au văzut. Deci, fericita fecioară l-a certat pe el, zicându-i: "Eu îți poruncesc ție: În numele lui Iisus Hristos, să ieși din cetatea aceasta!" Și cutremurându-se demonul, s-a făcut nevăzut. După aceasta diavolul a răzvrătit inima împăratului și l-a pornit pe el cu mânie și cu iuțime asupra fiicei sale și, chemând pe împărăteasă, i-a zis: "Ce am făcut, căci fiica noastră este amăgită? O, de n-aș fi zidit turnul acela; căci, vrând să păzesc pe fiica mea, am pierdut-o și m-am lipsit de nădejdea mea". Iar împărăteasa a zis către dânsul: "Neînțelepte cuvinte grăiești tu, căci, cu ce s-a înșelat fiica noastră? Și ce răutate vezi într-însa? Împăratul a răspuns: "Crede în Hristos și de zei se leapădă". Zis-a împărăteasa: "Zeii cei ce n-au făcut cerul și pământul, să piară; iar fiica mea s-a învrednicit slavei împăratului Hristos, Cel ce a chemat-o la viața veșnică".</p><p><br /></p><p>Atunci împăratul, mâniindu-se, a poruncit să dea afară din palat pe împărăteasă, iar una din slujnice, alergând, a spus fecioarei Irina. Ea, sculându-se, a mers și a stat înaintea tatălui său. Deci, dacă a văzut-o pe ea împăratul, s-a plecat în jos, căci îi trecea mânia din inima sa, fiind pornit de diavolul, și a zis Sfânta Irina către tatăl său: "Pentru ce este întristată fața ta, o, tată? Împărăția ta este în pace, război nu ai înaintea ta, eu, fiica ta, am venit la tine. Deci, de unde este asupra ta această mâhnire?" Iar împăratul i-a răspuns: "Mai bine mi-ar fi fost mie, de nu te-aș fi născut, pentru că pentru tine am făcut acel prealuminat stâlp; iar pe zeii mei cei de aur i-am pus ca să te păzească. Asemenea am pus mese, paturi și scaune împodobite cu aur, iar tu mi-ai răsplătit cu rele în loc de bune".</p><p><br /></p><p>Iar ea a zis: "Spune-mi, tată, ce rău ți-am făcut eu?" Și a zis împăratul: "Oare nu puțin rău este acesta, că numești pe Hristos Dumnezeu, iar de zeii mei te lepezi?" Zis-a Sfânta: "Nimic n-am făcut rău, tată, căutând spre Hristos, adevăratul Dumnezeu și punându-mi nădejdea spre El, iar nu spre idolii tăi". Împăratul cu glas groaznic, a zis: "Penelopi, jertfește zeilor!" Răspuns-a Sfânta: "Nu-mi întoarce numele meu, că nu sunt Penelopi, ci mă numesc Irina; căci acest nume mi s-a pus mie de înger în vedenie și de preot, prin Sfântul Botez". Iarăși i-a zis împăratul cu mânie: "Rod străin, iar nu al meu, jertfește zeilor!" A răspuns Sfânta Irina: "Nu voi jertfi diavolilor celor ce te pornesc pe tine la mânie și care sunt pricinuitori focului veșnic, cel pregătit păgânilor".</p><p><br /></p><p>Iar împăratul s-a tulburat de mânie mare și a poruncit s-o arunce legată în picioarele unor cai sălbatici, ca s-o calce. Fecioara fiind aruncată, a mers împăratul singur la cai, vrând să-i vadă moartea ei. Dar iată un cal mai sălbatic decât ceilalți, dezlegându-se din legături, deodată s-a repezit asupra împăratului și, apucându-i cu dinții mâna cea dreaptă a împăratului, a smuls-o din umăr și sfâșiindu-l, l-a omorât. Iar după aceea a stat blând la locul lui; asemenea s-au făcut blânzi ca mieii și ceilalți cai, fără a vătăma pe Sfânta Irina.</p><p><br /></p><p>Calul care omorâse pe împărat, din porunca lui Dumnezeu, luând glas omenesc, fericea pe Sfânta Muceniță, astfel: "Fericită ești tu, porumbița lui Hristos, care ai călcat pe vrăjmașul șarpe. Tu ești minunată pe pământ, la ceruri vei fi cinstită cu dragoste; tu te vei număra cu drepții, unde te așteaptă lumina cea veșnică și cămara Mirelui Celui fără de moarte, ca pe o fecioară înțeleaptă și vitează. Deși ești femeie cu trupul, dar cu duhul arăți lupta cea bună".</p><p><br /></p><p>Deci, dezlegându-l din legături, Sfânta Irina cu rugăciunea a înviat pe tatăl său cel mort și a tămăduit mâna lui. Atunci împăratul, împărăteasa și toată casa lor și mult popor, ca la trei mii, au crezut în Hristos. Nu după multă vreme, împăratul, lăsându-și împărăția ca să poată sluji mai liber lui Hristos, s-a așezat cu soția și cu casnicii săi în acel turn, pe care l-a zidit pentru fiica sa. Iar Sfânta Irina a rămas în cetate, învățând poporul și aducând pe mulți la Hristos Dumnezeu, petrecând în casa celui dintâi învățător al său, bătrânul Apelian.</p><p><br /></p><p>După acestea a luat împărăția cetății Macedoniei alt împărat, cu numele Sedechie. Acela, înștiințându-se despre Sfânta Irina, a chemat pe bătrânul Apelian și l-a întrebat: "La tine este fecioara, fiica împăratului?" Răspuns-a Apelian: "La mine este, împărate". Împăratul a zis: "Nu știi ce gândește ea?" Răspuns-a bătrânul: "Gândul ei este ca și al meu și al tuturor celor ce știu pe Dumnezeu Cel adevărat. În toate zilele postește până seara, iar seara mănâncă o bucată mică de pâine și bea un pahar de apă. Altă masă nu știe. Pat nu are, ci se odihnește puțin pe pământ, ziua și noaptea petrecând în rugăciuni către Dumnezeu și îndestulându-se cu citirea dumnezeieștilor cărți".</p><p><br /></p><p>Auzind împăratul acestea s-a minunat și, trimițând pe eparhul său, a adus-o la sine cu cinste. Venind fecioara la el, i-a zis: "Bucură-te, împărate!" Răspuns-a împăratul: "Bucură-te și tu, fiică luminată". Zis-a fecioara: "Pentru ce m-ai chemat?" Împăratul a răspuns: "Să ședem și să vorbim cele de pace și de dragoste". Fecioara a zis: "Eu citesc în Sfânta Scriptură că: În adunarea deșertăciunilor nu voi ședea și cu călcătorii de lege nu voi umbla".</p><p><br /></p><p>A zis împăratul: "Dar oare noi suntem călcători de lege?" Sfânta a răspuns: "Tot păgânul, care nu știe pe adevăratul Dumnezeu și se închină idolilor, este călcător de lege". Zis-a împăratul: "Mă silești să te muncesc fără voia mea, necruțându-te pe tine, care ești fiica împăratului". Sfânta Irina a răspuns: "Apoi pentru ce mai zăbovești, îndeletnicindu-te cu vorba? Ci începe a mă munci, căci sunt gata de toate muncile pentru Dumnezeul meu". Împăratul a zis: "Fecioară, lasă toată bârfirea și jertfește zeilor". Sfânta a răspuns: "În zadar te mânii, împărate, întărâtat fiind de satana. Să știi cu adevărat, că nu voi sluji diavolului, nici nu-mi voi cruța trupul meu pentru Hristos Domnul meu!"</p><p><br /></p><p>Împăratul, umplându-se de mânie, s-a sfătuit cu eparhul cum ar putea s-o omoare. Deci, mai întâi săpând o groapă adâncă și umplând-o de șerpi, de vipere, de vasiliști și de tot felul de târâtoare, a aruncat pe Sfânta fecioară acolo, unde a petrecut zece zile vie și sănătoasă, pentru că îngerul Domnului s-a pogorât cu ea în groapă și a păzit-o nevătămată, iar târâtoarele toate au murit.</p><p><br /></p><p>Înștiințându-se împăratul că mucenița este vie în groapă, s-a minunat și i se părea căci cu vrăjile a fermecat și a omorât pe acei șerpi. Deci, poruncind s-o scoată din groapă, a șezut la judecată și a zis către dânsa: "Jertfește zeilor, care te-au cruțat, pentru că au omorât șerpii, iar pe tine te-au păzit vie, ca să cunoști puterea și bunătatea lor și să te închini lor". Sfânta a răspuns: "O, nebunule, și amăgitule de satana, cel călcat de mine, crezi că zeii cei de lemn sau de piatră pot să omoare șerpii? Ci, tu degrabă vei cădea în groapa cea de dedesubt a iadului, împreună cu zeii tăi, cărora le slujești și te vei afunda în întunericul cel mai dinafară, cel pregătit ție și diavolului, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților". Împăratul, suflând cu mânie, a chemat un lucrător de lemn, și a poruncit s-o taie cu un fierăstrău de fier.</p><p><br /></p><p>Deci, după ce a legat-o de un lemn s-o taie, fierăstrăul nu se atingea de trupul ei cel fecioresc, ci se îndoia ca de o piatră, apoi s-a frânt prin mijloc. Și a adus alt fierăstrău, dar și acela s-a frânt; iar cei ce tăiau, căzând singuri pe frânturile fierăstrăului, s-au tăiat și au murit. După aceea, împăratul a poruncit să aducă al treilea fierăstrău mai ascuțit și mai tare și să taie pe fecioară peste coapsele ei. Deci, legând-o, au pus-o la pământ pe spate, punându-i o piatră mare pe piept, și au început a-i tăia sfântul ei trup cu fierăstrăul; iar împăratul a râs și a zis către muceniță: "Unde este Dumnezeul tău? Să vină acum și să-ți ajute, dacă este putere într-Însul".</p><p><br /></p><p>Zicând împăratul acestea, deodată s-au făcut fulgere și tunete înfricoșate și tulburare în văzduh; iar slujitorii care o tăiau cu fierăstrăul au murit. Împăratul de frică a fugit în palat, iar poporul a fugit și s-a vărsat ploaie mare ca un râu, cu grindină cumplită, și mulți dintre oameni au căzut morți, fiind uciși de fulger, de tunet și de grindină. În acel timp îngerul Domnului, pogorându-se, a prăvălit piatra aceea de pe pieptul sfintei, i-a tămăduit rana și a ridicat-o sănătoasă. Această minune văzând-o poporul, opt mii de oameni au crezut în Hristos.</p><p><br /></p><p>După aceea, împăratul, iarăși fiind pornit de diavolul, a prins pe Sfânta și s-a sfătuit cu eparhul cum s-o piardă. Deci, au hotărât s-o omoare astfel: au legat-o de roata morii ca, întorcându-se roata s-o sfarme; după ce au dat drumul apei sub roată, apa s-a oprit ca împietrită și n-a curs nici o picătură, rămânând Sfânta fără de vătămare. Iar împăratul cu boierii lui strigau: "O, cât de mare este puterea acestei fermecătoare! Iată, a prefăcut firea apei într-o altă fire". Poporul, care privea la o minune ca aceea, s-a ridicat împotriva împăratului și a strigat cu glas mare, ocărându-l și certându-l. Și, luând pietre, a aruncat asupra lui și l-a izgonit din cetate. El, ducându-se în patria sa, a mai trăit șapte zile și a murit acolo de necaz, de mânie și de rușine.</p><p><br /></p><p>După moartea lui Sedechie, Savah, fiul lui, vrând ca să răzbune necinstea adusă tatălui său, a adunat mare putere de oaste, ca la o sută de mii, și a mers cu război asupra cetății Macedoniei. Auzind cetățenii că se apropie împăratul Savah, s-a temut și a închis cetatea, și au zis către Sfânta Irina: "Pentru tine pierim". Iar ea, poruncindu-le să nu se teamă, a ieșit împotriva împăratului celui ce venea, rugându-se lui Dumnezeu și zicând: "Cel ce ai auzit oarecând pe robul Tău, Proorocul Elisei, ascultă și rugăciunea mea, și lovește nevăzut oștirea aceasta ce vine să piardă cetatea; orbește pe vrăjmașii tăi, ca să cunoască că tu ești adevăratul Dumnezeu!"</p><p><br /></p><p>Ascultând Domnul rugăciunea ei, îndată a lovit cu orbirea pe împărat și pe toți ostașii ce erau cu dânsul. Înțelegând împăratul, că Irina a adus aceea orbire asupra lui și a ostașilor săi, a trimis cu rugăciune la dânsa, zicând: "Acum cunosc că este nebiruită puterea Dumnezeului tău. Deci, mă rog ție, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine și pentru ostașii mei, ca să ne dea vederea". Plecându-se Sfânta spre milă, a făcut rugăciuni către Stăpânul tuturor și a căpătat vederea împăratul cu toți cei ce erau cu el. Atunci a făcut pace cu cetățenii, grăindu-le: "Să mă aveți pe mine împărat, precum l-ați avut pe tatăl meu; iar eu voi ierta necinstea ce ați făcut tatălui meu".</p><p><br /></p><p>Văzând cetățenii puterea cea mare a împăratului, au făcut pace cu dânsul și, deschizând cetatea, i s-au închinat lui, primindu-l ca împărat al lor. După ce împăratul Savah a dobândit împărăția și s-a întărit într-însa, s-a pornit cu mânie contra Sfintei Irina, pentru că diavolul îl îndemna la acelea; și, chemând pe muceniță la dânsul, i-a zis: "Iert cetății greșeala aceea; iar asupra ta mă mânii, deoarece pentru tine s-a sculat poporul asupra tatălui meu cu ură și l-a ucis cu pietre; însă de voiești ca să fii și tu iertată, fă-mi voia mea, adică, să aduci jertfe zeilor". Iar Sfânta a ocărât pe împărat pentru nebunia lui și l-a pornit mai mult spre mânie. Deci, a poruncit împăratul ca s-o arunce în temniță, sfătuindu-se cu boierii cum să o muncească.</p><p><br /></p><p>Sfânta, șezând în temniță șapte zile, i s-a arătat Hristos, zicându-i: "Nu te teme, fiică, că Eu, întărindu-te, sunt cu tine". După aceea, împăratul, scoțând pe muceniță din temniță, a poruncit ca să-i bată în tălpi piroane de fier ascuțite și, punându-i un sac plin de nisip în spate, să o izgonească până la un anumit loc, care era departe de cetate ca la cinci stadii. Deci, slujitorii punând frâu în gura sfintei, au dus-o acolo, izgonind-o iute ca pe un dobitoc. Sfânta alerga și zicea către Dumnezeu: "Cu adevărat sunt ca un dobitoc la Tine, Doamne, și eu pururea cu Tine; ținutu-m-ai de mâna dreaptă, cu sfatul m-ai povățuit și cu slavă m-ai primit".</p><p><br /></p><p>Căutând sfânta de-a dreapta sa, a văzut pe îngerii Domnului călătorind împreună cu dânsa și s-a bucurat foarte. După ce a ajuns la locul numit și, când se întorcea spre cetate, slujitorii cu batjocură târau cu frâul pe muceniță și popor mult urmând, a văzut Sfânta înaintea sa pe un înger bătând pământul cu toiagul și a zis în sine: "Iată, va să fie pierzarea vrăjmașilor lui Dumnezeu!"</p><p><br /></p><p>După ce a ajuns la locul cel bătut de înger, deodată, desfăcându-se pământul, a înghițit pe slujitorii muncitorului, cei ce duceau pe sfânta; iar ea a rămas dezlegată de frâu, sacul i-a căzut din spinare, piroanele i-au ieșit din picioare și, vindecându-se, umbla slăvind pe Dumnezeu. Înștiințându-se împăratul de aceasta, a zis: "Zeii au deschis pământul și au pierdut pe slujitori de la această fermecătoare". Însă unii se împotriveau, zicând: "Dumnezeu cel viu este cu Sfânta Muceniță Irina!" Iar alții batjocoreau pe Sfânta fecioară.</p><p><br /></p><p>Venind îngerul cel ce deschisese pământul, a ucis cu moarte năpraznică pe mulți necredincioși, ca la zece mii, iar cei ce rămăseseră, strigau: "Dumnezeul Irinei, miluiește-ne pe noi, pentru că credem în Tine și scăpăm la Tine!" Deci, au crezut în acea vreme ca la treizeci de mii de suflete. Împăratul, necrezând, l-a lovit și pe el îngerul lui Dumnezeu și a pierit cu sunet, ticălosul. Sfânta făcea în cetate multe minuni cu puterea lui Hristos, pentru că nu numai pe bolnavi îi tămăduia, curăța leproșii și izgonea diavolii din oameni. Ci și pe un tânăr mort, ai cărui părinți plângeau cu amar, l-a înviat cu rugăciunea și a adus la Hristos cam cincizeci de mii de suflete.</p><p><br /></p><p>Cu porunca lui Dumnezeu a venit în cetate Sfântul Timotei preotul, cel care a botezat-o pe Sfânta Irina, pe care văzându-l, Sfânta s-a bucurat și i s-a închinat. Luând pe acel preot și pe tot poporul cel ce crezuse în Hristos, s-a dus la turnul unde locuia tatăl și mama sa, slujind în liniște lui Dumnezeu și acolo au primit Sfântul Botez toți cei ce crezuseră în Hristos.</p><p><br /></p><p>Sfânta Irina a petrecut în cetatea Macedoniei trei ani, învățând și încredințând popoarele. După aceea s-a dus la altă cetate ce se numea Calinic, (sau Calipoli) unde era împărat Numerian, ruda lui Sedechie și a lui Savah, împărații cei dintâi. Când Numerian făcea praznicul spurcatei zeițe Artemida, aducând jertfe idolului ei, Sfânta Irina, stând în fața lui, l-a mustrat pentru păgânătatea lui și a mărturisit pe Hristos adevăratul Dumnezeu. Atunci împăratul a zis către boierii săi: "Această fecioară este asemenea la față și la stat cu tatăl său, Liciniu, dar fiii cei răi mâhnesc pe părinți; pentru că după răutățile acestei fecioare, tatăl ei cel bun s-a lipsit de împărăție. Aceasta a fost pricinuitoare de moarte a fratelui meu, Sedechie, și pe Savah, fiul lui, după cum am auzit, l-a omorât cu vrăjile ei. Deci, fecioara aceasta este cu adevărat pierzătoare de împărați".</p><p><br /></p><p>Apoi s-a întors către Sfânta și a zis: "Ce zici, vrăjitoare, vei jertfi oare zeilor, sau încă vei mai petrece în socoteala ta cea pierzătoare?" Sfânta, însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci, a răspuns: "Eu voi jertfi jertfă de laudă Dumnezeului Celui de sus, iar diavolilor tăi și idolilor celor neînsuflețiți ai tăi, nu voi aduce jertfă. Cele ce le grăiești pentru împărați, să știi cu adevărat că Dumnezeul meu, Cel ce stăpânește viața și moartea, le-a poruncit lor să moară, iar nu mie. Teme-te și tu de Dumnezeul meu, că puține sunt zilele tale și degrabă te va ajunge sfârșitul tău".</p><p><br /></p><p>Auzind împăratul acestea, s-a aprins de mânie și, scrâșnind din dinți, a răcnit ca un leu și îndată a poruncit să se ardă trei boi de aramă, zicând: "Dacă într-un bou va birui puterea focului cu vrăjile, apoi să se arunce în celălalt, iar dacă și într-acela aceeași va face, apoi să se arunce întru al treilea! Și s-a făcut așa. După ce au ars acei boi de aramă și i-a roșit ca pe un cărbune, a aruncat pe Sfânta într-un bou, și se ruga în dânsul, strigând: "Dumnezeule, grăbește spre ajutorul meu, ceea ce pătimesc pentru numele Tău cel sfânt!""</p><p><br /></p><p>Și s-a arătat ei îngerul Domnului, spunându-i să nu se teamă și răcorindu-i acea văpaie. Iar poporul cârtea contra împăratului, zicând: "În zadar ai pierdut tinerețile cele frumoase ale fecioarei acesteia". Deci, după ce s-a răcorit arama, s-a aflat Sfânta vie și sănătoasă, neavând nici o vătămare de foc. Și a zis împăratul către cei ce stăteau de față: "Au nu v-am zis vouă că este fermecătoare fecioara aceasta! Oare cum a stins focul? Aruncați-o pe ea în celălalt bou".</p><p><br /></p><p>Și a aruncat pe Sfânta în al doilea bou. Dar și acela răcorindu-se, a aruncat-o în al treilea și îndată acel bou, cu porunca Atotputernicului Dumnezeu, s-a pornit din loc, ca fiind viu, și a umblat un sfert de stadie. Și iarăși s-a întors la locul său și a crăpat; și dintr-însul a ieșit Sfânta Muceniță întreagă. Poporul, văzând o minune ca aceea, cu mare glas strigă: "Mare ești Dumnezeul Irinei, miluiește-ne pe noi după mare mila Ta, Tu ești Dumnezeul nostru Cel tare și puternic, Care faci minunate și preaslăvite minuni!"</p><p><br /></p><p>Și au crezut în Hristos ca la zece mii de suflete. Deci, împăratul petrecea nu numai întru necredință, ci și pe Dumnezeu Cel Preaînalt hulea și, fiind lovit de îngerul cel nevăzut a lui Dumnezeu, s-a îmbolnăvit de moarte. Iar mai înainte de a muri, a poruncit eparhului său, Babodon, ca în multe feluri muncind pe Irina, să o ucidă cu cumplită moarte. Și a pierit acel ticălos împărat, iar Sfânta a petrecut în cetatea aceea câteva zile, învățând poporul credința cea întru Hristos, tămăduind toate neputințele; iar preotul Timotei, mergând acolo, a botezat pe cei ce credeau.</p><p><br /></p><p>Eparhul, văzând cum că tot poporul cetății ține cu Sfânta Irina, s-a temut să o muncească acolo, ca să nu se facă gâlceavă și tulburare în popor pentru dânsa. Deci, s-a dus într-altă cetate, care se numea a lui Constantin; iar pe muceniță a poruncit ostașilor să o prindă și legată să o ducă după dânsul. El, mergând în cetatea aceea, a șezut la judecată și, punând pe Sfânta în fața sa, a zis către dânsa: "Oare știi, că putere îmi este dată mie asupra ta? Deci, apropie-te de zeii noștri și adu-le jertfe, ca să nu te muncesc cu cumplite munci".</p><p><br /></p><p>Răspuns-a sfânta: "Ascultă, eparhule! Toate muncile câte vei putea să le afli, pune-le asupra mea, și vei vedea puterea Dumnezeului meu!" Atunci eparhul a poruncit ca să aducă un grătar de fier și, punând pe muceniță pe grătar, s-o lege cu lanțuri de fier și să-i pună împrejur mulțime de lemne și să le aprindă. După ce s-a aprins focul, eparhul a poruncit ca să toarne peste muceniță untdelemn, untură și smoală; și astfel, arzând Sfânta mult timp, străluceau legăturile și lanțurile cele de fier ca un cărbune aprins. Iar Sfânta a rămas nevătămată și, fiind în rouă răcoroasă, cânta, slăvind pe Dumnezeu.</p><p><br /></p><p>După aceea s-a dezlegat de înger din fiarele acelea și a ieșit sănătoasă, lucru care, văzându-l eparhul și cei ce erau cu dânsul, s-au mirat foarte mult. Deci, eparhul, căzând la picioarele ei, i-a zis: "Roaba Dumnezeului Celui adevărat, mă rog ție, să nu mă pierzi pe mine, precum ai pierdut pe ceilalți împărați; căci și eu cred în Fiul lui Dumnezeu și voiesc să fiu creștin". Astfel, a crezut eparhul Babodon și împreună cu dânsul popor mult și a adus acolo îngerul lui Dumnezeu pe Timotei preotul și s-a botezat de dânsul toți cei ce au crezut.</p><p><br /></p><p>Sfânta Irina, petrecând în cetatea aceea cincizeci de zile, a ieșit de acolo și a fost prinsă de ostașii împăratului Savorie, care împărățea în Mesemvria, cetate a Traciei, și au dus-o la dânsul, căci acel împărat, auzind de cele făcute de dânsa, căuta să o prindă. El, văzând pe Sfânta, s-a umplut de mânie și a ucis-o cu sabia. Și a fost îngropată afară din cetate. Deci, a zis împăratul: "Lucruri înfricoșate s-a auzit de fermecătoarea aceea; căci pe împărați i-a ucis cu farmecele sale, iar acum pentru ce n-a putut să mă ucidă pe mine, ci eu am ucis-o pe ea? Unde este dar Hristos, ajutorul ei? Pentru ce nu a izbăvit-o din mâinile mele?"</p><p><br /></p><p>Astfel, ocăra necredinciosul împărat puterea lui Hristos și se lăuda, ca unul ce a biruit. Dar puterea cea mare a lui Dumnezeu, ce lucru nu poate să facă? Deoarece, în vremea morții Sale celei de voie și ocărâtă de iudei, multe trupuri ale sfinților celor adormiți le-a înviat și a intrat în sfânta cetate și s-a arătat multora. Acela, au nu putea și pe această Sfântă s-o învieze din morți, ca să intre în Mesemvria și să se arate împăratului? Însă, cu adevărat, puternic este Hristos, Dumnezeul nostru în cer și pe pământ și toate câte le voiește le face, fiindcă a trimis pe îngerul Său și a sculat-o pe ea vie din groapă și a zis către dânsa îngerul Domnului: "Măcar că ți-ai sfârșit nevoința pătimirii tale și ți se cădea de acum să te odihnești, pentru că fericită ești și desăvârșită la cer, dar ca să nu se laude păgânătatea și fărădelegea, ca și cum ar fi biruit puterea Dumnezeului nostru, să intri în cetate ca să te vadă pe tine vie și să se rușineze toți ocărâtorii cei păgâni și să cunoască pe Dumnezeul nostru Atotputernic! Și nu vei mai pătimi de acum înainte nici un rău de la nimeni".</p><p><br /></p><p>Deci, Sfânta a intrat în cetatea Mesemvria, ținând o stâlpare de măslin în mâinile sale. Iar când au văzut-o cetățenii, s-au umplut de negrăită spaimă și de mirare și au alergat la dânsa tot poporul, strigând cu glas mare: "Minunat este Dumnezeul Irinei și nu este altul afară de Acela!" Și a spus împăratului că Irina s-a sculat din morți; iar el s-a temut foarte și, văzând-o pe ea, a căzut la picioarele ei, zicând: "Acum am cunoscut, că mare Dumnezeu ai! Deci, mă rog ție să petreci în cetatea noastră și să ne faci pe noi creștini".</p><p><br /></p><p>Sfânta a petrecut între dânșii șaptezeci de zile, învățându-i sfânta credință și toți au crezut în Hristos. Deci, venind cu porunca lui Dumnezeu fericitul Timotei preotul, a botezat pe împărat și pe tot poporul lui. După aceea s-a dus de acolo în patria sa, în cetatea Macedoniei, unde a aflat pe tatăl său adormit întru Domnul; și a plâns lui Dumnezeu, rugându-se pentru dânsul.</p><p><br /></p><p>Acolo a petrecut vreme puțină cu maica sa și s-a răpit de un nor, care a dus-o în Efes. Și, umblând apostolește prin cetate, propovăduia pe Hristos, făcând minuni prin tămăduirea a diferite neputințe și pe mulți îi întorcea de la idoli către Hristos. După multă vreme a venit acolo la dânsa bătrânul Apelian, fiind trimis de Dumnezeu, cel ce i-a fost ei altădată învățător și de care Sfânta s-a bucurat mult. După câteva zile a zis către popor: "Bucurați-vă, frații mei, și pacea lui Iisus Hristos să fie cu voi! Mângâiați-vă, veseliți-vă întru Domnul nostru și să fiți tari în credință; iar eu mă voi duce de la voi, mulțumindu-vă că m-ați primit pe mine cea străină. Dar să știți, că tot cel ce primește pe cel străin, prieten se face cerescului Dumnezeu". Și cetățenii grăiau între dânșii: "Unde se duce învățătoarea noastră?" Unii ziceau: "Au doară vrea să se odihnească întru Domnul?" Iar alții grăiau: "Vrednică este aceasta lui Dumnezeu și de aceea se va lua de la ochii noștri, deoarece noi suntem păcătoși".</p><p><br /></p><p>A doua zi, Sfânta Irina, luând pe bătrânul Apelian și pe șase bărbați cucernici, s-a dus cu dânșii după cetate și, aflând într-o piatră un mormânt nou deșert în care nimeni n-a fost pus niciodată, a intrat în acel mormânt și a zis către Apelian și către ceilalți bărbați: "Acoperiți-mă bine deasupra cu această piatră, ca nimeni altul să nu mă poată descoperi, până a patra zi". Sărutând, cu cea mai de pe urmă sărutare, pe Apelian și pe bărbații cei ce erau cu dânsul, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci și s-a culcat; iar bărbații au pus piatra cea mare deasupra mormântului și s-au întors în cetate.</p><p><br /></p><p>A patra zi, mergând la mormânt Apelian cu aceiași bărbați, n-au mai găsit trupul Sfintei Irina și s-au gândit între dânșii, cum că a mutat-o pe ea Hristos Dumnezeu în Rai. Ducându-se în cetate, au spus aceasta poporului. Atunci, au alergat mulți la mormânt și, văzându-l deșert, s-au minunat și au slăvit pe Dumnezeu cu spaimă. Astfel a fost viața și pătimirea fecioarei Irina, cea de neam bun; în acest fel au fost nevoințele miresei lui Hristos.</p><p><br /></p><p>După cum s-a zis, ea a stat la întrebare mai întâi înaintea tatălui său Lichinie, apoi a lui Sedechie și a lui Sedah fiul lui; după aceea înaintea lui Numerian și a eparhului Babodon; iar la sfârșit, înaintea lui Savorie. Cetățile în care a pătimit sunt acestea: Macedonia, patria sa, Calinica sau Calipoli a lui Constantin și Mesemvria cea din Tracia. Și s-a odihnit întru Domnul în Efes, în cinci zile ale lunii mai și, stând înaintea lui Hristos, se roagă pentru toată lumea.</p><p><br /></p><p>Acestea le-a scris bătrânul Apelian, slăvind pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Dumnezeu Unul în Treime, Căruia I se cuvine cinste și închinăciune de la oameni, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Notă - Este de trebuință a se ști și aceasta, cum că tatăl Sfintei Irina, împăratul Liciniu, nu a fost acel Liciniu, care mai pe urmă a fost părtaș la împărăție cu marele Constantin, cel ce a avut de soție pe sora lui Constantin și a stăpânit toate părțile răsăritului, ci altul cu același nume, care a fost mai înainte cu mulți ani, împărat al unei cetăți ce se numea Maghedoe, care este în hotar cu Macedonia, precum și Sfânta Scriptură s-a obișnuit a numi împărăți pe stăpânitorii fiecărei cetăți. Acest lucru este arătat în cartea Facerii, în capitolul paisprezece. Niște împărați ca aceștia sunt mai ales împărăției, decât împărați, precum a fost și acest Liciniu, tatăl Irinei, deoarece în prolog, este scris Vasilisc, iar nu Basileus, adică împărăției iar nu împărat. Deci, cum că acest Liciniu este altul decât Liciniu cel care a împărățit împreună cu Constantin, este arătat aici. Acela avea de soție pe sora lui Constantin, cea cu numele Constanția, iar acesta avea pe cea de un nume cu dânsul, Licinia. Acela petrecea în cetatea Nicomidiei, iar acesta în Maghedon. Acela a pierit întru păgânătate, iar celălalt s-a sfârșit cu cinste întru creștinătate. Acela a fost după trei sute de ani de la nașterea lui Hristos, iar acesta a petrecut la întâia sută de ani, aproape de zilele apostolilor, pentru că preotul Timotei, cel ce a botezat pe fiica lui, Sfânta Irina, a luat învățătura și preoția de la Sfântul Apostol Pavel.</p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-86732105938291211192023-05-05T23:29:00.004-07:002023-05-05T23:29:38.481-07:00Acatistul Sfântului Mucenic Efrem cel Nou<p> Acatistul Sfântului Mucenic Efrem cel Nou </p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7fRQjLssR8zDHWK-iyajQHYw67MNzwobfHuxF2QH2sAYPd46zh6DtJD6RJB320u87NlVAkX3t80LZwo7VDdOPQtnmLErzNilsZlnjAsL-t330Skccm3TZIUNCRw7CYlaJ_54yE6vHgEb2n39mng8AKxIRZVhdlZOf1N8i-KW-mgswRdSDi85kAJzXHQ/s960/FB_IMG_1683293969555.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="658" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7fRQjLssR8zDHWK-iyajQHYw67MNzwobfHuxF2QH2sAYPd46zh6DtJD6RJB320u87NlVAkX3t80LZwo7VDdOPQtnmLErzNilsZlnjAsL-t330Skccm3TZIUNCRw7CYlaJ_54yE6vHgEb2n39mng8AKxIRZVhdlZOf1N8i-KW-mgswRdSDi85kAJzXHQ/w438-h640/FB_IMG_1683293969555.jpg" width="438" /></a></div><br />a binecuvântare:<p></p><p><br /></p><p>Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>Iar dacă nu este preot, se zice:</p><p><br /></p><p>În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!</p><p><br /></p><p>Apoi Rugăciunile începătoare:</p><p><br /></p><p>Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.</p><p><br /></p><p>Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.</p><p><br /></p><p>Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.</p><p><br /></p><p>Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.</p><p><br /></p><p>Apoi Troparele de umilință, glasul al șaselea:</p><p><br /></p><p>Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.</p><p><br /></p><p>Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>A Născătoarei de Dumnezeu:</p><p><br /></p><p>Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.</p><p><br /></p><p>Apoi Crezul:</p><p><br /></p><p>Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.</p><p>Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.</p><p>Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.</p><p>Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.</p><p>Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.</p><p>Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.</p><p>Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.</p><p>Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.</p><p>Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească (apostolică) Biserică.</p><p>Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.</p><p>Aştept învierea morţilor.</p><p>Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 12 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!</p><p>Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!</p><p>Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Psalmul 142:</p><p><br /></p><p>1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta. </p><p>2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta. </p><p>3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. </p><p>4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. </p><p>5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit. </p><p>6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. </p><p>7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. </p><p>8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. </p><p>9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. </p><p>10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. </p><p>11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. </p><p>12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. </p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!</p><p>Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!</p><p>Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! (cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)</p><p><br /></p><p>Troparul Sfântului Mucenic Efrem cel Nou</p><p><br /></p><p>Glasul al 3-lea </p><p><br /></p><p>Ai strălucit ca soarele pe Colina Neprihăniților și ai urcat la Domnul pe calea martiriului, dându-ți sufletul sub loviturile necredincioșilor, Sfinte Părinte Efrem, Mare Mucenic al lui Hristos. Pentru aceasta, ai făcut ca dumnezeiescul har să se reverse neîncetat spre cei ce cu evlavie îți strigă ție: slavă Celui Ce ți-a dăruit putere, slavă Celui Ce ți-a dăruit harul tămăduirilor, slavă Celui Care dă tuturor tămăduiri prin tine. </p><p><br /></p><p>Sursa: doarortodox.ro </p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 12 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Psalmul 50:</p><p><br /></p><p>1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. </p><p>2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. </p><p>3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. </p><p>4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. </p><p>5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. </p><p>6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea. </p><p>7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie. </p><p>8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. </p><p>9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite. </p><p>10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le. </p><p>11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. </p><p>12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine. </p><p>13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. </p><p>14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. </p><p>15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta. </p><p>16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. </p><p>17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. </p><p>18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. </p><p>19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. </p><p>20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței. </p><p><br /></p><p>Condacul 1 </p><p><br /></p><p>Strălucitu-ne-ai tuturor ca o nouă stea, când s-au descoperit sfintele tale moaște, Părinte, iar cu strălucirea minunilor tale luminezi întreaga lume. Prin mila și smerenia ta, plinește cererile celor care se apropie cu credință și care îți strigă ție: Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Icosul 1 </p><p><br /></p><p>Ca un înger nemaivăzut ai fost trimis din Cer și ne-ai arătat nouă harul Preasfântului Duh, cu care îi mângâi pe toți credincioșii, Sfinte Mucenice Efrem. Pentru aceasta, preafericit te numim și îți strigăm ție:</p><p>Bucură-te, că odinioară lupta cea bună ai purtat</p><p>Bucură-te, că acum tu strălucești prealuminat</p><p>Bucură-te, cel ce ne dăruiești nouă veselie</p><p>Bucură-te, că pricinuiești în Ceruri bucurie</p><p>Bucură-te, stea cu totul nouă a Bisericii lui Hristos-Dumnezeu</p><p>Bucură-te, sabie cu două tăișuri împotriva nebuniei celui rău</p><p>Bucură-te, că tuturor te-ai făcut pildă de sfântă nevoință</p><p>Bucură-te, că în ale tale lupte ai dobândit cununi de biruință</p><p>Bucură-te, întărirea cea nouă a credinței</p><p>Bucură-te, rana și surparea necredinței</p><p>Bucură-te, că ești putere dăruită celor credincioși</p><p>Bucură-te, că preschimbi inimile celor necredincioși</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 2-lea </p><p><br /></p><p>Viața ta sfântă și sfârșitul preafericit au fost neștiute de oameni, dar prin descoperirea sfintelor tale moaște, Preafericite Efrem, te-ai făcut cunoscut până la marginile pământului, îndemnându-i pe toți să laude dumnezeiasca iconomie și să cânte Preasfintei Treimi: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 2-lea </p><p><br /></p><p>Dobândind noi cunoștința dumnezeiască a vieții tale întru Domnul, prin arătarea sfintelor tale oseminte, lăudăm pe Cel care te-a proslăvit prin mulțime mare de minuni, Preafericite Efrem. Prin ele, tu dăruiești mângâiere celor care îți cântă cu umilință:</p><p>Bucură-te, că lui Hristos-Dumnezeu Îi ești slujitor</p><p>Bucură-te, că al luminii nematerialnice ești văzător</p><p>Bucură-te, următor plin de sârg al nevoinței pustnicești</p><p>Bucură-te, fierbinte râvnitor al luptelor mucenicești</p><p>Bucură-te, vas preacurat, ce ai primit dumnezeiască insuflare</p><p>Bucură-te, floare sfântă răspândind tainică înmiresmare</p><p>Bucură-te, înțelepte care ai lepădat deșertăciunea cea lumească</p><p>Bucură-te, căci în chip tainic ai văzut lumea cea cerească</p><p>Bucură-te, căci mulțime de înviforări ai potolit</p><p>Bucură-te, că dorirea cea bună a duhului ți-ai hrănit</p><p>Bucură-te, că prin dragostea ta sfântă pavăză ne ești</p><p>Bucură-te, că înșelăciunile diavolești tu le stârpești</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 3-lea </p><p><br /></p><p>Prin sfintele tale arătări, ai descoperit celor ce te-au văzut, o, Sfinte Efrem, mucenice al Domnului, slava cea ascunsă pe care ai dobândit-o de la Dumnezeu. Iar prin mulțimea minunilor umpli de nădejde pe toți cei ce strigă Domnului cu credință: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 3-lea </p><p><br /></p><p>Ai strălucit odinioară pe colina neprihăniților, arătându-te plăcut lui Hristos prin sfântă viețuire, iar acum, Sfinte, sfințești cu sfintele tale moaște mănăstirea ta, care se veselește duhovnicește și îți strigă:</p><p>Bucură-te, luminător preastrălucit al isihiei</p><p>Bucură-te, chip al cumpătării și trezviei</p><p>Bucură-te, căci veselești mințile cele credincioase</p><p>Bucură-te, că amesteci cugetele inimilor necredincioase</p><p>Bucură-te, că veșmintele sufletului tău sunt cu sânge împurpurate</p><p>Bucură-te, căci cu pecetea mucenicească faptele ți-s încrustate</p><p>Bucură-te, căci caznele păgânilor le-ai îndurat cu răbdare</p><p>Bucură-te, că ai râvnit să dobândești cununile nepieritoare</p><p>Bucură-te, far străluminat ce ne scoți la neclătit liman</p><p>Bucură-te, cel ce îndepărtezi săgetările celui viclean</p><p>Bucură-te, că mănăstirii tale îi ești bucurie roditoare</p><p>Bucură-te, cupă veșnic primitoare a Întreitului Soare</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 4-lea </p><p><br /></p><p>Risipind tulburarea și aducând încredințare, te-ai arătat cinstitei egumene și i-ai descoperit în chip limpede că sfintele oseminte pe care le găsise erau ale tale. Iar ea, văzându-te, s-a umplut de dumnezeiască insuflare și a cântat lui Dumnezeu: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 4-lea </p><p><br /></p><p>Egumena, căreia i te-ai arătat, întru tot fericite, ți-a auzit glasul și te-a văzut că îi vorbeai, iar tu i-ai descoperit numele și chipul morții tale. Pentru aceasta, îți cântăm unele ca acestea:</p><p>Bucură-te, Mare Mucenice din ceata călugărilor</p><p>Bucură-te, cel proslăvit întru soborul sfinților</p><p>Bucură-te, căci ai viețuit în chipul îngeresc</p><p>Bucură-te, că te-ai învrednicit de rodul cel ceresc</p><p>Bucură-te, cunună aurită a sfintei tale mănăstiri</p><p>Bucură-te, pom pururea neveștejit, plin de sfintele rodiri</p><p>Bucură-te, că pe colina neprihăniților ai viețuit întru nevoință</p><p>Bucură-te, că dragostea de Dumnezeu ți-a fost armă și iscusință</p><p>Bucură-te, că ai sfărâmat puterea celui pizmaș și dușmănos</p><p>Bucură-te, că te-ai împodobit cu frumusețea Domnului Hristos</p><p>Bucură-te, că sufletele întinate de păcat le curățești</p><p>Bucură-te, că mulțimea credincioșilor o veselești</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 5-lea </p><p><br /></p><p>Prin uimitoare minuni și prin mulțimea arătărilor tale, tu descoperi tuturor, în vis ori în stare de trezie, slava pe care ai dobândit-o de la Dumnezeu, Sfinte Părinte Efrem. Pentru aceasta, privind cu bucurie către slava ta, strigăm Celui care te-a înveșmântat în lumină: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 5-lea </p><p><br /></p><p>Racla cu sfintele tale moaște revarsă tămăduiri, bucurie și sănătate celor care vin să se închine în sfântă mănăstirea ta și-ți cer stăruitor ajutorul, Sfinte Părinte Efrem. De aceea, copleșiți fiind de darurile tale care se revarsă atât de bogat, strigăm către tine cu credință:</p><p>Bucură-te, cel care ne ești izvor de tămăduire</p><p>Bucură-te, că suferinzilor le ești neîncetată izbăvire</p><p>Bucură-te, că te arăți celor ce dorm, dar și celor ce veghează</p><p>Bucură-te, că vii degrabă la cei ce după ajutorul tău însetează</p><p>Bucură-te, că tainic îi sfințești pe cei ce cheamă numele tău</p><p>Bucură-te, veselia negrăită a celor ce văd slava chipului tău</p><p>Bucură-te, că tu tămăduiești de bolile ce nu au vindecare</p><p>Bucură-te, că ne ridici poverile ce le purtăm prin drăceasca insuflare</p><p>Bucură-te, că prin pronia de sus, multor credincioși te-ai arătat</p><p>Bucură-te, că îi umpli de bucurie pe cei care ți s-au rugat</p><p>Bucură-te, căci cortului ceresc îi ești locuitor</p><p>Bucură-te, preafierbinte și minunat ocrotitor</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 6-lea </p><p><br /></p><p>Cei care au dobândit facerile tale de bine s-au făcut solitori ai minunilor tale celor fără de număr și prin razele cuvintelor au întraripat sufletele tuturor credincioșilor. Pentru aceasta, Sfinte Părinte Efrem, mulțimile aleargă la sfântă mănăstirea ta și dobândesc har din belșug prin sfintele tale moaște, cântând Preasfântului Dumnezeu: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 6-lea </p><p><br /></p><p>Strălucind ca un alt soare, te-ai arătat și ți-ai făcut auzit glasul pogorât din Cer, pe colina neprihăniților. Neștiut fiind de către pământeni, te-ai făcut cunoscut acum Bisericii lui Hristos, prin descoperirea sfintelor tale moaște, făcându-i pe toți oamenii să îți aducă dulce cântare:</p><p>Bucură-te, stâlp al pătimirilor mucenicești</p><p>Bucură-te, viță a dreptarelor dumnezeiești</p><p>Bucură-te, sfeșnic al luminii lui Hristos</p><p>Bucură-te, cel nou arătat nouă, celor de jos</p><p>Bucură-te, scară nou zidită a Bisericii Mântuitorului</p><p>Bucură-te, că nevoința virtuților ți-a zugrăvit chipul teoforului</p><p>Bucură-te, piatra cea din capul unghiului a luptelor mucenicești</p><p>Bucură-te, că tiranilor cugetului trupesc li te împotrivești</p><p>Bucură-te, că întru slava muceniciei ai suit calea cea cerească</p><p>Bucură-te, cel ce preamărești bunătatea dumnezeiască</p><p>Bucură-te, cel ce ți-ai vădit bărbăția sufletului</p><p>Bucură-te, tu, care abați turbarea vrăjmașului</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 7-lea </p><p><br /></p><p>În sânurile pământului ai rămas ascuns vreme de mai multe veacuri, purtătorule de Dumnezeu, iar în anii din urmă te-ai arătat prin bunăvoirea Domnului, ca o comoară sfântă, Părinte Efrem, îmbogățindu-i cu harul tău pe cei care-I strigă lui Hristos: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 7-lea </p><p><br /></p><p>Te-ai arătat ca un nou astru în Biserica lui Hristos, luminând-o cu dumnezeieștile raze ale minunilor tale, iar pe cei care cer cu râvnă mijlocirea ta cea caldă îi izbăvești din asuprirea întunecatelor patimi. Pentru aceea, și noi, Sfinte Părinte Efrem, îți strigăm fără de încetare:</p><p>Bucură-te, ciorchine ce cu veselie ne-ndulcești</p><p>Bucură-te, căci amarele mâhniri tu risipești</p><p>Bucură-te, tămăduire minunată a celor aflați în grele pătimiri</p><p>Bucură-te, izbăvire a celor ce sunt împovărați de multe ispitiri</p><p>Bucură-te, că ești purtător de Dumnezeu și sfinților următor</p><p>Bucură-te, atlet preaiscusit și mucenic al Împăratului tuturor</p><p>Bucură-te, că nevoința cu lupta mucenicească ai împreunat</p><p>Bucură-te, cel ce slava cea de sus ne-ai arătat</p><p>Bucură-te, că întunericul patimilor tu îl risipești</p><p>Bucură-te, că în inima drepților bucurie zămislești</p><p>Bucură-te, că sângeroșilor păgâni le-ai biruit nebunia</p><p>Bucură-te, că fără de strămutare ți-ai purtat mucenicia</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 8-lea </p><p><br /></p><p>Harul pe care-l dăruiești, Preafericite Efrem, tuturor celor ce te cheamă în ajutor se revarsă asupra lor în chip preaminunat. Pentru aceasta, vestea minunilor tale s-a răspândit în toată Attica, iar noi, care alergăm cu grăbire la sfintele tale moaște, Îi strigăm lui Dumnezeu: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 8-lea </p><p><br /></p><p>Întru totul luminat fiind de strălucirea dumnezeiască, nu te îndepărtezi nici o clipă de mănăstirea cea sfântă, Sfinte Mare Mucenice Efrem, arătându-te în felurite chipuri celor cu inima curată și dăruind har îmbelșugat celor ce cu râvnă îți cântă ție:</p><p>Bucură-te, slavă a călugăriei</p><p>Bucură-te, stâlp al Ortodoxiei</p><p>Bucură-te, curcubeu al luminii nezidite</p><p>Bucură-te, că ești părtaș al firii îndumnezeite</p><p>Bucură-te, alabastru plin cu mirul lacrimii de umilință</p><p>Bucură-te, surâs de bucurie izvorât din aspră nevoință</p><p>Bucură-te, jertfă sfințită prin război până la sânge</p><p>Bucură-te, că prin tine nebunia necredinței se înfrânge</p><p>Bucură-te, viață înveșmântată cu monahicească haină</p><p>Bucură-te, mireasmă bună a viețuirii fără de prihană</p><p>Bucură-te, stea care pe colina neprihăniților răsare</p><p>Bucură-te, că în bezna vremurilor noastre ești precum un soare</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 9-lea </p><p><br /></p><p>Tu dezlegi legăturile celor slăbănogi, îi tămăduiești pe cei îndrăciți și faci să înceteze mulțimea bolilor fără de leac. Pentru aceasta, atenienii, locuitorii din Pireu și din împrejurimi, se zoresc în număr mare spre mănăstirea ta, Părinte Efrem, lăudându-te pe tine și cântând Celui care te-a încununat: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 9-lea </p><p><br /></p><p>O, preaminunate Părinte Efrem, când tânăra cea evlavioasă te-a văzut strălucind cu o slavă care nu era din lumea aceasta și a auzit dumnezeieștile tale cuvinte, a mărturisit tuturor grija pe care tu o porți mănăstirii tale. Pentru acestea toate, după cuviință îți cântăm:</p><p>Bucură-te, slava călugărilor din vremea de acum</p><p>Bucură-te, că spre Cer suit-ai pe mucenicescul drum</p><p>Bucură-te, că ocrotitor neobosit al mănăstirii tale ești</p><p>Bucură-te, căci cu Sfinții Îngeri dimpreună locuiești</p><p>Bucură-te, că i-ai tămăduit pe cei cuprinși de noianul durerii</p><p>Bucură-te, că pe paralitic tu l-ai ridicat prin harul înfierii</p><p>Bucură-te, căci cu darul tău ai risipit groaznice dureri de cap</p><p>Bucură-te, că boala diabetului tot prin darul tău a încetat</p><p>Bucură-te, potir ceresc ce te pogori în revărsări de har</p><p>Bucură-te, nestemată dată firii omenești în dar</p><p>Bucură-te, Mare Mucenice, podoaba nevoitorilor</p><p>Bucură-te, icoană preaslăvită a cetei călugărilor</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 10-lea </p><p><br /></p><p>Cuvioasele monahii te-au văzut în dumnezeiască vedenie ori în vis, preumblându-te prin locașul tău, Sfinte Părinte Efrem, și umplându-se ele de o mare bucurie, te-au ales drept sfântul lor ocrotitor. Pentru unele ca aceste daruri, dintru smerenia inimii strigă către Dumnezeu: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 10-lea </p><p><br /></p><p>Adunând în sufletul tău mirul cel de taină dobândit întru adâncul smereniei, dăruiești mângâiere inimilor celor credincioși, iar din racla cu sfintele tale moaște răspândești minunată mireasmă tuturor celor care, cu capetele plecate, îți cântă cu evlavie:</p><p>Bucură-te, mir al smereniei preabinemirositor</p><p>Bucură-te, că turmei tale îi ești dumnezeiesc păstor</p><p>Bucură-te, Rai ce răspândește ale nestricăciunii bune-nmiresmări</p><p>Bucură-te, chiparos înalt al sfintei nepăsări</p><p>Bucură-te, că pe potrivnicul cu răstignirea ta l-ai biruit</p><p>Bucură-te, că prin chinurile mucenicești Hristos te-a proslăvit</p><p>Bucură-te, că moaștele tale în tainița pământului s-au aflat</p><p>Bucură-te, că din dumnezeiască poruncă tu te-ai arătat</p><p>Bucură-te, că întinăciunea sufletelor noastre tu o curățești</p><p>Bucură-te, că răutatea credincioșilor degrabă o pârjolești</p><p>Bucură-te, că tu în toată vremea dăruiești tămăduire</p><p>Bucură-te, că ne ocrotești fără de contenire</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 11-lea </p><p><br /></p><p>Noroadele credincioșilor de pretutindeni L-au lăudat pe Domnul când au fost aflate sfintele tale moaște, căci El, prin dumnezeiasca Sa iconomie, le-a ținut tăinuite în pământ și nestricate de curgerea atâtor ani. Pe acestea cinstindu-le, Sfinte Efrem, și noi ne închinăm înaintea Împăratului Vieții, zicând: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 11-lea </p><p><br /></p><p>Prin mijlocirea ta la tronul Mântuitorului Hristos, păzești mănăstirea de toată nevoia și necazul, dăruindu-i binecuvântarea ta, Părinte Efrem, căci iat-o alergând spre dobândirea darului tău și strigând cu umilință către tine:</p><p>Bucură-te, zidul nostru nesurpat</p><p>Bucură-te, al credincioșilor turn nestrămutat</p><p>Bucură-te, păzitorul de nădejde al mănăstirii tale</p><p>Bucură-te, căci pe copii îi ții sub ocrotirea trezviei tale</p><p>Bucură-te, sprijin nebiruit al monahiilor celor cu sârguință</p><p>Bucură-te, tainică slavă a maicilor iubitoare de nevoință</p><p>Bucură-te, cel ce cererile credincioșilor plinești</p><p>Bucură-te, că rugămințile copiilor tăi le primești</p><p>Bucură-te, că ne dăruiești toate bunătățile</p><p>Bucură-te, că alungi de la noi toate răutățile</p><p>Bucură-te, că pentru lumea întreagă te rogi neîncetat</p><p>Bucură-te, că prin tine mângâiere mare am aflat</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 12-lea </p><p><br /></p><p>Din destul reverși daruri și belșug de veselie și de fericire dumnezeiască, Părinte Efrem, iar racla cu sfintele tale moaște veselește sufletele noastre și ne sfințește chiar și trupurile, nouă, celor sărmani, ce îndrăznim să grăim Preasfintei Treimi: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 12-lea </p><p><br /></p><p>Lăudându-ți luptele în cântările noastre, Părinte Mucenice Efrem, slăvim darul de care te-ai învrednicit și, apropiindu-ne de sfintele tale moaște, îți cerem să ne ocrotești până în sfârșitul vieții noastre pământești. Iar pentru tainica ocrotire ce ne-o arăți în toată vremea, îți aducem această cântare:</p><p>Bucură-te, cel ce ești asemenea cu toți sfinții</p><p>Bucură-te, cel ce te numeri dimpreună cu mucenicii</p><p>Bucură-te, căci ai dobândit cununile netrecătoare</p><p>Bucură-te, că ai cuprins lumina Întreitului Soare</p><p>Bucură-te, apărător neprețuit al celor ce trăiesc în mănăstire</p><p>Bucură-te, temelia nou arătată Bisericii, vrednicule de cinstire</p><p>Bucură-te, că mulțimi de credincioși ai umplut de veselie</p><p>Bucură-te, că tu înalți sufletele, întărindu-le în curăție</p><p>Bucură-te, că tu mă slobozești de grijile pierzătoare</p><p>Bucură-te, că mă scoți din patimile cele stricătoare</p><p>Bucură-te, că la tronul lui Hristos ești mijlocire</p><p>Bucură-te, cel ce mă izbăvești dintru mâhnire</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 13-lea </p><p><br /></p><p>O, de trei ori Preafericite Părinte, Sfinte Mucenice Efrem, împreună-locuitorule cu sfinții, roagă-L pe Hristos, dimpreună cu ei, să ne izbăvească din toate nevoile, făcându-ne părtași vieții celei veșnice, pe noi, cei ce-I strigăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori) </p><p><br /></p><p>Icosul 1 </p><p><br /></p><p>Ca un înger nemaivăzut ai fost trimis din Cer și ne-ai arătat nouă harul Preasfântului Duh, cu care îi mângâi pe toți credincioșii, Sfinte Mucenice Efrem. Pentru aceasta, preafericit te numim și îți strigăm ție:</p><p>Bucură-te, că odinioară lupta cea bună ai purtat</p><p>Bucură-te, că acum tu strălucești prealuminat</p><p>Bucură-te, cel ce ne dăruiești nouă veselie</p><p>Bucură-te, că pricinuiești în Ceruri bucurie</p><p>Bucură-te, stea cu totul nouă a Bisericii lui Hristos-Dumnezeu</p><p>Bucură-te, sabie cu două tăișuri împotriva nebuniei celui rău</p><p>Bucură-te, că tuturor te-ai făcut pildă de sfântă nevoință</p><p>Bucură-te, că în ale tale lupte ai dobândit cununi de biruință</p><p>Bucură-te, întărirea cea nouă a credinței</p><p>Bucură-te, rana și surparea necredinței</p><p>Bucură-te, că ești putere dăruită celor credincioși</p><p>Bucură-te, că preschimbi inimile celor necredincioși</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul 1 </p><p><br /></p><p>Strălucitu-ne-ai tuturor ca o nouă stea, când s-au descoperit sfintele tale moaște, Părinte, iar cu strălucirea minunilor tale luminezi întreaga lume. Prin mila și smerenia ta, plinește cererile celor care se apropie cu credință și care îți strigă ție: Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Rugăciune către Sfântul Mucenic Efrem</p><p><br /></p><p>O, Sfinte Părinte Efrem, căzând înaintea ta cu umilință, ridicăm acum glasul nostru spre tine. Cum se cuvine oare să te numim: minunat următor al Domnului Hristos, mare nevoitor și pustnic, cuvios părinte, mare mucenic, preot al Dumnezeului Celui Preaînalt, izvorâtor de mir, făcător de minuni, grabnic ajutător, mare tămăduitor de multe feluri de boli, slobozitor din multe necazuri și primejdii, mângâietor în deznădejde sau ajutător întru toate nevoile? Cu adevărat, toate aceste numiri le porți dintru darul Duhului Sfânt și de aceea te rugăm să nu ne treci cu vederea, ci degrabă venind întru întâmpinarea noastră, mijlocește-ne mare milă de la Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Și fie ca prin puterea minunată a rugăciunilor și a predicilor tale să dobândim întărire în a purcede și noi pe calea cea strâmtă ce duce spre Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.</p><p><br /></p><p>Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.</p><p><br /></p><p>Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.</p><p><br /></p><p>Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.</p><p><br /></p><p>Troparul Sfântului Mucenic Efrem cel Nou</p><p><br /></p><p>Glasul al 3-lea </p><p><br /></p><p>Ai strălucit ca soarele pe Colina Neprihăniților și ai urcat la Domnul pe calea martiriului, dându-ți sufletul sub loviturile necredincioșilor, Sfinte Părinte Efrem, Mare Mucenic al lui Hristos. Pentru aceasta, ai făcut ca dumnezeiescul har să se reverse neîncetat spre cei ce cu evlavie îți strigă ție: slavă Celui Ce ți-a dăruit putere, slavă Celui Ce ți-a dăruit harul tămăduirilor, slavă Celui Care dă tuturor tămăduiri prin tine. </p><p><br /></p><p>Sursa: doarortodox.ro </p><p><br /></p><p>Preotul (sau diaconul) zice ectenia:</p><p><br /></p><p>Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Înca ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea și iertarea păcatelor, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face rugăciunea) și pentru ca să li se ierte lor toată greșala cea de voie și cea fără de voie.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 40 de ori)</p><p><br /></p><p>Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>În lipsa preotului, încAcatistul Sfântului Mucenic Efrem cel Nou</p><p><br /></p><p>Preotul dă obișnuita binecuvântare:</p><p><br /></p><p>Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>Iar dacă nu este preot, se zice:</p><p><br /></p><p>În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!</p><p><br /></p><p>Apoi Rugăciunile începătoare:</p><p><br /></p><p>Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.</p><p><br /></p><p>Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.</p><p><br /></p><p>Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.</p><p><br /></p><p>Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.</p><p><br /></p><p>Apoi Troparele de umilință, glasul al șaselea:</p><p><br /></p><p>Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.</p><p><br /></p><p>Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>A Născătoarei de Dumnezeu:</p><p><br /></p><p>Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.</p><p><br /></p><p>Apoi Crezul:</p><p><br /></p><p>Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.</p><p>Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.</p><p>Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.</p><p>Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.</p><p>Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.</p><p>Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.</p><p>Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.</p><p>Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.</p><p>Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească (apostolică) Biserică.</p><p>Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.</p><p>Aştept învierea morţilor.</p><p>Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 12 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!</p><p>Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!</p><p>Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Psalmul 142:</p><p><br /></p><p>1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta. </p><p>2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta. </p><p>3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. </p><p>4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. </p><p>5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit. </p><p>6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. </p><p>7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. </p><p>8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. </p><p>9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. </p><p>10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. </p><p>11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. </p><p>12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. </p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!</p><p>Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!</p><p>Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! (cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)</p><p><br /></p><p>Troparul Sfântului Mucenic Efrem cel Nou</p><p><br /></p><p>Glasul al 3-lea </p><p><br /></p><p>Ai strălucit ca soarele pe Colina Neprihăniților și ai urcat la Domnul pe calea martiriului, dându-ți sufletul sub loviturile necredincioșilor, Sfinte Părinte Efrem, Mare Mucenic al lui Hristos. Pentru aceasta, ai făcut ca dumnezeiescul har să se reverse neîncetat spre cei ce cu evlavie îți strigă ție: slavă Celui Ce ți-a dăruit putere, slavă Celui Ce ți-a dăruit harul tămăduirilor, slavă Celui Care dă tuturor tămăduiri prin tine. </p><p><br /></p><p>Sursa: doarortodox.ro </p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 12 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Psalmul 50:</p><p><br /></p><p>1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. </p><p>2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. </p><p>3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. </p><p>4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. </p><p>5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. </p><p>6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea. </p><p>7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie. </p><p>8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. </p><p>9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite. </p><p>10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le. </p><p>11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. </p><p>12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine. </p><p>13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. </p><p>14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. </p><p>15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta. </p><p>16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. </p><p>17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. </p><p>18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. </p><p>19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. </p><p>20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței. </p><p><br /></p><p>Condacul 1 </p><p><br /></p><p>Strălucitu-ne-ai tuturor ca o nouă stea, când s-au descoperit sfintele tale moaște, Părinte, iar cu strălucirea minunilor tale luminezi întreaga lume. Prin mila și smerenia ta, plinește cererile celor care se apropie cu credință și care îți strigă ție: Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Icosul 1 </p><p><br /></p><p>Ca un înger nemaivăzut ai fost trimis din Cer și ne-ai arătat nouă harul Preasfântului Duh, cu care îi mângâi pe toți credincioșii, Sfinte Mucenice Efrem. Pentru aceasta, preafericit te numim și îți strigăm ție:</p><p>Bucură-te, că odinioară lupta cea bună ai purtat</p><p>Bucură-te, că acum tu strălucești prealuminat</p><p>Bucură-te, cel ce ne dăruiești nouă veselie</p><p>Bucură-te, că pricinuiești în Ceruri bucurie</p><p>Bucură-te, stea cu totul nouă a Bisericii lui Hristos-Dumnezeu</p><p>Bucură-te, sabie cu două tăișuri împotriva nebuniei celui rău</p><p>Bucură-te, că tuturor te-ai făcut pildă de sfântă nevoință</p><p>Bucură-te, că în ale tale lupte ai dobândit cununi de biruință</p><p>Bucură-te, întărirea cea nouă a credinței</p><p>Bucură-te, rana și surparea necredinței</p><p>Bucură-te, că ești putere dăruită celor credincioși</p><p>Bucură-te, că preschimbi inimile celor necredincioși</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 2-lea </p><p><br /></p><p>Viața ta sfântă și sfârșitul preafericit au fost neștiute de oameni, dar prin descoperirea sfintelor tale moaște, Preafericite Efrem, te-ai făcut cunoscut până la marginile pământului, îndemnându-i pe toți să laude dumnezeiasca iconomie și să cânte Preasfintei Treimi: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 2-lea </p><p><br /></p><p>Dobândind noi cunoștința dumnezeiască a vieții tale întru Domnul, prin arătarea sfintelor tale oseminte, lăudăm pe Cel care te-a proslăvit prin mulțime mare de minuni, Preafericite Efrem. Prin ele, tu dăruiești mângâiere celor care îți cântă cu umilință:</p><p>Bucură-te, că lui Hristos-Dumnezeu Îi ești slujitor</p><p>Bucură-te, că al luminii nematerialnice ești văzător</p><p>Bucură-te, următor plin de sârg al nevoinței pustnicești</p><p>Bucură-te, fierbinte râvnitor al luptelor mucenicești</p><p>Bucură-te, vas preacurat, ce ai primit dumnezeiască insuflare</p><p>Bucură-te, floare sfântă răspândind tainică înmiresmare</p><p>Bucură-te, înțelepte care ai lepădat deșertăciunea cea lumească</p><p>Bucură-te, căci în chip tainic ai văzut lumea cea cerească</p><p>Bucură-te, căci mulțime de înviforări ai potolit</p><p>Bucură-te, că dorirea cea bună a duhului ți-ai hrănit</p><p>Bucură-te, că prin dragostea ta sfântă pavăză ne ești</p><p>Bucură-te, că înșelăciunile diavolești tu le stârpești</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 3-lea </p><p><br /></p><p>Prin sfintele tale arătări, ai descoperit celor ce te-au văzut, o, Sfinte Efrem, mucenice al Domnului, slava cea ascunsă pe care ai dobândit-o de la Dumnezeu. Iar prin mulțimea minunilor umpli de nădejde pe toți cei ce strigă Domnului cu credință: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 3-lea </p><p><br /></p><p>Ai strălucit odinioară pe colina neprihăniților, arătându-te plăcut lui Hristos prin sfântă viețuire, iar acum, Sfinte, sfințești cu sfintele tale moaște mănăstirea ta, care se veselește duhovnicește și îți strigă:</p><p>Bucură-te, luminător preastrălucit al isihiei</p><p>Bucură-te, chip al cumpătării și trezviei</p><p>Bucură-te, căci veselești mințile cele credincioase</p><p>Bucură-te, că amesteci cugetele inimilor necredincioase</p><p>Bucură-te, că veșmintele sufletului tău sunt cu sânge împurpurate</p><p>Bucură-te, căci cu pecetea mucenicească faptele ți-s încrustate</p><p>Bucură-te, căci caznele păgânilor le-ai îndurat cu răbdare</p><p>Bucură-te, că ai râvnit să dobândești cununile nepieritoare</p><p>Bucură-te, far străluminat ce ne scoți la neclătit liman</p><p>Bucură-te, cel ce îndepărtezi săgetările celui viclean</p><p>Bucură-te, că mănăstirii tale îi ești bucurie roditoare</p><p>Bucură-te, cupă veșnic primitoare a Întreitului Soare</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 4-lea </p><p><br /></p><p>Risipind tulburarea și aducând încredințare, te-ai arătat cinstitei egumene și i-ai descoperit în chip limpede că sfintele oseminte pe care le găsise erau ale tale. Iar ea, văzându-te, s-a umplut de dumnezeiască insuflare și a cântat lui Dumnezeu: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 4-lea </p><p><br /></p><p>Egumena, căreia i te-ai arătat, întru tot fericite, ți-a auzit glasul și te-a văzut că îi vorbeai, iar tu i-ai descoperit numele și chipul morții tale. Pentru aceasta, îți cântăm unele ca acestea:</p><p>Bucură-te, Mare Mucenice din ceata călugărilor</p><p>Bucură-te, cel proslăvit întru soborul sfinților</p><p>Bucură-te, căci ai viețuit în chipul îngeresc</p><p>Bucură-te, că te-ai învrednicit de rodul cel ceresc</p><p>Bucură-te, cunună aurită a sfintei tale mănăstiri</p><p>Bucură-te, pom pururea neveștejit, plin de sfintele rodiri</p><p>Bucură-te, că pe colina neprihăniților ai viețuit întru nevoință</p><p>Bucură-te, că dragostea de Dumnezeu ți-a fost armă și iscusință</p><p>Bucură-te, că ai sfărâmat puterea celui pizmaș și dușmănos</p><p>Bucură-te, că te-ai împodobit cu frumusețea Domnului Hristos</p><p>Bucură-te, că sufletele întinate de păcat le curățești</p><p>Bucură-te, că mulțimea credincioșilor o veselești</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 5-lea </p><p><br /></p><p>Prin uimitoare minuni și prin mulțimea arătărilor tale, tu descoperi tuturor, în vis ori în stare de trezie, slava pe care ai dobândit-o de la Dumnezeu, Sfinte Părinte Efrem. Pentru aceasta, privind cu bucurie către slava ta, strigăm Celui care te-a înveșmântat în lumină: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 5-lea </p><p><br /></p><p>Racla cu sfintele tale moaște revarsă tămăduiri, bucurie și sănătate celor care vin să se închine în sfântă mănăstirea ta și-ți cer stăruitor ajutorul, Sfinte Părinte Efrem. De aceea, copleșiți fiind de darurile tale care se revarsă atât de bogat, strigăm către tine cu credință:</p><p>Bucură-te, cel care ne ești izvor de tămăduire</p><p>Bucură-te, că suferinzilor le ești neîncetată izbăvire</p><p>Bucură-te, că te arăți celor ce dorm, dar și celor ce veghează</p><p>Bucură-te, că vii degrabă la cei ce după ajutorul tău însetează</p><p>Bucură-te, că tainic îi sfințești pe cei ce cheamă numele tău</p><p>Bucură-te, veselia negrăită a celor ce văd slava chipului tău</p><p>Bucură-te, că tu tămăduiești de bolile ce nu au vindecare</p><p>Bucură-te, că ne ridici poverile ce le purtăm prin drăceasca insuflare</p><p>Bucură-te, că prin pronia de sus, multor credincioși te-ai arătat</p><p>Bucură-te, că îi umpli de bucurie pe cei care ți s-au rugat</p><p>Bucură-te, căci cortului ceresc îi ești locuitor</p><p>Bucură-te, preafierbinte și minunat ocrotitor</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 6-lea </p><p><br /></p><p>Cei care au dobândit facerile tale de bine s-au făcut solitori ai minunilor tale celor fără de număr și prin razele cuvintelor au întraripat sufletele tuturor credincioșilor. Pentru aceasta, Sfinte Părinte Efrem, mulțimile aleargă la sfântă mănăstirea ta și dobândesc har din belșug prin sfintele tale moaște, cântând Preasfântului Dumnezeu: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 6-lea </p><p><br /></p><p>Strălucind ca un alt soare, te-ai arătat și ți-ai făcut auzit glasul pogorât din Cer, pe colina neprihăniților. Neștiut fiind de către pământeni, te-ai făcut cunoscut acum Bisericii lui Hristos, prin descoperirea sfintelor tale moaște, făcându-i pe toți oamenii să îți aducă dulce cântare:</p><p>Bucură-te, stâlp al pătimirilor mucenicești</p><p>Bucură-te, viță a dreptarelor dumnezeiești</p><p>Bucură-te, sfeșnic al luminii lui Hristos</p><p>Bucură-te, cel nou arătat nouă, celor de jos</p><p>Bucură-te, scară nou zidită a Bisericii Mântuitorului</p><p>Bucură-te, că nevoința virtuților ți-a zugrăvit chipul teoforului</p><p>Bucură-te, piatra cea din capul unghiului a luptelor mucenicești</p><p>Bucură-te, că tiranilor cugetului trupesc li te împotrivești</p><p>Bucură-te, că întru slava muceniciei ai suit calea cea cerească</p><p>Bucură-te, cel ce preamărești bunătatea dumnezeiască</p><p>Bucură-te, cel ce ți-ai vădit bărbăția sufletului</p><p>Bucură-te, tu, care abați turbarea vrăjmașului</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 7-lea </p><p><br /></p><p>În sânurile pământului ai rămas ascuns vreme de mai multe veacuri, purtătorule de Dumnezeu, iar în anii din urmă te-ai arătat prin bunăvoirea Domnului, ca o comoară sfântă, Părinte Efrem, îmbogățindu-i cu harul tău pe cei care-I strigă lui Hristos: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 7-lea </p><p><br /></p><p>Te-ai arătat ca un nou astru în Biserica lui Hristos, luminând-o cu dumnezeieștile raze ale minunilor tale, iar pe cei care cer cu râvnă mijlocirea ta cea caldă îi izbăvești din asuprirea întunecatelor patimi. Pentru aceea, și noi, Sfinte Părinte Efrem, îți strigăm fără de încetare:</p><p>Bucură-te, ciorchine ce cu veselie ne-ndulcești</p><p>Bucură-te, căci amarele mâhniri tu risipești</p><p>Bucură-te, tămăduire minunată a celor aflați în grele pătimiri</p><p>Bucură-te, izbăvire a celor ce sunt împovărați de multe ispitiri</p><p>Bucură-te, că ești purtător de Dumnezeu și sfinților următor</p><p>Bucură-te, atlet preaiscusit și mucenic al Împăratului tuturor</p><p>Bucură-te, că nevoința cu lupta mucenicească ai împreunat</p><p>Bucură-te, cel ce slava cea de sus ne-ai arătat</p><p>Bucură-te, că întunericul patimilor tu îl risipești</p><p>Bucură-te, că în inima drepților bucurie zămislești</p><p>Bucură-te, că sângeroșilor păgâni le-ai biruit nebunia</p><p>Bucură-te, că fără de strămutare ți-ai purtat mucenicia</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 8-lea </p><p><br /></p><p>Harul pe care-l dăruiești, Preafericite Efrem, tuturor celor ce te cheamă în ajutor se revarsă asupra lor în chip preaminunat. Pentru aceasta, vestea minunilor tale s-a răspândit în toată Attica, iar noi, care alergăm cu grăbire la sfintele tale moaște, Îi strigăm lui Dumnezeu: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 8-lea </p><p><br /></p><p>Întru totul luminat fiind de strălucirea dumnezeiască, nu te îndepărtezi nici o clipă de mănăstirea cea sfântă, Sfinte Mare Mucenice Efrem, arătându-te în felurite chipuri celor cu inima curată și dăruind har îmbelșugat celor ce cu râvnă îți cântă ție:</p><p>Bucură-te, slavă a călugăriei</p><p>Bucură-te, stâlp al Ortodoxiei</p><p>Bucură-te, curcubeu al luminii nezidite</p><p>Bucură-te, că ești părtaș al firii îndumnezeite</p><p>Bucură-te, alabastru plin cu mirul lacrimii de umilință</p><p>Bucură-te, surâs de bucurie izvorât din aspră nevoință</p><p>Bucură-te, jertfă sfințită prin război până la sânge</p><p>Bucură-te, că prin tine nebunia necredinței se înfrânge</p><p>Bucură-te, viață înveșmântată cu monahicească haină</p><p>Bucură-te, mireasmă bună a viețuirii fără de prihană</p><p>Bucură-te, stea care pe colina neprihăniților răsare</p><p>Bucură-te, că în bezna vremurilor noastre ești precum un soare</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 9-lea </p><p><br /></p><p>Tu dezlegi legăturile celor slăbănogi, îi tămăduiești pe cei îndrăciți și faci să înceteze mulțimea bolilor fără de leac. Pentru aceasta, atenienii, locuitorii din Pireu și din împrejurimi, se zoresc în număr mare spre mănăstirea ta, Părinte Efrem, lăudându-te pe tine și cântând Celui care te-a încununat: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 9-lea </p><p><br /></p><p>O, preaminunate Părinte Efrem, când tânăra cea evlavioasă te-a văzut strălucind cu o slavă care nu era din lumea aceasta și a auzit dumnezeieștile tale cuvinte, a mărturisit tuturor grija pe care tu o porți mănăstirii tale. Pentru acestea toate, după cuviință îți cântăm:</p><p>Bucură-te, slava călugărilor din vremea de acum</p><p>Bucură-te, că spre Cer suit-ai pe mucenicescul drum</p><p>Bucură-te, că ocrotitor neobosit al mănăstirii tale ești</p><p>Bucură-te, căci cu Sfinții Îngeri dimpreună locuiești</p><p>Bucură-te, că i-ai tămăduit pe cei cuprinși de noianul durerii</p><p>Bucură-te, că pe paralitic tu l-ai ridicat prin harul înfierii</p><p>Bucură-te, căci cu darul tău ai risipit groaznice dureri de cap</p><p>Bucură-te, că boala diabetului tot prin darul tău a încetat</p><p>Bucură-te, potir ceresc ce te pogori în revărsări de har</p><p>Bucură-te, nestemată dată firii omenești în dar</p><p>Bucură-te, Mare Mucenice, podoaba nevoitorilor</p><p>Bucură-te, icoană preaslăvită a cetei călugărilor</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 10-lea </p><p><br /></p><p>Cuvioasele monahii te-au văzut în dumnezeiască vedenie ori în vis, preumblându-te prin locașul tău, Sfinte Părinte Efrem, și umplându-se ele de o mare bucurie, te-au ales drept sfântul lor ocrotitor. Pentru unele ca aceste daruri, dintru smerenia inimii strigă către Dumnezeu: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 10-lea </p><p><br /></p><p>Adunând în sufletul tău mirul cel de taină dobândit întru adâncul smereniei, dăruiești mângâiere inimilor celor credincioși, iar din racla cu sfintele tale moaște răspândești minunată mireasmă tuturor celor care, cu capetele plecate, îți cântă cu evlavie:</p><p>Bucură-te, mir al smereniei preabinemirositor</p><p>Bucură-te, că turmei tale îi ești dumnezeiesc păstor</p><p>Bucură-te, Rai ce răspândește ale nestricăciunii bune-nmiresmări</p><p>Bucură-te, chiparos înalt al sfintei nepăsări</p><p>Bucură-te, că pe potrivnicul cu răstignirea ta l-ai biruit</p><p>Bucură-te, că prin chinurile mucenicești Hristos te-a proslăvit</p><p>Bucură-te, că moaștele tale în tainița pământului s-au aflat</p><p>Bucură-te, că din dumnezeiască poruncă tu te-ai arătat</p><p>Bucură-te, că întinăciunea sufletelor noastre tu o curățești</p><p>Bucură-te, că răutatea credincioșilor degrabă o pârjolești</p><p>Bucură-te, că tu în toată vremea dăruiești tămăduire</p><p>Bucură-te, că ne ocrotești fără de contenire</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 11-lea </p><p><br /></p><p>Noroadele credincioșilor de pretutindeni L-au lăudat pe Domnul când au fost aflate sfintele tale moaște, căci El, prin dumnezeiasca Sa iconomie, le-a ținut tăinuite în pământ și nestricate de curgerea atâtor ani. Pe acestea cinstindu-le, Sfinte Efrem, și noi ne închinăm înaintea Împăratului Vieții, zicând: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 11-lea </p><p><br /></p><p>Prin mijlocirea ta la tronul Mântuitorului Hristos, păzești mănăstirea de toată nevoia și necazul, dăruindu-i binecuvântarea ta, Părinte Efrem, căci iat-o alergând spre dobândirea darului tău și strigând cu umilință către tine:</p><p>Bucură-te, zidul nostru nesurpat</p><p>Bucură-te, al credincioșilor turn nestrămutat</p><p>Bucură-te, păzitorul de nădejde al mănăstirii tale</p><p>Bucură-te, căci pe copii îi ții sub ocrotirea trezviei tale</p><p>Bucură-te, sprijin nebiruit al monahiilor celor cu sârguință</p><p>Bucură-te, tainică slavă a maicilor iubitoare de nevoință</p><p>Bucură-te, cel ce cererile credincioșilor plinești</p><p>Bucură-te, că rugămințile copiilor tăi le primești</p><p>Bucură-te, că ne dăruiești toate bunătățile</p><p>Bucură-te, că alungi de la noi toate răutățile</p><p>Bucură-te, că pentru lumea întreagă te rogi neîncetat</p><p>Bucură-te, că prin tine mângâiere mare am aflat</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 12-lea </p><p><br /></p><p>Din destul reverși daruri și belșug de veselie și de fericire dumnezeiască, Părinte Efrem, iar racla cu sfintele tale moaște veselește sufletele noastre și ne sfințește chiar și trupurile, nouă, celor sărmani, ce îndrăznim să grăim Preasfintei Treimi: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 12-lea </p><p><br /></p><p>Lăudându-ți luptele în cântările noastre, Părinte Mucenice Efrem, slăvim darul de care te-ai învrednicit și, apropiindu-ne de sfintele tale moaște, îți cerem să ne ocrotești până în sfârșitul vieții noastre pământești. Iar pentru tainica ocrotire ce ne-o arăți în toată vremea, îți aducem această cântare:</p><p>Bucură-te, cel ce ești asemenea cu toți sfinții</p><p>Bucură-te, cel ce te numeri dimpreună cu mucenicii</p><p>Bucură-te, căci ai dobândit cununile netrecătoare</p><p>Bucură-te, că ai cuprins lumina Întreitului Soare</p><p>Bucură-te, apărător neprețuit al celor ce trăiesc în mănăstire</p><p>Bucură-te, temelia nou arătată Bisericii, vrednicule de cinstire</p><p>Bucură-te, că mulțimi de credincioși ai umplut de veselie</p><p>Bucură-te, că tu înalți sufletele, întărindu-le în curăție</p><p>Bucură-te, că tu mă slobozești de grijile pierzătoare</p><p>Bucură-te, că mă scoți din patimile cele stricătoare</p><p>Bucură-te, că la tronul lui Hristos ești mijlocire</p><p>Bucură-te, cel ce mă izbăvești dintru mâhnire</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul al 13-lea </p><p><br /></p><p>O, de trei ori Preafericite Părinte, Sfinte Mucenice Efrem, împreună-locuitorule cu sfinții, roagă-L pe Hristos, dimpreună cu ei, să ne izbăvească din toate nevoile, făcându-ne părtași vieții celei veșnice, pe noi, cei ce-I strigăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori) </p><p><br /></p><p>Icosul 1 </p><p><br /></p><p>Ca un înger nemaivăzut ai fost trimis din Cer și ne-ai arătat nouă harul Preasfântului Duh, cu care îi mângâi pe toți credincioșii, Sfinte Mucenice Efrem. Pentru aceasta, preafericit te numim și îți strigăm ție:</p><p>Bucură-te, că odinioară lupta cea bună ai purtat</p><p>Bucură-te, că acum tu strălucești prealuminat</p><p>Bucură-te, cel ce ne dăruiești nouă veselie</p><p>Bucură-te, că pricinuiești în Ceruri bucurie</p><p>Bucură-te, stea cu totul nouă a Bisericii lui Hristos-Dumnezeu</p><p>Bucură-te, sabie cu două tăișuri împotriva nebuniei celui rău</p><p>Bucură-te, că tuturor te-ai făcut pildă de sfântă nevoință</p><p>Bucură-te, că în ale tale lupte ai dobândit cununi de biruință</p><p>Bucură-te, întărirea cea nouă a credinței</p><p>Bucură-te, rana și surparea necredinței</p><p>Bucură-te, că ești putere dăruită celor credincioși</p><p>Bucură-te, că preschimbi inimile celor necredincioși</p><p>Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Condacul 1 </p><p><br /></p><p>Strălucitu-ne-ai tuturor ca o nouă stea, când s-au descoperit sfintele tale moaște, Părinte, iar cu strălucirea minunilor tale luminezi întreaga lume. Prin mila și smerenia ta, plinește cererile celor care se apropie cu credință și care îți strigă ție: Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! </p><p><br /></p><p>Rugăciune către Sfântul Mucenic Efrem</p><p><br /></p><p>O, Sfinte Părinte Efrem, căzând înaintea ta cu umilință, ridicăm acum glasul nostru spre tine. Cum se cuvine oare să te numim: minunat următor al Domnului Hristos, mare nevoitor și pustnic, cuvios părinte, mare mucenic, preot al Dumnezeului Celui Preaînalt, izvorâtor de mir, făcător de minuni, grabnic ajutător, mare tămăduitor de multe feluri de boli, slobozitor din multe necazuri și primejdii, mângâietor în deznădejde sau ajutător întru toate nevoile? Cu adevărat, toate aceste numiri le porți dintru darul Duhului Sfânt și de aceea te rugăm să nu ne treci cu vederea, ci degrabă venind întru întâmpinarea noastră, mijlocește-ne mare milă de la Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Și fie ca prin puterea minunată a rugăciunilor și a predicilor tale să dobândim întărire în a purcede și noi pe calea cea strâmtă ce duce spre Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.</p><p><br /></p><p>Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.</p><p><br /></p><p>Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.</p><p><br /></p><p>Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.</p><p><br /></p><p>Troparul Sfântului Mucenic Efrem cel Nou</p><p><br /></p><p>Glasul al 3-lea </p><p><br /></p><p>Ai strălucit ca soarele pe Colina Neprihăniților și ai urcat la Domnul pe calea martiriului, dându-ți sufletul sub loviturile necredincioșilor, Sfinte Părinte Efrem, Mare Mucenic al lui Hristos. Pentru aceasta, ai făcut ca dumnezeiescul har să se reverse neîncetat spre cei ce cu evlavie îți strigă ție: slavă Celui Ce ți-a dăruit putere, slavă Celui Ce ți-a dăruit harul tămăduirilor, slavă Celui Care dă tuturor tămăduiri prin tine. </p><p><br /></p><p>Sursa: doarortodox.ro </p><p><br /></p><p>Preotul (sau diaconul) zice ectenia:</p><p><br /></p><p>Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Înca ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea și iertarea păcatelor, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face rugăciunea) și pentru ca să li se ierte lor toată greșala cea de voie și cea fără de voie.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 40 de ori)</p><p><br /></p><p>Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>În lipsa preotului, încheiem, zicând: </p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 40 de ori)</p><p><br /></p><p>Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.heiem, zicând: </p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 40 de ori)</p><p><br /></p><p>Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.</p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-53582862972279210972023-05-04T08:05:00.001-07:002023-05-04T08:05:03.719-07:00ACATISTUL SFINTEI CUVIOASE MONICA<p> ACATISTUL SFINTEI CUVIOASE MONICA</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2cNGqk2B5zH8ku7NT5YiBXSktuCGtu066lB4IGWVZlPZytd0lG1JT5sVTvBcjIuHzgBNsjRAl0z8KEa1450hOO3rJLXvmW6-JDCyjNEIrE9jeM1D21zHs-dKwAq3JkQ7IADAdZreBxLYUa-UmAyF3vBK9FutTxpuNitmfvoRo6BcF7IkiOhUsAsDqEA/s702/FB_IMG_1683212172065.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="702" data-original-width="480" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2cNGqk2B5zH8ku7NT5YiBXSktuCGtu066lB4IGWVZlPZytd0lG1JT5sVTvBcjIuHzgBNsjRAl0z8KEa1450hOO3rJLXvmW6-JDCyjNEIrE9jeM1D21zHs-dKwAq3JkQ7IADAdZreBxLYUa-UmAyF3vBK9FutTxpuNitmfvoRo6BcF7IkiOhUsAsDqEA/w438-h640/FB_IMG_1683212172065.jpg" width="438" /></a></div><br /><p><br /></p><p> mama Fericitului Augustin 4 mai</p><p><br /></p><p>Rugăciunile începătoare</p><p><br /></p><p>De este preot, începe aşa :</p><p>Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Iar de nu este preot, se zice :</p><p>Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.</p><p><br /></p><p>Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!</p><p>Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre!</p><p><br /></p><p>Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi! (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!</p><p><br /></p><p>Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi! Doamne, curăţeşte păcatele noastre! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău!</p><p><br /></p><p>Doamne miluieşte! (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!</p><p><br /></p><p>Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se Voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean!</p><p>Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin </p><p><br /></p><p>Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi!</p><p><br /></p><p>Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh!</p><p><br /></p><p>Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.</p><p><br /></p><p>Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!</p><p><br /></p><p>Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine de nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.</p><p><br /></p><p>Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.</p><p>Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.</p><p>Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.</p><p>Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, şi a pătimit şi S-a îngropat.</p><p>Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.</p><p>Şi S-a înălţat la ceruri, şi şade de-a dreapta Tatălui.</p><p>Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.</p><p>Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat si slăvit, Care a grăit prin prooroci.</p><p>Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.</p><p>Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.</p><p>Aştept învierea morţilor;</p><p>Şi viaţa veacului ce va să vie. Amin!</p><p><br /></p><p>Doamne miluiește! (de 12 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!</p><p><br /></p><p>Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu! (o închinăciune)</p><p>Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu! (o închinăciune)</p><p>Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru! (o închinăciune)</p><p><br /></p><p>Psalmul 142</p><p>Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. </p><p>Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. </p><p>Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. </p><p><br /></p><p>Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!</p><p><br /></p><p>Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!</p><p>Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!</p><p>Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!</p><p><br /></p><p>Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)</p><p>Doamne miluiește ( de 3 ori) Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!</p><p><br /></p><p>Psalmul 50</p><p>Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.</p><p><br /></p><p>Condacul 1</p><p><br /></p><p>Lăudați-L pe Dumnezeu de la munți la mări, de la Răsărit la Apus, în orașe și la țară, în catedrale și în deșert, cu inimi curate și minți rugătoare și prin cuvinte sincere care se ridică mereu de pe pământ în Rai. Lăudați-L pentru sfinții Săi minunați, pentru că astăzi o cinstim pe Sfânta Monica a Africii care a strălucit în răbdare, credință, speranță și râvnă în toate faptele ei bune. Suntem cinsitiți să o slăvim în fiecare biserică și mănăstire și în fața icoanelor din casă: Bucură-te, Sfântă Monica, biruitoarea durerii prin rugăciune!</p><p><br /></p><p>Icos 1</p><p><br /></p><p>Sfântă Monica, ai fost o femeie căsătorită care ai trăit o viață de rugăciune ca și cum ai fost monahie, dar fiind soție și mamă; ca și cum ai fost un înger, dar fiind o muritoare. Te-ai dăruit cu totul vieții de familie, trăind mereu cu dăruire în ciuda ispitelor, păstrându-ți credința și cerând îndurarea Tatălui Atotputernic. Ești renumită în întreaga creștinătate pentru dragostea ta neclintită față de fiul tău, Fericitul Augustin, al cărui suflet a fost salvat prin rugăciunile tale din inimă. Prin urmare, dorim să te lăudăm:</p><p><br /></p><p>Bucură-te, model de părinți atât pentru mame, cât și pentru tați;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, exemplu de rugăciune atât pentru laici, cât și pentru monahi;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, gospodină de încredere și urmașă a lui Hristos;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, îngrijitoare de nădejde și credincioasă în Evanghelie;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căutătoarea oilor îndepărtate;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, miluitoare cu bănuțul văduvei;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, crescătoare de copii admirabili;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, culegătoare de prieteni drepți;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ți-ai trăit credința prin jertfa de sine;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci te-ai rugat lui Dumnezeu cu rugăciuni stăruitoare;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci întorci înapoi inimile celor care caută plăceri;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci aduci la Dumnezeu mintea gânditorilor mincinoși;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, Sfântă Monica, biruitoarea durerii prin rugăciune!</p><p><br /></p><p>Condacul 2</p><p><br /></p><p>„Lăsaţi copiii să vină la Mine și nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei”. Această învățătură a lui Iisus Hristos a fost trăită cu adevărat în viața ta de zi cu zi, Sfântă Monica, pregătind o cale cerească pentru cei trei copii ai tăi – unul dintre aceștia s-a rătăcit, dar apoi a îmbrățișat Sfânta Biserică prin mijlocirea ta fidelă. Ți-ai susținut duhovnicește soțul și soacra dificilă pentru a se uni cu Dumnezeu și i-ai considerat pe toți oamenii ca fiind copii care trebuie conduși în adevărata lor patrie unde să Îi cânte lui Dumnezeu cu recunoștință: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icos 2</p><p><br /></p><p>Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a spus: „Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor”. Prin urmare, privim în sus la tine, Sfântă Monica, fiind niște copii plini de speranță care au nevoie de rugăciunile și îndrumările tale. Fie ca noi să spunem și să facem ceea ce este plăcut lui Dumnezeu și să moștenim viața veșnică în Împărăția Sa veșnică. Fii o mamă sfântă pentru noi și pentru a noastră mântuire, căci suntem toți păcătoși, și astfel adevărul și dragostea să triumfe asupra tuturor înșelăciunilor și ispitelor. Ajută-ne să devenim copii adevărați ai adevăratului Dumnezeu și astfel să îți oferim nesfârșite laude:</p><p><br /></p><p>Bucură-te, mama copiilor pe care ți i-a dat Dumnezeu în trup;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, mamă a tuturor copiilor care se grăbesc spre tine în duh;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, răsăritul celor ce se ridică pentru a face lucrarea lui Dumnezeu;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, rază de soare pentru cei care s-au scufundat în abisul răului;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că vorbele tale sunt hrănitoare;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că firea ta este ziditoare;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că rugăciunile tale sunt pline de bucurie cerească;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci cererile tale sunt ascultate de Dumnezeu;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, fiică devotată;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, soție minunată;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, mamă adâncită în rugăciune;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, prietenă apropiată;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, Sfântă Monica, biruitoarea durerii prin rugăciune!</p><p><br /></p><p>Condacul 3</p><p><br /></p><p>Vedem că în tinerețea ta, Sfântă Monica, te ocupai de vinul familiei și a început să îți placă să deguști vinul mai mult decât era cuviincios. Una din treburile tale gospodărești era să mergi în pivniță și să aduci vin la masă. Nimeni nu știa că beai în secret, până când, într-o zi, o fată sclavă te-a prins că erai amețită și te-a numit bețivă. Din acest moment, de rușine ți-ai schimbat cursul vieții și nu ai mai participat niciodată la vreo faptă rușinoasă, căci de atunci singura ta dorință era să spui în fața lui Dumnezeu și a omenirii: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icos 3</p><p><br /></p><p>Arată-ne păcatele noastre, Sfântă Monica, arată-ne defectele și patimile, tendințele, înclinațiile si faptele noastre secrete, astfel încât să ne putem schimba cărarea vieții și să ne închinăm lui Dumnezeu cu inimă curată. Inspiră-ne să căutăm și să construim Împărăția lui Dumnezeu începând cu propriile noastre familii, cu prietenii noștri, apoi cu străinii și ajungând până la dușmani. Întărește-ne credința în zilele grele și sărbătorește cu noi în vremuri triumfătoare, în timp ce ne întoarcem spre tine și spunem:</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ne rugăm ție din toată inima;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că prin tine ne putem recunoaște fără rușine patimile;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ne putem uni cu Dumnezeu prin rugăciunile tale;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ne aperi de tot ce e rău;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ne inspiri în fapte bune;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ne ajuți să discernem binele de rău;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ești prietena noastră trainică;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ne ajuți să înțelegem calea vieții spre Dumnezeu;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ne sfătuiești cum să reparăm ce am stricat;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ne îndrumi în schimbarea noastră în credință;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci prin rugăciunile tale inimile noastre se sfințesc;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ne susții în lupta cu cel rău;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, Sfântă Monica, biruitoarea durerii prin rugăciune!</p><p><br /></p><p>Condacul 4</p><p><br /></p><p>La vremea cuvenită, Sfântă Monica, te-ai căsătorit cu un bărbat necreștin care avea atât calități bune, cât și rele. El din fire era dificil și iute la mânie, fiind un afemeiat, ceea ce ți-a pricinuit multă durere și nenorocire în căsătoria ta. El a dezaprobat rugăciunile tale fierbinți și faptele de milostenie și nu a permis copiilor să fie botezați, dar totuși ai acceptat această situație, chemându-L cu stăruință pe Dumnezeu în rugăciunile tale cerându-I mântuirea familiei tale și spunându-I mereu cu curaj: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icos 4</p><p><br /></p><p>Sfântă Monica, te rugăm, arată creștinilor calea spre o viață rodnică atât înainte, cât și în timpul căsătoriei și de asemenea îndrumă sufletele rugătoare care vor sa intre în mănăstiri. Roagă-te pentru părinți ca aceștia să-și ajute cu înțelepciune copiii în alegerea unui soț potrivit. Roagă-te pentru preoți ca aceștia să se alăture sufletelor adevărate în căsătorie. Roagă-te pentru soții și soțiile care sunt năpăstuiți și nefericiți în căsnicia lor, arătându-le calea sfințeniei în viața conjugală. Crezând ajutorului tău ceresc, îți aducem laude din inimă:</p><p><br /></p><p>Bucură-te, sfântă mamă a soțiilor și soților necăjiți;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, călăuză duhovnicească a credincioșilor și a celor dragi;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, femeie binecuvântată care ai înțeles înălțimea credinței;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, gospodină devotată care ai realizat puterea rugăciunii;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, cuvioasă creștină care ai purtat crucea lepădării de sine;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, ucenică neclintită care ai avut încredere în Domnul nostru Iisus Hristos;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ai primit Raiul pentru curaj;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ai văzut dincolo de forțele pământești;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci cu înțelepciune ai strigat către Dumnezeu;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ți-ai ținut familia împreună în Numele Lui;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci suferința ta s-a transformat în pace;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci credința ta a fost răsplătită cu victorie;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, Sfântă Monica, biruitoarea durerii prin rugăciune!</p><p><br /></p><p>Condacul 5</p><p><br /></p><p>Sfântă Monica, ai avut trei copii și doi dintre ei, un fiu și o fiică, erau tot ceea ce o mamă își putea dori să fie copiii ei. Cu toate acestea, al treilea copil, care s-a întâmplat să fie cel mai inteligent și talentat, s-a rătăcit și și-a irosit tinerețea în păcate. Felul său de viață rătăcit și convingerile sale eretice ți-au dat multă tristețe, iar tu ca mamă creștină te-ai întristat pentru aceasta, dar ai stăruit în rugăciune pentru el și I-ai cântat lui Dumnezeu fără oprire: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icos 5</p><p><br /></p><p>Ai trăit o viață plină de durere, Sfântă Monica, privind lipsa de credință a soțului si a soacrei tale, precum și rătăcirea fiului tău Augustim, dar nu ai renunțat la credința ta și nu ai trădat niciodată învățăturile Sfintei Biserici. Ți-ai navigat corabia prin ape furtunoase, Sfântă Monica, ținând mereu ochii la Hristos și dirijându-ți viața de rugăciune spre portul frumos al adevărului și al iubirii Sale. Prin urmare, cântăm cu smerenie laude pentru tăria ta:</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ai fost răstignită cu Mântuitorul Tău;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că nu ai mai trăit tu, ci Hristos a trăit în tine;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ai fost înălțată de Părintele Atotputernic;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ai mărturisit pe Fiul Său, Iisus Hristos;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ți-ai chemat familia într-o singură Credință și un singur Botez;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ai trăit în chin până când Hristos s-a format în ea;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că nu ți-a fost rușine de Evanghelie;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ai devenit roabă a dreptății;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ți-ai răscumpărat timpul pe acest pământ;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ai avut trezvie în rugăciune;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ai semănat dragoste;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ai secerat din belșug iubirea lui Hristos;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, Sfântă Monica, biruitoarea durerii prin rugăciune!</p><p><br /></p><p>Condacul 6</p><p><br /></p><p>Învață-ne să mijlocim pentru familiile și pentru prietenii noștri, Sfântă Monica, încurajează-ne să ne rugăm chiar și pentru cei căzuți în patimi și care ne fac rău, și ferește-ne să nu cădem și noi în astfel de nelegiuiri și necredință. Să spunem cu inima curată lui Dumnezeu: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icos 6</p><p><br /></p><p>Viața ta sfântă, Sfântă Monica, este o dovadă că Dumnezeu ascultă rugăciunea spusă cu credință si cu stăruință. Tu ne înveți cum toți oamenii pot comunica cu Dumnezeu, în orice moment și indiferent de poziția lor în viață, și pot cere ajutorul și binecuvântările Sale. Dumnezeu știe de ce avem nevoie și cum ne simțim și, prin înțelepciunea și mila Sa, El poate aplica medicamente chiar și la cele mai infectate răni și la cele mai bolnave familii. Din acest motiv, te lăudăm cu drag, Sfântă Monica, pentru că ne-ai luminat drumul înainte:</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ne ajuți să ieșim la liman în toate necazurile noastre;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ne întâmpini lacrimile și ne mângâi suferința;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci prin tine primim izbăvire de necazuri și dureri;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ne înmulțești răbdarea;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci sădești în noi speranța și ne dai putere să mergem pe căile mântuirii;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ne sfințești prin rugăciunile tale;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ne ești îndrumătoare în viața de familie;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ne îmbogățești sufletele cu dragoste unii față de ceilalți și față de Dumnezeu;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci tu ești stâlpul nostru când ispitele ne înconjoară;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci viața ta ne uimește și te lăudăm necontenit;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ne ești mamă rugătoare înaintea lui Dumnezeu să nu ne rătăcim de credință;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ne învălui cu căldura ta și ne dai har să izbăvim; </p><p><br /></p><p>Bucură-te, Sfântă Monica, biruitoarea durerii prin rugăciune!</p><p><br /></p><p>Condacul 7</p><p><br /></p><p>Fiul tău, fericitul Augustin, a căzut în păcat cu o sclavă și i s-a născut un fiu; el urma învățăturile unei secte eretice și nu cele ale Bisericii Adevărate. Dar pentru tine, Sfântă Monica, prima si ultima iubire adevărată a fost Iisus Hristos, pentru că El ne-a iubit mai întâi și doar apoi noi L-am iubit. De aceea, nu ai încetat să te rogi pentru întoarcerea la credință a fiului tău, Sfântă Monica, și pentru aceasta ai plâns la Dumnezeu și I-ai spus: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icos 7</p><p><br /></p><p>Conform Noii Porunci, trebuie să ne iubim unii pe alții și, prin urmare, toți membrii familiei ar trebui să își exprime dragostea pură unul față de celălalt: soția cu soțul, tată și mamă cu copii, soră cu frate, purtând cu devotament poverile celuilalt și devenind exemple de puritate asemănătoare lui Hristos. Mereu obișnuiai, Sfântă Monica, să spui femeilor: ”Să fiți blânde, să vă ascultați soții și să nu căutați niciodată motive de ceartă. Căsătoria înseamnă liniște, dar și tăcere și înțelegere” căci știai că familia ta trebuie să fie o mică biserică, plină de închinare și bunăvoință, iar ca soție și mamă te-ai luptat mereu în rugăciune ca Dumnezeu să îi aducă pe toți dragi ai tăi pe calea mântuirii. Suntem datori sfințeniei tale și te lăudăm:</p><p><br /></p><p>Bucură-te, purtătoare slăvită a problemelor și necazurilor noastre;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, ajutor ceresc pentru cei cinstiți și curajoși;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, ascultătoare minunată a laudelor și cererile noastre;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, sprijin minunat al celor rugători și blânzi;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că felul tău de a gândi era cel ai Evangheliei;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că felul tău de a trăi era teologic;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că scopul tău era să îți aduni inima în Hristos;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci rugăciunea ta era să trăiască toți în Biserica Adevărată;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, urmașă credincioasă;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, învățătoare adevărată;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, izbăvitoare grabnică;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, unificatoarea familiilor;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, Sfântă Monica, biruitoarea durerii prin rugăciune!</p><p><br /></p><p>Condacul 8</p><p><br /></p><p>Augustin locuia în Cartagina împreună cu sclava lui și cu fiul lor – și tu l-ai acceptat din suflet pe acest băiețel ca pe nepotul tău de drept, dar totuși când Augustin s-a întors acasă cu un fiu, ai fost îngrijorată. Ca întotdeauna, Sfântă Monica, răspunsul tău a fost să te încrezi în purtarea de grija a lui Dumnezeu și să spui: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icos 8</p><p><br /></p><p>Sfântă Monica, în temerile tale de mamă Dumnezeu ți-a dat mângâierea Sa. Ai avut o viziune în care ți-a apărut o figură, care ți-a vorbit și ți l-a arătat pe fiul tău lângă tine. Când i-ai spus asta lui Augustin, el a crezut greșit că însemna că ar trebui să te lepezi de Biserică și să mergi pe căile sale. Dar în înțelepciunea ta, Sfântă Monica, ai înțeles bine că într-o zi Augustin va renunța la erezie și va sluji Adevăratului Dumnezeu. De asemenea, dorim să-L slujim oferind aceste laude:</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că Dumnezeu este cu noi;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, cea care ne înveți cum căile Lui sunt tainice;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că Dumnezeu este Tatăl nostru Ceresc;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că toată viața este prețioasă înaintea Lui;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că Dumnezeu este Sfânt;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că suntem chemați să fim sfinți;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său Fiu;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că noi rămânem în Hristos;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că Dumnezeu este Unul;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că suntem temple ale Duhului Sfânt;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că Dumnezeu este pretutindeni;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că noi alegem viața veșnică împreună cu tine;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, Sfântă Monica, biruitoarea durerii prin rugăciune!</p><p><br /></p><p>Condacul 9</p><p><br /></p><p>Dacă ne-am rătăcit, Sfântă Monica, arată-ne calea. Dacă am devenit neglijenți, crește-ne credința. Dacă am obosit, dă-ne putere. Dacă suntem pierduți, găsește-ne. Dacă ne înșelăm, luminează-ne. Dacă suntem neascultători în vreun fel, miluiește-ne și mântuiește-ne prin sfintele tale rugăciuni. Sfântă Monica, te implorăm să ne duci în brațele lui Dumnezeu, așa cum l-ai dus pe fiul tău Augustin în răscumpărare din înșelăciune și stricăciune, pentru ca noi toți să putem spune: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icos 9</p><p><br /></p><p>Cel mai greu este să ne împăcăm cu noi înșine: să urcăm în lumină, să creștem în credință, să fim un exemplu de credință. Dar o avem în față pe curajoasa Sfântă Monica, simbolul celor care se pocăiesc de toate faptele rele și care își închină viața lui Dumnezeu. Iar noi, plini de recunoștință pentru faptele și viața ei, îi cântăm:</p><p><br /></p><p>Bucură-te, laudă între soții virtuoase și mamă devotată;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, conștiința soților cinstiți și a părinților iubitori de copii;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, sprijinul copiilor și al adolescenților sănătoși;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, integritatea si generozitatea bunicilor;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, protectoarea mănăstirilor;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, hrănitoarea orfanilor și a văduvelor, sfântă cu inima bună;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ai iubit toată creația lui Dumnezeu;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ai iubit viața copiilor tăi;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ți-ai ajutat cu bucurie prietenii și vecinii;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că i-ai luminat cu har pe cei nevoiași și săraci cu duhul;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, gospodină desăvârșită;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ai îngrijit mica biserică adică familia ta;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, Sfântă Monica, biruitoarea durerii prin rugăciune!</p><p><br /></p><p>Condacul 10</p><p><br /></p><p>Datorită rugăciunilor tale statornice și cu harul lui Dumnezeu, soțul tău s-a convertit la creștinism, dar a murit un an mai târziu. Soacra ta a fost și ea botezată, iar în aceasta ai văzut zidirea bisericii tale din familie, precum și Împărăția lui Dumnezeu. Ca răspuns la mântuirea care a venit în casa ta, Sfântă Monica, I-ai cântat cu bucurie și mulțumire lui Dumnezeu: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icos 10</p><p><br /></p><p>La moartea tatălui său, Augustin era încă un adolescent și studia în Cartagina. El căzuse în erezie și trăia în păcat, dar după ce s-a întors în orașul său natal, Tagaste, în Africa de Nord, te-ai rugat și mai mult pentru el, Sfântă Monica, pregătind o cale către Împărăția lui Dumnezeu pentru fiul tău iubit, dar pierdut. În semn de recunoștință pentru faptele și rugăciunile tale, îți oferim sincere laude:</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ne întărești în toate necazurile căsniciei;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ne atragi inima si sufletul spre rugăciune;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ne chemi la pocăință și la răbdare;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ne pregătești pentru viața veșnică;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ne luminezi cu har de la Dumnezeu să înțelegem căile Lui;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ne împaci în certurile familiale și nu lași familia să se destrame;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ne mângâi si ne ocrotești mereu;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ne îndrepți mânia și alungi ispitele;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ne ajuți să păstrăm speranța si credința în vindecare și izbăvire;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ne înveți să fim blânzi și buni cu cei care ne supără;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ne susții să ne vedem greșelile;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ne dai puterea să ne îndreptăm greșelile;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, Sfântă Monica, biruitoarea durerii prin rugăciune!</p><p><br /></p><p>Condacul 11</p><p><br /></p><p>Sfântă Monica, anii au trecut și Augustin a devenit un om adult, dar rugăciunile tale în numele lui nu au încetat niciodată. El a devenit profesor de retorică și a decis să se angajeze la Roma iar tu ai vrut să mergi cu el. Cu toate acestea, el te-a înșelat cu privire la data plecării și a plecat pe furiș intr-o noapte în timp ce tu vegheai în biserica Sfântului Ciprian. Aceasta ți-a adus mare tristețe, pentru că ai fost trădată și nedorită de propriul tău copil, dar ai pornit singură spre Roma și ai continuat să Îi strigi lui Dumnezeu: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icos 11</p><p><br /></p><p>În timp ce erai la bordul navei, s-a ridicat o furtună mare, Sfântă Monica, dar tu ți-ai mângâiat tovarășii de călătorie cu credința ta în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, iar nava a ajuns în siguranță la Roma. Totuși, destinul tău nu era încă împlinit, pentru că ai aflat că Augustin a plecat la Milano – orașul marelui episcop Sfântul Ambrozie, care urma să aibă o legătură sfântă cu fiul tău. Mirându-ne de căile misterioase ale lui Dumnezeu, ne plecăm înaintea Lui și îți cântăm ție aceste laude:</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ai călătorit pe uscat și pe mare pentru familia ta;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ai călătorit departe pentru a-ți completa mica ta biserică;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ai făcut milostenie la Milano ca la Tagaste;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ai continuat să trăiești ca o lumină strălucitoare a virtuților creștine;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ai iertat repingerea fiului tău și l-ai iubit la fel de mult;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că te-ai întors către Dumnezeu pentru vindecarea tuturor durerilor sufletești;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ți-ai eliberat soțul de întunericul necredinței;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ți-ai eliberat soacra de pustiire;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ți-ai urmărit fiul fără să te temi de pericole;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că te-ai rugat lui Dumnezeu și El te-a ascultat;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că mijlocești pentru cei care te cheamă în rugăciune;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ne călăuzești prin mările furtunoase ale vieții;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, Sfântă Monica, biruitoarea durerii prin rugăciune!</p><p><br /></p><p>Condacul 12</p><p><br /></p><p>Mult te-ai rugat pentru sufletul fiului tău, Sfântă Monica. Un episcop ți-a spus: ”Du-te pe drumul tău că nu se poate ca fiul unor astfel de lacrimi să rămână pierdut”. Cu mila și ajutorul lui Dumnezeu, Augustin s-a convertit la creștinism, datorită rugăciunilor tale și datorită Sfântului Ambrozie care l-a sfătuit. Sfântul Ambrozie a fost și pentru tine un tată duhovnicesc, și l-a botezat pe Augustin care a L-a primit ca Tată pe Tatăl nostru din Ceruri. Nimic nu s-a pierdut, Sfântă Monica: nici o singură rugăciune, nici o jertfă, nici viața care a fost încredințată în grija ta și nici o singură rostire către Dumnezeu: Aliluia!</p><p><br /></p><p>Icos 12</p><p><br /></p><p>Deși ai fi vrut ca Fericitul Augustin să se căsătorească cu o femeie creștină, el a ales să ducă o viață de celibat și să-i dea întreaga lui ființă lui Dumnezeu, primind calea pe care el credea că Dumnezeu i-a pregătit-o. Cu toate acestea, Sfântă Monica, fericirea ta a fost completă cu mântuirea fiului pentru care te-ai rugat cu o răbdare uimitoare. Îți mulțumim pentru toate darurile oferite Sfintei Biserici, pentru modelul tău de mamă creștină și te rugăm să primești umilele noastre laude:</p><p><br /></p><p>Bucură-te, mamă victorioasă a copiilor cu frică de Dumnezeu;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, războinică triumfătoare a înșelăciunii și stricăciunii;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, credincioasă femeie care i-ai ridicat pe cei necredincioși la Dumnezeu;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, roabă loială care ai slujit cu demnitate și smerenie;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că toți copiii tăi au fost botezați;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că toți apropiații tăi au fost ajutați;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci toate femeile au fost încurajate;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că toți creștinii sunt luminați;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ai fost credincioasă lui Dumnezeu până la sfârșitul vieții;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, putere sobră;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, răsplată bogată;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, binecuvântare îmbelșugată;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, Sfântă Monica, biruitoarea durerii prin rugăciune!</p><p><br /></p><p>Condacul 13</p><p><br /></p><p>Sfântă Monica, ai dus la bun sfârșit viața ta pământească făcând doar fapte bune și văzându-ți rugăciunile împlinite. Te-ai jertfit pentru familia ta, fiind model de mamă și soție creștină, iar apoi Dumnezeu te-a luat în Lăcașurile Cerești după botezul fiului tău Augustin. Fiind acum lângă Tronul Sfintei Treimi, roagă-te ca și când am fi toți copiii tăi pentru mântuirea sufletului nostru, iar noi te slăvim și te cinstim împreună cu Dumnezeu Iisus Hristos: Aliluia!Aliluia! Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Icos 1</p><p><br /></p><p>Sfântă Monica, ai fost o femeie căsătorită care ai trăit o viață de rugăciune ca și cum ai fost monahie, dar fiind soție și mamă; ai trăit ca și cum ai fost un înger, dar fiind o muritoare. Te-ai dăruit cu totul vieții de familie, trăind mereu cu dăruire în ciuda ispitelor, păstrându-ți credința și cerând îndurarea Tatălui Atotputernic. Ești renumită în întreaga creștinătate pentru dragostea ta neclintită față de fiul tău, Fericitul Augustin, al cărui suflet a fost salvat prin rugăciunile tale din inimă. Prin urmare, dorim să te lăudăm:</p><p><br /></p><p>Bucură-te, model de părinți atât pentru mame, cât și pentru tați;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, exemplu de rugăciune atât pentru laici, cât și pentru monahi;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, gospodină de încredere și urmașă a lui Hristos;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, îngrijitoare de nădejde și credincioasă în Evanghelie;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căutătoarea oilor îndepărtate;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, miluitoare cu bănuțul văduvei;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, crescătoare de copii admirabili;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, culegătoare de prieteni drepți;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci ți-ai trăit credința prin jertfa de sine;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci te-ai rugat lui Dumnezeu cu rugăciuni stăruitoare;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci întorci înapoi inimile celor care caută plăceri;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, căci aduci la Dumnezeu mintea gânditorilor mincinoși;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, Sfântă Monica, biruitoarea durerii prin rugăciune!</p><p><br /></p><p>Condacul 1</p><p><br /></p><p>Lăudați-L pe Dumnezeu de la munți la mări, de la Răsărit la Apus, în orașe și la țară, în catedrale și în deșert, cu inimi curate și minți rugătoare și prin cuvinte sincere care se ridică mereu de pe pământ în Rai. Lăudați-L pentru sfinții Săi minunați, pentru că astăzi o cinstim pe Sfânta Monica a Africii care a strălucit în răbdare, credință, speranță și râvnă în toate faptele ei bune. Suntem cinsitiți să o slăvim în fiecare biserică și mănăstire și în fața icoanelor din casă: Bucură-te, Sfântă Monica, biruitoarea durerii prin rugăciune!</p><p><br /></p><p>Rugăciune:</p><p><br /></p><p>O, Sfântă Monica, ne rugăm ție pentru noi înșine și pentru cei dragi, ca familia noastră și toate familiile să-L iubească pe Adevăratul Dumnezeu și să se iubească între ei. Te rugăm ca toți tații și mamele să se închine la adevărata credință în Iisus Hristos, să înțeleagă învățăturile Bisericii și să fie modele și învățători pentru copiii lor. Te rugăm, Sfântă Monica, să fii ocrotitoarea celor căsătoriți, dându-le pace și înțelepciunea duhovnicească pentru a se mântui împreună; fii sprijinitoarea femeilor care suferă în căsnicii, ajutându-le în răbdare și în pocăință; fii mama tuturor copiilor din famiiile necredincioase ca prin rugăciunile tale să se mântuiască; fii apărătoarea celor abuzați, a celor îndurerați, a celor înșelați și a celor căzuți în patima beției. Sfântă Monica, roagă-te pentru noi așa cum te-ai rugat pentru propria ta familie, pentru că ne grăbim spre tine ca sfântă mamă și mijlocitoare sfântă a noastră, și ne închinăm Sfintei Treimi, Tatălui și Fiului și sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și Preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești cea mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.</p><p><br /></p><p>Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfintei Cuvioase Monica şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!</p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-32935784685233091362023-05-04T08:02:00.002-07:002023-05-04T08:02:30.364-07:00SFÂNTA MONICA, MAMA FERICITULUI AUGUSTIN<p> SFÂNTA MONICA, MAMA FERICITULUI AUGUSTIN</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiM_16nhVckVksn9iCSRGvVxFStI49QmJlyXuXdN6K-ir9eZjNVxjpCPCAATb1gi3SI6ARJMRTrMQhg5SmukfTbgOfqNfC_qEiCpebq-6BlgSfeUdCp94sgo0Diq85-j7gmrKB1P4rJsMBEagvpE23jw2igRPOm--wmf0nhPa_pHUOKwt67yAzuSrXrJg/s702/FB_IMG_1683212172065.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="702" data-original-width="480" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiM_16nhVckVksn9iCSRGvVxFStI49QmJlyXuXdN6K-ir9eZjNVxjpCPCAATb1gi3SI6ARJMRTrMQhg5SmukfTbgOfqNfC_qEiCpebq-6BlgSfeUdCp94sgo0Diq85-j7gmrKB1P4rJsMBEagvpE23jw2igRPOm--wmf0nhPa_pHUOKwt67yAzuSrXrJg/w438-h640/FB_IMG_1683212172065.jpg" width="438" /></a></div><br /><p><br /></p><p> Sfânta Monica s-a născut în orașul african Tagaste în anul 322, din părinți creștini. Nu știm foarte multe despre tinerețile ei, pentru că cele mai multe informații ne sunt oferite de fiul ei, Fericitul Augustin, în capitolul al nouălea al Confesiunilor sale. Astfel, știm că s-a căsătorit cu Patritius, care era păgân și era angajat al statului roman. Soacra ei nu a agreat-o de la început, dar a cucerit-o prin purtarea ei plăcută. Deși soțul ei nu i-a fost credincios, nu a ridicat niciodată mâna asupra ei pentru că, spunea Sfânta Monica, ea își punea pază gurii în prezența lui. Împreună au avut trei copii: pe Augustin, pe Navigius și pe Perpetua, dar Patritius nu a îngăduit ca prunci să fie botezați.</p><p><br /></p><p> Ajuns la vârsta tinereții, Augustin trăia cu o tânără în Cartagina, având și un copil. Sfânta Monica se ruga cu credință și cu lacrimi atât pentru fiul ei, cât și pentru soțul ei, ca să primească botezul înainte de moarte. Văzându-i rugăciunile și lacrimile vărsate pentru fiul lor, Augustin, soțul ei s-a convertit. Augustin a continuat, însă, să ducă o viață departe de Hristos. Pe când se afla în Cartagina, Augustin a fost captat de învățătura ereticilor maniheiști. Mama sa s-a tulburat foarte mult și a încercat să-l convingă prin toate mijloacele că nu face ceea ce este bine, dar a avut un vis în care i se spunea să fie răbdătoare și caldă cu fiul ei. Augustin, desigur, nu i-a ascultat argumentele, rămânând în înșelarea maniheană vreme de nouă ani. În tot acest timp, Sfânta Monica nu a încetat să nădăjduiască pentru fiul ei.</p><p><br /></p><p> A apelat la ajutorul unui episcop care fusese și el în tinerețe maniheist, în speranța că acela îl va putea convinge pe Augustin. Însă episcopul i-a spus că tânărul încă este fascinat de noutatea învățăturilor sectei, dar a încurajat-o, zicându-i: „Du-te pe calea ta și Domnul să te binecuvânteze, pentru că nu este cu putință ca fiul atâtor lacrimi să se piardă”.</p><p><br /></p><p> Mai târziu, pe când Augustin se afla la Mediolanum (Milano), l-a cunoscut pe Sfântul Ambrozie și a fost cucerit de cuvântul lui. Sfântul Ambrozie, ajungând să o cunoască pe Sfânta Monica, avea o mare prețuire pentru ea. După ce s-a botezat, Augustin și mama sa Monica s-au hotărât să se reîntoarcă în Africa. Pe drum, în orașul Ostia de lângă Roma, Sfânta Monica a adormit întru Domnul, la vârsta de 56 de ani. A fost înmormântată la Ostia, iar în veacul al șaselea osemintele ei au fost mutate în cripta unei biserici, iar în secolul al XV-lea au fost duse la Roma. În Apus, Sfânta Monica este considerată protectoarea soțiilor și mamelor ale căror soți și fii au apucat-o pe calea pierzării.</p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-28033623496728679922023-05-03T07:56:00.002-07:002023-05-03T07:56:47.875-07:00Viața Sfântului Cuvios Irodion de la Lainici<p> Viața Sfântului Cuvios Irodion de la Lainici</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhm8rys3N3HcFNMqUjobJJMuAkOLamyFvaP977VhZcLLlwlim1tPjzrLHJ6wIWX3IAwQj4pk72jO_S-ROrQ6hJI6AIOpAyzIh7dKnwsnXRiOhyn6y0FUVZD5xsRp_YDmc2Xmcfkwyrnou10sEpOZQRebu1lwxjO1IDk9WQKAUjlUDOX0ELaEcWS0uqgVw/s611/IMG-20230503-WA0057.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="611" data-original-width="400" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhm8rys3N3HcFNMqUjobJJMuAkOLamyFvaP977VhZcLLlwlim1tPjzrLHJ6wIWX3IAwQj4pk72jO_S-ROrQ6hJI6AIOpAyzIh7dKnwsnXRiOhyn6y0FUVZD5xsRp_YDmc2Xmcfkwyrnou10sEpOZQRebu1lwxjO1IDk9WQKAUjlUDOX0ELaEcWS0uqgVw/w418-h640/IMG-20230503-WA0057.jpg" width="418" /></a></div><p>S-a născut în 1821 la București primind numele la botez de Ioan. Pe la vârsta de 20 de ani intră ca viețuitor la Mănăstirea Cernica, atras fiind de viața isihastă ce se trăia aici, sub oblăduirea starețului Calinic. În 1846 este tuns în monahism, primind numele de Irodion. Odată tuns în monahism, tânărul monah Irodion conștientizează marea vocație la care a fost chemat adăugând nevoință peste nevoință. Era foarte iubitor de frați, nu discredita pe nimeni niciodată, se ferea de orice vorbire de rău, postea foarte mult, dormea doar 3-4 ceasuri pe noapte și făcea sute de metanii pe zi. Prin aceste nevoințe devine foarte iubit de toata obștea, impunând mult respect și apreciere chiar și față de starețul său.</p><p><br /></p><p>În septembrie 1850 starețul său Calinic este hirotonit episcop la Râmnicu Vâlcea unde și-a luat cu el mai mulți ucenici pentru a-i fi spre ajutor în refacerea episcopiei amintite ce era într-o vizibilă decădere.</p><p><br /></p><p>Printre ucenicii luați este și monahul Irodion pe care-l va detașa pe la sfârșitul anului 1851 la Schitul Lainici de pe Valea Jiului și pe care-l va hirotoni în diacon și apoi în preot în anul 1853, numindu-l ecleziarh. Iar în 1854 îl numește stareț la schitul Lainici. Între 1854-1900 starețul Irodion a păstorit 41 de ani acest schit cu mici intermitențe. A fost cel mai longeviv stareț al schitului Lainici din toate timpurile.</p><p><br /></p><p>După moartea duhovnicului său, Sfântul Calinic, episcopul, își ia ca duhovnic pe ucenicul său Irodion, starețul de la Lainici. Astfel ucenicul îi devine duhovnic avei. Nu după mult timp, cucerindu-se de evlavia sa, Sfântul Calinic îl va numi „Luceafărul de la Lainici”. Simțea o mare ușurare, avea o aleasă încredere și deosebită apreciere la adresa starețului Irodion.</p><p><br /></p><p>Venea foarte des la Lainici Sfântul Calinic la povață și spovadă. Se cunoaște faptul că spre sfarșitul vieții avea la sufletul său acea triadă de mănăstiri – Cernica, Frăsinei și Lainici, la care ținea foarte mult și pe care le susținea în rugăciunile sale.</p><p><br /></p><p>Cuviosul Irodion, ca toți marii sfinți, a avut foarte multe ispite din partea confraților săi, dar el, formându-se în duhul isihast cernican, le biruia cu smerenie și cu răbdare. Cu cât înainta în virtute, cu atât i se înmulțeau ispitele, călindu-se în ele precum aurul în foc. Acesta fiind paradoxul sfințeniei – suferința.</p><p><br /></p><p>Foarte repede își duce faima atât în Oltenia cât și dincolo de Carpați, în Transilvania Imperiului Austo-Ungar. Devenise făcător de minuni din viață. Avea puterea de a alunga duhurile necurate din oameni, îi radiografia la prima vedere, spunându-le păcatele lor și cele ale înaintașilor lor.</p><p><br /></p><p>La un moment dat îi aduce îi aduce în dar, o femeie ce locuia în acești munți, un vas cu lapte. Cuviosul îi refuză categoric vasul cu lapte spunându-i ca nu-l primește deoarece nu-i de la capra ei.</p><p><br /></p><p>Ba nu, părinte, de la capra mea este. L-am muls acum, este proaspăt.</p><p><br /></p><p>Nu, femeie, nu-l primesc pentru că nu mai este cu adevărat de la capra ta. Aseară ai dat-o diavolului și foarte des ai acest obicei rău. De aceea pentru ca ai dat diavolului capra, laptele nu mai este al ei, ci al diavolului. Te rog iartă-mă, dar nu-l primesc!</p><p><br /></p><p>Vădită femeia fiind de păcat s-a întors acasă cu laptele cerându-și iertare și făgăduindu-i că nu va mai drăcui niciodată.</p><p><br /></p><p>Deci observăm cum starețul Irodion era văzător cu duhul. Foarte multă lume se vindeca și afla alinare de la el.</p><p><br /></p><p>Pe 3 mai 1900 Cuviosul Irodion se mută la Domnul. La 7 ani de la mutarea sa la Domnul, starețul Teodosie Popescu, la insistențele ucenicului Cuviosului Irodion – ieromonahul Iulian Draghicioiu, cere epsicopului Râmnicului blagoslovenia pentru a-l dezgropa. Aceasta fiind o foarte veche tradiție monahală, care se păstrează mai ales în Muntele Athos până azi ca la 7 ani de la moartea monahului se dezgroapă și i se face din nou slujba înmormântării.</p><p><br /></p><p>Așa s-a petrecut și cu trupul Cuviosului Irodion. Este dezgropat, însă cu toții au rămas surprinși deoarece trupul era întreg și neputrezit. Au raportat episcopului faptul acesta, la care episcopul ar fi exclamat: „Aista mi-ai fost, Irodioane” (adica chiar așa sfânt cu adevărat mi-ai fost, Irodioane).</p><p><br /></p><p>Însă, i-au făcut slujba înmormântării și l-au pus în mormânt, deoarece Lainiciul nu avea osuar sau gropniță, cum aveau alte mănăstiri mai mari, pentru a fi puse acolo. Cuviosul Irodion fiind în viață, a profețit că la câțiva ani de la mutarea sa la Domnul Lainiciul va fi pustiit. Ceea ce s-a și întâmplat în Primul Război Mondial. „Fiii mei, să știți că puțin după ducerea mea, schitul acesta va rămâne mulți ani pustiu. Voi, însă, îngropați trupul și nu uitați legămintele călugărești ce le-ați dat lui Hristos”</p><p>( Patericul românesc, pag. 472, Ioanichie Bălan).</p><p><br /></p><p>În acest război mondial ucenicul cuviosului Irodion, ieromonahul Iulian Drăghicioiu este luat prizonier de către armatele germane, deportat în Germania, unde a și murit în lagăr ca martir. Fotografia părintelui Iulian ne-a fost dăruită în anul 2008 de către o strănepoată de-a dumnealui, socotind această descoperire ca o mare taină ce se vrea deslușită.</p><p><br /></p><p>La mormântul Părintelui Irodion se făceau minuni, se vindecau demonizații și se alungau duhurile necurate. Veneau oamenii atât din Regat cât și din Transilvania să-și aline durerile și suferințele la mormântul Cuviosului Irodion, unde se și întâmplau.</p><p><br /></p><p>În 1929 este numit stareț la Lainici părintele Visarion Toia împreună cu un grup de 6 monahi de la Frăsinei. Printre monahii veniți cu Părintele Visarion erau Calinic Cărăvan, următorul stareț isihast 1952-1975, Părintele Nicodim Sachelarie, Gherontie Ghenoiu și alții.</p><p><br /></p><p>La mormântul Cuviosului Irodion făcându-se multe minuni, vrăjmașul diavol sub masca evlaviei a îndemnat pe diverse persoane (probabil și monahale) să dezgroape mormântul și să sustragă părticele din moaștele cuviosului. De aceea părintele Visarion găsind această situație ingrată, a dezgropat pentru a doua oară moaștele prin anii 1930 (prima fiind în 1907). Am putea numi aceasta ca o a doua aflare a moaștelor Cuviosului Irodion. A pus moaștele într-un alt sicriu mai mic și le-a îngropat la o adâncime de 2,5 metri. La fundul gropii de 2 metri adâncime a săpat altă gropniță mai mică de 1,2/0,7 metri, a pus sfintele moaște în acel sicriu mai mic, le-a îngropat, a pus pământ normal peste ele iar la adâncimea normală a unei gropi de 1,8 – 2 metri a presărat alte oseminte de la alt părinte pentru a deruta pe toți potențialii viitori căutători de sfinte moaște. Toate acestea le-a făcut foarte tainic. Nu știm dacă următorul stareț Calinic Cărăvan a știut această taină. Cert este că celălalt stareț de după părintele Calinic, părintele Caliopie 1975 – 1985 a făcut săpături ca să dezgroape sfintele moaște prin 1985. A săpat la 2 metri adâncimea unei gropi normale, a găsit acele oase puse la derută, a astupat groapa și a închis subiectul.</p><p><br /></p><p>După 1990, cei care au rămas au fost învinuiți, acuzați de diferite persoane evlavioase că nu vor să dezgroape sfintele moaște. Se știa că s-a încercat de către Părintele Caliopie în 1983 dar nu se putea spune deoarece s-ar fi produs confuzie și necredință. S-au răbdat toate acele insulte și s-a așteptat momentul.</p><p><br /></p><p>Mitropoliții Olteniei de după 1990; Î.P.S. Nestor si Î.P.S. Teofan au dorit să canonizeze pe Cuviosul Irodion cercetându-i viața plină de sfințenie, însă probabil nu se împlinise numărul de rugăciuni.</p><p><br /></p><p>Noul mitropolit al Olteniei Î.P.S. Irineu având evlavie specială la Sfântul Calinic și implicit la duhovnicul său Cuviosul Irodion a purces la demararea procesului de canonizare (cercetare istorică și dezgroparea mormântului).</p><p><br /></p><p>În ajunul Sfântului Calinic, pe 10 aprilie 2009, cu post de câteva zile și cu rugaciune asiduă, însuși mitropolitul Irineu împreună cu obștea mănăstirii au participat la dezgropare. Ajungând la 2 metri adâncime s-a dat de acele oseminte străine.</p><p><br /></p><p>A fost un examen foarte greu, îi cuprinsese pe toți deznădejdea că nu s-a găsit ceea ce se căuta. Î.P.S. Mitropolit a poruncit să se sape în continuarea mormântului, cu toate că era iarbă, însă spre surprinderea tuturor s-a dat de un schelet întreg. Inițial s-a crezut că acesta este dar deznădejde. Era alt viețuitor, așa cum scria pe cărămida de sub cap: „Mitrofan schimonahul 1864”.</p><p><br /></p><p>Î.P.S. Mitropolit Irineu a poruncit să se sape în partea opusă la celălalt capăt al mormântului. La 2 metri adâncime s-a dat de alte oseminte mai vechi la care se pare că se mai umblase.</p><p><br /></p><p>Deznădejde și dezamăgire i-a cuprins pe toți. Deja se săpaseră 3 morminte la rând unul în capul celuilalt. Se făcuseră o groapă imensă de 6 metri lungime, 2 metri adâncime și 1,5 metri lățime. Toți se rugau cum puteau și cum știau. Se pare că se năruia orice speranță. La fundul gropii centrale era pământul mai moale, s-a început evacuarea lui și spre surprindere, se întrezărea conturul unei alte gropi mai mici. Au inceput să apară semne. S-a găsit la 2,1 metri adâncime un toc de bocanc după care au început să apară cuie ce erau aproape descompuse de rugină.</p><p><br /></p><p>Primul impact vizual pozitiv a fost în momentul când a apărut prima parte din sfintele moaște. Aveau o culoare maronie-portocalie. În al doilea rând erau nefirești de ușoare, ca un pai, ca o hârtie. Iar în al treilea rând au început să emane un miros plăcut.</p><p><br /></p><p>În cele din urmă s-a găsit și cărămida cuviosului Irodion ce i-a fost pusă sub cap.</p><p><br /></p><p>Astfel s-a descoperit marea comoară ascunsă intenționat a doua oară prin anii 1930 la 2,5 metri adâncime. S-a descoperit în parte marea taină a Luceafărului de la Lainici. După 109 ani Sfântul Irodion se lasă a fi descoperit pentru a treia oară. O putem numi a treia aflare a moaștelor Sfântului Irodion de pe data de 10 aprilie 2009. De data aceasta au fost puse într-o raclă la închinare în biserică spre folosul duhovnicesc al tuturor doritorilor și al cinstitorilor sfinților din ceruri.</p><p><br /></p><p>Sfântul Calinic l-a numit pe cuviosul Irodion “Luceafărul de la Lainici” deoarece cu adevărat a fost un mare luceafăr, un mare luminător și rugător. Sfântul Irodion este ultima verigă a lanțului neo isihast românesc din sec. XIX.</p><p><br /></p><p>Neo isihasmul românesc începe la sfârșitul secolului al XVIII-lea prin Vasile de la Poiana Mărului, Sfântul Paisie Velicikovschi Starețul de la Neamț, Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica, Sfântul Grigorie Dascălul, Sfântul Calinic de la Cernica și continuă cu Sfântul Cuvios Irodion, Starețul de la Lainici.</p><p><br /></p><p>Îi multumim Sfântului Prea Cuviosului Părintelui nostru Irodion pentru că a acceptat a fi dezgropat de nevredniciile noastre și-l rugăm fierbinte să mijlocească și pentru noi înaintea Prea Sfintei Treimi. Amin!</p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-30961126289722316552023-05-03T07:50:00.002-07:002023-05-03T07:50:54.129-07:00Pătimirea Sfântului Mucenic Timotei citețul și a soției lui, Mavra<p> </p><p>Pătimirea Sfântului Mucenic Timotei citețul și a soției lui, Mavra</p><p>3 mai</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCWXdUlISiBv6iVFXM7m4JrrI_P1QinYaqTC0Z3xwbE90AxNorAEnEy8V97cpp9AYE6YU6EE6Xoi8i2pK5QS7kywdOy-t2pZ1aDe5ttJ5OzAZyFIyi3AR_4rpvXgLYpDz2hvyvNzfajsP8xYnWHDsZSbB1CU0ejGaJkUHyScAhEk4lgvVPRv1zTX1X5g/s974/FB_IMG_1683120755680.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="974" data-original-width="720" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCWXdUlISiBv6iVFXM7m4JrrI_P1QinYaqTC0Z3xwbE90AxNorAEnEy8V97cpp9AYE6YU6EE6Xoi8i2pK5QS7kywdOy-t2pZ1aDe5ttJ5OzAZyFIyi3AR_4rpvXgLYpDz2hvyvNzfajsP8xYnWHDsZSbB1CU0ejGaJkUHyScAhEk4lgvVPRv1zTX1X5g/w474-h640/FB_IMG_1683120755680.jpg" width="474" /></a></div><p>În vremea persecuțiilor, creștinii erau căutați spre muncire și aduși spre cercetare la Arian, ighemonul din Tebaida, pus de Dioclețian păgânul, împăratul Romei. Atunci au adus la acela pe un bărbat cu numele Timotei, cititor bisericesc, din satul Pirapei, tânăr de ani, care, nu de mult, se însoțise cu o fecioară, anume Mavra, iar după douăzeci de zile de la nuntă a fost prins de păgâni, fiind creștin.</p><p><br /></p><p>Văzându-l ighemonul Arian, l-a întrebat: "Cine ești tu? Și din ce rânduială faci parte?" Iar Timotei a răspuns: "Sunt creștin, citeț al Bisericii lui Dumnezeu". Zis-a ighemonul către dânsul: "Oare numai tu singur nu ai auzit porunca împărătească care poruncește că tot cel ce nu aduce jertfă zeilor va pieri rău?"</p><p><br /></p><p>A răspuns Timotei: "Duhul lui Iisus Hristos petrece în mine; pentru aceea nu voi aduce jertfe zeilor voștri!" Zis-a ighemonul: "Dă-mi mie cărțile tale, ca să înțeleg puterea lor!" Răspuns-a Timotei: "Nebunule și necunoscătorule desăvârșit; cine din oameni cândva își dă la moarte pe fiii săi? Oare nu știi că acele cărți scrise de mine sunt fiii mei și, când citesc cărțile acelea pentru Dumnezeu, îngerii Lui stau împrejurul meu?" Zis-a ighemonul: "Nici zeilor nu jertfești, nici cărțile nu voiești să-mi arăți, deci, vezi să nu-ți fie spre pedeapsă o îndrăzneală ca aceasta". Sfântul Timotei a răspuns: "Nu vreau a jertfi și nici cărțile nu vreau a le arăta păgânilor, pentru că sunt creștin!"</p><p><br /></p><p>Atunci ighemonul, mâniindu-se, a poruncit să aducă două fiare ascuțite în chip de țepi, înroșite în foc și să le bage în amândouă urechile mucenicului. Și îndată, din acea durere cumplită, i-au curs amândouă luminile ochilor. Și i-au zis slujitorii mucenicului: "Iată, de vreme ce nu voiești să jertfești, ți-ai pierdut ochii!" Răspuns-a Sfântul Timotei: "Ochii trupului meu, care au văzut multe lucruri necuviincioase, au pătimit acum orbirea aceasta, iar cu ochii mântuirii, Domnul meu Iisus Hristos îmi luminează sufletul!"</p><p><br /></p><p>Auzind ighemonul acestea, a poruncit ca, legându-i mâinile înapoi, să-i bage un lemn între dinți; apoi să-l spânzure cu capul în jos, legându-i o piatră grea de grumaji. Când slujitorii începeau să-i facă aceasta, mucenicul căutând spre cer, a zis: "Este Dumnezeu în cer și este puternic să mă izbăvească pe mine din aceste munci". Grele au fost muncile Sfântului Timotei! Iar slujitorii sfătuiau pe ighemon ca, prin milă, mai vârtos decât prin muncire, să se sârguiască a-l pleca spre voia sa. Și i-au spus lui că Timotei este mire, deoarece nu are mai mult de douăzeci de zile de când a făcut nunta, și mireasa lui este foarte tânără. Îndată, ighemonul a poruncit să o aducă și pe ea înaintea sa și a zis către dânsa: "Cum îți este numele?" Ea a răspuns: "Mă numesc Mavra".</p><p><br /></p><p>Zis-a ighemonul: "Mi-e jale de nenorocirea ta, că ești tânără și vei rămâne văduvă. Deci, îți poruncesc să te împodobești cu podoabe frumoase, să-ți împletești părul, să te îmbraci cu haine alese și, mergând la bărbatul tău, să-l sfătuiești să aducă jertfă zeilor, ca să nu fii cu adevărat văduvă așa de tânără. Iar dacă îl vei îndupleca, vei lua de la noi multe daruri, aur și argint". Deci, Mavra a făcut precum i-a poruncit ighemonul. S-a înfrumusețat cu podoabele și cu hainele sale și, mergând la bărbatul său, l-a rugat mult să facă după voia ighemonului și să se izbăvească pe sine de niște munci ca acestea. Iar el nu putea să-i răspundă, având căluș băgat în gură, care, ținându-i-o deschisă, nu putea să o împreune și să grăiască ceva. Întorcându-se Mavra la ighemon, l-a rugat să poruncească să ia călușul din gura mucenicului, ca să poată vorbi cu dânsa. Și îndată a poruncit ighemonul ca să-i scoată acel căluș.</p><p><br /></p><p>Mergând Mavra la Sfântul Timotei, a stat aproape de el. Dar, mirosind mucenicul miros din hainele Mavrei, fiind stropite cu aromate mirositoare, a strigat: "Unde este tatăl meu, preotul Picolpos?" Iar tatăl lui, care stătea nu departe între popor și privea la pătimirea fiului său, s-a apropiat de dânsul și a zis: "Ce voiești, fericitul meu fiu?" Răspuns-a Timotei: "Te rog pe tine, tată, să faci un lucru bun, adică, luând oarecare petic, să-mi acoperi fața ca să nu simt mirosurile cele vătămătoare de suflet, care ies din hainele femeiești, pentru că acest miros este moarte, ce duce pe oameni la pierzare și le gătește gheena. Aceste mirosuri de arome sunt ale poftei ajutătoare diavolului, vrăjmașe sfinților și urâciune drepților".</p><p><br /></p><p>După ce a tăcut Sfântul, Mavra a zis către dânsul: "Iubite Timotei, pentru ce mă defăimezi așa pe mine, care mai înainte nu te-am supărat cu nimic pe tine? Abia sunt douăzeci de zile de când ne-am luat și încă nu-mi știi obiceiurile mele, nici eu n-am cunoscut toate locurile casei tale. Atât de departe sunt de prihana cea părută, încât n-am schimbat cu altcineva vreun cuvânt și nici la masă cu cineva n-am stat, iar acum plâng, văzându-te pe tine în munci, și mă doare inima pentru tine. Fiind nevinovat, pătimești unele ca acestea, iar aceste pătimiri ale tale rănesc cu durere sufletul meu, că mă lași văduvă așa de tânără. Au doară te-ai îndatorat mult și, neavând cu ce să te răscumperi de datorie, de bunăvoie te-ai dat la moarte, supărându-te de datornici? Dacă este așa, să vindem hainele noastre cele de mare preț și să plătim acea datorie. Iar dacă pentru dajdia poporului ești ținut în această primejdie și nu ai cu ce plăti, iată, înaintea ta sunt toate podoabele mele de nuntă, aurul și îmbrăcămintea de mireasă, vinde-le și să plătești dajdia împărătească".</p><p><br /></p><p>După niște cuvinte ca acestea ale ei, a zis Sfântul Timotei către dânsa: "Mavro, sora mea, când te-am văzut pe tine cu ochii cei sufletești ieșind din casă, am văzut pe diavolul mergând la dreapta ta și avea în mână o cheie cu care întorcea inima ta înapoi la lume". Zis-a Mavra: "Fratele meu, Timotei, eu pe tine te caut și după aceasta, când te voi căuta, unde te voi afla? Și dacă va veni sâmbăta sau duminica, cine va citi cărțile tale?"</p><p><br /></p><p>A zis Sfântul Timotei către dânsa: "O, Mavro, lasă cele de puțină vreme și deșarte ale acestei lumi și vino împreună cu mine la această frumoasă nevoință, pentru care ne vom învrednici să luăm cununi de la Mântuitorul nostru Dumnezeu și El ne va ierta toate păcatele noastre, ale celor ce de bunăvoie ne dăm la moarte pentru Dânsul". Mavra a zis: "Când veneam la tine, inima mea era plină de lumească împătimire; iar după ce ai început a vorbi cu mine, Duhul lui Dumnezeu a intrat în mine! Deci, să știi, o, preaiubitul meu frate, că și eu tot pe acelea le doresc, pe care tu le-ai iubit!" Grăit-a către dânsa Sfântul Timotei: "Dacă grăiești adevărul, du-te de ceartă pe ighemon pentru păgânătatea lui". Iar Mavra a răspuns: "Mă tem, fratele meu, ca nu cumva să mă înfricoșez, văzând mulțimea muncilor și pe ighemon mâniindu-se și nu voi putea suferi, fiind prea tânără numai de șaptesprezece ani". Zis-a către dânsa Sfântul Timotei: "Nădăjduiește spre Domnul nostru Iisus Hristos și-ți vor fi muncile ca untdelemnul vărsat pe trupul tău și ca un duh de rouă în oasele tale, ușurându-ți toate durerile!"</p><p><br /></p><p>După aceea a început mucenicul a se ruga lui Dumnezeu pentru dânsa, astfel: "Dumnezeule al tuturor darurilor celor bune, Cel ce ai dat ajutor în foc celor trei tineri și ai izbăvit pe Daniil din gurile leilor, proorocului prin prooroc i-ai trimis hrană, ai întărit pe Avacum în ducerea prânzului; și nu numai în robie ai ajutat, ci și în groapa leilor și în cuptorul cel de foc ai mântuit pe cei ce nădăjduiesc spre Tine, în mărturia iubirii Tale de oameni, prin care din cei robiți ai făcut prooroci și mucenici; caută, Doamne, și acum spre roaba Ta, Mavra, Cela ce ne-ai împreunat pe noi în însoțire, fă-ne nedespărțiți pe noi în această nevoință și să nu fim deosebiți din ceata sfinților Tăi mucenici. Ci ne dă nouă, ca pentru Tine să suferim muncile și moartea cu bărbăție și să se rușineze potrivnicii, neputând a ne despărți pe noi de la întocmirea cea cu un suflet, pe care o avem în Hristos Dumnezeul nostru, Căruia, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, I se cuvine slava în veci. Amin".</p><p><br /></p><p>Așa rugându-se Sfântul Timotei lui Dumnezeu pentru soția sa, Mavra, îndată fericita, pornindu-se cu Duhul Sfânt, a mers la ighemon și, stând înaintea lui, a zis: "O, necuratule ighemon, argint și aur te-ai făgăduit să-mi dai, vrând să pogori sufletul meu în pierzare, pentru că nimic mai mult nu dorește inima ta, fără numai suflete omenești, cărora, dăruindu-le aur, vrei să le omori; dar cu amăgirile tale nu mă vei birui pe mine, căci, îmbrăcându-mă în armele Domnului meu Iisus Hristos, am stat înaintea ta". Iar ighemonul Arian a zis către ai săi: "Oare nu v-am spus mai dinainte de Timotei că este vrăjitor? Iată, a fermecat și pe femeia sa, ca împreună cu dânsa, să ni se împotrivească nouă".</p><p><br /></p><p>Apoi a zis către Mavra: "Oare și tu ți-ai ales mai bine moartea decât viața? Caută de vezi că te lipsești de această dulce viață prin muncile cele amare; au doară, văzând mai înainte moartea bărbatului tău, gândindu-te la văduvia ta, ți-ai ales să mori împreună cu dânsul? Nu te tulbura că vei fi văduvă, că te voi mărita cu un sutaș din cei mai bogați ai mei, ca să te desfătezi cu dânsul din dulceața vieții acesteia și să te veselești având bărbat de neam bun ca cel dintâi". Răspuns-a fericita Mavra: "De toate deșertăciunile lumești lepădându-mă, n-am trebuință de sutașul tău! Și îți spun adevărul, că m-am însoțit cu Mirele ceresc Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, spre Care nădăjduiesc fără îndoială. Iată, cu inimă vitează am stat înaintea ta, netemându-mă de nedreapta ta judecată!"</p><p><br /></p><p>Mâniindu-se ighemonul, a poruncit să-i smulgă tot părul capului ei. Apoi a zis: "Iată, părul tău este smuls; deci, te sfătuiesc să jertfești zeilor, pentru ca să nu mai suferi și alte munci grele ce te așteaptă". Răspuns-a Mavra: "O, ighemoane, acum știu că Hristos al meu m-a primit, nepomenindu-mi păcatul cel din neștiință; că, ascultându-ți sfatul tău cel viclean, mi-am împodobit părul spre amăgirea fericitului meu bărbat. Bine ai făcut, smulgându-mi părul acesta, că prin smulgerea lui s-a ridicat acel mare păcat de la mine, ca să nu fiu eu, cu podoaba părului, sminteală poporului ce stă împrejur și se uită la această priveliște".</p><p><br /></p><p>Auzind ighemonul acest răspuns al ei, s-a mâniat și a poruncit să-i taie degetele de la mâini și să le arunce departe. Iar Sfânta Mavra a zis: "Și cu aceasta îmi faci un bine, luându-mi degetele, cu care puneam asupra-mi înșelătoarele împodobiri. Să știi dar, că nu cunoști acelea ce mi le faci mie; căci, iată, un al doilea păcat al meu ai făcut a se lua de la mine prin tăierea degetelor; drept aceea cu veselie stau înaintea ta, fiind gata la toate muncile poruncite de tine". Ighemonul se mira de acea răbdare a ei. Iar presbiterul, tatăl lui Timotei, stând acolo în priveliștea poporului aproape de Mavra și, privind la nevoința ei, a zis încet către dânsa: "O, Mavro, buna mea fiică, cum ai răbdat tăierea degetelor tale?" Răspuns-a lui Sfânta Mavra: "Părinte, precum vezi pe un om într-o grădină smulgând din rădăcină verdețurile și lepădându-le, tot astfel și eu priveam spre tăierea și lepădarea degetelor mele și nu simțeam nici o durere".</p><p><br /></p><p>Arian ighemonul a poruncit apoi la doisprezece ostași, să umple o căldare mare cu apă, să o fiarbă și să arunce în ea pe Sfânta Mavra. După ce a fiert destul apa, încât clocotea ca un tunet, a aruncat în ea pe sfânta care a stat în mijloc nevătămată. Și grăia către ighemon: "Iarăși îți mulțumesc, că ai poruncit să mă spăl și să mă curăț de păcatele mele cele făcute în lume, ca prin inimă curată să mă apropii de Dumnezeul meu și să primesc cununa vieții. Pentru că cele ce le pătimesc de la tine, îmi sunt mântuire la Hristos Domnul meu. Însă bine ai gândit să mă arunci în această căldare, nefiind încă fiartă, pentru că apa din ea este foarte rece, și nu simt căldură, precum nici pe celelalte munci nu le-am simțit".</p><p><br /></p><p>Mâniindu-se ighemonul foarte, a început a se gândi că ostașii, având milă de femeia aceea, au vărsat afară apa fiartă și au turnat în locul ei apă rece, vrând ca astfel să păzească pe Mavra vie, ca s-o aibă spre pofta lor trupească. Deci, sărind de pe scaunul său, a alergat la căldare, vrând să știe dacă era cu adevărat rece apa din căldare. Și, apropiindu-se, a zis către sfântă: "Toarnă-mi puțină apă pe mâini, ca să știu dacă este rece!" Sfânta i-a zis: "Ea este atât de rece, încât nici căldura ei n-o simt. Iar de nu ai cu ce să înfierbânți mai mult căldarea, apoi trimite la tatăl meu, care-ți va da un braț de lemne, ca să aprinzi focul sub căldare, căci este lucrător de lemn". Iar acestea le zicea sfânta, ocărând pe ighemon. Deci, i-a turnat pe mâini apă fiartă din căldare și, îndată, de fierbințeala cea mare, atât i s-au ars mâinile, încât și pielea i s-a zbârcit, răcnind foarte tare de durere și cu mirare a strigat, zicând: "Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul Mavrei, că nu este altul afară de Acela, în Care se slăvește aceasta".</p><p><br /></p><p>Acestea zicând, a poruncit să elibereze pe sfânta. Dar mai înainte ca ea să fie liberă de judecată și de muncă, diavolul iarăși a intrat în inima ighemonului și-l îndemna să se împotrivească aceleia care, cu curată știință, avea credința cea bună către Dumnezeu. Deci, chemând pe muceniță, i-a zis: "Încetează, Mavro, să nădăjduiești spre Hristos și jertfește zeilor". Sfânta a răspuns: "Nu voi jertfi idolilor, pentru că am pe Domnul, Cel ce mă apără pe mine". Zis-a ighemonul: "Gura ta o voi umple cu cărbuni aprinși, de nu vei jertfi". Sfânta a răspuns: "Nu înțelegi că cele ce le faci în nebunia ta, poruncind să-mi umple gura cu cărbuni aprinși, mă curățesc cu totul de păcatele cele făcute cu limba și cu gura? Că și Domnul meu, când lui Isaia proorocul i-a arătat slava Sa și l-a făcut pe el să poată auzi cântările îngerești, fiindcă era încă în păcate, vrând să-l curățească, a trimis la el pe unul din serafimi, având în mâini un cărbune aprins, pe care îl luase cu cleștele din altar și a atins cu cărbunele buzele proorocului, zicând: Iată, s-a atins acesta de buzele tale și va șterge fărădelegile tale, iar păcatele tale le va curăți! Și dacă proorocul cu un cărbune a câștigat iertare de păcate, apoi, mă rog ție ca nu numai gura mea s-o umpli de cărbuni aprinși, ci și fața, capul și peste tot trupul să pui cărbuni aprinși și să-l arzi, ca să fiu bună mirosire a lui Hristos. Și Dumnezeu, Care a curățit altădată păcatele proorocului acela, să le curățească și pe ale mele".</p><p><br /></p><p>Niște cuvinte ca acestea auzindu-le ighemonul, s-a înspăimântat și totodată s-a aprins de mânie și a poruncit să aducă o făclie plină de pucioasă și de smoală, ca să ardă pe mucenița. Iar poporul care stătea împrejur, a strigat cu glas mare către ighemon, zicând: "Până când vei scorni munciri noi asupra acestei tinere fecioare? Încetează de acum să te mânii, ighemoane, căci ne mirăm foarte de răbdarea ei". Iar Sfânta Mavra, întorcându-se către popor, a zis: "Fiecare din voi să-și caute de lucrurile sale: bărbații să se îngrijească de lucrurile cele bărbătești, iar femeile să facă lucrurile lor cu curăție și cu blândețe. Iar pentru mine nimeni să nu se îngrijească, pentru că eu n-am trebuință de nici un sprijin sau ajutor de la voi, căci Dumnezeu, spre Care nădăjduiesc, este sprijinitorul meu".</p><p><br /></p><p>Astfel grăind sfânta, ighemonul a poruncit să-i ardă trupul ei cu acea făclie. Iar Sfânta, căutând spre făclie, a zis către ighemon astfel: "Ca și cum n-ai fi ispitit cu cele dintâi munci și acum ți se pare că mă vei înfricoșa cu această proastă făclie? Au doară nu era mai mare și mai înfricoșată căldarea care fierbea, în care am fost afundată toată și nu m-am vătămat, ca și cum ar fi fost apă rece? Tu singur ești martorul meu, când ți s-au opărit mâinile tale, iar eu nu m-am vătămat câtuși de puțin, și acum să mă tem de o făclie ca aceasta? De voiești, o, ighemoane, apoi un cuptor întreg să aprinzi și să mă arunci în el, și atunci vei vedea puterea Hristosului meu, a Cărui roabă sunt; pentru că nu mă va lăsa Dumnezeul meu, Care m-a chemat la nevoința aceasta, prin fericitul meu bărbat, Timotei, iar făclia pe care o apropii de trupul meu, este ca o rouă, care se coboară de dimineață din cer pe pământ și face să odrăslească pomii și să aducă roade".</p><p><br /></p><p>Ighemonul, fiind biruit de răspunsurile Sfintei Mucenițe, arătate chiar prin fapte, și, neputând să afle munci mai grele asupra ei, s-a mâhnit foarte. Deci, a poruncit ca pe amândoi, pe Timotei și pe Mavra să-i răstignească pe cruci, punându-i pe ei drept, unul în fața celuilalt. Iar când se duceau la răstignire, i-a întâmpinat pe ei maica Mavrei și, apucând pe fiică, a strigat, zicând: "Fiica mea, Mavra, oare astfel lași pe maica ta, care te caută pe tine? Cine va purta podoabele tale? Ale cui vor fi hainele cele de mult preț, argintul și aurul, dacă tu, fiica mea, nu vei fi între vii?" Răspuns-a Sfânta Mavra către maica sa, zicând: "Aurul și argintul piere, hainele le mănâncă moliile și frumusețea feței celei tinere cu vremea îmbătrânește și se veștejește, iar cununa lui Iisus Hristos este nestricăcioasă în veci".</p><p><br /></p><p>Maica sa nu putea să răspundă ceva împotriva cuvintelor sfintei. Iar mucenița, smulgându-se din mâinile maicii sale, a mers spre cruce, zicând către ea: "Pentru ce mă tragi pe mine de la Cruce, nelăsându-mă să mă îndulcesc mai degrabă de Domnul meu, în asemănarea morții Lui?" Atunci ostașii i-au răstignit pe ei, punându-i cu fața unul spre altul. Și au petrecut pe cruce nouă zile și nouă nopți, mângâindu-se și sfătuindu-se unul pe altul. Sfântul Timotei învăța pe soția sa până seara, iar Mavra sfătuia pe împreună pătimitorul său până dimineața.</p><p><br /></p><p>Și a zis fericita Mavra către Sfântul Timotei: "Să nu ne dăm la somn, ca nu cumva, venind Domnul nostru, să ne afle pe noi dormind și să se mânie asupra noastră. Căci, omul în casă, nedormind, lumânarea care arde gonește năvălirea tâlharilor; iar stingând lumânarea, tâlharul cu înlesnire intră în casă și fură. Deci, să nu dormim, ci să ne silim la rugăciuni, ca Domnul nostru să ne afle în neslăvită răbdare și așteptare a venirii Lui, și vrăjmașul nu va îndrăzni să se apropie în taină și să ne facă ispită nouă care suntem pe cruce".</p><p><br /></p><p>Și, iarăși, după o vreme, Sfânta Mavra a zis către Sfântul Timotei: "Deșteaptă-te, fratele meu, alungă somnul de la tine și priveghează, ca să afli cele văzute de mine. Căci am văzut pe un om, stând înaintea mea ca într-o uimire, având în mâinile sale un pahar plin cu lapte și miere, zicându-mi: "Pe acesta, primindu-l, să-l bei". Iar eu am zis către dânsul: "Tu cine ești?" Acela mi-a răspuns: "Sunt îngerul lui Dumnezeu". Atunci am zis către dânsul: "Să ne rugăm lui Dumnezeu!" Dar el mi-a zis: "Eu, milostivindu-mă, am venit spre tine, văzându-te flămândă și însetată și postind până la ceasul acesta".</p><p><br /></p><p>Apoi, iarăși am zis către dânsul: "Cine te-a trimis pe tine la mine cu această milă netrebnică și ce grijă porți de răbdarea și postirea mea? Nu știi oare că Dumnezeu și pe cele cu neputință le dăruiește celor ce se roagă către Dânsul?" Zicând acestea, am început să mă rog. Pe când mă rugam, am văzut pe acel om ce mi se arătase cu paharul, întorcându-și fața dinspre mine la apus și îndată am cunoscut că este nălucirea vrăjmașului care, și pe cruce, vrea să ne ispitească. Și a pierit acea nălucire.</p><p><br /></p><p>După aceea a venit iarăși altul și mi se părea că m-a scos la un pârâu pe care curgea lapte și miere și-mi zicea: "Bea!" Iar eu am răspuns: "Acum ți-am spus ție că nu voi bea apă, nici altă băutură pământească, până ce nu voi bea paharul morții pentru Hristos, Domnul meu, pe care El singur îl va da mie, prin mântuirea și nemurirea vieții cele veșnice". Când am zis aceasta, omul cel care îmi poruncise să beau din râu, îndată a pierit împreună cu râul.</p><p><br /></p><p>După aceea, mi-a stat înainte un al treilea om minunat la vedere și a cărui față strălucea ca soarele. Acela, luându-mă de mână, m-a ridicat la cer și mi-a arătat un scaun împodobit, pe care erau puse haine albe și o coroană preafrumoasă. Iar eu, minunându-mă de acea frumusețe, am întrebat pe cel ce mă ducea: "Ale cui sunt acestea, Doamne?" El mi-a răspuns: "Acestea sunt răsplătirile nevoințelor tale! Ție îți sunt gătite hainele, coroana și acest scaun". Ridicându-mă apoi puțin mai sus, mi-a arătat un alt scaun asemenea împodobit, o haină albă și o coroană. Și l-am întrebat iarăși: "Dar acestea ale cui sunt?" Iar el mi-a răspuns: "Acestea sunt ale bărbatului tău, Timotei". Și iarăși am îndrăznit a-l întreba: "Pentru ce sunt departe scaunele unul de altul?" Și mi-a răspuns: "Multă deosebire este între tine și între bărbatul tău. Oare nu știi că după sfătuirea lui ai intrat și tu în nevoința pătimitoare și aceea este pricina încununării tale? Deci, acum întoarce-te în trupul tău și mâine la ceasurile șase vor veni îngerii lui Dumnezeu ca să ia sufletele voastre și să le înalțe la ceruri. Însă fiți treji ca să nu înceapă vrăjmașul a vă ispiti iarăși".</p><p><br /></p><p>Vedeniile acestea le-a spus Sfânta Mavra fratelui ei, Timotei, cu care se mângâia întru Domnul. Iar după ce a sosit acea zi și ceasul al șaselea, îngerul lui Dumnezeu a venit să ia sufletele mucenicilor. Și a zis Sfânta Mavra către poporul ce privea la pătimirea lor: "Fraților și surorilor, aduceți-vă aminte că am făcut cele omenești, viețuind cu oamenii. Și iarăși am săvârșit și cele ale lui Dumnezeu, fiind robi ai Lui. Iar acum, primim cununile cele fără de moarte de la Domnul nostru Iisus Hristos. Deci, făcând și voi cele ce sunt ale firii omenești, sârguiți-vă, de asemenea, ca să săvârșiți și cele care sunt plăcute lui Dumnezeu, pentru ca să câștigați iertare de păcate și să primiți cununi de la același Stăpân al nostru". Zicând Sfânta Mavra acestea, îndată amândoi și-au dat sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu și așa și-au sfârșit mucenicia lor cu bună nevoință, întru Iisus Hristos Domnul nostru, Căruia Se cuvine slava, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.</p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-40021820859283275362023-05-03T07:44:00.004-07:002023-05-03T07:57:44.639-07:00Viața Cuviosului Teodosie, egumenul mănăstirii Pecersca<p> </p><p>Viața Cuviosului Teodosie, egumenul mănăstirii Pecersca</p><p>3 mai</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJS-MvSBkiskM8521s8u7owTwG3OWieYbM_LXTCVxg6VRl-tZlpipV5aak2STFHQCGrDHHaNifktZoUIi6OBGXiwYbsfWYSv7F4ryExGSV594yFfTYNTJAPvzLnrpK7AJ1U0o-bNM-tn0doi0Jr_7mk2O8hthHLTIxW15BTPJe8NPjOxNBDZbsFfUKkw/s400/IMG-20230503-WA0059(1).jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="400" data-original-width="300" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJS-MvSBkiskM8521s8u7owTwG3OWieYbM_LXTCVxg6VRl-tZlpipV5aak2STFHQCGrDHHaNifktZoUIi6OBGXiwYbsfWYSv7F4ryExGSV594yFfTYNTJAPvzLnrpK7AJ1U0o-bNM-tn0doi0Jr_7mk2O8hthHLTIxW15BTPJe8NPjOxNBDZbsFfUKkw/w480-h640/IMG-20230503-WA0059(1).jpg" width="480" /></a></div><p><br /></p><p>Al doilea mare luminător al pământului Rusiei, după Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Antonie al Pecerscăi, adică al sfintei făcătoare de minuni lavrei a Pecerscăi Kievului, cel împodobit cu nevoințele și cu minunile ca numărul stelelor, este preacuviosul și de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Teodosie. Celor ce doresc a-l cunoaște, fiind martor credincios la cer, Cuviosul Nestor scriitorul de ani ai Pecerscăi a arătat din destul prin scrisori în Patericul Pecerscăi, de la care puțin mai pe scurt se scrie despre dânsul aici.</p><p><br /></p><p>Cuviosul și purtătorul de Dumnezeu părintele nostru Teodosie al Pecerscăi a fost dintr-o cetate a Rusiei, ce se numește Vasilev sau Vasilcov, născut din părinți binecredincioși și crescut în dreapta credință. A fost dat de părinții săi la învățătura dumnezeieștilor cărți, pe care le-a învățat repede, încât toți se mirau de buna înțelegere a copilului. El cerceta biserica Domnului la rugăciune în toate zilele și asculta cu toată luarea aminte ce se citea și se cânta într-însa. Asemenea stătea cu răbdare la toată pravila bisericească, iar cu copiii care se jucau nu se amesteca, ci se îngrețoșa de jucăriile lor. Părinții lui s-au mutat mai departe în cetatea Curos. Apoi, tatăl s-a mutat din viața aceasta pământească, pe calea credincioșilor celor ce trec spre răsăritul cerului și a lăsat lângă maică-sa pe acest fiu, fiind copil de treisprezece ani, care, împreună cu anii, creștea și cu darul lui Dumnezeu cel în Treime veșnic. El, povățuindu-se de Dânsul și văzând sfârșitul vieții celei vremelnice a tatălui său, a început mai mult a se gândi pentru veșnica sa viață cea nesfârșită, îndeletnicindu-se cu ostenelile cele plăcute lui Dumnezeu și depărtându-se de toată veselia lumească. Nu se îmbrăca în haine luminoase, ci cu cele proaste era îndestulat. Avea însă o dorință, adică în ce chip s-ar putea îmbrăca întru mântuire.</p><p><br /></p><p>În vreme aceea, s-a întâlnit cu niște străini din Ierusalim, de la care fericitul tânăr, auzind de Sfintele Locuri unde Mântuitorul lumii S-a ostenit pentru mântuirea noastră și Și-a vărsat sângele Său cel scump, a voit să le cerceteze. De aceea, a plecat noaptea cu dânșii pe cale, în ascuns de maica sa. Ea, căutându-l trei zile cu plângere, când a aflat unde s-a dus, a alergat degrabă la dânsul cu fiul ei cel mai tânăr și, ajungându-l și apucându-l foarte mânioasă, îl bătea cu asprime. Aruncându-l la pământ și călcându-l cu picioarele, l-a dus legat la casa sa și, ca pe un făcător de rele, l-a încuiat într-o cameră, iar el primea toate acestea cu mulțumire.</p><p><br /></p><p>După aceea, maica sa, milostivindu-se spre dânsul, l-a lăsat liber și îl sfătuia cu rugăminte să nu mai fugă de la dânsa. Deci, fericitul, întorcându-se la nevoința sa cea dintâi, se ducea la biserica lui Dumnezeu în toate zilele. Și, văzând că de multe ori nu se făcea în biserică dumnezeiasca Liturghie din lipsă de prescuri, a socotit ca singur să gătească niște pâini ca acelea, ce se aduc Domnului spre jertfă. Și a început a cumpăra grâu, a-l măcina singur cu mâinile sale, a coace prescuri și a le aduce în biserică spre jertfă, dintre care, pentru unele, deși îi dădea cineva ceva preț, el împărțea acel preț la săraci.</p><p><br /></p><p>Așa lucrând, a petrecut doi ani și mai mult. Dar copiii de vârsta lui îl batjocoreau pentru un lucru ca acela și îl ocărau, îndemnându-i la aceasta vrăjmașul cel sufletesc, care pornise și pe maica sa asupra lui. Și îi zicea mama sa: "Te rog, fiule, încetează de a mai face un lucru ca acesta, pentru că aduci ocară asupra neamului tău!" Iar fericitul copil îi răspunse cu smerenie: "Te rog ascultă, o, maică: Domnul nostru Iisus Hristos singur S-a smerit pe Sine pentru noi, dându-ne chip ca și noi să ne smerim pentru Dânsul și singur a prefăcut Trupul Său în pâinea cea gătită la Cina cea de Taină. Deci, ce ocară este a te învrednici să gătești niște pâine ca aceasta, din care are să se săvârșească marea taină a prefacerii în Trupul lui Hristos"?</p><p><br /></p><p>Aceasta auzind-o maica lui, s-a minunat de înțelepciunea copilului și de atunci l-a lăsat în pace. Dar, vrăjmașul nu înceta de a o îndemna la oprirea copilului de la o smerenie și osteneală ca aceea. Căci, după trecerea unui an, văzându-l maica sa făcând iar prescuri și înnegrit de dogoarea cuptorului, a început a-l opri, uneori cu cuvinte blânde, alteori cu îngroziri, iar alteori îl bătea ca să înceteze de la un lucru ca acela. Iar fericitul tânăr, neștiind ce să facă, s-a sculat noaptea, a ieșit în taină din casa sa și s-a dus în altă cetate, începând a locui la un preot și a-și lucra după obicei lucrul său. Dar maica sa, mergând în cetatea aceea și găsindu-l în casa preotului, l-a apucat și, bătându-l, îl ducea în cetatea sa. Aici, dregătorul cetății, văzându-l că este copil smerit, umblând totdeauna la biserică cu credință și slujind cu osârdie, i-a dat să poarte o haină luminoasă, dar el, purtând-o puțin, a dat-o săracilor. Atunci dregătorul i-a dat o altă haină și mai bună ca cea dintâi, dar el, dezbrăcând-o și pe aceea, a dat-o săracilor. Și așa a făcut de multe ori.</p><p><br /></p><p>După acestea, fericitul Teodosie s-a dus la un fierar și i-a zis să-i facă un lănțișor de fier, cu care și-a încins mijlocul gol, și, umblând așa, fierul fiind strâns, îi rodea trupul. Apoi, fiind o zi de praznic, maica sa îl silea să se îmbrace în haină luminoasă, mai ales că atunci îi era poruncit, ca fericitul să slujească la dregătorul cetății, înaintea oamenilor cinstiți care ședeau la masă. Pe când se îmbrăca în haina cea luminoasă, maica lui privea cu dinadinsul la el; dar, neputând a se ascunde, a văzut pe cămașa lui sânge și, voind mai cu adevărat să știe de unde este acesta, a văzut fierul la mijlocul lui și a cunoscut că este din rosătura fierului. De aceea, aprinzându-se cu mânie asupra lui, a rupt cămașa de pe el și, bătându-l, a luat fierul de la mijlocul lui. Iar fericitul copil, ca și cum nici un rău nu i s-a făcut, s-a îmbrăcat și, mergând, slujea cu toată liniștea înaintea dregătorului și a celor ce erau cu dânsul.</p><p><br /></p><p>Într-o vreme, a auzit citindu-se în Evanghelie cuvintele Domnului: Cel ce iubește pe tată, sau pe maică, mai mult decât pe Mine, nu este Mie vrednic. Și iarăși: Maica Mea și frații Mei aceștia sunt, care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l fac. Deci, pătrunzându-se de aceste cuvinte, a ieșit din casă, tăinuindu-se de maica sa, și s-a dus în cetatea Kievului. Ajungând aici, a auzit de Cuviosul Antonie, cel ce cu asprime petrecea în peșteră viață bisericească, și a mers la cuviosul stareț, pe care văzându-l, i s-a închinat lui și l-a rugat cu lacrimi să-l primească la el în călugărie.</p><p><br /></p><p>Iar Cuviosul Antonie a zis către dânsul: "O, fiule, vezi peștera aceasta mâhnicioasă și strâmtă? Tu nu vei putea suferi strâmtoarea în locul acesta". Iar insuflatul de Dumnezeu, Teodosie, i-a răspuns cu umilință: "Să știi, cinstite părinte, că Hristos Dumnezeu purtătorul de grijă a toate, m-a adus la sfinția ta, voind ca prin tine să mă mântuiesc. De aceea, câte îmi vei porunci să fac, voi face". Atunci Cuviosul Antonie l-a primit cu dragoste și, binecuvântându-l, l-a dat în grija fericitului Nicon, care era preot și monah iscusit, ca să-l tundă în călugărie, având atunci douăzeci și trei de ani. Și aceasta a fost pe vremea domniei în Kiev a binecredinciosului voievod Iaroslav Vladimirovici.</p><p><br /></p><p>Primind Cuviosul părintele nostru Teodosie sfânta rânduială monahicească, s-a afierosit cu totul lui Dumnezeu și starețului său, Antonie, purtătorul de Dumnezeu, dându-se la osteneli mari, ca cel ce cu adevărat primise jugul. Pentru că priveghea în toate nopțile, preamărind pe Dumnezeu și lepădând greutatea somnului. Și în toate zilele se obosea pe sine cu înfrânarea și cu postul, lucrând cu mâinile sale, încât se minunau Cuviosul Antonie și fericitul Nicon, de obiceiul cel atât de bun în tinerețile lui, de smerenie, de priveghere și de osteneală; și au preamărit pe Dumnezeu pentru aceasta.</p><p><br /></p><p>Maica lui l-a căutat mult, nu numai în cetatea sa, dar și în cele dimprejur și, dacă nu l-a găsit, a plâns cu amar ca după un mort. Apoi, după multă vreme, aflând că este călugărit în Kiev, la peștera Cuviosului Antonie, s-a dus acolo și, rugându-se de cuviosul stareț să iasă la dânsa din peșteră, a stăruit mult să-i arate pe fiul său. Iar el, intrând în peșteră și spunându-i de dânsa, fericitul Teodosie s-a tulburat că nu poate să se tăinuiască de maica sa. Și abia fiind îndemnat de stareț, l-a ascultat pe el și a ieșit la dânsa.</p><p><br /></p><p>Iar maica sa, văzându-l schimbat în rânduiala monahicească și uscat la față de multă înfrânare și osteneală, a căzut pe grumajii lui și a plâns cu amar, îndemnându-l și zicându-i: "Vino, fiule, în casa mea și ceea ce-ți este de folos spre mântuire, vei lucra acolo după voia ta! Iar când mă voi duce din viața aceasta, vei da trupul meu mormântului și atunci te vei întoarce în această peșteră, pentru că nu pot să viețuiesc fără să te văd".</p><p><br /></p><p>Atunci fericitul a zis către dânsa: "O, maică, rămâi și tu aici în Kiev să te călugărești într-o mănăstire de femei și astfel vei putea să mă vezi, venind aici. Și, mai bine, îți vei câștiga mântuirea și vei vedea fața lui Dumnezeu în viața veșnică". Iar maica sa nu voia nici să audă despre aceasta. Atunci fericitul, intrând în peșteră, s-a rugat lui Dumnezeu cu osârdie pentru mântuirea maicii sale. Dumnezeu a auzit rugăciunea plăcutului Său. Căci, după câteva zile, venind la fericitul maica sa, i-a zis: "Fiule, iată, voi face cele ce mi-ai zis și de acum nu mă voi mai întoarce înapoi, că așa binevoind Dumnezeu, voi merge în mănăstirea de femei de aici și, tunzându-mă în ea, îmi voi petrece restul zilelor mele. Căci, iată, din cuvintele tale am cunoscut că nimic nu este lumea aceasta de puțină vreme!" Acestea auzindu-le fericitul, s-a bucurat cu duhul și, mergând, i-a spus Cuviosului stareț Antonie.</p><p><br /></p><p>Deci, a preamărit pe Dumnezeu pentru întoarcerea inimii mamei sale și, ieșind la ea, a învățat-o mult pentru folosul sufletului și a dus-o în mănăstirea cea de femei a Sfântului Nicolae, unde s-a tuns. Și, viețuind cu dumnezeiască plăcere mulți ani întru bună mărturisire, a adormit cu pace întru Domnul. După tunderea în călugărie a maicii sale, fericitul Teodosie, lepădând desăvârșit toată grija cea lumească, a început a se nevoi cu mai mari osteneli în râvnă plăcută lui Dumnezeu, cu Cuviosul stareț Antonie și cu fericitul Nicon. El s-a arătat degrabă purtător de biruință asupra duhurilor celor rele, izgonind întunericul drăcesc cu postul și cu rugăciunea cea către Dumnezeu, Care îl ajuta prin împlinirea cuvântului Său: Unde sunt adunați doi sau trei în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor.</p><p><br /></p><p>Fericitul Nicon, ducându-se în altă parte de la Cuviosul Antonie, la osebită nevoință, insuflatul de Dumnezeu, părintele nostru Teodosie, prin voința Domnului și după dorința Cuviosului Antonie, s-a hirotonit preot și în toate zilele săvârșea cu toată cucernicia dumnezeiasca Liturghie. După Cuviosul Antonie, a pus egumen celor doisprezece frați adunați în peșteră pe fericitul Varlaam, acesta s-a mutat în alt deal și, săpându-și peșteră, a început a viețui acolo.</p><p><br /></p><p>Atunci Cuviosul părintele nostru Teodosie, fiind cinstit cu rânduiala preoției, a rămas în peștera cea dintâi cu fericitul egumen Varlaam, și a făcut cu el deasupra peșterii o biserică mică, în cinstea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, pentru adunarea fraților la rugăciunea de obște. El întrecea pe toți cei ce se nevoiau cu asprime acolo, cu postirea, cu trezvia și cu lucrul mâinilor; dar, mai ales cu smerenia, cu ascultarea și cu ajutorul, slujind tuturor. Uneori le aducea apă, iar alteori lemne din pădure. Uneori, odihnindu-se frații noaptea, lua grâul împărțit lor, cel câștigat cu munca mâinilor lor, și măcina partea fiecăruia și o punea la locul ei. Și astfel, în toate nopțile priveghea la rugăciune.</p><p><br /></p><p>Uneori, fiind în acea parte tăuni și țânțari mulți, ieșea noaptea deasupra peșterii și, dezgolindu-și trupul până la brâu, ședea torcând lână cu mâinile, iar cu gura citea Psaltirea. Acolo, de mulțimea tăunilor și a țânțarilor, tot trupul lui se făcea roșu de sânge, iar el petrecea nemișcat, nesculându-se din locul acela, până ce sosea vremea Utreniei. Astfel, se afla înaintea tuturor în biserică, stând la locul său nedepărtat, nici tulburându-se cu mintea; iar după ce săvârșea obișnuita rugăciune, ieșea din biserică în urma tuturor. Pentru aceasta toți îl iubeau și îl aveau ca pe un părinte, minunându-se mai ales de smerenia și de răbdarea lui.</p><p><br /></p><p>După aceasta, fericitul Varlaam, fiind egumenul fraților din peșteră, a fost scos de voievodul Izaslav și pus egumen în mănăstirea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Atunci, cu voința și după dorința tuturor fraților, Cuviosul Antonie, chemând pe Sfântul Teodosie, l-a binecuvântat la egumenie, fiind atunci în peșteră numai douăzeci de frați. Vrednicul de laudă egumen, Cuviosul părintele nostru Teodosie, deși luase dregătoria egumeniei, totuși nu și-a schimbat obiceiul smereniei sale, în toate dându-se pe el însuși pildă faptelor celor bune, la toate grăbindu-se înaintea tuturor, în biserică aflându-se înainte de toți și ieșind în urma tuturor. De atunci înflorea și se înmulțea locul acela, cu rugăciunile cele plăcute lui Dumnezeu ale acestui om drept, care împlinea Scriptura, ce zice: Dreptul ca finicul va înflori și ca cedrul cel din Liban se va înmulți. Acolo veniseră, pe lângă el, mulți frați în peșteră, care, având sămânța darului aruncată în pământ bun, aducea rod însutit. Și în puțină vreme a adunat o sută de frați, care înfloreau cu obiceiurile lor cele bune și făceau multe roade vrednice de pocăință.</p><p><br /></p><p>Deci, văzând Cuviosul părintele nostru Teodosie că numărul fraților crește, că locul este strâmt, că peștera pentru viața liniștită și biserica pentru rugăciune sunt mici și neîncăpătoare, a căutat un loc frumos pentru zidirea unei mănăstiri, nu departe de peșteră, și a început a avea sârguință, ca să locuiască în locul acela. Astfel, cu binecuvântarea Cuviosului Antonie, fiind cerut locul acela de la iubitorul de Hristos domn Izaslav, în puțină vreme a zidit acolo, ajutându-i Dumnezeu, o biserică mare de lemn, cu hramul Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Apoi a făcut chilii multe și a îngrădit mănăstirea, mutându-se cu frații din peșteră în locul acela.</p><p><br /></p><p>Și i-a dat lui Dumnezeu de știa rânduiala studiților, pe care fericitul Efrem scopitul, cercetând atunci acele sfinte locuri, a scris-o și a adus-o la el. Acea scriere, primind-o Cuviosul Teodosie, a început în mănăstirea sa, Pecersca, a le rândui pe toate după tipicul sfântului locaș al studiților. După aceea au început toate mănăstirile Rusiei a ține acea desăvârșită rânduială care nu era mai înainte în Rusia, privind toate la Mănăstirea Pecersca și cinstind-o pe ea cu întâietatea.</p><p><br /></p><p>Cuviosul Teodosie, povățuind pe ucenicii săi la adevărata pocăință, avea obiceiul ca în toate nopțile să cerceteze chiliile tuturor, vrând să știe viața și osârdia cea către Dumnezeu a fiecăruia. Când auzea pe cineva făcând rugăciune, atunci, bucurându-se, preamărea pentru dânsul pe Dumnezeu; iar de auzea cândva vorbind doi sau trei împreună adunați după rugăciunea Pavecerniței, atunci, lovind cu mâna în ușă, plecă tulburat, arătându-le lor prin aceasta venirea sa. Apoi, a doua zi, pe aceia nu-i certa îndată, ci de departe îi învăța pilde. Deci, de era cineva din frați smerit cu inima, acela, îndată cunoscându-și vina sa, cerea iertare; iar de era cineva împietrit, acela socotea că pentru altul zice, făcându-se el curat, până ce Cuviosul îl certa și îi dădea canon.</p><p><br /></p><p>Astfel, pe toți îi învăța să se roage lui Dumnezeu, să nu vorbească după rugăciunea Pavecerniței, nici să umble din chilie în chilie, ci să se roage lui Dumnezeu în chilia sa, iar cu mâinile să lucreze în toate zilele, având pe buze psalmii lui David. Atunci puteai să vezi pe pământ oameni cu viața asemenea cu a îngerilor, și Mănăstirea Pecersca întocmai ca cerul, în care Cuviosul părintele nostru Teodosie strălucea cu lumina faptelor bune, ca unul din cei mari luminători cerești, precum însuși s-a arătat și cu materialnică lumină, prin care l-a preamărit pe el Dumnezeu.</p><p><br /></p><p>Sofronie, egumenul mănăstirii Sfântului Arhanghel Mihail, mergea odată la mănăstirea sa pe o noapte întunecoasă și a văzut o lumină foarte strălucitoare deasupra mănăstirii Cuviosului Teodosie, de care, mirându-se, slăvea pe Dumnezeu, zicând: "O, cât este de mare bunătatea Ta, Doamne! Că ai arătat pe un luminător ca acesta în acest sfânt locaș, care își luminează astfel mănăstirea sa". Aceeași lumină au văzut-o și alții, de multe ori și o spuneau la toți, încât au auzit voievodul și boierii și socoteau acea lumină, faptele vieții celei bune a începătorului acelui sfânt locaș.</p><p><br /></p><p>Deci, pe fericitul Teodosie, îl iubea foarte mult voievodul Izaslav, iubitorul de Hristos, care, după tatăl său, Iaroslav, ținea scaunul în Kiev și, adeseori mergea la el și se îndulcea de cuvintele lui cele insuflate de Dumnezeu. Și a dat Cuviosul părintele nostru Teodosie poruncă mănăstirii, ca după mâncarea prânzului să nu deschidă poarta nimănui, ca să nu intre nimeni în mănăstire până ce va sosi vremea rugăciunii celei de seară. Această rânduială a pus-o, pentru ca peste zi să se odihnească frații puțin, pentru rugăciunile cele de noapte și pentru cântarea Utreniei.</p><p><br /></p><p>Într-o zi la amiază, a venit la mănăstire iubitorul de Hristos domn, Izaslav, cu puține slugi și, descălecând de pe cal, niciodată intrând călare în mănăstire, s-a apropiat de poartă și, bătând, poruncea să-i deschidă poarta, ca să intre înăuntru, iar portarul i-a răspuns, că porunca egumenului este să nu deschidă poarta nimănui, până ce va fi vremea de Vecernie. Atunci iubitorul de Hristos voievod i-a spus, ca să știe cine este, zicând: "Iată, eu sunt, numai mie să-mi deschizi!" Portarul, neștiind că este voievodul, îi răspunse: "Îți spun că am poruncă de la egumen, că măcar de ar fi și voievodul, să nu deschid poarta; drept aceea, de vei voi, așteaptă puțin până ce va fi vremea de Vecernie". Iar el i-a zis: "Eu sunt voievodul! Au nici mie nu-mi deschizi?"</p><p><br /></p><p>Deci, portarul, căutând să-l vadă, l-a recunoscut pe el, însă nu i-a deschis poarta, ci a alergat la Cuviosul și i-a spus, iar voievodul stătea înaintea porții și aștepta. Apoi, ieșind cuviosul și văzând pe voievod, s-a închinat lui, iar voievodul a început a-i zice: "O, părinte, cât de mare este îngrozirea ta, pe care o spune monahul acesta, că măcar de ar veni și voievodul să nu-l lase să intre!" Iar cuviosul i-a răspuns: "Pentru aceasta s-a făcut, bunule stăpân, ca în vremea de după amiază să se odihnească frații puțin, pentru osteneala cea de noapte a rugăciunii, iar sârguința ta mișcată de Dumnezeu către Preasfânta Stăpână Născătoare de Dumnezeu este bună și spre sporirea sufletului tău și noi ne bucurăm foarte de venirea ta".</p><p><br /></p><p>Atunci au mers în biserică și, făcând Cuviosul rugăciune, iubitorul de Hristos voievod se îndulcea de cuvintele cele folositoare de suflet ce ieșeau din gura lui și, câștigând mare folos de la el, s-a întors la casa sa, slăvind pe Dumnezeu. Din acea zi, el a început mai mult a iubi pe Sfântul, avându-l și ascultându-l pe el, ca pe unul din cei vechi sfinți părinți. Dar Cuviosul părintele nostru Teodosie nu se mândrea pentru aceasta că voievodul și boierii îl cinsteau ci, ca un adevărat luminător, strălucea mai mult cu smerenie, spre învățătura tuturor ucenicilor săi. Că, smerindu-se, atunci mai mult se ostenea cu mâinile sale în toate zilele și poruncea cu lucrul, iar nu cu cuvântul. Adeseori intra în pitărie și, fiind chiar egumen, slujea cu cei ce coceau pâine, frământând aluatul și făcând pâine, neascunzându-și deloc talantul puterii trupești. Astfel îi înveselea cu duhul, mângâindu-i și îmbărbătându-i ca să nu zăbovească de loc în lucrul lor.</p><p><br /></p><p>Într-una din zile, apropiindu-se praznicul Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, nu era apă în pitărie și a venit la Cuviosul chelarul, cu numele Teodor, spunându-i că nu este cine să aducă apă. Atunci, sculându-se îndată Cuviosul, a cărat singur apă din puț. Dar unul din frați, văzându-l ostenindu-se, s-a dus degrabă și a spus celorlalți, iar ei, alergând cu sârguință, au adus apă destulă.</p><p><br /></p><p>Odată, nefiind lemne tăiate pentru trebuința fierturii, același chelar a venit la Cuviosul, zicându-i: "Poruncește, părinte, cuiva din frații cei fără de lucru, ca, mergând, să pregătească lemne pentru trebuință". Cuviosul i-a răspuns: "Iată, eu sunt fără de lucru! Voi merge eu!" Atunci era vremea prânzului. Deci, fericitul a poruncit fraților să meargă la masă; iar el, luând toporul, a început să taie lemne. Frații, ieșind după masă, au văzut pe cuviosul egumen tăind lemne. Drept aceea, au luat topoarele și au tăiat atâtea lemne, încât le erau destule pentru multe zile.</p><p><br /></p><p>Când fericitul Nicon, care a călugărit pe Cuviosul și apoi se dusese din peșteră, s-a întors în Mănăstirea Pecersca, atunci Cuviosul părintele nostru Teodosie, fiind egumen, îl cinstea ca pe un părinte. De multe ori, fericitul Nicon, cosând cărți - căci era meșter la lucrul legătoriei -, el îi torcea sfoară pentru trebuința lui. Astfel era smerenia și bunătatea acestui bărbat insuflat de Dumnezeu în osteneli de tot felul. Pe lângă acestea și haina pe care o purta ca egumen era smerită și simplă. Căci purta pe trupul lui o dulamă de păr aspru, iar deasupra aceleia avea altă haină foarte proastă, pe care o purta, ca să nu i se vadă dulama cea de păr, ce era pe el.</p><p><br /></p><p>Într-o zi, a mers Cuviosul pentru o trebuință oarecare la iubitorul de Hristos domn Izaslav și, cetatea fiind departe, a zăbovit până seara. Vrând el să plece, a poruncit iubitorului de Hristos voievod, ca să-l ducă în căruță la mănăstire. Dar când mergea pe cale a văzut vizitiul că este îmbrăcat cu haină proastă și nu socotea că este egumen. Deci, i-a zis: "Monahule, încalecă tu pe cal, ca eu să mă odihnesc în căruță". Cuviosul, îndată s-a sculat cu smerenie, a încălecat pe cal și astfel ducea pe vizitiu culcat în căruță. Uneori încăleca pe cal, alteori mergea pe jos și când ostenea încăleca iarăși. Luminându-se de ziuă au început boierii a merge la voievod și, cunoscând de departe pe Cuviosul, au descălecat de pe cai și i se închinau lui. Atunci Cuviosul a zis vizitiului: "Iată, acum este ziuă; scoală-te și încalecă pe calul tău!"</p><p><br /></p><p>Văzând vizitiul pe cei ce se închinau Cuviosului, s-a înspăimântat, cutremurându-se și sculându-se, a încălecat pe cal. Șezând Cuviosul în căruță, mai mult i se închinau cei ce-l întâmpinau, iar vizitiului care-l ducea, i se făcuse frică mare. Sosind la mănăstire au ieșit înaintea lui toți frații de i s-au închinat până la pământ. Atunci sluga și mai mult s-a înspăimântat, gândind: "Cine este acesta, că toți se închină lui?" Deci, Cuviosul, luându-l de mână, l-a dus în trapeză și a poruncit să-i dea de mâncare și de băut și, dăruindu-l, l-a eliberat. Aceasta a spus-o mai pe urmă fraților singur vizitiul, iar Cuviosul n-a spus la nimeni, învățând în toate zilele pe frați să nu se înalțe întru nimic, că monahul trebuie să fie smerit și să se facă mai mic decât toți.</p><p><br /></p><p>Printr-o smerenie ca aceea, Cuviosul învăța pe ucenicii săi, ca în tot lucrul să ia mai întâi binecuvântare de la mai marele lor, că cel ce seamănă lucrurile sale întru binecuvântare, în dulceață va secera rodurile dintr-însele! Puterea acestei învățături o arăta el astfel. Când veneau la dânsul dreptcredincioșii pentru folos, atunci, după dumnezeiasca învățătură, le punea înaintea lor bucate mănăstirești, pâine și linte. Venind odată voievodul Izaslav și gustând bucate de acelea a zis către cuvios: "Iată, precum știi, părinte, casa mea este plină de toate bunătățile lumii acesteia, dar niciodată n-am mâncat cu așa dulceață ca acum, deși sunt de multe feluri și de preț mare, totuși nu sunt așa dulci ca aceste bucate. Deci, rogu-te, părinte, să-mi spui de unde este această dulceață în bucatele voastre?"</p><p><br /></p><p>Iar insuflatul de Dumnezeu părintele nostru Teodosie i-a răspuns: "De voiești, bunule stăpân, să știi acestea, ascultă-mă și-ți voi spune. La noi, când frații vor să fiarbă bucate sau să coacă pâine, au rânduiala aceasta: mai întâi merge fratele cel ce slujește la egumen și ia binecuvântare de la dânsul. Apoi, închinându-se înaintea Sfântului Altar de trei ori până la pământ, aprinde lumânarea din Sfântul Altar și cu ea aprinde focul în bucătărie sau în pitărie. După aceea, când vor să toarne apă în căldare, zice cel ce slujește către cel mai mare: "Binecuvintează, părinte!" Iar el răspunde: "Dumnezeu să te binecuvânteze, frate". Și așa, tot lucrul lor se face cu binecuvântare; pentru aceasta se preface în dulceață. Iar slugile tale, precum mi se pare, slujesc cârtind, certându-se, și pârându-se unul pe altul; ba încă de multe ori sunt bătuți și de cei mari, așa că tot lucrul lor nu se face fără păcat. De aceea bucatele nu se prefac în dulceață". Auzind voievodul acestea, a răspuns: "Cu adevărat, părinte, așa este precum grăiești".</p><p><br /></p><p>De se întâmpla Cuviosului cândva, să audă că în mănăstirea sa s-a făcut un lucru fără binecuvântare și din neascultare, atunci numea lucrul acela partea vrăjmașului și niciodată nu dădea voie ca binecuvântata lui turmă să guste din vreo mâncare ca aceea, poruncind s-o arunce ori în apă, ori în foc. Astfel s-a întâmplat la praznicul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, fiind aproape mănăstirea acelui sfânt. Când ieșea Cuviosul cu frații, i-au adus lui de la niște dreptcredincioși pâini foarte frumoase, pe care el a poruncit chelarului să le pună în ziua aceea la masă înaintea fraților. Iar chelarul, neascultând, s-a gândit în sine că a doua zi, venind toți frații, le va pune înainte aceste pâini; iar acum cei ce au rămas să mănânce pâinea mănăstirii, lucru pe care l-a și făcut.</p><p><br /></p><p>A doua zi, Cuviosul și toți frații, mergând la masă și văzând acele pâini tăiate și puse pe masă, a chemat chelarul și l-a întrebat: "De unde sunt aceste pâini?" Iar el a răspuns: "Sunt aduse de ieri, dar nu le-am dat la masă, de vreme ce erau frați puțini și m-am gândit ca astăzi să le pun înaintea tuturor". Iar Cuviosul i-a zis: "Mai bine era să nu te îngrijești de ziua viitoare, ci să faci după porunca mea, pentru că Domnul nostru, Care pururea Se îngrijește de noi, ne-ar fi dat cele de trebuință, ba și de mai mari S-ar fi îngrijit". Apoi a poruncit să adune acele bucăți de pâine în coșniță și să le arunce în râu, iar chelarului i-a dat canon, ca unuia ce nu ascultase și care făcea și alte neascultări.</p><p><br /></p><p>Văzând Cuviosul părintele nostru Teodosie cum că îngrijirea pentru mâine și câștigarea celor vremelnice nu se face de monahi fără o sfătuire oarecare, deoarece această îngrijire este potrivnică făgăduinței lor, învăța cu dinadinsul pe frații săi la fapta bună a necâștigării, ca în singur Dumnezeu să se îmbogățească cu credință și cu nădejde, iar nu să nădăjduiască spre avere stricăcioasă. Pentru aceasta, de multe ori umbla prin chilii și de afla la cineva ceva mâncare, haine mai mult decât cele rânduite, sau ceva din averea deșartă, pe acelea le lua și le arunca ca pe o parte a vrăjmașului și a neascultării. Și așa îi sfătuia pe ei: "Nu se cuvine nouă, fraților, fiind monahi și lepădându-ne de cele lumești, să luăm avere în chiliile noastre, căci cum vom putea să aducem rugăciune curată lui Dumnezeu, ținând comoara în chilia noastră? Ci să ne aducem aminte de cuvintele Domnului, Care zice: Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră. Și iarăși: Nebunule, în această noapte vor să ceară sufletul tău de la tine, iar cele ce le-ai gătit, ale cui vor fi? Drept aceea, fraților, să fim îndestulați cu haina noastră cea de nevoie și cu hrana cea pusă înainte pe masă, iar în chilii nu se cuvine a avea nimic din acestea, ca astfel, cu toată osârdia și cu tot gândul să aducem rugăciune curată lui Dumnezeu".</p><p><br /></p><p>Cu aceste îndemnări îi învăța pe ei Cuviosul, cu toate blândețile și cu lacrimi, pentru că era milostiv, blând, nemânios și avea milă către toți. Și de se slăbea cu inima cineva din necâștigătoarea lui turmă și se ducea din mănăstire, atunci Cuviosul era în mare grijă și mâhnire pentru el și se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi ca să întoarcă înapoi oaia care se despărțise din turmă și nu înceta rugăciunea până ce nu se întorcea cel dus.</p><p><br /></p><p>Și era acolo un frate nerăbdător, care adeseori fugea din mănăstire și când se întorcea; atunci Cuviosul îl primea cu bucurie, și zicea: "Nu-l va lăsa pe el Dumnezeu să se sfârșească afară din această mănăstire. Deși se duce de la noi, însă el își va lua sfârșitul vieții tot în această mănăstire". Și se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi ca să dea răbdare fratelui. Apoi, după multe ieșiri ale sale, fratele acela s-a întors în mănăstire, rugând pe Cuviosul să-l primească. Deci, Cuviosul, fiind cu adevărat milostiv, l-a primit ca pe o oaie care venise din rătăcire și l-a rânduit în turma sa. Atunci fratele, aducând puțină avere pe care o câștigase lucrând, căci era lucrător de haine, a pus-o dinaintea Cuviosului. Iar Cuviosul i-a zis: "De voiești să fii monah desăvârșit, atunci vei lua aceasta și o vei arunca în cuptorul cel aprins, ca pe un lucru venit din neascultare!" Deci, el, care se căia cu adevărat, adunându-le toate, le-a dus, după porunca Cuviosului și, aruncându-le în cuptor, le-a ars. De atunci el viețuia în mănăstire, petrecând restul zilelor sale în pocăință și a adormit acolo în pace, după proorocia Cuviosului.</p><p><br /></p><p>Cuviosul părintele nostru Teodosie, fiind foarte milostiv cu cei săraci, a făcut o curte aproape de mănăstirea sa și a zidit într-însa o biserică a Sfântului Întâiului Mucenic Ștefan. Acolo a poruncit să petreacă săracii, orbii, șchiopii și neputincioșii, cărora le dădea cele de trebuință din mănăstire și din toată averea monahicească, a zecea parte. Afară de acestea, în toate sâmbetele trimitea un car cu pâini la cei ce erau în temnițe și în lanțuri.</p><p><br /></p><p>Și nu numai spre cei nevoiași era milostiv Cuviosul părintele nostru Teodosie, ci și spre cei ce făceau strâmbătate mănăstirii lui. Odată, au adus la el pe niște tâlhari prinși în satul mănăstiresc, care merseră să fure. Cuviosul, văzându-i pe ei legați și în necaz, i s-a făcut jale și, lăcrimând, a poruncit să-i dezlege și să le dea să mănânce și să bea. Apoi i-a învățat să nu facă nimănui strâmbătate, ci cu ale lor osteneli să fie îndestulați. Dându-le cele de trebuință, i-a iertat și i-a eliberat în pace. Drept aceea, Cuviosul părintele nostru Teodosie nădăjduia că Domnul îi va păzi de jefuire tâlhărească și de este ceva de nevoie, va da robilor Săi. Această nădejde a Cuviosului s-a adeverit prin minunea aceasta.</p><p><br /></p><p>Înmulțindu-se numărul fraților, Cuviosul Teodosie a fost nevoit să lărgească curtea mănăstirii pentru facerea chiliilor. Și a început a lucra el însuși și cu frații, spre a face ograda mai mare. Într-o noapte întunecoasă, mănăstirea fiind dezgrădită și nepăzită, au venit la ei tâlharii, zicând că averea lor este ascunsă în palatul bisericesc. Dar, pornind spre biserică, au auzit un glas care cânta înăuntru. Iar ei, socotind că frații fac rugăciunile Pavecerniței, s-au dus, zăbovind puțin în pădurea cea deasă. După aceea, socotind că au sfârșit cântarea, au mers iarăși la biserică, dar au auzit din nou același glas și au văzut o lumină preaminunată în biserică, din care ieșea un miros plăcut, pentru că îngerii cântau într-însa. Iar ei, socotind că frații săvârșeau cântarea de miezul nopții, iarăși s-au dus și așteptau până ce vor sfârși cântarea, ca apoi, intrând în biserică, să ia toate cele ce erau într-însa. Și astfel, venind de mai multe ori, au auzit același glas îngeresc. După aceasta a sosit vremea de cântare a Utreniei, și, după obicei, eclesiarhul a început a lovi în clopot pentru Utrenie.</p><p><br /></p><p>Tâlharii, auzind aceasta, s-au dus puțin în pădure și se sfătuiau: "Ce să facem? Că, precum mi se pare, a fost o nălucire în biserică. Iată, acum, când se vor aduna toți în biserică, noi să mergem și, apucându-i pe toți de la ușă, îi vom omorî și vom lua averea lor". Deci, zăbovind puțin până ce frații s-au adunat în biserică cu fericitul Teodosie, povățuitorul lor, și au început a cânta psalmii Utreniei, atunci tâlharii au năvălit spre biserică. Dar, deodată au văzut o minune înfricoșătoare, că biserica a fost luată de pe pământ cu cei ce erau într-însa și s-a suit în văzduh, încât nu le era cu putință a săgeta într-însa. Iar ei, văzând minunea aceea, s-au temut foarte și, tremurând, s-au întors la locul lor. De atunci, umilindu-se, s-au făgăduit să nu mai facă tâlhării, iar vătaful lor, venind la Cuviosul Teodosie cu alți trei tovarăși, s-a căit de aceea și i-au mărturisit cele ce se făcuseră. Cuviosul, auzind acestea, a preamărit pe Dumnezeu, Care nu numai a păzit cele de nevoie ale bisericii, dar l-a și mântuit de la o moarte ca aceea. Apoi, învățându-i pe ei pentru mântuirea sufletului, i-a eliberat, slăvind și mulțumind lui Dumnezeu și Cuviosului.</p><p><br /></p><p>Încă o minune ca aceasta s-a făcut pentru a doua oară, pe vremea egumeniei celei plăcute lui Dumnezeu a Cuviosului Teodosie, în mănăstirea lui pentru aceeași biserică, cu adevărat păzită de Dumnezeu din cer și stând singură în văzduh sub acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. S-a întâmplat unuia din boierii iubitorului de Hristos voievod Izaslav, că mergea înainte peste un câmp, departe ca de cincisprezece stadii de mănăstirea Cuviosului Teodosie, și, deodată, a văzut de departe o biserică stând sub nori și, spăimântându-se, a alergat cu slugile sale, vrând să știe, care este acea biserică? Dar când a ajuns la mănăstirea Cuviosului Teodosie, atunci el a văzut că biserica s-a pogorât și a stat în mănăstire la locul ei, iar el, bătând în poartă și deschizându-i portarul, a intrat și a spus Cuviosului ceea ce se făcuse. De atunci adeseori mergea la el, îndulcindu-se de cuvintele lui cele insuflate de Dumnezeu și dând din averea sa pentru rânduiala mănăstirii și pentru împodobirea bisericii celei păzite de Dumnezeu.</p><p><br /></p><p>Și nu numai pentru biserică s-a descoperit acea minune, ci și pentru moșiile mănăstirii Cuviosului Teodosie. Căci, odată, au fost prinși niște tâlhari, pe care, legându-i, îi duceau în cetate la judecătorul, și li s-a întâmplat a trece pe lângă un sat al mănăstirii Pecersca. Atunci unul din cel legați, clătinând cu capul spre satul acela, zicea: "Într-o noapte am venit în acest sat, ca să furăm și să apucăm toate cele ce sunt într-însul, dar am văzut o cetate foarte înaltă, de care nu am putut să ne apropiem nicidecum". Pentru că a îngrădit bunul Dumnezeu toate moșiile mănăstirești cu rugăciunile Cuviosului Teodosie, cel ce a nădăjduit spre Dânsul. El în toate nopțile, făcând rugăciune, înconjura mănăstirea sa, și cu aceea, ca și cu un zid tare o îngrădea, cum și toate cele stăpânite de dânsul.</p><p><br /></p><p>Acest cuvios, ținând egumenia Mănăstirii Pecersca, avea nădejde spre Dumnezeu și spre Născătoarea de Dumnezeu pentru păzirea mănăstirii și pentru înfrumusețarea bisericii. Un boier al voievodului Izaslav, cel mai înainte pomenit, anume Sudislav Gheuevici, iar din Sfântul Botez numit Clement, mergând cu voievodul său la război, a făgăduit: "De mă voi întoarce sănătos la casa mea, voi da Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cea din mănăstirea fericitului Teodosie al Pecerscăi doi talanți de aur și voi face o coroană de aur.</p><p><br /></p><p>Sosind războiul, mulți din amândouă părțile au căzut. Mai pe urmă vrăjmașul a fost biruit și acel boier împreună cu ai săi s-au întors, uitând ceea ce a făgăduit. După câteva zile, pe când dormea la amiază, a auzit un glas înfricoșat, chemându-l pe nume: "Clemente!" Iar el, deșteptându-se, a văzut înaintea sa icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care era în mănăstirea Cuviosului Teodosie și a auzit glas venind de la dânsa: "Pentru ce, Clemente, ceea ce ai făgăduit să-mi dai nu mi-ai dat? Însă, iată, acum îți zic să te sârguiești a-ți împlini făgăduința ta!" Și îndată icoana s-a făcut nevăzută. Deci, boierul fiind în frică mare, a luat aur cât făgăduise și de îndată a făcut o coroană de aur pentru împodobirea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe care le-a adus în Mănăstirea Pecersca, dându-le Cuviosului Teodosie.</p><p><br /></p><p>După câteva zile, acel boier s-a gândit să dea o Evanghelie tot pentru acea mănăstire. Dar, mergând la Cuviosul Teodosie, a ascuns Sfânta Evanghelie sub haină. Apoi, după rugăciune, vrând ei să șadă, nearătând boierul Evanghelia, i-a zis Cuviosul: "Frate Clemente, scoate mai întâi Sfânta Evanghelie cea făgăduită Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe care o ai sub haina ta, și atunci vom ședea". Auzind aceasta, boierul s-a înspăimântat de vederea de mai înainte a Cuviosului - căci nimeni nu-i spusese de aceasta -, și îndată, scoțând Sfânta Evanghelie, a dat-o în mâinile Cuviosului. Atunci, șezând, s-a îndulcit de duhovnicești vorbiri cu dânsul și s-a întors la casa sa cu mult folos sufletesc.</p><p><br /></p><p>Astfel, nădejdea sa către Dumnezeu și împlinirea lipsei în mănăstirea lui, Cuviosul Teodosie le-a încredințat cu multe minuni, după cum a spus un monah, anume Ilarion, care în toate zilele și nopțile a scris cărți în chilia Cuviosului Teodosie, pe când el cânta încet Psaltirea și cu mâinile torcea lână sau lucra altceva.</p><p><br /></p><p>Într-o seară, pe când ei lucrau, a intrat iconomul Anastasie, spunând Cuviosului: "Nu am cu ce să cumpăr pentru a doua zi, cele de nevoie la masa fraților și alte trebuințe". Iar Cuviosul i-a răspuns: "Precum vezi, acum este seară și ziua de mâine este departe; de aceea mergi și așteaptă puțin, rugându-te lui Dumnezeu, căci El se va îngriji de noi și ne va milui precum va voi!" Auzind acestea iconomul, s-a dus; iar Cuviosul, sculându-se îndată, a mers în chilia sa cea mai dinăuntru, ca să-și cânte după obicei pravila sa. Venind după rugăciune, a stat lucrând lucrul său și, iată, a venit iarăși iconomul, spunându-i tot aceeași. Iar Cuviosul i-a zis: "Nu ți-am spus oare să te rogi lui Dumnezeu? Iar de dimineață, mergând în cetate la cel ce vinde, vei lua cu împrumut cele de trebuință fraților. Pe urmă, Dumnezeu făcându-ne nouă bine, vom plăti datoria, căci credincios este Cel ce a zis: "Să nu vă îngrijiți de a doua zi, că nu ne va lăsa pe noi Dumnezeu cu darul Său".</p><p><br /></p><p>Ieșind iconomul, a intrat un tânăr luminos în haină ostășească și, închinându-se, a pus pe masă un taler de aur și îndată a ieșit afară, fără a zice ceva. Iar Cuviosul, sculându-se, a luat aurul și cu lacrimi s-a rugat lui Dumnezeu, mulțumindu-I. Apoi, a doua zi, chemând pe portar, l-a întrebat: "A venit cineva la poartă în noaptea aceasta?" Iar portarul i-a zis: "Cu adevărat n-a venit nimeni, pentru că după apusul soarelui îndată am închis poarta". Atunci Cuviosul, chemând pe iconom i-a dat talerul de aur, zicându-i: "Ce zici, frate Anastasie, că nu ai cu ce cumpăra cele de trebuință fraților? Deci, ia-ți aurul și mergi de cumpără cele de trebuință".</p><p><br /></p><p>Iconomul, cunoscând darul lui Dumnezeu, a căzut și i s-a închinat, cerând iertare. Iar Cuviosul îl învăța: "Frate, să nu te deznădăjduiești niciodată, ci să te întărești în credință și aruncă toată grija ta spre Domnul, că Acela se îngrijește de noi, precum voiești. Deci, să faci astăzi fraților ospăț, că aceasta este cercetarea lui Dumnezeu, și, când ne lipsim vreodată, Dumnezeu iarăși se îngrijește de noi, precum s-a și făcut".</p><p><br /></p><p>Într-o zi a venit de asemenea la Cuviosul, chelarul Teodor, spunându-i: "Astăzi nu am ce să pun înaintea fraților la masă". Răspuns-a lui Cuviosul: "Mergi de așteaptă puțin, rugându-te lui Dumnezeu, că Acela Se îngrijește de noi, iar de nu vom fi vrednici, vei fierbe grâu și, amestecându-l cu miere, vei pune fraților la masă. Însă să nădăjduim spre Dumnezeu, Care în pustie a dat pâine popoarelor celor nesupuse. Acela și nouă azi este puternic să ne dea hrană".</p><p><br /></p><p>Auzind chelarul aceasta, s-a dus; iar Cuviosul se ruga lui Dumnezeu neîncetat. Și iată, Ioan, cel întâi între boierii voievodului Izaslav, după voința lui Dumnezeu, a umplut trei care cu bucate: pâine, pește, linte, grâu și miere, trimițându-l la Cuviosul în mănăstire. Iar Cuviosul, văzându-le, a preamărit pe Dumnezeu și a zis chelarului: "Vezi, frate Teodore, că nu ne lasă pe noi Dumnezeu? Numai de am nădăjdui spre Dânsul cu toată inima! Mergi de fă ospăț fraților pentru astăzi, căci aceasta este cercetarea lui Dumnezeu". Așa s-au veselit Cuviosul și frații la masă cu veselie duhovnicească, mulțumind lui Dumnezeu, că nu este lipsă celor ce se tem de El. Iar Dumnezeu făcea din destul asemenea faceri de minuni în locașul lui, cu rugăciunile Cuviosului.</p><p><br /></p><p>Într-una din zile a venit la Cuviosul Teodosie preotul din cetate, cerând vin spre slujirea dumnezeieștii Liturghii. Și îndată, Cuviosul, chemând pe iconomul bisericii, i-a poruncit să umple vasul preotului cu vin. Iar el a răspuns: "Puțin am, abia de trei sau de patru Sfinte Liturghii!" Iar Cuviosul i-a zis: "Dă-i omului acesta tot vinul ce îl avem, iar de noi Se va îngriji Dumnezeu!" Iconomul, ducându-se, n-a ascultat porunca Sfântului și a turnat preotului puțin vin în vas, oprind numai pentru a doua zi la dumnezeiasca slujbă. Iar preotul, luându-l, l-a arătat Cuviosului. Atunci Cuviosul, chemând pe iconom, i-a zis: "Au nu ți-am spus să-i dai tot vinul și pentru ziua de mâine să nu te îngrijești? Pentru că Dumnezeu nu va lăsa fără slujbă biserica Maicii Sale pe ziua de mâine; ci încă și acum ne va da nouă vin destul!" Și așa, iconomul, mergând, a dat tot vinul preotului și l-a eliberat pe el.</p><p><br /></p><p>Deci, pe când era după cină, după proorocia Cuviosului, au adus trei care cu buți pline de vin, de la o mare jupâneasă din casa iubitorului de Hristos domn Vsevolod. Iconomul bisericii, văzând aceasta, a preamărit pe Dumnezeu, minunându-se de proorocia Cuviosului Teodosie, care a zis: "Într-această zi ne va trimite nouă Dumnezeu vin din destul", precum s-a și întâmplat.</p><p><br /></p><p>Același iconom bisericesc a văzut altă minune, ce s-a făcut cu rugăciunile Cuviosului, asemenea acesteia.</p><p><br /></p><p>Odată, la ziua praznicului Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, lipsind untdelemnul trebuincios la candelele ce luminau în biserică, s-a gândit iconomul bisericii ca din semințele pământului să stoarcă ulei și de acela să toarne în candele și să le aprindă. De aceea, întrebând pe Cuviosul Teodosie, iar el neoprindu-l de la una ca aceasta, a făcut așa, precum s-a gândit. Dar când voia să toarne uleiul acela în candele, a văzut un șoarece mort căzut în el.</p><p><br /></p><p>Atunci, degrabă mergând, a spus Cuviosului, zicând: "Cu toate că am acoperit bine vasul cu uleiul acela, totuși nu știu pe unde a intrat un șoarece și s-a înecat acolo". Iar Cuviosul, cunoscând că cu dumnezeiasca purtare de grijă s-a făcut aceasta, a zis iconomului: "Se cade nouă, frate, să nădăjduim spre Dumnezeu, că puternic este să ne dea nouă cele de trebuință, iar, necrezând, să nu facem un lucru care nu se cade. Ci mergi de varsă uleiul acela pe pământ și așteaptă puțin, rugându-ne lui Dumnezeu, că El are să ne dea în această zi untdelemn din destul". Apoi, iconomul, ascultând porunca și Cuviosul rugându-se, când era ceasul de Vecernie, unul din cei bogați a adus un vas foarte mare plin cu untdelemn, pe care văzându-l Cuviosul, a preamărit pe Dumnezeu că așa degrabă a auzit rugăciunea lui. Drept aceea a umplut candelele toate și încă a mai rămas untdelemn destul. Și astfel, au făcut a doua zi praznic luminat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.</p><p><br /></p><p>Din unele minuni ca acestea, care, cu rugăciunile Cuviosului Teodosie, se împlinea lipsa, a fost și aceasta: Iubitorul de Hristos domn Izaslav, care avea cu adevărat dragostea lui Hristos către Cuviosul Teodosie, venea adeseori la el, îndulcindu-se de cuvintele lui cele curgătoare ca mierea. Într-una din zile, voievodul, venind la Cuviosul Teodosie, a zăbovit la dumnezeiasca vorbire până la vremea cântării Vecerniei. Și, iată, deodată, Dumnezeu voind așa, o ploaie mare a căzut. Iar Cuviosul, văzând o vărsare de apă ca aceea, a chemat chelarul și i-a poruncit să pregătească bucate pentru cina voievodului. Chelarul a zis: "Părinte, nu am must de băut pentru voievod și pentru cei ce sunt cu ei". Iar Cuviosul i-a zis: "Oare nici cât de puțin nu ai?"</p><p><br /></p><p>Răspuns-a chelarul: "Cu adevărat, părinte, nu am nici o picătură, încât și vasul în care era băutura aceea, l-am răsturnat deșert și l-am pus cu vana în jos". Iar Cuviosul Teodosie, fiind plin de darul lui Dumnezeu după numele său, i-a zis: "Iată, mergi după cuvântul meu, în numele Domnului nostru Iisus Hristos, și vei afla mied în vasul acela". Iar el, crezând, a mers după cuvântul Cuviosului și a aflat vasul așezat drept și plin de mied. Văzând el aceasta și înfricoșându-se, degrabă a mers și a spus Cuviosului ceea ce se făcuse. Și i-a zis Cuviosul: "Taci, fiule, și nu spune nimănui de aceea, ci iute du-te și adu voievodului și celor cu el cât va fi de trebuință; încă și fraților să dai dintr-acela, pentru că aceasta este binecuvântarea lui Dumnezeu!" După aceasta, încetând ploaia, voievodul s-a dus la casa sa, iar în mănăstire a fost atâta binecuvântare, încât multă vreme frații s-au îndestulat cu acea băutură.</p><p><br /></p><p>Odată a venit la același cuvios mai-marele pitarilor și i-a spus: "Nu am făină din care să fac pâini, fraților". Răspuns-a Cuviosul: "Mergi și caută în hambar, doar vei afla în el cumva puțină făină, până ce iarăși Dumnezeu Se va îngriji de noi". Iar el a zis către Cuviosul: "Adevărul îți spun, părinte, că eu singur am șters racla și nu mai este nimic în ea, decât într-un unghi puține tărâțe, ca trei sau patru pumni". Cuviosul i-a zis: "Să mă crezi, fiule, că puternic este Dumnezeu, să ne îndestuleze pe noi cu făină și dintr-acele puține tărâțe, precum pe vremea lui Ilie a făcut acelei văduve, căreia i-a înmulțit făina, dintr-un pumn ce avea, încât s-a hrănit aceea cu fiul ei în vreme de foamete, până ce s-a făcut îndestulare. Pentru că acum este tot același Dumnezeu, Care este puternic și Care asemenea poate să ne facă și nouă din puțin mult; deci, mergi și caută, doar va fi binecuvântarea lui Dumnezeu la locul acela".</p><p><br /></p><p>Iar el, auzind aceasta, în urma rugăciunilor Cuviosului Teodosie s-a dus. Și cum a intrat în hambar, a văzut racla, care mai înainte era goală, fiind plină de făină, încât se vărsa pe pământ pe deasupra. Și îndată s-a înspăimântat, văzând acea preaslăvită minune și, întorcându-se, a spus Cuviosului; iar cuviosul i-a zis: "Mergi, frate, și nu spune nimănui de aceasta și să faci pâine după obicei, pentru că, iată, cu rugăciunile cuvioșilor fraților noștri, Dumnezeu a trimis la noi mila Sa".</p><p><br /></p><p>Pentru aceste multe faceri de bine dumnezeiești, Cuviosul părintele nostru Teodosie mulțumea lui Dumnezeu cu lacrimi în rugăciunile sale, și în toate nopțile petrecea fără de somn, plecându-și genunchii până la pământ. Acestea le-au aflat iconomii bisericii, care, mergând mai înainte de cântarea Utreniei la chilia lui ca să ia binecuvântare, îl auzeau totdeauna rugându-se și plângând mult și, adeseori, bătându-se cu capul de pământ, iar când Cuviosul auzea zgomot, îndată tăcea, făcându-se că doarme, până ce bătea de trei ori cel ce zicea: "Binecuvintează, părinte".</p><p><br /></p><p>Atunci el, deșteptându-se ca din somn, răspundea: "Dumnezeu să te binecuvânteze". Apoi, mai înainte de toți se afla în biserică, și așa făcea în toate nopțile. Afară de aceasta el se nevoia și cu alte feluri de osteneli în vremea egumeniei sale. Pentru că nimeni nu l-a văzut vreodată zăcând pe coastele sale, și, când voia să se odihnească pentru neputința trupească, după cântarea Pavecerniței, atunci, șezând, dormea puțin și îndată, după aceea pleca la cântarea cea de toată noaptea. Asemenea, nu l-a văzut niciodată turnându-și apă pe trupul său, ci își spăla numai mâinile și fața. Iar când frații aveau ospăț, el mânca pâine uscată, verdețuri fierte fără unsoare și bea numai apă. Dar niciodată nu s-a văzut la masă mâhnit, ci totdeauna avea fața veselă, nu de bucate, ci de darul lui Dumnezeu care întărea inima lui.</p><p><br /></p><p>În toți anii, la postul Sfintelor Paști, se ducea Sfântul Teodosie în peșteră, unde s-a pus după aceea și cinstitul lui trup. Acolo se închina singur, până ce venea Duminica Floriilor. Iar vineri, mai înainte de duminica aceea, în vremea Vecerniei ieșea din peșteră și venea la frați. De multe ori și din peștera aceea, în care îl știau frații că se închină, se ducea noaptea, neștiut de nimeni, la un sat mănăstiresc și petrecea acolo în altă peșteră ascunsă, rugându-se lui Dumnezeu. De acolo ieșea tot noaptea, mai înainte de vinerea dinaintea Duminicii Floriilor și venea în peștera cea dintâi. Și așa ieșea la frați în vinerea aceea, încât toți socoteau, că acolo a petrecut el toate zilele postului.</p><p><br /></p><p>Multe necazuri și năluciri îi făceau cuviosului în peșteră duhurile cele rele. Dar, Dumnezeu i-a dat putere nevăzută spre biruința lor, încât nefiind izgonit nicidecum de acele duhuri, petrecea într-o peșteră așa de întunecoasă, netemându-se de mulțimea stăpâniilor întunericului, ci stătea cu tărie ca un bun ostaș al lui Hristos. Cu rugăciunea și cu postul i-a gonit de la sine și nu îndrăzneau să se apropie de dânsul, ci îi făceau năluciri numai de departe.</p><p><br /></p><p>Odată, după cântarea Pavecerniței, vrând să se odihnească puțin, iată, aude în peșteră glas de strigare, de la mulțimea diavolilor, ca și cum unii mergeau în căruțe, alții băteau în timpane, iar alții cântau din fluiere. Și așa toți chiuiau, încât se cutremura peștera. Auzind Cuviosul acestea toate, nu se temea, nici nu se înspăimânta, ci însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci și sculându-se, a început să cânte Psaltirea și îndată s-a făcut nevăzut acel cutremur și chiot. După rugăciune se auzea iar glas de nenumărați diavoli. Deci, sculându-se iarăși Cuviosul, cânta psalmi și acel glas iar se stingea. Așa în multe zile și nopți îi făceau lui supărare duhurile cele rele, nedându-i pace să se odihnească, până ce, cu darul lui Dumnezeu, i-a biruit pe ei desăvârșit și a luat putere asupra lor, încât acum și de departe nu îndrăzneau să se apropie de acel loc unde făcea Cuviosul rugăciune, ci fugeau de dânsul, lucru care s-a adeverit prin multe minuni.</p><p><br /></p><p>În casa unde se făcea pâinea pentru hrana fraților, diavolii făceau multe supărări, uneori vărsându-le făina, alteori răspândindu-le aluatul cel pus spre facerea pâinii, făcându-le și alte rele. Atunci, mergând mai marele pitarilor a spus aceasta Cuviosului Teodosie. Deci, mergând el în casa aceea și închizând ușa după sine, a petrecut într-însa până la Utrenie, făcând rugăciuni, și din acel ceas nu s-au mai arătat diavoli în acel loc și nu le-a mai făcut nici o supărare.</p><p><br /></p><p>Într-o zi, a venit la Cuviosul un frate de la un sat mănăstiresc, spunându-i: "În grajdul unde închidem dobitoacele este un locaș de diavoli, care fac multe supărări, nelăsând dobitoacele să mănânce. De multe ori preotul face rugăciuni, stropind locul acela cu apă sfințită, dar fără de nici un folos. Atunci Cuviosul, întrarmându-se cu rugăciunea și cu postul, a mers în satul acela și, fiind seară, a intrat în grajd și închizând ușa a petrecut acolo, făcând rugăciuni până a doua zi. Din ceasul acela nu s-au mai arătat diavoli în acel loc și nimănui din acel sat nu i-au mai făcut supărare.</p><p><br /></p><p>Nu numai singur Cuviosul biruia puterea diavolească, ci de auzea că vreunul din frați avea supărare de nălucirile diavolești, pe acela îl învăța să nu umble din loc în loc, ci să se întrarmeze cu postul și cu rugăciunea, chemând pe Dumnezeu spre biruirea diavolilor.</p><p><br /></p><p>Grăia și aceasta către dânșii: "Asemenea mi se făcea și mie la început. Că într-o noapte, pe când cântam în chilie psalmii obișnuiți, un câine negru stătea înaintea mea, încât nu puteam a mă închina. Stând el mult, am vrut să-l lovesc și s-a făcut nevăzut. Atunci atâta frică și cutremur m-a cuprins, încât voiam să fug din acel loc, de nu mi-ar fi ajutat Domnul. Deșteptându-mă puțin din spaimă, am început cu osârdie a mă ruga lui Dumnezeu și a face adeseori închinăciuni. Și astfel a fugit de la mine acea frică, încât din ceasul acela nu mă mai tem de nălucirile drăcești, deși se arată înaintea ochilor mei.</p><p><br /></p><p>Unul din frați, anume Ilarion, povestea: Multă supărare îmi făceau diavolii în chilie, căci noaptea când mă culcam, venea mulțime de diavoli, care mă apucau de păr și, călcându-mă, mă trăgeau, iar alții, ridicându-mi peretele, ziceau: "Pe aici să-l tragem, ca să-l sugrumăm cu peretele". Și așa îmi făceau în toate nopțile. Eu, neputând să rabd acestea mai mult, am spus Cuviosului Teodosie și voiam să mă duc din acel loc în altă chilie. Dar Cuviosul mi-a zis: "Nu te duce, frate, ca nu cumva să se laude întru tine diavolii, că, biruindu-te, ai fugit. Căci mai mare răutate vor începe să-ți facă, ca cei ce au luat putere asupra ta. Ci roagă-te lui Dumnezeu cu osârdie în chilia ta. El, văzându-ți răbdarea ta, îți va da biruință asupra lor, încât ei nici nu vor mai îndrăzni a se apropia de tine".</p><p><br /></p><p>Iar eu iarăși am zis către dânsul: "Rogu-mă ție, părinte, că de acum nu voi să mai petrec în chilia aceea nicidecum, pentru mulțimea diavolilor ce locuiesc într-însa". Atunci Cuviosul a făcut spre mine semnul Crucii și mi-a zis: "Mergi, frate, în chilia ta; de acum nici o supărare nu-ți vor mai face viclenii diavoli și nici nu-i vei mai vedea". Eu, crezând, m-am închinat Cuviosului și am plecat. De atunci acele duhuri viclene n-au mai îndrăznit a se apropia de chilia mea, fiind gonite cu rugăciunile Cuviosului Teodosie.</p><p><br /></p><p>Pe lângă această bărbăție împotriva vrăjmașilor celor nevăzuți, a adăugat Cuviosul Teodosie și bărbăția împotriva vrăjmașilor celor văzuți ai lui Dumnezeu. El avea un obicei ca acesta, că de multe ori, sculându-se noaptea în ascuns de toți, ieșea la evrei și cu bărbăție îi dovedea pentru Hristos, ocărându-i și mustrându-i ca pe niște lepădători de lege și îi numea pe ei ucigași de Dumnezeu, pentru că dorea mult ca, pentru mărturisirea credinței cea întru Hristos, să fie ucis ca un adevărat următor al Lui; iar mai ales de aceea, de care și Însuși Hristos a fost ucis.</p><p><br /></p><p>Acest viteaz mărturisitor, pe lângă dorința aceasta, voia să pătimească și pentru mărturisirea dreptății, precum s-a adeverit astfel: În zilele egumeniei lui a fost o tulburare de la vrăjmașul cel fără de trup, domnul întunericului, între cei trei frați după trup, voievozi ai Rusiei, în acest mod: Cei doi frați, Svetoslav, voievodul Cernigovului și Vsevolod, voievodul Pereaslavei, au făcut război nedrept asupra fratelui lor mai mare, iubitorul de Hristos Izaslav, voievodul Kievului, pe care, bătându-l, l-au izgonit din Kiev, cetatea scaunului, și ei înșiși au venit la Kiev și au trimis la Cuviosul Teodosie, poftindu-l să vină la ei la prânz. Dar, Cuviosul, cu îndrăzneală, le-a răspuns: "Nu mi se cade mie a merge la masa nedreptății, ca la masa Izabelei!"</p><p><br /></p><p>Apoi, Vsevolod, ducându-se la stăpânirea sa în Pereaslav, iar Svetoslav, șezând în Kiev la domnia lui Izaslav, Cuviosul Teodosie a început a-l mustra neîncetat pe voievodul Svetoslav, ca pe cel ce cu nedreptate a șezut pe scaunul fratelui său. De multe ori îl ocăra înaintea celor ce veneau la el la mănăstire, rugându-i pentru aceea ca să-i spună lui. Iar după aceea i-a trimis o scrisoare foarte mustrătoare, în care a scris aceasta: "Glasul sângelui fratelui tău celui de un pântece cu tine, strigă către Dumnezeu asupra ta, ca sângele lui Abel asupra lui Cain". Și i-a pomenit pe alți mulți din cei vechi, nedrepți, urâtori și de frați gonitori, pentru învățarea lui. Iar voievodul Svetoslav, citind scrisoarea aceea, s-a mâniat foarte, aruncând-o la pământ. Și de atunci, Cuviosul Teodosie a fost vestit că va fi osândit la surghiun. Pentru aceasta frații din mănăstire, fiind în mare mâhnire, rugau pe Cuviosul să înceteze de a-l mai mustra pe voievod.</p><p><br /></p><p>Asemenea, venind și mulți boieri și spunându-i de mânia voievodului, îl sfătuiau să nu se împotrivească lui, și-i ziceau: "Iată, voievodul o să te trimită în surghiun pentru aceasta". Iar Cuviosul, auzind că-i spuneau de surghiunie, s-a bucurat cu duhul și a zis: "De aceasta mă bucur, fraților, nimic mai fericit nu-mi este în viața aceasta, decât a fi izgonit, pentru dreptate, pentru care sunt gata ori la surghiun, ori la moarte". Și de atunci, mai mult a început a-l ocărî pe voievod pentru ura contra fratelui său, dorind foarte mult să fie surghiunit.</p><p><br /></p><p>Însă, voievodul, deși se mâniase foarte tare, n-a îndrăznit să facă Cuviosului nici un rău, știindu-l că este drept și sfânt; pentru care și mai mult dușmănea pe voievodul Izaslav, fratele său, că are un luminător ca acela în stăpânirea sa. După aceasta, Cuviosul Teodosie, fiind rugat mult de frați și de boieri și înțelegând că nimic nu sporește asupra voievodului cu cuvintele sale aspre, a încetat de a-l mustra. Și de atunci s-a gândit ca prin rugăciune să-l îndemne pe el, ca să întoarcă stăpânirea sa fratelui său.</p><p><br /></p><p>Nu după multe zile voievodul Svetoslav, înștiințându-se de schimbarea Cuviosului Teodosie, s-a bucurat și a trimis la el, rugându-l, oare îi va da lui voie să vină la mănăstire sau nu? Acela, neoprindu-l, voievodul a venit bucuros cu boierii în mănăstirea lui. Iar Cuviosul cu frații, ieșind din biserică, l-au întâmpinat cu cinste, închinându-se cu toții aceluia. Iar voievodul, sărutând pe Cuviosul, i-a zis: "Iată, părinte, nu îndrăzneam să vin la tine, socotind că mâniindu-te asupra mea, nu mă vei primi în mănăstirea ta". Iar Cuviosul i-a răspuns: "Și ce sporește, bunule stăpân, mânia noastră asupra stăpânirii tale? Dar, se cade nouă a mustra și a grăi cele spre mântuirea sufletului, iar vouă se cuvine a le asculta pe acelea".</p><p><br /></p><p>Apoi, intrând în biserică, a făcut rugăciuni și, după rugăciune, începând a grăi din dumnezeieștile scripturi, îl învăța mult pentru dragostea fratelui. Iar voievodul, asemenea, multă pricină aruncă asupra fratelui său. Și astfel, după multă vorbă folositoare de suflet, voievodul s-a dus la casa sa, slăvind pe Dumnezeu că s-a învrednicit a vorbi cu un bărbat ca acesta. Și de atunci adeseori venea la el. După aceea, de multe ori însuși Cuviosul Teodosie mergea la acest mare voievod Svetoslav, aducându-i aminte de frica lui Dumnezeu și de dragostea către fratele său.</p><p><br /></p><p>Într-una din zile Cuviosul a mers la voievod și a văzut pe mulți înaintea lui, cântând în diferite glasuri de muzici și toți veselindu-se. Iar Cuviosul, șezând aproape de voievod și privind în jos, i-a zis: "Oare așa va fi și în veacul cel viitor?"</p><p><br /></p><p>Voievodul, umilindu-se, a lăcrimat puțin și a poruncit ca îndată să înceteze cântările. De atunci, dacă poruncea cândva acelora să cânte și auzea de venirea Cuviosului, totdeauna le poruncea să înceteze de-a cânta. De multe ori, când voievodul afla de venirea Cuviosului, ieșea înaintea ușilor casei și îl întâmpina cu bucurie. Odată, venind Cuviosul, voievodul i-a zis cu bucurie: "Iată, părinte, îți spun adevărul, că de mi-ar spune cineva că tatăl, cel ce m-a născut, a înviat din morți, nu m-aș bucura așa precum mă bucur de venirea ta și nu m-aș teme de acela așa, ca de cuviosul tău suflet".</p><p><br /></p><p>Deci, Cuviosul i-a zis: "De este așa precum grăiești, apoi să împlinești cererea mea și să întorci fratelui tău scaunul, pe care binecredinciosul tău tată i l-a dat". Iar voievodul pentru aceasta a tăcut, neștiind ce să răspundă; că atât de mult îl aprinsese vrăjmașul cu mânie asupra fratelui, încât nici nu voia să audă de el. Însă, Cuviosul Teodosie, în toate zilele și nopțile se ruga lui Dumnezeu pentru iubitorul de Hristos domn Izaslav. La ecteniile bisericești a poruncit să-l pomenească, ca pe cel după lege domn al scaunului Kievului și frate mai mare; iar pe acesta, ca unul ce nu șezuse după dreapta lege pe scaunul acela, a poruncit ca multă vreme să nu-l pomenească în mănăstirea sa. Dar în cele din urmă, fiind rugat de frați, a poruncit ca și pe acesta să-l pomenească, însă mai întâi pe Izaslav, iar pe urmă pe Svetoslav.</p><p><br /></p><p>Fericitul Nicon, cel mai sus pomenit, care ajuta întru toate Cuviosului Teodosie, fiind călugărit de el, văzând o tulburare ca aceea între domnii Rusiei, s-a dus a doua oară cu doi monahi din Mănăstirea Pecersca, în ostrovul Tmutoracan, unde a zidit o mănăstire, iar Cuviosul Teodosie a rămas la celelalte osteneli fără de el.</p><p><br /></p><p>Cuviosul părintele nostru Teodosie, fiind plin din destul de fapte bune și umplându-se mănăstirea sa cea veche cu frați, pe care acum nu-i mai încăpea, a început a purta grijă, rugându-se lui Dumnezeu cu osârdie, ca să mute mănăstirea în alt loc mai larg, și să zidească o biserică mai mare de piatră, întru numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Dumnezeu arăta că este bineprimită rugăciunea lui și locul spre mutare și întemeierea bisericii celei mai mari de piatră și o preamărea cu minuni ca acestea:</p><p><br /></p><p>Un om dreptcredincios și temător de Dumnezeu, pe când mergea pe deal, alături de biserica cea veche a Pecerscăi, pe o noapte întunecoasă, iată, a văzut în mijlocul luminii celei mari, care strălucea numai deasupra mănăstirii, că se arăta Cuviosul Teodosie, stând înaintea bisericii cu mâinile ridicate spre cer și rugându-se lui Dumnezeu. Privind el și minunându-se, iată, altă minune s-a arătat: O văpaie foarte mare ieșind din vârful bisericii și făcându-se un curcubeu, a trecut la alt deal, unde mai în urmă Cuviosul Teodosie a zidit din piatră biserica cea nouă. Văpaia aceea stătea ca un curcubeu, cu un capăt pe vârful bisericii celei vechi, iar cu altul pe locul celei noi. Această minune a spus-o omul acela cu adevărat în mănăstirea Cuviosului Teodosie.</p><p><br /></p><p>Într-o noapte, oamenii care locuiau aproape de acel loc, au auzit un glas de nenumărați cântăreți, iar ei, sculându-se din așternuturile lor, au ieșit de prin case și, stând la un loc înalt, priveau de unde se aude acel glas. Și, iată, strălucea o lumină mare deasupra mănăstirii celei vechi a Pecerscăi și în lumina aceea au văzut ieșind din biserică o mulțime de monahi, mergând la locul cel nou. Unii duceau icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, alții, mergând în urmă, aveau în mâini lumânări aprinse, iar înaintea tuturor mergea părintele și povățuitorul lor, Cuviosul Teodosie. Ajungând la locul acela, au făcut cântare și rugăciuni; după aceea, cântând, s-au întors înapoi și au intrat în biserica cea veche. Aceasta au văzut-o și au spus-o mulți oameni, de vreme ce nici unul din frați nu era acolo, care au cunoscut cu adevărat că au văzut pe îngeri ieșind și intrând.</p><p><br /></p><p>Când se zidea temelia cea minunată de piatră a bisericii Mănăstirii Pecersca, în locul cel însemnat de Dumnezeu din cer, atunci Cuviosul Teodosie singur s-a ostenit, căci în toate zilele mergea la acel lucru, privind cu sârguință și pe cât putea ajuta și la lucru. El, purtând haină proastă, nu-l socotea nimeni că este egumen, ci numai un ascultător din cei mai mici.</p><p><br /></p><p>Într-o zi, pe când Cuviosul mergea la lucrătorii cei ce zideau biserica, l-a întâmpinat o văduvă năpăstuită de judecător și l-a întrebat: "Părinte, rogu-te, spune-mi, este în mănăstire egumenul vostru?" Răspuns-a Cuviosul: "Ce trebuință ai cu dânsul, că este un om păcătos". Dar femeia i-a zis: "De este păcătos nu știu, numai aceasta știu că pe mulți izbăvește de necaz și de ispită; pentru aceasta și eu am venit, rugându-mă să-mi ajute și mie, fiind năpăstuită fără dreptate de judecător". Cuviosul, înștiințându-se de pricina năpăstuirii ei, îi era jale și a zis către dânsa: "Femeie, mergi la casa ta, iar când va veni egumenul nostru, eu îi voi spune despre tine și el te va izbăvi de necazul tău!" Auzind femeia aceasta, s-a dus acasă, iar Cuviosul a mers la judecător și, vorbind pentru dânsa, a izbăvit-o de tiranie și i-a dat toate cu câte era năpăstuită de dânsul.</p><p><br /></p><p>Cu niște lucruri ca acestea și cu altele vrednice cerului a ajutat Cuviosul Teodosie la facerea bisericii Mănăstirii Pecersca, cea asemenea cu cerul, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe care, deși nu a terminat-o desăvârșit, însă după moarte, cu rugăciunile sale cele către Dumnezeu, ajuta Cuviosului Ștefan, care a luat egumenia după dânsul, spre a termina lucrul lui desăvârșit.</p><p><br /></p><p>Cuviosul părintele nostru Teodosie, trăind cu dumnezeiască plăcere, a ajuns la sfârșitul vieții. Și, știindu-și mai dinainte cea către Dumnezeu ducere a sa și ziua odihnei sale, a poruncit să se adune toți frații, nu numai cei ce erau în mănăstire, ci și cei de pe la moșii sau de la alte trebuințe și toți slujitorii, pe care i-a învățat să petreacă fiecare în slujba cea încredințată lui cu toată osârdia și frica de Dumnezeu și să se silească toți a câștiga mântuirea sufletului și viața cea plăcută lui Dumnezeu. Îi mai învăța sârguința și starea cea cu frică în biserică, despre dragoste și supunere, nu numai către cei mai bătrâni, ci și către cei de o vârstă cu ei. Și, zicându-le Cuviosul Teodosie acestea, i-a binecuvântat și i-a eliberat.</p><p><br /></p><p>Apoi a venit dreptcredinciosul domn Svetoslav spre cercetarea cuviosului, iar el, deschizându-și gura sa care vărsa dar, a început a-l învăța despre dreapta credință, cum să o păzească și să aibă grijă de sfintele biserici. Și pe lângă acestea a zis: "Mă voi ruga Domnului Dumnezeu și Preacuratei Maicii Lui pentru dreapta credință a ta, ca să-ți dea stăpânire pașnică și netulburată. Și, iată, încredințez dreptei tale credințe, această sfântă mănăstire a Pecerscăi, casa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe care singură a voit a o zidi.</p><p><br /></p><p>După aceea, Cuviosul Teodosie, din răceală fiind cuprins de boală și aprinzându-se cu fierbințeală și fiind slăbit foarte mult, s-a culcat pe patul în care nu se culcase niciodată și a zis: "Voia lui Dumnezeu să fie și pentru mine, așa după cum va voi El. Și mă rog Ție, Stăpâne al meu Iisuse Hristoase, să fii milostiv sufletului meu, ca să nu-l întâmpine pe el vicleșugul duhurilor potrivnice, ci să-l primească îngerii Tăi, cei ce ne trec prin vămile cele întunecoase și ne duc la lumina milostivirii Tale".</p><p><br /></p><p>Zicând acestea, a tăcut. Iar frații erau în mare necaz și mâhnire, neputând el să grăiască de trei zile, nici să-și deschidă ochii, încât multora li se părea că a murit, de n-ar fi văzut încă puțină suflare într-însul.</p><p><br /></p><p>După trei zile s-a sculat Cuviosul din pat și, adunându-se toți frații, le-a grăit: "Fraților și părinților, iată acum vremea vieții mele se sfârșește, precum mi-a arătat Domnul în peșteră în zilele de post. Deci, doresc să vă sfătuiți între voi pe cine voiți să vă pun egumen în locul meu". Auzind frații acestea, au căzut în mare mâhnire și plângere și, ieșind ei afară, s-au sfătuit cu toții, ca pe Ștefan iconomul bisericii, să-l numească egumen. Apoi, în altă zi, chemând Cuviosul pe toți frații, le-a grăit: "Ce gândiți, fiilor, cine este vrednic ca să fie egumen?" Ei toți au zis: "Ștefan este vrednic!" Atunci Cuviosul Teodosie, chemând pe Ștefan, l-a binecuvântat a fi egumen în locul său, zicându-i: "Iată, fiule, îți dau mănăstirea s-o păzești cu luare aminte și, precum am rânduit în slujbe, așa să ții obiceiurile mănăstirești. Rânduielile să nu le schimbi, ci toate să le faci după așezarea și rânduiala mănăstirească”. Iar pe frați i-a învățat să i se supună lui și așa i-a eliberat, făcându-le cunoscută ziua morții sale, zicând: "Sâmbătă, când va răsări soarele, sufletul meu va ieși din trup!" După aceasta, chemând pe Ștefan singur, îl învăța pentru păstoria sfintei turme, iar el nu se despărțea de Cuviosul Teodosie, slujindu-i acolo cu smerenie, căci slăbise mult de boală.</p><p><br /></p><p>Sosind sâmbăta și luminându-se de ziuă, Cuviosul a trimis și a chemat la el pe toți frații și astfel, pe rând i-a sărutat pe toți cu dragoste, plângând și tânguindu-se de despărțirea de un păstor așa de bun. Apoi le-a zis: "Iubiții mei frați, iată cu dragoste v-am sărutat pe toți, căci mă duc la Stăpânul meu Iisus Hristos. Iată acum egumenul vostru, pe care singuri l-ați ales. Pe acesta să-l aveți părinte duhovnicesc, pe acesta să-l ascultați și după porunca lui toate să le faceți cu plăcere dumnezeiască. Iar Dumnezeu, Care a făcut toate bunătățile cu cuvântul și cu înțelepciunea Sa, să vă binecuvânteze și să vă păzească de primejdia vicleanului vrăjmaș și să păzească credința voastră tare și nemișcată într-un gând și într-o dragoste, până la cea din urmă suflare. Apoi vă mai rog și vă jur, ca haina în care sunt acum, cu aceasta să mă puneți în peșteră, unde petreceam în zilele cele de post; nici să nu spălați săracul meu trup și nimeni din oamenii mireni să nu mă vadă îngropându-mă, ci numai voi singuri să îngropați trupul meu, în locul ce s-a zis mai înainte.</p><p><br /></p><p>Acestea auzindu-le frații din gura Sfântului Teodosie, plânsete și lacrimi ieșeau din ochii lor, iar Cuviosul iarăși mângâindu-i, le zicea: "Iată, mă făgăduiesc vouă, fraților și părinților, că deși mă duc cu trupul de la voi, cu sufletul totdeauna voi fi cu voi". Apoi, după cuvintele acestea i-a trimis afară pe toți, nelăsând pe nici unul la el. Iar unul din frați, care îi slujea totdeauna, făcând pe dinafară o gaură mică, privea prin ea la dânsul; și a văzut pe Cuviosul sculându-se și căzând cu fața la pământ. Și se ruga cu lacrimi milostivului Dumnezeu pentru mântuirea sufletului său, chemând în ajutor pe toți sfinții, dar mai ales pe Preasfânta Stăpâna noastră Născătoare de Dumnezeu, căreia îi încredința turma sa și locul acela.</p><p><br /></p><p>După rugăciune s-a culcat pe patul său. Apoi, odihnindu-se puțin, a căutat spre cer și, având fața veselă, cu mare glas a zis: "Binecuvântat este Dumnezeu! Dacă este așa, apoi de acum nu mă tem; ci mai ales, bucurându-mă, mă voi duce din lumea aceasta!" Precum este înțeles, o oarecare arătare văzând, a grăit acestea. Apoi s-a culcat cu rânduială, întinzându-și picioarele și punând mâinile pe piept în chipul crucii. Așa și-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu și s-a adăugat în ceata Sfinților Părinți, în anul de la zidirea lumii 6582, iar de la nașterea lui Hristos 1074, în trei zile ale lunii mai, într-o sâmbătă, precum singur a proorocit, pe când răsărea soarele.</p><p><br /></p><p>Atunci, frații au făcut deasupra lui plângere mare și, luând sfântul lui trup, l-au dus în biserică, săvârșind obișnuitele rugăciuni și cântări pentru cel mort. Deci, îndată, după o dumnezeiască arătare, mulțime de popor a venit cu osârdie și toți așteptau înaintea porților mănăstirești, până ce vor duce trupul Cuviosului Teodosie la peșteră spre îngropare. Iar frații, încuind porțile, nu lăsau pe nimeni, așteptând până ce se va risipi poporul, ca atunci să îngroape trupul Cuviosului, precum le poruncise. Și, îndată, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, cerul s-a acoperit fără de veste cu nori și a căzut o ploaie mare; și astfel s-au dus aceia. Apoi ploaia a încetat și soarele a strălucit iarăși. Atunci frații, ducând trupul Cuviosului la peșteră, l-au pus în ea cu cinste.</p><p><br /></p><p>În acea vreme voievodul Svetoslav, fiind aproape de Mănăstirea Pecersca a văzut deasupra ei un stâlp de foc de la pământ până la cer, încât din aceea el a priceput moartea Cuviosului și a zis către cei ce erau cu el: "Iată, precum mi se pare, Cuviosul Teodosie s-a mutat astăzi de pe pământ la cer, pentru că am fost ieri la el și l-am văzut bolnav foarte greu". Apoi, trimițând și înștiințându-se de moartea lui, a plâns mult după dânsul.</p><p><br /></p><p>În acel an, cu rugăciunile părintelui nostru Teodosie, a fost în mănăstirea lui belșug de toate bunătățile, la moșiile ei a fost îndestulare, adăugire de dobitoace, precum n-a fost niciodată mai înainte. Frații, văzând acestea, și-au adus aminte de făgăduința sfântului lor părinte și au preamărit pe Dumnezeu, pentru că s-a învrednicit învățătorul și povățuitorul lor cu darul facerii de minuni, care s-a adeverit după moartea lui prin multe minuni, la cei ce-l cheamă în ajutor.</p><p><br /></p><p>În acea vreme, un boier, căzând în urgia marelui voievod Svetoslav, toți îi ziceau: "Voievodul voiește să te trimită în surghiunie". Iar el se ruga lui Dumnezeu cu osârdie și chema pe Cuviosul Teodosie în ajutor, zicând: "Știu, părinte, că ești sfânt! Iată, a sosit vremea ispitei mele. Grăbește, rugând pe Stăpânul ceresc, să mă izbăvească din ea". Și, adormind el, i s-a arătat Cuviosul Teodosie, zicându-i: "De ce te mâhnești așa? Au ți se pare că eu m-am dus de la voi? Deși cu trupul m-am despărțit, dar cu sufletul sunt totdeauna cu voi. Deci, iată, mâine te va chema voievodul, neavând nici o mânie asupra ta și iarăși te va așeza în rânduiala ta cea dintâi!"</p><p><br /></p><p>Boierul acela, deșteptându-se din somn, a văzut pe Cuviosul ieșind afară pe ușă, și i s-a împlinit lui cuvântul cu lucrul, iar el, de atunci, mai mare dragoste a luat către Mănăstirea Pecersca.</p><p><br /></p><p>Un bărbat, vrând să se ducă pe cale, a adus un sicriaș în mănăstirea Cuviosului Teodosie, plin de argint și l-a dat spre păstrare unui monah cunoscut al său, cu numele Conon. Și a văzut acest lucru unul din frați, cu numele Nicolae. Deci prin îndemnare diavolească, l-a furat și l-a ascuns; iar Conon, intrând în chilia sa și, căutând, n-a găsit sicriașul acela. Atunci, fiind în mare mâhnire, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu, chemând pe Cuviosul Teodosie, ca prin ajutorul lui să fie scăpat de rușinea ce va avea, de la cel ce i-a dat acel argint spre păstrare. După aceasta, adormind puțin, a văzut arătarea Cuviosului Teodosie, care zicea către dânsul: "Lucrul de care te mâhnești, l-a luat monahul Nicolae prin îndemnare diavolească, ascunzându-l în peșteră". Și i-a arătat locul: "Iată ce este al tău! Mergi și nimănui să nu spui de aceasta!" Deșteptându-se el, s-a bucurat și, aprinzând lumânări, a mers la locul arătat și pe cel pierdut l-a aflat, dând mulțumire lui Dumnezeu și plăcutului Lui, Cuviosul Teodosie.</p><p><br /></p><p>Unul din clericii bisericii Sfânta Sofia din Kiev era bolnav de o neputință aprinsă și, venindu-și puțin întru sine, se ruga lui Dumnezeu și Cuviosului Teodosie pentru ușurarea bolii. Adormind el puțin, a văzut pe Cuviosul Teodosie, dându-i toiagul său și zicându-i: "Ia acesta și umblă cu el". Iar el, deșteptându-se, a simțit îndată depărtarea înfocatei aprinderi și încetarea bolii. După ce s-a însănătoșit a mers în Mănăstirea Pecersca și a spus fraților cum s-a tămăduit de boală, cu rugăciunile Cuviosului Teodosie. Auzind aceia, au preamărit pe Dumnezeu, Cel ce a dat un dar ca acesta robului Său și părintelui lor.</p><p><br /></p><p>Cuviosul Teodosie, ca egumen al Mănăstirii Pecersca, a rânduit ca în cele patruzeci de zile ale sfântului și marelui post, vineri, în săptămâna dintâi, să se pună la masă părinților, ca celor buni nevoitori ce s-au ostenit întru înfrânare, pâine foarte curată, mai ales cu miere și cu mac. Fericitul Nicon, luând egumenia Pecerscăi după fericitul Ștefan cel ce era pus egumen de Cuviosul Teodosie, a poruncit chelarului să facă asemenea după rânduiala Cuviosului, în vinerea dintâi a Sfântului și Marelui Post ce sosise. Iar el n-a ascultat acea poruncă și n-a împlinit rânduiala Cuviosului Teodosie, zicând: "Nu este adevărată și nu am făină spre a face pâini ca acelea". Însă, Dumnezeu n-a lăsat să se strice rânduiala Cuviosului Teodosie, pentru că, după Sfânta Liturghie, frații, mergând spre trapeză, la rândul cel de post, iată, de unde nu se așteptau, le-au adus un car de pâini ca acelea.</p><p><br /></p><p>Lucrul acesta, văzându-l frații, au preamărit pe Dumnezeu și pe plăcutul Lui, cel ce nu-i părăsea, nici după ducerea sa de la dânșii din această viață, pe părintele și povățuitorul lor, Cuviosul Teodosie, care umple de bunătăți obștea mănăstirii sale. Cu ale cărui sfinte rugăciuni care ne ajută cu dreptate, să ne învrednicim și noi a câștiga, cu darul lui Dumnezeu, viața veșnică, întru Iisus Hristos Domnul nostru, Cel slăvit împreună cu Dumnezeu Tatăl și cu Sfântul Duh în veci. Amin.</p><p><br /></p><p><br /></p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-71598875881386252612023-05-02T11:32:00.001-07:002023-05-02T11:32:26.888-07:00VIAȚA SFÂNTULUI CUVIOS MUCENIC ACACHIE PANTOFARUL<p> 1 Mai</p><p>VIAȚA SFÂNTULUI CUVIOS MUCENIC ACACHIE PANTOFARUL</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiS_MkI3kfwLhLj81qtgDaNxS0M2G49n7Nd_glyG1B_29UfUFLTyvw4WzQZdSy7aDHSQKAIl9SA6QNaZ6lbJQAT_nf3GtAL9wD_ihSipAN-yfgqhhxPStQumcHpNVBxd-3ZCGwPSEmqZWqMzlu2xSqlhyxgOBvInjwUO21qcmcVTGbC6oFdExbY-dD7mg/s1393/FB_IMG_1683009392836.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1393" data-original-width="876" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiS_MkI3kfwLhLj81qtgDaNxS0M2G49n7Nd_glyG1B_29UfUFLTyvw4WzQZdSy7aDHSQKAIl9SA6QNaZ6lbJQAT_nf3GtAL9wD_ihSipAN-yfgqhhxPStQumcHpNVBxd-3ZCGwPSEmqZWqMzlu2xSqlhyxgOBvInjwUO21qcmcVTGbC6oFdExbY-dD7mg/w402-h640/FB_IMG_1683009392836.jpg" width="402" /></a></div><br /><p><br /></p><p>Sfântul Acachie și-a dat viața pentru Hristos pe 1 mai 1816, la ora șase seara. Câțiva creștini evlavioși au răscumpărat corpul Sfântului de la turci și părintele Grigorie l-a adus înapoi în Sfântul Munte.</p><p><br /></p><p>Sfântul Nou Mucenic Acachie s-a născut la Neochorion, Macedonia, lângă Tesalonic, în secolul al XVIII-lea. Cel mai mare copil dintr-o familie de țărani bulgari, el a fost botezat cu numele de Atanasie. Când avea nouă ani, s-a mutat împreună cu familia în orașul Serres. Atanasie a fost dat în ucenicie unui cizmar, care deseori îl bătea. Într-o noapte din Vinerea Patimilor, după o bătaie aspră, el hoinărea pe străzi, iar două femei musulmane l-au alinat, l-au dus la ele acasă și l-au hrănit. Exprimând milă, ele l-au încurajat să-L părăsească pe Hristos, pâinea ce S-a coborât din cer (Ioan 6, 41). Ele l-au dus pe băiat la Yusuf Bey, care l-a adoptat, i-a dat un nume de musulman și l-a tăiat împrejur. El a trăit în acea casă timp de nouă ani.</p><p><br /></p><p>La început, soția lui Yusuf Bey l-a tratat pe Atanasie cu dragoste maternă, dar mai târziu iubirea s-a transformat într-o pornire spre poftă trupească. La fel cum mucenicul Iosif (prăznuit la 31 martie) a respins avansurile soției lui Putifar (Facerea 39, 8-10), astfel a respins și Atanasie avansurile femeii musulmane. Ca urmare, ea i-a spus soțului său că Atanasie a încercat s-o forțeze. Tatăl său turc l-a aruncat afară din casă și tânărul s-a întors la Tesalonic, ca să-și găsească părinții săi adevărați. Mama sa i-a spus că este prea periculos pentru el să rămână acolom și el a plecat în Sfântul Munte.</p><p><br /></p><p>La început a locuit o vreme la Mănăstirea Hilandar, dar a mai trăit și pe la alte mănăstiri. El a mărturisit apostazia sa Părintelui Nicolai din Mănăstirea Xenofont, care i-a citit rugăciunile necesare și l-a primit înapoi în Biserică prin Mirungere. Atanasie s-a întors la Mănăstirea Hilandar pentru un an, apoi a plecat la Mănăstirea Iviron. În perioada în care trăia la Iviron a aflat despre mucenicia Sfinților Eftimie și Ignatie și a dorit să le urmeze. El s-a aprins de dorința de a-și șterge păcatul prin vărsarea sângelui său pentru Hristos în același loc în care L-a trădat pe El. Atanasie a descoperit toate acestea Părintelui Nichifor, care a fost părintele duhovnicesc al Sfinților Eftimie și Ignatie. El a fost dat în îndrumarea monahului Acachie, care urma să-l pregătească pentru lupta sa grea. Atanasie își petrecea timpul în rugăciune neîncetată, priveghere și postire. Aceasta, bineînțeles, a ațâțat pe vrăjmaș, care a semănat semințe de îndoială și incertitudine în sufletul său. După treizeci și cinci de zile, Atanasie s-a înfricoșat și a fugit în miez de noapte.</p><p><br /></p><p>Atanasie a plecat la Mănăstirea Simonopetra, dar nu a găsit liniște acolo. S-a întors la Mănăstirea Hilandar, dar ca ispășire el a locuit mai mult în vie decât în chilie. Curând s-a îmbolnăvit și a fost dus la Kareia, capitala Sfântului Munte, dar a refuzat orice tratament medical. Cei care l-au adus acolo erau foarte mâhniți din această cauză și i-au spus că el nu este nici creștin, dar nici musulman. Umilit de mustrarea lor, Atanasie s-a izolat timp de patruzeci de zile.</p><p><br /></p><p>La sfârșitul perioadei de izolare, Atanasie s-a întors la părintele Nichifor la Mănăstirea Iviron și a fost încredințat bătrânului Acachie, ca să-l îngrijească din nou. El a început un program intens de rugăciune, înfrânare și priveghere și a primit darul lacrimilor. În duminica a patra a postului Paștelui, văzându-i pocăința și creșterea virtuții, bătrânul Acachie l-a tuns în monahism cu numele de Acachie.</p><p><br /></p><p>În scurt timp a plecat la Constantinopol cu bătrânul Grigorie care, de asemenea, i-a însoțit și pe Sfinții Eftimie și Ignatie în drumul lor către mucenicie. Ei au părăsit Muntele Athos cu o corabie, ajungând la Constantinopol treisprezece zile mai târziu. Pe data de 22 aprilie, Sfântul Acachie a primit Sfânta Împărtășanie într-o biserică din Galata, apoi ei s-au întors pe corabie. El a îmbrăcat haine musulmane și s-a dus cu părintele Grigorie la Poartă, unde un portar i-a întrebat ce doresc.</p><p><br /></p><p>Sfântul Acachie i-a povestit istoria sa, spunând că el a fost înșelat ca să renunțe la creștinism și să accepte islamul, dar acum el a ajuns la adevăr. Acuzându-l pe Mohammed ca fiind un proroc mincinos, el se declara cu voce tare că este creștin. Apoi a aruncat turbanul pe podea, l-a călcat în picioare și l-a scuipat.</p><p><br /></p><p>Sfântul Acachie a fost prins, bătut și aruncat în închisoare. În acea noapte i s-au promis bogății și poziții înalte, dacă se întoarce la islam. Refuzând, ei au început să-l bată din nou.</p><p><br /></p><p>În ziua următoare, Sfântul Acachie a fost adus în fața vizirului și i-a spus istoria sa, apoi a fost dus înapoi la închisoare. Părintele Grigorie a reușit să trimită pe cineva, care i-a adus lui Acachie o lădiță ce conținea Sfintele Taine și el s-a împărtășit din Trupul lui Hristos.</p><p><br /></p><p>Curând după aceasta, Sfântul Mucenic a fost dus la un loc numit Parmak Kapi, unde i s-a tăiat capul. Sfântul Acachie și-a dat viața pentru Hristos pe 1 mai 1816, la ora șase seara. Câțiva creștini evlavioși au răscumpărat corpul Sfântului de la turci și părintele Grigorie l-a adus înapoi în Sfântul Munte. Sfintele moaște au fost aduse în Mănăstirea Iviron și îngropate într-o biserică închinată Sfinților Ignatie și Eftimie.</p><p><br /></p><p>Cu toate că unele surse spun că anul muceniciei sfântului ar fi 1815, există o scrisoare de la Sfântul Acachie către un părinte duhovnicesc din Muntele Athos datată cu 27 aprilie 1816, în care el spune că este pregătit pentru mucenicie. Astfel, anul corect este 1816.</p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-33458107740819013662023-05-02T11:29:00.003-07:002023-05-02T11:29:47.771-07:00Pătimirea Sfinților Boris și Gleb, domni ai Rusiei, numiți din botez Roman și David<p> Pătimirea Sfinților Boris și Gleb, domni ai Rusiei, numiți din botez Roman și David</p><p>2 mai</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHP0ueEDZsTHVNz2nvFKj8ot9KPym2VD-KOpr25CijgvDWKoNr56F3PAie-YjYRsv8y1C7ow49q1ER3W-6-dnQXpo9yDCo-k3-rQ9Qkb6uwWLvLgVPZtE1fdCIVqWg7nWu8SA2JkmKyyt8XOUyej2Czjg0d9_-UYnnJh--yfqw80dZ7ZYns7XFx4Ns4Q/s1436/FB_IMG_1683008678701.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1436" data-original-width="1080" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHP0ueEDZsTHVNz2nvFKj8ot9KPym2VD-KOpr25CijgvDWKoNr56F3PAie-YjYRsv8y1C7ow49q1ER3W-6-dnQXpo9yDCo-k3-rQ9Qkb6uwWLvLgVPZtE1fdCIVqWg7nWu8SA2JkmKyyt8XOUyej2Czjg0d9_-UYnnJh--yfqw80dZ7ZYns7XFx4Ns4Q/w482-h640/FB_IMG_1683008678701.jpg" width="482" /></a></div><br /><p><br /></p><p>Fericit este bărbatul care se teme de Domnul și poruncile Lui va păzi. Puternică va fi seminția lui pe pământ și neamul drepților se va binecuvânta, precum zice marele prooroc și împărat. Cu adevărat fericit a fost bărbatul cel temător de Domnul, sfântul și întocmai cu Apostolii, marele nostru voievod Vladimir, care s-a numit din Sfântul Botez Vasile, fiul lui Svetoslav, care nu numai singur el s-a sârguit a plăcea lui Dumnezeu, ci și toată stăpânirea sa, pământul Rusiei, luminându-l prin Sfântul Botez, l-a adus ca un dar cinstit și plăcut Domnului. Pentru aceasta și seminția lui, puternică pe pământ a făcut-o Domnul și a binecuvântat neamul lui cel drept.</p><p><br /></p><p>Acel mare voievod, fiind la bătrânețe și apropiindu-se de fericitul sfârșit în care avea să se mute, ca de la împărăția cea vremelnică și pământească la împărăția cea fără de sfârșit și cerească, și din viața cea cu multă osteneală, la odihna cea veșnică și la viața cea fericită, a chemat pe cei doisprezece fii ai săi, pe care îi avea născuți cu mai multe femei, din vremea necredinței lui, și le-a împărțit domnia sa, pământul Rusiei, fiecăruia câte o moștenire, astfel: pe Vișeslav l-a pus în marele Novograd, pe Izaslav în Poloțca, pe Sviatopolc în Turov și pe Iaroslav în Rostov. Murind Vișeslav a pus pe Iaroslav, în marele Novograd, iar pe Boris în Rostov, pe Gleb în Muron, pe Svetoslav în Drebleani, pe Vsevolod în Vladimir, pe Mstislav în Tmutoracani, pe Stanislav în Smolensca, pe Sudislav în Pscov și pe Bracislav în Luțca și în Volina.</p><p><br /></p><p>După douăzeci și opt de ani de la Sfântul Botez, fericitul Vladimir a început a boli și atunci a venit la dânsul Boris, fiul lui cel mai iubit decât toți copiii. În acea vreme venise înștiințarea voievodului Vladimir, că pecenegii vin cu război asupra Rusiei, și Vladimir, fiind bolnav, s-a mâhnit, de vreme ce nu putea să iasă singur la război împotriva pecenegilor. Și chemând pe iubitul său fiu, Boris, cel numit din Sfântul Botez Roman, i-a încredințat lui pe ostașii săi și l-a trimis peste Nipru împotriva pecenegilor. Boris, mergând degrabă și pe pecenegi neaflându-i, s-a întors înapoi și a stat la râul Altei. Și iată, i-a venit înștiințare că tatăl lui, binecredinciosul și Sfântul mare voievod Vladimir, a murit la Berestov. Și Sviatopolc, fiind lângă el, se sârguia ca să tăinuiască moartea tatălui său; pentru că, trupul învelindu-l în covor și spărgând pardoseala l-a lăsat jos; apoi în taină l-a dus noaptea în cetate și l-a pus în biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Deseatina.</p><p><br /></p><p>Fericitul domn Boris, auzind de acestea, a început a plânge după tatăl său, zicând: "Vai mie, tatăl meu, lumina ochilor mei, strălucirea și raza feței mele. Vai mie, cum ai apus lumina mea, nefiind eu la sfârșitul tău, ca singur să îngrop cinstitul tău trup; și de ce nu m-am învrednicit să sărut cinstitele tale cărunteți!" Și multe alte cuvinte umilite grăia în plângerea sa, iar Sviatopolc s-a așezat în Kiev pe scaunul părintesc cu putere de la sine, pentru că nu i se cădea lui să stăpânească în Kiev după tatăl său. Și s-a umplut inima lui de iubirea de stăpânire cea fărădelege și de înrăutățita zavistie a lui Cain, zicând în sine: "Voi pierde pe toți frații mei și voi rămâne stăpânitor în Rusia".</p><p><br /></p><p>Deci, îndată a trimis cu vicleșug la fratele său, Boris, zicându-i: "Fratele meu iubit, voi să am cu tine dragoste. Iată, pe lângă dania tatălui, îți voi da încă mai multă stăpânire" - iar aceasta o zicea cu vicleșug, căutând cum ar pierde pe Boris. Deci, chemând pe kieveni, le împărțea daruri multe, însă inima lor nu era cu el. Apoi, ducându-se noaptea la Viștegorod, a chemat în taină la sine pe boierul Putșa și pe ceilalți boieri din Viștegorod: Telțul, Elovici și Leașco. Și le-a zis lor: "Spuneți-mi adevărul, aveți către mine dragoste din toată inima?" Iar ei cu Putșa au zis: "Capetele noastre cu toți veștegorodiții le vom pune pentru tine".</p><p><br /></p><p>Atunci ticălosul Sviatopolc a zis lui Putșa și prietenilor lui: "De vreme ce vă făgăduiți, ca pentru mine să vă puneți capetele voastre, atunci mergeți în taină și ucideți pe Boris, fratele meu". Iar ei au făgăduit să facă așa. Iar voievodul Boris stătea atunci la râul Altei, și boierii din Kiev i-au zis: "Mergi în Kiev și șezi pe scaunul părintesc, căci și oastea părintească este cu tine". Fericitul Boris le-a răspuns: "Asupra fratelui meu mai mare nu voi merge, deoarece îl am pe el ca pe un tată". Acestea auzindu-le boierii și ostașii, s-au dus pe la locurile lor; iar Sfântul Boris a rămas cu slugile sale și voia să meargă la fratele său, Sviatopolc, ca să i se închine, dându-i cinste ca celui mai mare frate și mai întâi voievod. Și a venit un vestitor la Sfântul Boris, spunându-i că Sviatopolc voiește să-l ucidă, și că a trimis pentru aceea ucigași. Iar sfântul nu credea pe acel vestitor, știindu-se pe sine că n-a greșit cu nimic împotriva fratelui său, Sviatopolc, și nici nu nădăjduise vreodată la o răutate ca aceea. Însă se tulbură cu gândul și era cuprins de mâhnire în acea zi, dar nădăjduia spre Dumnezeu. Ziua aceea era sâmbătă și, intrând în cortul său, se ruga cu lacrimi lui Hristos Dumnezeu și Preacuratei Maicii Sale.</p><p><br /></p><p>A doua zi, Duminică, sculându-se foarte de dimineață, a poruncit preotului ca să cânte utrenia și însuși se ruga cu umilință Domnului. Iar trimișii lui Sviatopolc, boierii din Viștegorod, sosiseră încă de cu noapte și, stând aproape, auzeau pe fericitul Boris cântând utrenia. Și i-au vestit Sfântului Boris, că acum s-au apropiat ucigașii lui Sviatopolc ca să-l omoare, deci, a început și mai mult a se ruga, zicând: Doamne, cât s-au înmulțit cei ce mă necăjesc; mulți se scoală asupra mea, și celelalte ale psalmului. Citind iarăși Psaltirea cu multă umilință, zicea psalmul în care sunt cuprinse cuvintele acestea: Spre Tine m-am aruncat din coapsele și din pântecele maicii mele. Tu ești Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape și nu este cine să-mi ajute. M-au înconjurat viței mulți, tauri grași m-au cuprins; au deschis asupra mea gura lor, ca un leu ce răpește și răcnește. M-au înconjurat câini mulți, adunarea celor vicleni m-a cuprins. Iar Tu, Doamne, nu depărta de la mine ajutorul Tău; ia aminte la sprijinirea mea. Izbăvește de sabie sufletul meu și din gheara câinelui, viața mea, și celelalte.</p><p><br /></p><p>După săvârșirea Utreniei, căutând spre icoana lui Hristos, cu lacrimi zicea "Doamne Iisuse Hristoase, Care Te-ai arătat cu acest chip pe pământ pentru mântuirea noastră și ai binevoit a Te pironi pe Cruce pentru păcatele noastre, învrednicește-mă și pe mine, ca pentru numele Tău cel sfânt, să rabd pătimirea aceasta fără de vină, pe care nu o primesc de la potrivnici, ci chiar de la fratele meu și să nu-i socotești lui, Doamne, aceasta ca păcat".</p><p><br /></p><p>Rugându-se mult, s-a lăsat în voia Domnului. Și iată, ucigașii cei ticăloși, ca niște fiare cumplite au năvălit deodată cu arme, cu sulițe și cu săbiile scoase. Sărind în cort înșiși boierii cei ticăloși din Viștegorod: Putșa, Teleț, Elovici și Leașco, au lovit pe Sfântul Boris cu săbiile, l-au împuns cu sulițele și, trântindu-l la pământ, îl scăldau în sângele său. Iar unul din slugile lui, anume Gheorghe, de neam unguresc, foarte iubit și credincios Sfântului Boris, având o grivnă de aur pusă de el pe sine, a căzut pe trupul stăpânului său, zicând: "Nu te voi lăsa iubitul meu stăpân, ci unde se veștejește frumusețea trupului tău, acolo să-mi sfârșesc și eu viața mea".</p><p><br /></p><p>Deci și pe acela l-au străpuns cu sulițele. Și, neputând ei să scoată degrabă gherdanul cel de aur, i-au tăiat capul și l-au aruncat la o parte, și astfel au luat gherdanul. De aceea, mai pe urmă n-au putut să afle trupul lui Gheorghe între alte trupuri, pentru că atunci pe mulți tineri ai lui Boris i-au ucis cu săbiile. Acest Gheorghe, ungurul, iubitul tânăr al Sfântului Boris, era frate bun al cuviosului Moise ungurul care, pentru curăție, a pătimit de la o femeie leșească, precum se scrie pe larg în Patericul Pecerscăi. Iar pe sfântul răbdător de chinuri, Boris, suflând încă puțin, învăluindu-l ucigașii ticăloși în cort, l-au pus într-o căruță și-l duceau cu ei. Pe cale i-au întâmpinat cei doi trimiși ai lui Sviatopolc, care, văzând pe Sfântul Boris încă suflând, îndată unul dintre dânșii, scoțându-și sabia sa, a înfipt-o în inima lui. Și așa s-a sfârșit Sfântul Boris, în 24 de zile ale lunii iulie, la pomenirea Sfintei Mucenițe Hristina, într-o zi de Duminică, luând cunună mucenicească de la Domnul. Iar cinstitul lui trup l-au dus ucigașii în Viștegorod și l-au îngropat în taină într-o biserică de lemn a Sfântului Vasile.</p><p><br /></p><p>După uciderea Sfântului Boris, ticălosul Sviatopolc se gândea cum ar ucide și pe Gleb; pentru că Boris și Gleb erau fiii unei mame, născuți lui Vladimir de o bulgăroaică. Deci, a trimis Sviatopolc cu înșelăciune la Gleb, voievodul Muronului, zicând: "Tatăl tău bolește foarte și te cheamă la el, vrând să te vadă. Deci, să vii degrabă cu puțini însoțitori." Fericitul Gleb, fiind foarte ascultător tatălui său, a luat îndată puțini tovarăși și a mers degrabă, să poată vedea încă viu pe tatăl său, Sfântul Vladimir, pentru că nu auzise de moartea lui. Și venind el la gura Volgăi, fiind noaptea, s-a împiedicat calul cu dânsul, dând într-o groapă, și i-a vătămat puțin un picior, de aceea a șezut într-un caic, a mers pe apă, până la Smolensc. Iar când a ajuns la locul ce se numea Smedin, a stat la mal.</p><p><br /></p><p>Într-acea vreme, i-a venit lui Iaroslav, voievodul marelui Novograd, înștiințare din Kiev de la Predislava, sora lui, despre moartea lui Vladimir, tatăl lor, și despre uciderea lui Boris de către Sviatopolc. Și a trimis Iaroslav la Gleb, zicându-i: "Să nu te duci în Kiev la Sviatopolc, deoarece tatăl nostru a murit, iar Sviatopolc a ucis pe Boris și voiește să te ucidă și pe tine". Acea scrisoare a lui Iaroslav a ajuns pe fericitul Gleb la Smedin și el, tânguindu-se foarte, a plâns cu amar după tatăl său și după fratele său cel ucis. Și pe când plângea el încă în acel loc, au sosit în acel ceas ucigașii trimiși de Sviatopolc și, năvălind deodată cu săbiile scoase, au început a sări în caicul lui Gleb. Slugile lui Gleb au slăbit de frică, iar Sfântul Gleb, văzând pe ucigași, și-a ridicat mâinile spre cer și a început a se ruga cu lacrimi, zicând: Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac strâmbătate, dă război celor ce se oștesc asupra mea, apucă arma și pavăza și Te scoală în ajutorul meu; varsă sabie și închide împotriva celor ce mă prigonesc și zi sufletului meu: Mântuirea ta sunt Eu!</p><p><br /></p><p>Iar mai-marele ucigașilor, ticălosul Gorasim, a poruncit ca să ucidă îndată pe Gleb. Atunci bucătarul lui Gleb, cel cu numele Torcin, care era la spate, având dușmănie asupra stăpânului său, și-a scos cuțitul și, apucându-l de cap pe Sfântul Gleb, a înfipt cuțitul în gâtul lui, tăindu-l. Și l-a dat morții prin junghiere, ca pe un mielușel fără de prihană, lipsindu-l de viața aceasta mult dureroasă și de puțină vreme, luni, în cinci zile ale lunii lui septembrie, la pomenirea Sfântului Prooroc Zaharia, tatăl Mergătorului înainte, cel ucis între biserică și altar.</p><p><br /></p><p>Sfântul Gleb a stat astfel înaintea lui Hristos Dumnezeu în cereasca împărăție, împreună cu fratele său Boris, împlinindu-se de dânșii cuvintele psalmistului: "Iată ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui frații împreună, în viața cea nesfârșită și în slava sfinților mucenici". Iar cumpliții ucigași, după uciderea Sfântului Gleb, nu l-au învrednicit pe el de cuviincioasa și cinstita îngropare, ci au aruncat cinstitul lui trup la un loc pustiu, nu departe de mal, între doi butuci, acoperindu-l cu puține vreascuri. Și nimeni din smoleni nu știa de trupul lui Gleb, voievodul cel ucis, unde este. Dar Dumnezeu, nepărăsind pe plăcutul Său, arăta oamenilor trupul mucenicului prin diferite minuni. Uneori se arăta stâlp de foc la acel loc, alteori lumânări aprinse, iar alteori se auzeau cântări îngerești, de cei ce treceau și de cei ce pășteau vitele pe acolo. Într-o vară, vânătorii de fiare au aflat acel cinstit și sfânt trup zăcând întreg, pentru că nici o fiară sau pasăre nu se atinsese de el și nici vreo stricăciune nu era pe dânsul.</p><p><br /></p><p>Spunând ei acestea în cetate, toți cetățenii și toată rânduiala duhovnicească și mirenească, mergând cu cruci, au luat trupul cel răbdător de chinuri, cunoscându-l că este al binecredinciosului Gleb, voievodul Muronului, feciorul lui Vladimir, care fusese ucis în acel loc, și l-au adus cu cinste în cetate și l-au pus în biserică; pentru că Dumnezeu a arătat smolenilor pe plăcutul Său, ca altădată oasele lui Iosif israeliților.</p><p><br /></p><p>Ticălosul Sviatopolc nu s-a îndestulat cu sângele celor doi frați, sfinți răbdători de chinuri Boris și Gleb. Ci, după uciderea acelora, îndată și-a întins mâna cea ucigașă și asupra fratelui său al treilea, Svetoslav, voievodul dreblenilor, care, înștiințându-se de răutatea lui Sviatopolc, a fugit la unguri; însă l-au ajuns ucigașii cei trimiși și l-au ucis în munții ungurești. Apoi Iaroslav, voievodul marelui Novgorod, adunându-și puterea sa ostășească, a mers asupra lui Sviatopolc, răzbunând sângele frățesc. Războiul între ei a ținut un timp lung de patru ani, pentru că, uneori Iaroslav pe Sviatopolc îl biruia și-l gonea, iar alteori Sviatopolc, câștigând ajutor de la leși, biruia pe Iaroslav. Dar mai pe urmă, Sviatopolc a fost biruit în acel loc, unde a ucis pe Sfântul Boris. Sviatopolc de câte ori era biruit și izgonit, fugea la pecenegi și, de acolo, iarăși venea cu putere asupra lui Iaroslav.</p><p><br /></p><p>Atunci Iaroslav, mergând împotriva lui Sviatopolc, a stat la râul Altei, unde a fost ucis Sfântul Boris cu slugile sale și, ridicând mâinile spre cer, s-a rugat lui Dumnezeu cu lacrimi, zicând: "Sângele fraților mei strigă din pământul acesta către Tine, Stăpâne Doamne, Dumnezeul meu! Deci, mă rog Ție, Preaputernicule, Făcătorule și Judecătorule prea drepte, izbăvește sângele drepților acestora, precum ai izbăvit sângele lui Abel asupra lui Cain, punând pe el cutremur. Astfel să pui cutremur și spre acest ticălos Sviatopolc, ca să nu mai poată vărsa și mai mult sânge frățesc și creștinesc". Apoi a zis: "Frații mei cei sfinți, Boris și Gleb, ajutați-mă pe mine asupra acestui mândru ucigaș!"</p><p><br /></p><p>Sfârșindu-și rugăciunea, a împreunat cetele ostașilor săi și s-a lovit cu puterea lui Sviatopolc, la răsărirea soarelui, și era vineri ziua aceea. Și s-au tăiat atât de tare amândouă părțile, încât n-a fost niciodată o tăiere ca aceea în Rusia; căci, apucându-se de mâini, se tăiau unii pe alții și sângele curgea ca pâraiele prin văi. Abia către seară, Iaroslav a biruit și a sfărâmat desăvârșit puterea lui Sviatopolc, care a scăpat cu puțini tovarăși din acel război și a fugit în țara leșească.</p><p><br /></p><p>Mergând el în cale, a năpădit asupra lui diavolul fricii și i-au slăbit oasele lui atât de tare, încât nu putea să șadă pe cal; ci era purtat în pârghie și de frică nu putea să petreacă la un loc, ci totdeauna striga: "Iată, gonesc după noi, fugiți!" Ei fugeau cu dânsul, strigând iarăși: "Iată, gonesc după noi, fugiți!" Și așa a fugit din loc în loc, purtându-l pe el, până ce a ajuns în pământul leșesc, izgonit fiind de mânia lui Dumnezeu. Aici a ajuns într-o pustie, între cehi și între leși, unde și-a aflat sfârșitul cel rău al vieții sale. Căci, fiind muncit de diavolul, a murit împreună și cu trupul și cu sufletul; și a pierit în veci, moștenind gheena focului. Iar trupul acelui ticălos, îngropându-l acolo tovarășii lui unde a murit, au grămădit deasupra lui o movilă mare, care este și astăzi, din care iese un miros greu, spre arătarea izbândirii lui Dumnezeu și spre certarea oamenilor celor răi.</p><p><br /></p><p>Binecredinciosul și marele domn Iaroslav, după războaiele ce le-a avut cu Sviatopolc, luând desăvârșit domnia Kievului, și de război odihnindu-se, a început a întreba despre cinstitele moaște ale sfinților răbdători de chinuri, Boris și Gleb, frații săi cei uciși, unde și în ce loc se află? Deci, i-au spus despre Sfântul Boris că se află pus în Viștegorod, în biserica Sfântului Vasile, iar despre Sfântul Gleb știau toți că a fost ucis nu departe de Smolensc, dar despre trupul lui, nu știa nimeni dintre kieveni unde era pus. În acea vreme a venit înștiințare de la Smolensca lui Iaroslav, spunându-i că Dumnezeu a arătat cu semne și minuni trupul Sfântului Gleb, care a zăcut mult în loc pustiu, iar acum este adus cu cinste în cetatea Smolensc.</p><p><br /></p><p>Aflând acestea Iaroslav, îndată a trimis preoți și diaconi la Smolensc și, luând de acolo pe Sfântul Gleb cu toată cinstea, l-au pus în corabie și l-au adus la Kiev pe apa Niprului. Binecredinciosul domn Iaroslav, a întâmpinat moaștele mucenicului cu mitropolitul, cu egumenii și cu toată rânduiala duhovnicească și cu mulțime de popor. Și vedeau cu toții acel trup mucenicesc întreg, fără de nici o stricăciune, nici înnegrindu-se, nici vătămându-se de atâta vreme; ci întocmai ca trupul unui om viu, din care ieșind bună mireasmă, toți se mirau de minunea aceea. Apoi, ducându-l la Viștegorod în biserica cea din lemn a Sfântului Vasile, au săpat pământul și l-au pus în raclă de piatră, lângă Sfântul Boris, fratele lui. Iar Dumnezeu a preamărit pe plăcuții Săi, pentru că i-a învrednicit pe ei împărăției Sale celei cerești împreună cu cetele sfinților mucenici, și a dat sfintelor lor moaște darul de a tămădui toate neputințele. Mulți bolnavi alergau cu credință la mormântul lor și se tămăduiau de neputințele lor și se întorceau sănătoși, slăvind pe Dumnezeu Cel preamărit întru sfinți.</p><p><br /></p><p>După o vreme, s-a întâmplat, cu voia lui Dumnezeu, de s-a aprins biserica Sfântului Vasile, în care se aflau îngropate moaștele cele făcătoare de minuni ale Sfinților Mucenici Boris și Gleb ai Rusiei, și n-au putut oamenii deloc să stingă focul, pentru că se aprinsese din vârf. Ei au scos dintr-însa toate icoanele și vasele, până la cele mai mici, și n-a ars nimic acolo din lucrurile bisericești, decât numai biserica, rămânând mormintele sfinților în care erau puse trupurile lor fără biserică. Tuturor celor ce veneau și se închinau cu credință, li se dădeau tămăduiri și li se arătau semne, precum s-a arătat mai înainte la Smiadin deasupra trupului Sfântului Gleb. Căci, uneori se vedea un stâlp de foc, alteori se vedeau lumânări aprinse la mormântul sfinților; iar alteori se auzeau cântări îngerești și mulți mergeau acolo ca la o priveliște.</p><p><br /></p><p>Odată au venit varegii și, umblând cu nebăgare de seamă pe lângă locul unde zăceau îngropate moaștele făcătoare de minuni ale sfinților mucenici, unul din varegi a călcat cu picioarele peste mormântul mucenicesc, și deodată a ieșit foc din mormânt și i-a ars picioarele. El, neputând suferi, a răcnit și a sărit din locul acela și a arătat tovarășilor săi picioarele sale arse. De atunci nu mai cuteza nimeni să se apropie de locul acela, ci se închinau cu frică.</p><p><br /></p><p>Despre aceasta și despre alte minuni ce se făceau la mormântul sfinților s-a înștiințat voievodul Iaroslav și s-a bucurat cu sufletul; că pe frații lui care au pătimit fără de vină îi preamărește Domnul, iar cele auzite le-a spus mitropolitului Ilarion. Mitropolitul, mulțumind lui Dumnezeu că în pământul Rusiei preamărește Domnul pe acei noi făcători de minuni, a zis voievodului: "Sfat bun și bineplăcut lui Dumnezeu îți dau, să zidești o biserică deasupra mormântului sfinților făcători de minuni, și să scoatem din pământ cinstitele lor moaște, ca mai cu osârdie să alerge la ele poporul cel credincios și să-și câștige cererile de la plăcuții lui Dumnezeu".</p><p><br /></p><p>Sfatul mitropolitului a plăcut voievodului și îndată a zidit în Viștegorod o biserică de lemn mare și frumoasă, deasupra mormântului Sfinților Mucenici, având cinci turle, și a zugrăvit-o toată înăuntru cu icoane și a înfrumusețat-o cu toată podoaba. Săvârșindu-se biserica și înzestrând-o cu cele de trebuință, a venit preasfințitul mitropolit Ilarion cu clerul și cu tot sfințitul sobor. Asemenea a venit și marele voievod Iaroslav cu toți boierii și cu mulțimea poporului și făcând cântare de toată noaptea în acea biserică nouă, au sfințit-o în ziua de douăzeci și patru ale lunii iulie, în care zi a fost ucis, altădată Sfântul Boris.</p><p><br /></p><p>După săvârșirea sfințirii, mitropolitul a poruncit, să sape pământul deasupra mormântului sfinților. Și, săpând, ieșea din mormânt miresme cu miros plăcut și au scos din pământ raclele cu moaștele sfinților. Atunci mitropolitul și cu preoții, apropiindu-se cu frică și cu dragoste, au descoperit raclele sfinților și au văzut o minune preaslăvită. Trupurile erau întregi, nestricate și se vedeau fețele lor luminate, încât toți s-au minunat foarte mult. Și s-a umplut toată biserica de multă și plăcută mireasmă. Ei au pus moaștele sfinților în partea dreaptă a bisericii și au așezat ca, în acea zi, în douăzeci și patru ale lunii iulie să se prăznuiască pomenirea Sfinților Mucenici Roman și David.</p><p><br /></p><p>Fiind ei încă în biserică la Sfânta Liturghie, un om șchiop de amândouă picioarele a venit, târându-se în biserică cu osteneală, și se ruga ca să-l lase să se apropie de cinstitele și muceniceștile racle, căci era multă îmbulzeală în popor. Și când s-a apropiat și s-a atins, rugându-se cu credință, îndată s-au întărit picioarele lui, cu darul lui Dumnezeu și cu rugăciunile sfinților răbdători de chinuri, și sculându-se, umbla înaintea tuturor. Această minune, văzând-o singur voievodul Iaroslav, mitropolitul și tot poporul au dat laudă lui Dumnezeu și sfinților plăcuți Lui. Iar după Sfânta Liturghie, voievodul a luat pe toți la masă și au prăznuit precum se cădea, împărțind multe din averile sale în ziua aceea la săraci, sărmani și văduve.</p><p><br /></p><p>După moartea marelui voievod Iaroslav, trecând mulți ani, biserica cea zidită de dânsul se învechise. Atunci fiul lui, binecredinciosul domn Izaslav, ținând domnia cea mare a Kievului, a zidit o biserică nouă de lemn în numele sfinților, numai cu o turlă. Sfârșindu-se biserica, domnii Rusiei, fiii lui Iaroslav, s-au adunat la mutarea cinstitelor moaște ale sfinților răbdători de chinuri, Roman și David, în Viștegorod: Izaslav al Kievului, Svetoslav al Cernigovului, Vsevolod al Pereaslavei. Asemenea a venit și mitropolitul Gheorghe cu episcopii Neofit al Cernigovului, Petru al Pereaslavei, Nichita al Bielogradei și Mihail al Irovului. Erau și egumeni: Cuviosul părintele nostru Teodosie al Pecerscăi, Sofronie al Mănăstirii Sfântului Mihail, Ghermano al locașului Mântuitorului și toți ceilalți egumeni. Și au făcut praznic luminat, luând cinstitele moaște, întâi pe ale Sfântului Boris, punându-le în raclă nouă și mergând înaintea lor cuvioșii monahi cu lumânări, după dânșii diaconii, apoi preoții, arhiereii, iar după ei mergeau domnii, ducând pe umerii lor sfintele moaște și așezându-le în biserica cea nouă.</p><p><br /></p><p>Când au deschis racla, s-a umplut biserica de bună mireasmă preaminunată, ca de un fum subțire ce ieșea din moaște. Văzând și mirosind acestea, toți au preamărit pe Dumnezeu, iar pe mitropolitul Gheorghe l-a cuprins o spaimă, pentru că nu avea credință către sfinți și, căzând cu fața la pământ înaintea sfintelor moaște, își cerea iertare și, sărutând pe Sfântul Boris, l-a pus în raclă de piatră. După aceasta, mergând, au luat moaștele Sfântului Gleb cu racla de piatră și, punându-le într-o sanie, le-au adus la biserică. Iar când era lângă ușă, racla stătea nemișcată, și a poruncit poporului să se roage, zicând: "Doamne miluiește!" Rugându-se poporul, s-a mișcat racla și a dus-o lângă Sfântul Boris, căruia i-a sărutat capul, iar Sfântului Gleb mâna, pe care, luând-o mitropolitul, binecuvântă pe domni și pe popor.</p><p><br /></p><p>În vremea aceea, voievodul Kievului, Izaslav, avea o vătămare la grumaz și-l durea capul. Luând el mâna mitropolitului cu care ținea mâna Sfântului Gleb, o puse la grumaz unde avea vătămare, la cap și la ochi, și s-a tămăduit în ceasul acela, preamărind toți pe Dumnezeu și pe plăcuții Lui. După Sfânta Liturghie au prânzit domnii împreună cu arhiereii, făcând milostenie săracilor. De atunci s-a așezat praznicul mutării cinstitelor moaște ale sfinților Boris și Gleb, răbdătorii de chinuri și făcătorii de minuni voievozi ai Rusiei, în două zile ale lunii mai, când se face și pomenirea aducerii moaștelor Sfântului Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei.</p><p><br /></p><p>După puțină vreme, Svetoslav al lui Iaroslav, care a fost mai întâi voievod al Cernigovului, apoi al Kievului, după izgonirea lui Izaslav, a voit să zidească în Viștegorod o biserică frumoasă de piatră pentru pomenirea sfinților mucenici Boris și Gleb, pe care întemeind-o și scoțând-o deasupra pământului, a murit. După moartea lui Svetoslav, iarăși a luat scaunul domniei Kievului Izaslav și n-a luat în seamă zidirea bisericii aceleia, deoarece Izaslav, după lungă vreme sfârșindu-se la război, a venit la domnia cea mare a Kievului al treilea frate al său, Vsevolod Iaroslavici, voievodul Pereaslavei. Acesta, mai înaintea sfârșitului său, a început a zidi biserica aceea pe care Svetoslav o începuse, dar n-o isprăvise.</p><p><br /></p><p>După Vsevolod, domnind în Kiev Mihail Izaslavici, care se chema Sviatopolc, era cuprins de multe războaie în toți anii și nu săvârșea acea biserică, pentru că în vremea aceea păgânii se întăriseră și multe rele făceau creștinilor, care uitaseră acea biserică. Asemenea se uitaseră și minunile sfinților mucenici, deși se făceau multe. Deci, Oleg Svetoslavici, voievodul Cernigovului, pornindu-se de Dumnezeu, a sfârșit și a înfrumusețat biserica cea de piatră în Viștegorod, pe care o începuse mai înainte Svetoslav, tatăl său. Dar Mihail Svetopolc, domnul Kievului, vrăjmășind pe Oleg, nu voia să mute moaștele sfinților mucenici în biserica cea nouă de piatră. După moartea voievodului Mihail Svetopolc, a stat în Kiev domn Vladimir al lui Vsevolod, care se numea Monomah.</p><p><br /></p><p>Acela a voit să mute moaștele sfinților de chinuri răbdători, Boris și Gleb, și pentru aceasta a înștiințat pe toți din pământul Rusiei și s-au adunat la dânsul toți domnii, David și Oleg ai lui Svetoslav, domnii Cernigovului cu fiii săi, dregătorii, boierii, ceilalți domni cu boierii lor și mulțime de oameni din toată Rusia. Asemenea și Nichifor, mitropolitul Kievului, cu iubitorii de Dumnezeu episcopi: Teoctist al Cernigovului, Lazăr al Pereaslavei, Mina al Poloțchiei, Daniil al Irevchiei și cu fericitul Prohor, egumenul Pecerscăi; Sava, egumenul locașului Mântuitorului, Silvestru al mănăstirii Sfântului Mihail, Petru al Clovschiei, Grigorie al mănăstirii Sfântului Andrei și cu ceilalți egumeni, și tot sfințitul sobor, încât nu încăpea Viștegorodul pe stăpânitorii cei adunați și pe popor.</p><p><br /></p><p>În ziua întâi a lunii mai s-a sfințit biserica și s-a făcut ospăț mare, și toți domnii și arhiereii au prânzit la Oleg, voievodul Cernigovului; iar pentru ospătarea săracilor și străinilor le-au pus mese trei zile. În ziua a doua a lunii mai, când mai înainte se așezase praznicul mutării cinstitelor moaște ale sfinților domni, Boris și Gleb, după cântarea pravilei celei obișnuite a Utreniei, fiind Duminica Sfintelor Mironosițe, mitropolitul cu episcopii și cu toți preoții și diaconii, îmbrăcându-se în sfințitele veșminte și aprinzând lumânări, au cădit raclele sfinților și le-au pus pe fiecare în sănii, ce erau rânduite și împodobite pentru aceea. Raclele erau de piatră și le trăgeau singuri voievozii cu boierii, mergând înainte mitropolitul cu tot sfințitul sobor, după rânduiala sa.</p><p><br /></p><p>Nu numai că nu puteau să tragă moaștele sfinților, dar nici singuri să pășească de mulțimea norodului, care năvăleau și-i strâmtorau. Atunci a poruncit voievodul Vladimir Monomahul, ca să arunce arginți poporului; și astfel a putut să ducă racla cu Sfântul Boris, pe care punând-o în mijlocul bisericii, au mers după Sfântul Gleb, și tot astfel l-au adus și l-au pus lângă Sfântul Boris. Deci, s-a făcut ceartă între domni, pentru că Vladimir Monomahul voia ca moaștele sfinților să fie în mijlocul bisericii și peste dânșii să facă un cuvuclion de argint; iar David și Oleg voiau ca să-l pună în cămară în partea dreaptă, unde însemnase tatăl lor, Svetoslav Iaroslavici. Mitropolitul cu episcopii au zis: "Să aruncați sorți pentru mai bună încredințare, ca unde vor voi sfinții mucenici, acolo să-i punem!" Cuvântul acesta a plăcut tuturor și și-au pus sorții lor în altar, pe dumnezeiasca masă și s-a nimerit soarta lui David și a lui Oleg. După aceea, au pus pe sfinții mucenici în cămara ce era rânduită pentru aceasta, în partea dreaptă, iar Vladimir Monomahul, a ferecat raclele sfinților cu argint și icoanele sfinților le-a închipuit pe table, pe care le-a aurit. Asemenea, a mai pus lângă racle sfeșnice de argint suflate cu aur pentru lumânări și toată cămara au împodobit-o cu aur foarte mult, pentru că acel binecredincios domn iubea podoaba cea frumoasă a bisericii, iar către sfinții mucenici avea mare osârdie cu credință.</p><p><br /></p><p>Fiindcă se făceau diferite minuni de acești sfinți plăcuți lui Dumnezeu, se cade să le pomenim unele aici. Era în Viștegorod un om, anume Miron grădinarul. Acela avea un copil cu un picior uscat și strâmb și nu putea să umble cu el, ci, făcându-și un picior de lemn, așa umbla. Acela, mergând totdeauna la pravila bisericească ziua și noaptea, în biserica Sfinților Mucenici Boris și Gleb și, căzând la mormintele lor, cerea cu lacrimi tămăduire. Într-o noapte i s-au arătat sfinții mucenici și i-au zis: "Pentru ce strigi la noi, omule?" Iar el le arăta piciorul cel uscat și cerea tămăduire. Atunci, sfinții au făcut de trei ori semnul Sfintei Cruci pe piciorul lui și, deșteptându-se tânărul acela din somn, și-a simțit piciorul că era sănătos. De bucurie el sărea slăvind pe Dumnezeu și spunea poporului cum Sfinții Mucenici Boris și Gleb l-au tămăduit prin arătarea lor. El le mai povestea și aceasta: "Am văzut umblând cu ei - adică cu sfinții - și pe Gheorghe, tânărul acela, care a căzut pe trupul Sfântului Boris, când a fost ucis și străpuns cu sulița; acela se vedea purtând lumânarea înaintea sfinților".</p><p><br /></p><p>Un orb, venind, cădea la mormintele sfinților, le săruta raclele cu dragoste și își lipea ochii săi, cerând tămăduire. Și îndată a văzut, și toți au preamărit pe Dumnezeu și pe sfinții plăcuții Lui, Boris și Gleb. Era iarăși un șchiop căruia îi era tăiat piciorul din genunchi, și făcând picior de lemn, umbla cu anevoie. Acela venind în Viștegorod, petrecea lângă biserica sfinților mucenici cu alți săraci, primind cele de trebuință de la creștinii ce-i dădeau milostenie. Într-acea vreme era în Viștegorod un grădinar mare, care, după obiceiul mirenesc, se chema Jdan, iar din Sfântul Botez, Nicolae. Acela, avea obiceiul ca în toți anii să prăznuiască pomenirea arhiereului lui Hristos, Nicolae, hrănind săracii și străinii.</p><p><br /></p><p>Odată, săvârșindu-se în casa acelui bărbat prăznuirea întru cinstea Sfântului Nicolae, au mers acolo săracii și a mers și șchiopul acela, așteptând ca să ia ceva. El ședea înaintea casei, dar, din întâmplare, nu i-au dat să mănânce, nici să bea, ci a rămas flămând și însetat. Apoi, deodată a devenit uimit și a văzut o vedenie ca aceasta: I se părea că șade lângă biserica Sfinților Mucenici Boris și Gleb și i-a văzut pe amândoi ieșind din altar și venind către el; iar el, spăimântându-se, a căzut cu fața la pământ. Atunci sfinții l-au apucat de mână și l-au pus să stea în mijloc, și au început a se ruga pentru tămăduirea lui. Deci, mai întâi l-au însemnat cu semnul Sfinte Cruci; după aceea, ungându-i cu untdelemn piciorul cel vătămat, i-au tras genunchiul.</p><p><br /></p><p>Toate acestea le vedea ca în vis, neputinciosul acela, căci era cu fața la pământ în curtea lui Nicolae ca și cum ar fi dormit. Oamenii, văzându-l astfel căzut, îl întorceau pe-o parte și pe alta, iar el zăcea ca un mort, încât numai sufletul și inima lui se zbăteau într-însul, socotind toți că un duh necurat l-a lovit pe el. Drept aceea, luându-l, l-au dus în biserica Sfinților răbdători de chinuri și l-au așezat lângă ușa bisericii. Acolo, stând mulți oameni împrejur, au văzut un lucru de mirare: Din genunchiul șchiopului aceluia, a început a se arăta un picior mic ca de pruncușor, și care creștea câte puțin, până ce s-a făcut ca și celălalt. Aceasta s-a făcut într-un ceas. Venindu-și în sine omul care a fost mai înainte șchiop, a început a umbla cu amândouă picioarele, bucurându-se, sărind și lăudând pe Dumnezeu, preamărind pe tămăduitorii săi, sfinții răbdători de chinuri și spunând înaintea tuturor despre arătarea acelora. Văzând aceasta toate popoarele, au înălțat mari laude lui Dumnezeu, zicând ca proorocul: Cine va grăi puterile Domnului și cine va face auzite toate laudele Lui. Și iarăși: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi.</p><p><br /></p><p>În cetatea Dorotobujii, o femeie lucra în casă, în ziua arhiereului lui Hristos, Nicolae, și i s-au arătat ei sfinții răbdători de chinuri, Boris și Gleb, înfricoșând-o cu groază și zicându-i: "Pentru ce lucrezi în ziua Sfântului Ierarh Nicolae? Sau nu știi că Domnul nu va suferi necinstea plăcuților Săi?" Aceasta zicându-i, au risipit casa aceea, iar femeia de frică s-a făcut ca moartă. După aceea, abia și-a revenit în sine și a zăcut bolnavă o lună întreagă, iar din acea boală i s-a uscat mâna. Deși s-a sculat din boală, însă mâna ei cea uscată nu s-a tămăduit, și astfel a petrecut trei ani. Auzind ea de un om care avusese mâinile și picioarele zgârcite, că a primit tămăduire de la Sfinții Mucenici Boris și Gleb, a mers în Viștegorod în ziua dinaintea praznicului Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a spus despre sine preotului Lazăr, care era întâi al clericilor bisericii sfinților mucenici, iar el i-a poruncit să petreacă toată noaptea în biserică. A doua zi, mergând clerul cu cruci, împreună cu tot poporul la cealaltă biserică, care era a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, s-a apropiat femeia de preotul Lazăr și i-a spus visul său, zicând: În această noapte, șezând eu în biserică și adormind, au venit la mine doi tineri frumoși și mi-au zis: "Cine te-a pus aici?" Iar eu le-am răspuns: "Lazăr, preotul, mi-a poruncit, zicându-mi: "Șezi aici, doar te va tămădui Dumnezeu cu rugăciunile Sfinților Mucenici!"" Și îndată cel mai mare dintre ei scoțându-și inelul din mâna sa, mi l-a dat, zicându-mi: "Pune-l în mână, fă-ți cruce și ți se va tămădui mâna!"</p><p><br /></p><p>Acestea auzindu-le părintele Lazăr, a poruncit femeii ca, în aceeași biserică a sfinților mucenici, să fie la Sfânta Liturghie, deoarece voia ca, după Sfânta Liturghie, să facă pentru dânsa rugăciune și să ungă mâna ei uscată cu untdelemn sfințit. Și rugându-se a se cânta cântarea cea întreit sfântă, înainte de citirea Apostolului, s-a început a se cânta prochimenul: Mărește suflete al meu pe Domnul... Atunci îndată mâna cea uscată a acelei femei s-a făcut sănătoasă și a început femeia, cu mare glas, a slăvi pe Dumnezeu și pe sfinții făcători de minuni plăcuți lui, Roman și David, și toți cu mirare înălțau slavă lui Dumnezeu.</p><p><br /></p><p>Un orb, alergând la biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, cerea vedere ochilor lui. Făcând el astfel mai multă vreme, într-o noapte, pe când dormea, i s-a arătat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, zicându-i: "Pentru ce strigi către mine, omule? De ai trebuință de vedere, eu îți voi spune unde o poți câștiga! Să mergi la Sfinții Mucenici Boris și Gleb și aceia îți vor da vedere; pentru că acelora li s-a dat de la Dumnezeu darul ca să tămăduiască toate bolile în acest pământ al Rusiei".</p><p><br /></p><p>Deșteptându-se orbul din somn s-a dus în Viștegorod, fiind purtat de mână. Acolo a petrecut câteva zile lângă biserica sfinților mucenici și, căzând la mormintele lor, se ruga. Și a fost ascultată rugăciunea lui, pentru că i s-au deschis ochii și, văzând, slăvea pe Dumnezeu și pe plăcuții Lui, spunând la oameni arătarea sfinților mucenici ce i s-a făcut, că, venind la dânsul amândoi, au făcut semnul Sfintei Cruci de trei ori pe ochii lui și așa a văzut.</p><p><br /></p><p>Odată, doi bărbați nevinovați au fost pârâți la marele voievod al Kievului, Mihail Izaslavici Sviatopolc, iar voievodul, crezând clevetirea și necercetând cele cu adevărat pentru dânșii, a poruncit ca pe amândoi bărbații pârâți, ferecându-i cu lanțuri de fier, să-i arunce în temnița din Viștegorod. El, îndeletnicindu-se cu multe lucruri ale ocârmuirii sale, a uitat de acei bărbați aruncați în temniță, care au petrecut acolo mult timp, fiind părăsiți și uitați de toți și neavând de nicăieri nădejde de eliberare. Atunci ei, știind că Sfinții Mucenici Boris și Gleb sunt grabnici ajutători celor din primejdii, și-au pus nădejdea într-înșii după Dumnezeu, chemându-i în rugăciunile lor, și în toate Duminicile dădeau străjerului bani, ca să cumpere prescuri și lumânări și să le ducă la biserica sfinților mucenici.</p><p><br /></p><p>Trecând multă vreme, și aceia fiind tot în mare mâhnire și întristare, într-o noapte li s-au arătat în vis Sfinții Mucenici Boris și Gleb și le-au sfărâmat legăturile lor. Deșteptându-se acei bărbați din somn, unul dintre dânșii era la locul lui în temniță, însă fără legături, iar celălalt s-a aflat afară din temniță zăcând, și legăturile lui rupte, asemenea și obezile prietenului lui zăceau frânte lângă dânsul, iar temnița încuiată cu tărie și pecetluită. Sculându-se înspăimântat bărbatul acela, a deșteptat pe străjerul temniței care, cu mare frică, se mira și-l întreba: "Cum ai ieșit din temniță, fiind ușile bine încuiate și pecetluite?" Iar el a răspuns: "Lăsați-mă mai întâi în biserică la Utrenie, să mă închin sfinților făcători de minuni Boris și Gleb, să sărut sfintele lor racle, iar după aceea, voi spune ceea ce s-a făcut".</p><p><br /></p><p>Mergând el în biserică cu străjerul, a căzut înaintea raclelor sfinților, înălțând slavă lui Dumnezeu și mulțumind minunaților săi izbăvitori, sfinților răbdători de chinuri, Roman și David. Apoi, sculându-se, a început înaintea tuturor a spune de eliberarea sa, așa: "Dormind noi în temniță, am văzut în vedenie cum, deodată, s-a luat acoperământul temniței și priveam pe Sfinții Mucenici Boris și Gleb, venind la noi și zicându-ne: "Pentru ce petreceți aici?" Și le-am răspuns: "Așa este voia voievodului; însă fără de vină suntem pârâți". Și au zis sfinții: "Iată, noi am venit să vă eliberăm din temniță, de vreme ce strigați către noi". Și au zis numai către mine: "Tu îndată să mergi în biserica noastră și să spui cele ce vezi acum, iar pe acest tovarăș al tău, având credință mai puțină, îl lăsăm încă în temniță, însă îl dezlegăm din legături. Iar pentru pedepsirea necredinței lui și spre încredințarea celorlalți, îi dăm pentru o vreme orbire ochilor. Acum, noi ne ducem în pământul ceresc și, după trei zile, vom veni iar aici și-l vom face ca să vadă. După aceea să vă duceți amândoi la voievod și să-i ziceți: "Pentru ce faci așa rău nesocotind adevărul și muncești pe oameni fără de vină? De nu te vei îndrepta, multe răutăți te vor împresura!"</p><p><br /></p><p>Așa grăind către noi sfinții, s-au făcut nevăzuți. Iar eu, zicea cel ce era afară din închisoare, după o vedenie ca aceea deșteptându-mă din somn, nu știu cum m-am aflat zăcând afară din temniță, iar legăturile mele și ale tovarășului meu erau sfărâmate; iar de voiți ca mai cu adevărat să știți și să vă încredințați de cele spuse de mine, să veniți la temniță. Și au mers toți cei ce au fost în biserică cu dânsul și au văzut ușile temniței încuiate și pecețile întregi, iar legăturile zăcând sfărâmate afară, și, minunându-se, au preamărit pe Dumnezeu. După aceea, îndată s-a dat știre celor mai mari ai cetății și, venind aici, au deschis temnița și au aflat pe închisul celălalt șezând fără de legături, însă orb de ochi, și i-au eliberat din temniță pe amândoi.</p><p><br /></p><p>Când i-au eliberat pe ei era joi și, mergând la biserica sfinților mucenici, nu au plecat de acolo până dimineața, mulțumind pentru eliberare și cerând vedere celui orb. În ziua Duminicii, acel orb căzând la mormintele sfinților, se ruga cu mare strigare, încât se supărau clericii și ziceau: "Să duceți pe orbul acesta de aici, că nu este cu putință a cânta de strigarea lui". Însă acela petrecea rugându-se și striga către sfinți: "Miluiți-mă, sfinților de minuni făcători, luminați-mi ochii mei, precum v-ați făgăduit!"</p><p><br /></p><p>Apoi, întorcându-se către popor, a grăit cu glas, zicând: "Strigați "Doamne, miluiește!" și vedeți mila lui Dumnezeu și minunea sfinților mucenici, că iată, eu văd". Și s-au făcut ochii lui sănătoși, ca și cum niciodată nu avusese orbire și durere. Atunci toți cu glasuri înalte au preamărit pe Dumnezeu și pe sfinții Rusiei, cei de chinuri răbdători și de minuni făcători. După aceea au mers la voievodul Mihail Sviatopolc și cu de-amănuntul au spus toate cele văzute și făcute lor.</p><p><br /></p><p>Voievodul, minunându-se și înspăimântându-se de acea preaslăvită minune, s-a îndreptat din acea vreme și nu mai credea iute clevetirile, nici nu dădea pedeapsă fără cercetare și fără de întrebare cu dovadă pentru adevăr. Adeseori, el mergea în biserica sfinților mucenici și cu dragoste se închina la cinstitele lor moaște.</p><p><br /></p><p>În slăvita cetate a Vladimirului din Suzdal cea din Rusia mare, domnind Vsevolod Iurevici, nepotul lui Vladimir Monomahul, s-au sculat asupra lui doi nepoți ai lui, Mstislav și Iaropolc Rostislavici, care veniseră din marele Novograd, fiind chemați în taină de Rostoveni, ca să domnească peste ei. Aceia, ridicându-se cu război, au mers asupra lui Vsevolod, unchiul lor, în cetatea Vladimirului, vrând să-l izgonească din patria lui și să dobândească stăpânire mai mare. Și, făcându-se război mare din amândouă părțile, au fost biruiți rostislavii de Vsevolod, care i-a și prins vii și i-a dus în cetatea Vladimirului, lângă care, punând păzitori, i-a lăsat să umble în voia lor. Iar vladimirenii, văzând pe acei voievozi prinși, dar neînchiși în temniță, ci umblând după voia lor, au făcut gâlceavă și au venit la curtea domnului lor, Vsevolod, cu arme, strigând și zicând: "Pentru ce, voievodule, nu ții pe vrăjmașii noștri în legături, ci îi lași liberi? Ori să-i pedepsești cu moarte, ori să-i orbești, ori să ni-i dai nouă". Iar voievodul, fiind milostiv, nu voia să facă rău voievozilor celor prinși în război, dar din pricina poporului, a poruncit să-i pună în temniță, ca să se potolească tulburarea.</p><p><br /></p><p>Trecând puțină vreme, vladimirenii iarăși strigau și ziceau către marele voievod, Vsevolod: "Dă-ne nouă pe rostislavi, că voim să-i orbim pe ei". Iar marele voievod Vsevolod s-a mâhnit, însă nu putea să oprească tulburarea poporului care, mergând, a dărâmat temnița și, apucând pe Mstislav și pe Iaropolc, i-a orbit pe ei și i-a eliberat. Și astfel, ticăloșii Mstislav și Iaropolc Rostislavici, care voiau să aibă mai mare slavă și stăpânire, s-au făcut smeriți și orbi. Deci, așa fiind ei, s-au dus la Smolensc și au venit la Smiadan, în biserica Sfinților Mucenici Boris și Gleb. În acea vreme era praznicul uciderii Sfântului Gleb, în cinci zile ale lunii septembrie, și acolo s-au rugat lui Dumnezeu cu dinadinsul și cu mare osârdie, iar pe sfinții mucenici ca pe rudeniile lor, îi chemau în ajutor ca să li se ușureze durerile ochilor, pentru că le putrezeau rănile lor. Și, rugându-se ei, mai întâi li s-a ușurat durerea, apoi mai presus de nădejde, li s-a dăruit vederea ochilor.</p><p><br /></p><p>Și, văzând luminos, au început a slăvi și a mulțumi lui Dumnezeu înaintea tuturor și Preacuratei Născătoare de Dumnezeu și Sfinților Roman și David, făcătorii de minuni ai Rusiei, și s-au dus într-ale lor, bucurându-se. Iar mila Domnului, care s-a făcut cu ei prin rugăciunile sfinților mucenici, au propovăduit-o pretutindeni cu milostivire.</p><p><br /></p><p>Un bătrân oarecare din vremile cele mai de demult, anume Martin, care era în cetatea Turov și care mai înainte a fost bucătar la episcopii Turovului: Simeon, Ignatie, Ioachim și Gheorghe, pe care eliberându-l episcopul Gheorghe din slujba aceea pentru bătrânețe, a luat chipul monahicesc și petrecea în mănăstirea episcopiei la biserica Sfinților Mucenici Boris și Gleb, viețuind singur în chilie. Acela bolea adeseori de surpătură, pentru că pântecele lui se lăsa în boașe și, când i se întâmpla lui aceasta, atunci zăcea bătrânul văitându-se de durere, neputând să se scoale și să slujească trupului său. Odată, bolind de acea neputință și zăcând în chilie, slăbea de sete, pentru că nimeni nu-l cerceta - în acea vreme era apă mare împrejurul acelei mănăstiri -, iar a treia zi au intrat la el Sfinții Mucenici Boris și Gleb, întocmai după asemănarea lor, precum sunt închipuiți pe icoane și i-au zis: "Ce te doare, bătrânule?" Iar el le-a spus neputința sa. Ei i-au zis: "Voiești apă?" Bătrânul a răspuns: "O, domnii mei, de mult îmi este sete". Și luând unul dintre dânșii vasul cu apă, iar celălalt, umplând un păhăruț, a adăpat pe bătrânul.</p><p><br /></p><p>Bătrânul le-a zis: "Ai cui sunteți voi, fiilor?" Ei i-au răspuns: "Suntem frații lui Iaroslav". Și socotind bătrânul că sunt rudenie voievodului Gheorghe Iaroslav, le-a zis: "Dumnezeu să vă țină mulți ani, domnii mei. Luați singuri pâine și mâncați, căci eu nu pot să vă slujesc". Iar ei i-au zis: "Fie ție pâinea, căci noi ne ducem, iar tu să nu mai bolești de acum, ci să te odihnești". Și îndată s-au făcut nevăzuți, iar bătrânul s-a făcut sănătos și a cunoscut cercetarea Sfinților Mucenici Boris și Gleb și, sculându-se, a preamărit pe Dumnezeu și pe plăcuții Lui. De atunci niciodată n-a mai bolit de acea neputință, ci a petrecut multă vreme sănătos și spunea despre tămăduirea dăruită lui de sfinții mucenici, care i s-au arătat lui.</p><p><br /></p><p>Binecredinciosul domn Alexandru, care se numea Nevski, domnind în marele Novograd, avea război cu nemții. Și când a mers cu oastea sa la râul Neva, unul din voievozii lui, anume Filip, bărbat temător de Dumnezeu, având încredințată lui paza de noapte, a văzut pe apă, înspre răsărit, o corabie și în mijlocul ei pe Sfinții Mucenici Boris și Gleb, stând în haine roșii, iar vâslașii ședeau îmbrăcați ca și cu o negură. Și a zis Sfântul Boris Sfântului Gleb: "Frate, Gleb, să mergem degrabă ca să ajutăm rudeniei noastre, voievodul Alexandru, asupra turbaților nemți".</p><p><br /></p><p>Această vedenie a spus-o voievodului aceluia stăpânul său. În aceeași zi, domnul Alexandru, cu ajutorul Sfinților Mucenici Boris și Gleb, a biruit și a călcat puterea nemțească și pe craiul lor singur l-a rănit la față cu sabia, și s-a întors în marele Novograd cu bucurie.</p><p><br /></p><p>În același chip, mult timp după aceea, când Dimitrie, marele voievod al Moscovei, avuse război cu Mamae, împăratul tătar, Toma Halțibie, păzitorul de noapte, a văzut o vedenie ca aceasta, descoperită lui de Dumnezeu: Se vedea la înălțime un nor ales, și iată, ieșeau, ca niște cete foarte mari, dinspre răsărit: iar dinspre miazăzi veneau doi tineri luminoși, având în mâinile lor lumânări și săbii ascuțite. Aceștia erau Sfinții Mucenici Boris și Gleb, și au zis polcovnicilor tătari: "Cine v-a poruncit vouă ca să pierdeți patria noastră, cea dăruită nouă de Domnul?" Și a început a tăia pe potrivnici, încât nici unul dintre dânșii n-a rămas întreg.</p><p><br /></p><p>A doua zi, străjerul acela a spus marelui domn vedenia sa, iar domnul, ridicând ochii spre cer și înălțându-și mâinile, a început a se ruga cu lacrimi, zicând: "Doamne, iubitorule de oameni, pentru rugăciunile Sfinților Mucenici Boris și Gleb, ajută-mi mie, ca lui Moise asupra lui Amalic, ca lui David asupra lui Goliat, ca lui Iaroslav asupra lui Sviatopolc și ca strămoșului meu, marele domn Alexandru, asupra craiului nemțesc, așa dă-mi mie ajutor asupra lui Mamae. Și în acea zi, Dimitrie, marele voievod al Moscovei, cu ajutorul rugăciunilor sfinților răbdători de chinuri, Boris și Gleb, a biruit pe Mamae, împăratul tătar, precum despre aceea se află pe larg în istorie. Aceasta și alte multe minuni au făcut Sfinții Mucenici Boris și Gleb, făcătorii de minuni ai Rusiei, care din Sfântul Botez s-au numit Roman și David. Ei și acum fac minuni celor ce îi cheamă pe dânșii cu credință, pentru slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui împreună slăvit cu Tatăl și cu Sfântul Duh, acum și în vecii vecilor. Amin.</p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-5736369832326224312023-05-02T10:30:00.003-07:002023-05-02T10:30:51.649-07:00Acatistul Sfântului Atanasie al III-lea, Patriarhul Constantinopolului<p> Acatistul Sfântului Atanasie al III-lea, Patriarhul Constantinopolului</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg27MpeNC-KUDRbLtqyKlSXhZq9F9_FK9rVLyLRwI6mPb01YlX2ueHa3IjeMu8pcyXnOXSnndsjmYZp5WJW4CyX9GlDKAGZj0EiYX8HELDVBRQniR3znX51he61ZV2BbXDBjGYmcG_0oKvbe14S0FgdE5oWVujohibiHlZQOJka7hAFb6qgm3uQkt1IjQ/s916/FB_IMG_1683033707756.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="916" data-original-width="626" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg27MpeNC-KUDRbLtqyKlSXhZq9F9_FK9rVLyLRwI6mPb01YlX2ueHa3IjeMu8pcyXnOXSnndsjmYZp5WJW4CyX9GlDKAGZj0EiYX8HELDVBRQniR3znX51he61ZV2BbXDBjGYmcG_0oKvbe14S0FgdE5oWVujohibiHlZQOJka7hAFb6qgm3uQkt1IjQ/w438-h640/FB_IMG_1683033707756.jpg" width="438" /></a></div><p>Preotul dă obișnuita binecuvântare:</p><p><br /></p><p>Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>Iar dacă nu este preot, se zice:</p><p><br /></p><p>În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!</p><p><br /></p><p>Apoi Rugăciunile începătoare:</p><p><br /></p><p>Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.</p><p><br /></p><p>Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.</p><p><br /></p><p>Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.</p><p><br /></p><p>Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.</p><p><br /></p><p>Apoi Troparele de umilință, glasul al șaselea:</p><p><br /></p><p>Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.</p><p><br /></p><p>Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>A Născătoarei de Dumnezeu:</p><p><br /></p><p>Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.</p><p><br /></p><p>Apoi Crezul:</p><p><br /></p><p>Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.</p><p>Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.</p><p>Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.</p><p>Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.</p><p>Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.</p><p>Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.</p><p>Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.</p><p>Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.</p><p>Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească (apostolică) Biserică.</p><p>Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.</p><p>Aştept învierea morţilor.</p><p>Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 12 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!</p><p>Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!</p><p>Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Psalmul 142:</p><p><br /></p><p>1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta. </p><p>2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta. </p><p>3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. </p><p>4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. </p><p>5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit. </p><p>6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. </p><p>7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. </p><p>8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. </p><p>9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. </p><p>10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. </p><p>11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. </p><p>12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. </p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!</p><p>Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!</p><p>Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! (cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)</p><p><br /></p><p>Troparul Sfântului Atanasie al III-lea, patriarhul Constantinopolului</p><p><br /></p><p>Glasul al 8-lea</p><p><br /></p><p>Dumnezeiască odraslă a cretanilor, păstor al cetății celei împărătești și povățuitor sfințit al creștinilor de la Dunăre, comoara cea de mult preț a Harkovului, Atanasie înțelepte, primit-ai har bogat de Sus, cu nume nemuritor fiind. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 12 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Psalmul 50:</p><p><br /></p><p>1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. </p><p>2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. </p><p>3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. </p><p>4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. </p><p>5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. </p><p>6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea. </p><p>7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie. </p><p>8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. </p><p>9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite. </p><p>10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le. </p><p>11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. </p><p>12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine. </p><p>13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. </p><p>14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. </p><p>15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta. </p><p>16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. </p><p>17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. </p><p>18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. </p><p>19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. </p><p>20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței. </p><p><br /></p><p>Condacul 1 </p><p><br /></p><p>Apărătorule al dreptei credințe și dăruitorule de vindecări preaminunate, Sfinte Ierarhe Atanasie, luminezi inimile noastre cu lumina faptelor tale slăvite și ne întărești pe calea mântuirii. Pentru aceasta și noi, cu smerenie, aducem ție cântare de laudă, împreună cu îngerii zicând: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni! </p><p><br /></p><p>Icosul 1 </p><p><br /></p><p>Înger locuitor pe pământ și om ceresc te-ai arătat tuturor în lume, Sfinte Ierarhe Atanasie, biruind prin străduințele tale firea cea trecătoare și umplându-te de dumnezeiești daruri, prin harul Preasfântului Duh. De aceea, într-un glas, toți credincioșii, primind prin sfintele tale moaște mulțime de vindecări, îți aducem laude ca acestea:</p><p>Bucură-te, slujitor preaales al Bisericii dreptmăritoare;</p><p>Bucură-te, căutător neostenit al Împărăției netrecătoare;</p><p>Bucură-te, împlinitor desăvârșit al poruncilor sfinte;</p><p>Bucură-te, învățător preaînțelept al dumnezeieștilor cuvinte;</p><p>Bucură-te, apărător neînfricat al credinței, multpătimitor;</p><p>Bucură-te, ierarh luminat, al adevărului cel veșnic vestitor;</p><p>Bucură-te, propovăduitor al lui Hristos și în suferință;</p><p>Bucură-te, mărturisitor al Lui cu fierbinte dorință;</p><p>Bucură-te, tămăduitor minunat al celor fără de scăpare;</p><p>Bucură-te, sprijinitor smerit al celor ce caută vindecare;</p><p>Bucură-te, sfinte care povățuiești spre cele duhovnicești;</p><p>Bucură-te, călăuzitor desăvârșit spre lăcașurile cerești;</p><p>Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni! </p><p><br /></p><p>Condacul al 2-lea </p><p><br /></p><p>Din părinți dreptcredincioși și de bun neam în insula Creta născându-te, te-ai dăruit din fragedă vârstă învățăturii dumnezeieștilor Scripturi și dogmelor creștinești, luminându-ți mintea cu înțelegerea celor mai presus de fire. Iar prin râvna ta plină de credință, ai dobândit și înțelepciunea lumească, arătându-te vas ales al cerescului Părinte, Căruia neîncetat Îi cântai: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 2-lea </p><p><br /></p><p>Crescut în patria Sfântului Apostol Tit, ai căutat încă din tinerețe, Sfinte Atanasie, a afla înțelesul cel tainic al cunoștinței, adunând ca o albină de la școlile timpului întreaga învățătură de suflet folositoare. Ai devenit dascăl iscusit și, darul vorbirii în multe limbi dobândind, ai tălmăcit Psaltirea proorocului David, arătându-te astfel mare învățător al credinței. Pentru aceasta și noi, cu bucurie, îți cântăm:</p><p>Bucură-te, pildă de sârguință, care din copilărie lui Hristos ai urmat;</p><p>Bucură-te, tânăr plin de râvnă, care cunoștința dumnezeiască ai căutat;</p><p>Bucură-te, tâlcuitor iscusit al psalmilor în grai elinesc;</p><p>Bucură-te, învățător mult lăudat pe pământ românesc;</p><p>Bucură-te, minte luminată, căutătoare de cele cerești;</p><p>Bucură-te, veșmânt plin de slavă al cunoștinței dumnezeiești;</p><p>Bucură-te, vers înmiresmat al harului dăruitor de înțelepciune;</p><p>Bucură-te, comoară de sfinte cuvinte dobândite în rugăciune;</p><p>Bucură-te, carte tainică, plină de îndemn duhovnicesc;</p><p>Bucură-te, slovă adâncă a Cuvântului ceresc;</p><p>Bucură-te, fântână a învățăturii de sus insuflate;</p><p>Bucură-te, sfeșnic al luminii pururi neînserate;</p><p>Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni! </p><p><br /></p><p>Condacul al 3-lea </p><p><br /></p><p>Viață pustnicească dorind și pe Dumnezeu cinstind mai mult decât deșertăciunile lumii, ai părăsit patria natală și te-ai îndreptat spre locuri pline de liniște duhovnicească, făcându-te monah îmbunătățit și călător înțelept spre patria cerească. Pentru aceasta ai fost așezat în rândul slujitorilor sfințiți și cu bucurie cântai Mântuitorului Hristos: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 3-lea </p><p><br /></p><p>Ca pe o grădină, cu florile virtuților ți-ai împodobit sufletul, fericite Atanasie, locuitor fiind al Muntelui Athos, grădina duhovnicească a Născătoarei de Dumnezeu, unde povățuitor încercat te-ai arătat nevoitorilor din sihăstrie. Prin străduințele tale, s-a rezidit Schitul Sfântului Andrei, care s-a arătat loc sfințit de neîncetată rugăciune. Alinându-ne de dumnezeiescul dar ce ți s-a dat, cu umilință îți grăim:</p><p>Bucură-te, floare a nevoinței monahicești;</p><p>Bucură-te, casă a pâinii celei duhovnicești;</p><p>Bucură-te, vas preacurat al Duhului Mângâietor;</p><p>Bucură-te, înger în trup, pe pământ trăitor;</p><p>Bucură-te, smerenie înaltă ce stăpânești peste patimi;</p><p>Bucură-te, munte aspru al pocăinței pline de lacrimi;</p><p>Bucură-te, cămară a tăcerii celei înțelegătoare;</p><p>Bucură-te, rugăciune către Hristos mijlocitoare;</p><p>Bucură-te, apă prefăcută în vin de dumnezeiescul har;</p><p>Bucură-te, smochin roditor înnoit prin puterea cerescului dar;</p><p>Bucură-te, haină de nuntă a minții depărtate de tot ce-i pământesc;</p><p>Bucură-te, drahmă duhovnicească ce porți chipul Împăratului ceresc;</p><p>Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni! </p><p><br /></p><p>Condacul al 4-lea </p><p><br /></p><p>Vestirea faptelor tale minunate a făcut înconjurul lumii, iar marele între patriarhi Chiril te-a chemat la Constantinopol pentru a întări Biserica creștină greu încercată de tulburarea necredincioșilor. Fără de șovăire te-ai alăturat, sfinte, cinstitorilor de Dumnezeu și luptător neînfricat pentru apărarea ortodoxiei te-ai arătat, cântând cu osârdie Celui Atotstăpânitor: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 4-lea </p><p><br /></p><p>Ca o cetate a credinței te-ai arătat lumii, Sfinte Atanasie, adăpostind sub zidurile tale duhovnicești sufletele doritoare de mântuire. Lăudându-ți neostenita străduință și puterea cu care te-a întărit Dumnezeu spre lucrarea faptelor bune, cu mulțumire grăim unele ca acestea:</p><p>Bucură-te, propovăduitor înțelept al dreptei cunoștințe;</p><p>Bucură-te, luptător neînfrânt, care ai biruit deșartele credințe;</p><p>Bucură-te, apostol al Cuvântului ce te-ai făcut tuturor întărire;</p><p>Bucură-te, năvod duhovnicesc aruncat lumii spre mântuire;</p><p>Bucură-te, străduință vie, care lupta cea bună ai luptat;</p><p>Bucură-te, râvnă sfântă, care cu slavă ai fost încununat;</p><p>Bucură-te, toiag al puterii dumnezeiești în lume arătată;</p><p>Bucură-te, vargă a dreptății, spre necredincioși îndreptată;</p><p>Bucură-te, apă prin care focul rătăcirilor străine s-a stins;</p><p>Bucură-te, foc ce văpaia dumnezeieștilor dogme ai aprins;</p><p>Bucură-te, candelă a Adevărului Care în lume a biruit;</p><p>Bucură-te, sabie, prin care ura necredincioșilor s-a zdrobit;</p><p>Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni! </p><p><br /></p><p>Condacul al 5-lea </p><p><br /></p><p>Ales fiind mitropolit al cetății Tesalonicului și pe scaunul Sfântului Grigorie Palama fiind așezat, te-ai arătat corabie duhovnicească pentru creștinii tăi, povățuindu-i la limanul mântuirii. Multe asupriri ai răbdat, Sfinte Atanasie, în temniță ai fost închis și umilințe de la slujitorii minciunii cu bărbăție ai pătimit, dar și în încercări ai slăvit pe Hristos, Marele Arhiereu, cântându-I: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 5-lea </p><p><br /></p><p>În tronul patriarhal al Constantinopolului pentru scurtă vreme ai fost așezat, preaînțelepte, dovedindu-te un mare luminător al tainelor Bisericii, încât lumea s-a întărit cu bogăția faptelor tale minunate. Pentru aceasta și noi, sub omoforul tău cel plin de binecuvântare, îți cântăm așa:</p><p>Bucură-te, podoabă a arhiereilor binecredincioși;</p><p>Bucură-te, păstor bun al creștinilor evlavioși;</p><p>Bucură-te, învățător neobosit al tainelor cerești;</p><p>Bucură-te, vestitor sfințit al voilor dumnezeiești;</p><p>Bucură-te, cuvântător slăvit, care Sfântului Ioan Gură de Aur te-ai asemănat;</p><p>Bucură-te, ierarh preaînțelept, care Sfântului Grigorie Teologul i-ai urmat;</p><p>Bucură-te, zid nestricat, întărit de puterile îngerești;</p><p>Bucură-te, semănător nemitarnic al păcii duhovnicești;</p><p>Bucură-te, fântână din care izvorăște apă vindecătoare;</p><p>Bucură-te, vultur înălțat deasupra celor trecătoare;</p><p>Bucură-te, turn neclintit care înveți chipul pocăinței;</p><p>Bucură-te, scară ce ne urci spre înălțimea cunoștinței;</p><p>Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni! </p><p><br /></p><p>Condacul al 6-lea </p><p><br /></p><p>Vremuri potrivnice te-au împiedicat, ierarhe prealăudate, să-ți păstorești credincioșii, următor făcându-te Sfântului Atanasie cel Mare în surghiun și suferințe. De aceea, ai căutat ocrotire la mult-milostivul voievod Vasile al Moldovei, care te-a primit în cetatea Iașilor, la puțină vreme după aducerea moaștelor Sfintei Parascheva, iar mai apoi te-a așezat în Mănăstirea Sfântului Nicolae de la Galați și ți-a rânduit cele de trebuință, dorind ca și în primitorul pământ românesc să cinstești pe Dumnezeu cu cântarea: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 6-lea </p><p><br /></p><p>Asemenea Sfântului Apostol Andrei, luminător al binecredinciosului nostru popor te-ai arătat, Sfinte Atanasie, păstorind cu înțelepciune turma cea duhovnicească încredințată ție. Iar noi, cei ce am moștenit ca dar amintirea vieții tale în aceste locuri, cu mulțumire te lăudăm și te cinstim zicând:</p><p>Bucură-te, brazdă a credinței în pământ românesc;</p><p>Bucură-te, dascăl al rugăciunii pentru cinul monahicesc;</p><p>Bucură-te, lucrător iscusit în via duhovnicească;</p><p>Bucură-te, pom cu bună roadă în livada cerească;</p><p>Bucură-te, glas păstoresc al sfintei cunoștințe;</p><p>Bucură-te, pildă înaltă de neostenite sârguințe;</p><p>Bucură-te, luminător al inimilor întărite cu dumnezeiască bărbăție;</p><p>Bucură-te, călăuză credincioasă spre cereasca Împărăție;</p><p>Bucură-te, izvor din care primim apa curățirii;</p><p>Bucură-te, adânc de înțelepciune ce arăți calea mântuirii;</p><p>Bucură-te, iconom credincios al vistieriilor Duhului;</p><p>Bucură-te, tâlcuitor înțelept al tainelor văzduhului;</p><p>Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni! </p><p><br /></p><p>Condacul al 7-lea </p><p><br /></p><p>Nu ai precupețit, Sfinte Sfințite Părinte Atanasie, nici un efort pentru ajutorarea creștinilor pe care i-ai păstorit. Nici povara bătrâneților, nici suferințele trupești nu te-au oprit a călători în ținuturile Rusiei spre a aduna daruri, prin care să acoperi o parte din trebuințele cetăților ortodoxiei asuprite de dușmani. Pentru aceasta, toți te-au cinstit, căci nimic nu împlineai fără să cânți lui Dumnezeu: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 7-lea </p><p><br /></p><p>Arătat-a întru tine făptură nouă Ziditorul tuturor, căci, covârșind cele omenești prin dobândirea darurilor celor dumnezeiești, te-ai făcut chip de milostivire desăvârșită, prealăudate Atanasie! Iar noi, înțelepțindu-ne prin tine, cu laude îți cântăm unele ca acestea:</p><p>Bucură-te, adânc de milă revărsată peste lume;</p><p>Bucură-te, chip al blândeților încununat cu fapte bune;</p><p>Bucură-te, dragoste dumnezeiască, oamenilor mărturisită;</p><p>Bucură-te, hrană cerească, cu evlavie tuturor dăruită;</p><p>Bucură-te, sare a pământului care dregi sufletul râvnitor;</p><p>Bucură-te, mir nedeșertat, dăruit din belșug spre cel nevoitor;</p><p>Bucură-te, bogăție de milostivire pentru păstoriții credincioși;</p><p>Bucură-te, rugăciune neîncetată pentru cei neputincioși; </p><p>Bucură-te, liman lin al celor pe care îi povățuiești;</p><p>Bucură-te, bun samarinean al turmei duhovnicești;</p><p>Bucură-te, bucurie a lumii, către credincioși cel dintâi slujitor;</p><p>Bucură-te, nădejde de mântuire, în necazuri ajutător;</p><p>Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni! </p><p><br /></p><p>Condacul al 8-lea </p><p><br /></p><p>Străină viață petrecând pe pământ, Sfinte Atanasie, te-ai înstrăinat de lumea aceasta, mutându-te în locașurile cele cerești când te aflai pe drumul de întoarcere spre mănăstirea ta din orașul de pe Dunăre. Și, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ți-ai dăruit sufletul în mâinile Lui, la Mănăstirea „Schimbarea la Față”. Pentru aceasta, cinstindu-te cu evlavie, Îi cântăm împreună cu tine Mântuitorului Hristos cântarea: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 8-lea </p><p><br /></p><p>Credința cea dreaptă păzind, calea săvârșind și plin de virtuți fiind, ți-ai săvârșit viața pământească, iar sufletul a trecut în odihna cea veșnică, primind plata ostenelilor și neodihnelor tale din lumea aceasta. Pentru aceasta, îți cântăm unele ca acestea:</p><p>Bucură-te, sfinte, care lângă tronul Preasfintei Treimi te odihnești;</p><p>Bucură-te, preamărite, care mulțime de vindecări ne dăruiești;</p><p>Bucură-te, om desăvârșit, pentru îngeri străină uimire;</p><p>Bucură-te, înger trupesc călăuzitor spre mântuire;</p><p>Bucură-te, biruitor înțelept al încercărilor pământești;</p><p>Bucură-te, călăuzitor smerit spre lăcașurile cerești;</p><p>Bucură-te, candelă aprinsă ce strălucești în lumină;</p><p>Bucură-te, rază pururea vie pe bolta senină;</p><p>Bucură-te, bob sfărâmat care te faci pâine duhovnicească;</p><p>Bucură-te, viță de taină ce dăruiești băutură cerească;</p><p>Bucură-te, icoană a Împărăției arătată pe pământ;</p><p>Bucură-te, biserică vie în care sălășluiește Duhul Sfânt;</p><p>Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni! </p><p><br /></p><p>Condacul al 9-lea </p><p><br /></p><p>Toată firea îngerească s-a minunat de slăvita arătare a cinstitelor tale moaște, căci, după opt ani de la așezarea ta în mormânt, trupul ți-a fost găsit întreg și plin de duhovnicească mireasmă. Și astfel, șezător în scaunul tău păstoresc, ne binecuvântezi și te arăți lumii întregi, care cinstesc sfintele tale moaște, slăvind pe Dumnezeu cu cântarea: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 9-lea </p><p><br /></p><p>Retorii cei mult-vorbitori nu se pricep să spună cum tu, Sfinte Atanasie, om pământesc fiind, te-ai ridicat la slava cerească și, prin sfintele tale moaște, dăruiești acum mulțime de tămăduiri. Drept aceea, preamărind multele tale minuni pe care le săvârșești neîncetat asupra celor ce cinstesc sfințitul tău trup, te lăudăm cântându-ți unele ca acestea:</p><p>Bucură-te, lumină a lumii care sub obroc nu s-a putut pune;</p><p>Bucură-te, nesecat izvor de fapte bune;</p><p>Bucură-te, tămăduitor plin de dumnezeiască doctorie;</p><p>Bucură-te, izbăvitor și dătător de bucurie;</p><p>Bucură-te, apă vindecătoare a bolilor nevindecate;</p><p>Bucură-te, nădejde tare a celor cufundați în păcate;</p><p>Bucură-te, luptător împotriva patimilor sufletești;</p><p>Bucură-te, vindecător al neputințelor trupești;</p><p>Bucură-te, rugător pentru cei ce se roagă cu credință;</p><p>Bucură-te, dăruitor de puteri și cunoștință;</p><p>Bucură-te, leac al celor lipsiți de sănătate;</p><p>Bucură-te, alinare a sufletelor întristate;</p><p>Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni! </p><p><br /></p><p>Condacul al 10-lea </p><p><br /></p><p>Vrând să lumineze lumea cu pilda vieții tale celei desăvârșite, Împodobitorul tuturor a arătat în cetatea Harkovului chipul faptelor tale preaînțelepte, așezându-ți sfintele moaște spre cinstire și închinare. Pentru aceasta, lăudând dumnezeiasca Sa purtare de grijă, strigăm lui Dumnezeu: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 10-lea </p><p><br /></p><p>Departe fiind cu trupul de Moldova de Jos, cu duhul nicicând nu ne-ai părăsit, Sfinte Ierarhe, ocrotindu-ne în chip minunat din înălțimea lăcașului tău ceresc. Iar noi, care ne-am învrednicit a te afla cald sprijinitor, cu bucurie te slăvim zicând:</p><p>Bucură-te, sfinte, care de credincioșii de la Dunărea de Jos nu te-ai depărtat;</p><p>Bucură-te, păstor plin de milostivire, care mereu i-ai ascultat;</p><p>Bucură-te, povățuitor iscusit, care de rugăciunile tale nu ne lipsești;</p><p>Bucură-te, prieten adevărat, care mulțime de îndurări neîncetat ne dăruiești;</p><p>Bucură-te, înțelepciune, care deșertăciuni pe cele trecătoare le-ai socotit;</p><p>Bucură-te, slavă dumnezeiască, prin care spre cele înalte am privit;</p><p>Bucură-te, poartă a cerului arătată nouă spre mântuire;</p><p>Bucură-te, lăcaș sfințit, care ne mijlocești izbăvire;</p><p>Bucură-te, ușă a tainelor dorită nespus;</p><p>Bucură-te, cheie a Împărăției celei de sus;</p><p>Bucură-te, chivot purtător de mană cerească;</p><p>Bucură-te, altar pe care se jertfește voia omenească;</p><p>Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni! </p><p><br /></p><p>Condacul al 11-lea </p><p><br /></p><p>Cunoscând evlavia credincioșilor de la Dunăre, te-ai dăruit și lor, mărite Atanasie, printr-o părticică a sfintelor tale moaște, cu nespusă bucurie fiind primit de poporul cel binecredincios, după mai bine de trei veacuri de la slăvita ta adormire. De aceea, cinstind darul cel primit prin tine, înălțăm lui Dumnezeu cântarea: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 11-lea </p><p><br /></p><p>Făclie primitoare de lumină de la cerescul Împărat, luminând pe cei din întunericul necunoștinței, te-ai arătat tuturor, Sfinte Atanasie, iar acum binecuvântezi și întărești și sufletele creștinilor din țara noastră. De aceea, cu bucurie te cinstim cântându-ți unele ca acestea:</p><p>Bucură-te, sămânță nerătăcită a Semănătorului duhovnicesc;</p><p>Bucură-te, talant înmulțit în vistieria Împăratului ceresc;</p><p>Bucură-te, văpaie a credinței ce aprinzi mintea plină de înțelepciune;</p><p>Bucură-te, rouă cerească ce rourezi inima cu străină minune;</p><p>Bucură-te, casă însuflețită ridicată pe stânca dreptei credințe;</p><p>Bucură-te, rug nears arătat în muntele sfințitoarei cunoștințe;</p><p>Bucură-te, hrană duhovnicească, liniștitoare a sufletelor tulburate;</p><p>Bucură-te, băutură înțelegătoare, întăritoare a cugetelor curate;</p><p>Bucură-te, lumină lină a zilei celei neapuse;</p><p>Bucură-te, zefir mângâietor al bucuriei nespuse;</p><p>Bucură-te, sfeșnic duhovnicesc luminat prin curăție;</p><p>Bucură-te, oglindă dumnezeiască ce ne arăți cereasca Împărăție;</p><p>Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni! </p><p><br /></p><p>Condacul al 12-lea </p><p><br /></p><p>Suflarea creștinească a cetății Galaților te-a lăudat, cu bucurie, când veșmântul care a îmbrăcat sfintele tale moaște a fost primit ca un dar de mare preț. Iar acum, cu evlavie sărutându-l, îți mulțumim și cântăm lui Dumnezeu, Cel ce Se preaslăvește în Sfinții Săi: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 12-lea </p><p><br /></p><p>Cântând și slăvind viața ta cea plină de virtute și minunile tale pe care pururea le faci pentru noi, mărite ierarhe, te cinstim ca o mărturie văzută a unității Bisericii lui Hristos. Căci tu ai adus laolaltă, la Dumnezeu, pe creștinii greci, români și slavi răspândiți în laturile lumii și i-ai înfățișat ofrandă bineplăcută Mântuitorului Hristos. Pentru aceasta, cu toții te cinstim cu laude ca acestea:</p><p>Bucură-te, comoară duhovnicească dăruită credincioșilor;</p><p>Bucură-te, viață închinată cu dragoste tuturor ortodocșilor;</p><p>Bucură-te, îndreptător sfințit al vieții creștinești;</p><p>Bucură-te, locuitor desăvârșit al lăcașurilor cerești;</p><p>Bucură-te, spic al cunoștinței ce însutit ai rodit;</p><p>Bucură-te, aluat sfânt ce frământătura lumii ai dospit;</p><p>Bucură-te, temelie a Împărăției cerurilor tuturor arătată;</p><p>Bucură-te, jertfă neobosită, de Hristos încununată;</p><p>Bucură-te, rază înțelegătoare a Soarelui Care luminează întreaga lume;</p><p>Bucură-te, fierbinte mijlocitor pentru noi, cei ce lăudăm al tău nume;</p><p>Bucură-te, vas preaales al Preasfintei Treimi;</p><p>Bucură-te, sfântă lumină între sfinte lumini;</p><p>Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni! </p><p><br /></p><p>Condacul al 13-lea </p><p><br /></p><p>O, Sfinte Ierarhe Atanasie, îndreptător al credinței și grabnic ajutător în necazuri, primește aceste puține rugăciuni ale noastre și le înalță cerescului Împărat, ca, prin tine dobândind milostivire, lui Dumnezeu, Cel ce te-a încununat în lăcașurile Sale cele veșnice, să-I cântăm neîncetat: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.) </p><p><br /></p><p>Icosul 1 </p><p><br /></p><p>Înger locuitor pe pământ și om ceresc te-ai arătat tuturor în lume, Sfinte Ierarhe Atanasie, biruind prin străduințele tale firea cea trecătoare și umplându-te de dumnezeiești daruri, prin harul Preasfântului Duh. De aceea, într-un glas, toți credincioșii, primind prin sfintele tale moaște mulțime de vindecări, îți aducem laude ca acestea:</p><p>Bucură-te, slujitor preaales al Bisericii dreptmăritoare;</p><p>Bucură-te, căutător neostenit al Împărăției netrecătoare;</p><p>Bucură-te, împlinitor desăvârșit al poruncilor sfinte;</p><p>Bucură-te, învățător preaînțelept al dumnezeieștilor cuvinte;</p><p>Bucură-te, apărător neînfricat al credinței, multpătimitor;</p><p>Bucură-te, ierarh luminat, al adevărului cel veșnic vestitor;</p><p>Bucură-te, propovăduitor al lui Hristos și în suferință;</p><p>Bucură-te, mărturisitor al Lui cu fierbinte dorință;</p><p>Bucură-te, tămăduitor minunat al celor fără de scăpare;</p><p>Bucură-te, sprijinitor smerit al celor ce caută vindecare;</p><p>Bucură-te, sfinte care povățuiești spre cele duhovnicești;</p><p>Bucură-te, călăuzitor desăvârșit spre lăcașurile cerești;</p><p>Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni! </p><p><br /></p><p>Condacul 1 </p><p><br /></p><p>Apărătorule al dreptei credințe și dăruitorule de vindecări preaminunate, Sfinte Ierarhe Atanasie, luminezi inimile noastre cu lumina faptelor tale slăvite și ne întărești pe calea mântuirii. Pentru aceasta și noi, cu smerenie, aducem ție cântare de laudă, împreună cu îngerii zicând: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni! </p><p><br /></p><p>și această </p><p><br /></p><p>Rugăciune către Sfântul Atanasie al III-lea, Patriarhul Constantinopolului</p><p><br /></p><p>O, Sfinte și întru tot lăudate Părinte Atanasie, apărător neostenit al credinței și vindecător milostiv al credincioșilor de pretutindeni, auzi-ne pe noi în ceasul acesta și ne dăruiește cele bune și de folos sufletelor noastre. Roagă pe Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care L-ai iubit fierbinte, să coboare peste noi dumnezeiescul Său har, ca să te lăudăm cu alese cuvinte și să îți dăruim ofranda sufletelor noastre rugătoare.</p><p><br /></p><p>Păzește-ne pe noi și ne îndreaptă viața pe calea mântuirii. Pe cei slabi îi întărește, pe cei tulburați îi povățuiește, pe cei bolnavi îi tămăduiește, pe cei rătăciți îi unește cu Sfânta și apostoleasca Biserică a Mântuitorului Hristos. Fii tuturor toate cele de trebuință: orfanilor – părinte, bătrânilor – sprijinire, săracilor – ajutător în suferință, celor pe care nu îi iubește nimeni – prieten și mijlocitor în neputință. Nu lăsa fără de milostivirea ta pe cei încercați de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de asuprirea altor oameni sau de războiul dintre noi. Pe noi, pe toți, ne întărește în dragoste și frățietate, arătându-ne fii ai luminii și ai veșnicei Împărății.</p><p><br /></p><p>Părinte sfinte, tu ai păstorit cu râvnă credincioșii din cetatea Tesalonicului, din cetatea cea mare a lui Hristos de la Constantinopol și din Moldova, iar după sfârșitul tău, ne dăruiești vindecări prin sfintele tale moaște care odihnesc în pământul Ucrainei. De aceea, cu umilință te rugăm: sădește în inimile noastre dorul și dragostea pentru unitatea tuturor drept-măritorilor tăi în Sfânta noastră Biserică, așa cum tu, ca un înțelept ierarh și învățător, ai săvârșit printre felurite neamuri aceeași bineplăcută lucrare, adunându-le și înfățișându-le Dumnezeului celui Viu.</p><p><br /></p><p>Iar nouă, poporului cel credincios de la Dunăre, care te-am cinstit cu bucurie în Mănăstirea „Sfântul Nicolae” de la Galați vreme de doisprezece ani, înnoiește-ne astăzi darul dreptei credințe și al milostivirii iubitoare de semeni, pe care l-ai arătat străbunilor noștri. Prin puterea sfintelor tale moaște și prin binecuvântarea veșmintelor pline de sfințenia trupului tău, ridică mintea noastră spre cele cerești și dăruiește tămăduiri bolilor noastre sufletești și trupești. Ajută-ne pe noi, sfinte, să ne zidim duhovnicește, prin depărtarea de la tot răul pierzător de suflet, ca împreună să lăudăm pe Dumnezeu, Cel în Treime slăvit și închinat, pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.</p><p><br /></p><p>Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.</p><p><br /></p><p>Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.</p><p><br /></p><p>Troparul Sfântului Atanasie al III-lea, patriarhul Constantinopolului</p><p><br /></p><p>Glasul al 8-lea</p><p><br /></p><p>Dumnezeiască odraslă a cretanilor, păstor al cetății celei împărătești și povățuitor sfințit al creștinilor de la Dunăre, comoara cea de mult preț a Harkovului, Atanasie înțelepte, primit-ai har bogat de Sus, cu nume nemuritor fiind. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.</p><p><br /></p><p>Preotul (sau diaconul) zice ectenia:</p><p><br /></p><p>Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Înca ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea și iertarea păcatelor, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face rugăciunea) și pentru ca să li se ierte lor toată greșala cea de voie și cea fără de voie.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 40 de ori)</p><p><br /></p><p>Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>În lipsa preotului, încheiem, zicând: </p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 40 de ori)</p><p><br /></p><p>Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.</p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-89897040415015901042023-05-02T10:28:00.002-07:002023-05-02T10:28:14.693-07:00Viața Sfântului Atanasie al III-lea (Patelarie), Patriarhul Constantinopolului<p> Viața Sfântului Atanasie al III-lea (Patelarie), Patriarhul Constantinopolului</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEifKDbo_KJ7q1k2zSa_U69rKopxTuglmxzncdDLe2MjHG6oNwqv5cqA3kUFxTHd9v1vi3yj5qhR0cW_oUU0QcQAzTg4IJIZ_kBGrwjhfcCGM-zl38zsu0JNQgK09rduYUsBDBBqxR6qCvdnGiPcEfD6R3a24SotcjjVAlrqMqRJ0J-hJVkzx7ZAGqAV5Q/s306/FB_IMG_1683003802147.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="306" data-original-width="200" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEifKDbo_KJ7q1k2zSa_U69rKopxTuglmxzncdDLe2MjHG6oNwqv5cqA3kUFxTHd9v1vi3yj5qhR0cW_oUU0QcQAzTg4IJIZ_kBGrwjhfcCGM-zl38zsu0JNQgK09rduYUsBDBBqxR6qCvdnGiPcEfD6R3a24SotcjjVAlrqMqRJ0J-hJVkzx7ZAGqAV5Q/w418-h640/FB_IMG_1683003802147.jpg" width="418" /></a></div><br /><p><br /></p><p>Personalitate proeminentă a vieții bisericești ortodoxe în secolul al XVII-lea, mitropolit al Tesalonicului și patriarh ecumenic în două rânduri, pentru scurte perioade de timp, într-o vreme de mari încercări pentru credința creștină, cinstit ca sfânt în Creta, locul nașterii sale, și Ucraina, locul adormirii sale, Sfântul Atanasie al III-lea al Constantinopolului (1580-1654) a fost mai puțin cunoscut, până de curând, în România. Vreme de mai bine de un deceniu, el a locuit, însă, la Galați, la Mănăstirea „Sfântul Nicolae“, realizând, atât în timpul vieții, cât mai ales după mutarea sa la cele veșnice, o adevărată punte de legătură între popoarele și Bisericile de sorginte greacă, slavonă și română. Ca recunoaștere a rolului și a locului său în istoria și spiritualitatea românească, Sfântul Sinod a hotărât, la propunerea Eparhiei Dunării de Jos, ca Sfântul Atanasie să fie înscris, din anul 2008, și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.</p><p><br /></p><p>Sfântul Atanasie s-a născut în anul 1580 în insula Creta, într-o familie creștină și cu bun nume. Tatăl său, Gheorghe Patelarie, era secretar al episcopului locului, iar mama sa - o evlavioasă creștină. Primind din pruncie o educație aleasă, viitorul ierarh, ce primise la botez numele de Alexie, s-a îndreptat încă din tinerețe spre studiul dumnezeieștilor scripturi și spre viața duhovnicească profundă.</p><p><br /></p><p>File de sinaxar.</p><p><br /></p><p>După moartea tatălui său, Alexie renunță la lume și intră în viața călugărească, mai întâi la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, unde fu călugărit cu numele Atanasie, apoi la Mănăstirea Sfântul Atanasie din Tesalonic, unde fu hirotonit ieromonah, iar mai apoi în Muntele Athos, la Mănăstirile Esfigmenu și Xeropotam. Pentru o vreme se află ca dascăl și în Țara Românească, unde traduse „Psaltirea“ în greaca populară.</p><p><br /></p><p>Aflând de alesele sale calități teologice și duhovnicești, sfântul patriarh Chiril Lucaris îl cheamă pe sfântul Atanasie în Constantinopol la apărarea credinței ortodoxe mult încercate, la acea vreme, de atacurile ereticilor și ale necredincioșilor.</p><p><br /></p><p>Sfântul Sfințit Mucenic Chiril Lucaris, patriarhul Constantinopolului (pomenit la 27 iunie). Portret ale sfântului ierarh săvârșit în anul 1632, cu 6 ani înaintea de primirea cununii muceniciei. Icoana și o părticică din cinstitele sale moaște se află și la Mănăstirea Radu-Vodă din București</p><p><br /></p><p>În anul 1631, fu ales mitropolit al Tesalonicului, iar 3 ani mai târziu, pentru scurtă vreme, sfântul Atanasie ocupă și scaunul patriarhal al Constantinopolului.</p><p><br /></p><p>Silit fiind să-și părăsească păstoriții săi și să ia calea pribegiei, sfântul primi sprijin și găzduire la domnitorul Vasile Lupu al Moldovei, care îi îngădui să se așeze la Mănăstirea Sfântul Nicolae din orașul Galați.</p><p><br /></p><p>Vreme de 12 ani, între 1642 și 1654, cu o scurtă pauză în anul 1652, când fu ales din nou patriarh ecumenic, sfântul Atanasie îmbogăți spiritual ținutul Dunării de Jos, însă nu-și uită nici scaunul său mitropolitan, pentru care ceru neîncetat ajutor material. Tocmai pentru acest scop, întreprinse o lungă călătorie la Moscova, unde obținu de la țarul Rusiei sprijin pentru eparhia sa, în grea suferință.</p><p><br /></p><p>Un călător contemporan cu sfântul Atanasie, diaconul Paul de Alep, ne relatează că sfântul patriarh Atanasie avea în grija sa și păstorirea credincioșilor din Brăila, oraș aflat sub stăpânire otomană și unde se găsea sediul Mitropoliei Proilaviei.</p><p><br /></p><p>Deși era înaintat în vârstă, având 74 de ani, multele trebuințe ale mănăstirii îl determină pe fostul patriarh să plece în Rusia, sperând în ajutorul țarului.</p><p><br /></p><p>Pe drumul de întoarcere spre Galați, în anul 1654, obosit de greutatea drumului, sfântul Atanasie își dădu sufletul în mâinile Domnului Mănăstirea Schimbarea la Față din Lubensk, în Rusia Mică (Ucraina de astăzi), la 5 aprilie 1654, în a treia zi a Sfintelor Paști.</p><p><br /></p><p>După 8 ani de la mutarea sa la veșnicele lăcașuri, prin descoperire dumnezeiască, trupul fericitului patriarh Atanasie se află necuprins de stricăciune.</p><p><br /></p><p>Astăzi, sfintele sale moaște, care săvârșesc multe minuni, se păstrează în Catedrala Buna Vestire din Harkov, Ucraina, într-o raclă așezată lângă altarul din partea dreaptă a sfântului lăcaș, fiind de secole izvor de binecuvântare și tămăduire pentru credincioși.</p><p><br /></p><p>Moaștele Sfântului Atanasie la Galați.</p><p><br /></p><p>Ca urmare a unei intense corespondențe purtate începând cu anul 2003 între Înaltpreasfințitul Mitropolit Nicodim al Harkovului și Bogoduhovului și Preasfințitul Episcop Casian, ierarhul ucrainean a răspuns cu bunăvoință solicitării chiriarhului Dunării de Jos și a oferit în dar o frumoasă icoană a Sfântului Atanasie, care poartă încastrată și o părticică din moaștele sfântului ierarh.</p><p><br /></p><p>În luna octombrie a anului 2004, după 350 de ani de la mutarea la ceruri a sfântului, o delegație a Eparhiei Dunării de Jos a efectuat un pelerinaj la Harkov, de unde a adus la Galați sfintele moaște mult așteptate. Sfintele relicve au fost primite cu mare entuziasm la Catedrala episcopală, în ziua de 26 octombrie 2006, de ziua pomenirii Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de mir, de către Preasfințitul Casian, înconjurat de preoți, monahi, monahii, reprezentanți ai autorităților locale, armatei și numeroși credincioși.</p><p>În anul 2006, răspunzând invitației Mitropolitului Harkovului, chiriarhul Dunării de Jos a efectuat o vizită în Ucraina, aducând la Galați un veșmânt al sfântului și o nouă părticică din sfintele sale moaște.</p><p><br /></p><p>Cinstirea pe plan local și național a Sfântului Atanasie.</p><p><br /></p><p>Sfântul Atanasie a intrat, astfel, în calendarul spiritual al zonei Dunării de Jos. Sfintele sale moaște sunt venerate an de an de mii de credincioși, atât la ziua de prăznuire a sfântului, cât și cu prilejul altor pelerinaje, procesiuni și manifestări creștine. Biserica Mănăstirii „Sf. Nicolae“ din Galați, astăzi biserică parohială, a primit ca ocrotitor spiritual și pe Sfântul Atanasie, iar, la inițiativa Ierarhului locului, un nou locaș de cult, construit în cartierul Micro 18 din Galați, a fost închinat aceluiași mare ierarh și sfânt al Bisericii Ortodoxe.</p><p><br /></p><p>Toate aceste mărturii ale cinstirii pe plan local a Sfântului Atanasie s-au constituit ca argumente duhovnicești și misionare pentru așezarea sfântului și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.</p><p><br /></p><p>Ziua de prăznuire a Sfântului Atanasie.</p><p><br /></p><p>În urma demersurilor făcute de Eparhia Dunării de Jos, care a înaintat, spre studiu, motivațiile înscrierii sfântului în calendarul Bisericii noastre, însoțite de slujba, acatistul și icoana acestuia, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința sa de lucru din 6 martie 2008, ca Sfântul Atanasie să fie cinstit și în patria sa adoptivă de la gurile Dunării, cu zi de prăznuire la 2 mai.</p><p><br /></p><p>Cu prilejul prăznuirii din acest an a Sfântului Atanasie, primul moment de acest gen după înscrierea sfântului în calendarul Bisericii noastre, Episcopia Dunării de Jos a organizat un program spiritual special dedicat evenimentului. Moaștele sfântului au fost conduse în procesiune și cinstite de credincioși la Catedrala episcopală, la Biserica „Sf. Nicolae“ și la noua biserica închinată Sfântului Atanasie.</p><p><br /></p><p>Prezentând evlavioșilor creștini importanța spirituală a momentului, Preasfințitul Episcop Casian a subliniat, printre altele: „A chema după mai bine de trei sute cincizeci de ani un sfânt în ajutor, a zidi biserici și așezăminte închinate lui, a întocmi sfinte slujbe și a trăi cu credință prezența sfântului în mijlocul nostru, prin părticele din sfintele sale moaște, acestea toate sunt acte spirituale de excepțională importanță pentru viața duhovnicească a Dunării de Jos.</p><p><br /></p><p>De aceea, în acest an în care numele Sfântului Atanasie a fost înscris și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, ne rugăm lui Dumnezeu ca viața și învățătura acestui mare sfânt să ne fie și nouă, celor de astăzi, o pildă vie de credință și de slujire. Ne rugăm Sfântului Atanasie, ca așa cum el a mărturisit, în necazuri și încercări, pe Mântuitorul Hristos Înviat din morți, să ne ajute și pe noi să-L mărturisim prin faptele vieții noastre și prin curăția sufletului nostru. Ne rugăm Sfântului Atanasie, ca așa cum a povățuit și sprijinit pe creștinii din Tesalonic și Constantionopol, pe monahii din Muntele Athos, pe românii de aici, de la gurile Dunării și pe ortodocșii din părțile Ucrainei, prin sfintele sale moaște, să ne unească și pe noi, pe toți, creștinii români, greci sau slavi de pretutindeni, în dragoste și credință neșovăielnică, în bucuria Domnului și în nădejdea vieții veșnice.“</p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-71141169029299906552023-05-02T10:25:00.004-07:002023-05-02T10:25:36.041-07:00Rugăciune către Sfânta Matrona din Moscova, ocrotitoare a căsătoriei cinstit<p> Rugăciune către Sfânta Matrona din Moscova, ocrotitoare a căsătoriei cinstite</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2r-ux3VzlSMIwHCmfCtQLm96DyWdoSSMawZ4ppVsuvE6ZARRkSniaxAAg7N5Fm8bPDgE08vLGcLI_Expfnt5s9E6LBsZys5sV4eIbux1xZFQayMHH6SpiKbaHhpCzW8XxHgqRQ87t_F3sdO6hVAlMi6TUn_pp_vePPboo-DNDgZcnURCQe-AqccZgHA/s640/FB_IMG_1683012203770.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="501" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2r-ux3VzlSMIwHCmfCtQLm96DyWdoSSMawZ4ppVsuvE6ZARRkSniaxAAg7N5Fm8bPDgE08vLGcLI_Expfnt5s9E6LBsZys5sV4eIbux1xZFQayMHH6SpiKbaHhpCzW8XxHgqRQ87t_F3sdO6hVAlMi6TUn_pp_vePPboo-DNDgZcnURCQe-AqccZgHA/w502-h640/FB_IMG_1683012203770.jpg" width="502" /></a></div><p>O, fericită maică Matrona, cu sufletul în cer, în fața Tronului lui Dumnezeu stând, iar cu trupul pe pământ odihnind și cu binefacere de sus înzestrată multe minuni săvârșind; coboară ochii tăi milostivi spre noi, păcătoșii, cei ce în scârbe, dureri și păcate viața ne-o petrecem, alină-ne pe noi, cei deznădăjduiți, vindecă-ne de bolile noastre cumplite pe care pentru păcatele noastre de la Dumnezeu le primim; izbăvește-ne de mulțimea necazurilor și a primejdiilor, roagă-L pe Domnul nostru Iisus Hristos să ne ierte toate păcatele și fărădelegile pe care din tinerețile noastre și până acum le-am săvârșit, ca, primind cu rugăciunile tale binefacere și mare milă, să slăvim pe Dumnezeu Cel Unul în Treime, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-81704011142313923742023-05-02T10:19:00.002-07:002023-05-02T10:19:30.637-07:00Acatistul Sfintei Cuvioase Matrona din Moscova<p> Acatistul Sfintei Cuvioase Matrona din Moscova</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhO8t4tbp5Cd-XrSfxu7RI5K9Rmdo65f_6oJF5-510hknA1to5URGvtpU7SaP-6giITSKMcMvMBRKKuKQDGuW3EC4e_X6l6CCErQ0h4d7JsRRedFHoEYXG2njMYK7C19TVuZ0ySnntgSl9ODzpnbiCq-l40a4YCBjV9ti9-32PzrxQmfQySgWToKdxtrA/s1305/FB_IMG_1683041062160.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1305" data-original-width="1080" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhO8t4tbp5Cd-XrSfxu7RI5K9Rmdo65f_6oJF5-510hknA1to5URGvtpU7SaP-6giITSKMcMvMBRKKuKQDGuW3EC4e_X6l6CCErQ0h4d7JsRRedFHoEYXG2njMYK7C19TVuZ0ySnntgSl9ODzpnbiCq-l40a4YCBjV9ti9-32PzrxQmfQySgWToKdxtrA/w530-h640/FB_IMG_1683041062160.jpg" width="530" /></a></div><br /><p><br /></p><p>Preotul dă obișnuita binecuvântare:</p><p><br /></p><p>Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>Iar dacă nu este preot, se zice:</p><p><br /></p><p>În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!</p><p><br /></p><p>Apoi Rugăciunile începătoare:</p><p><br /></p><p>Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.</p><p><br /></p><p>Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.</p><p><br /></p><p>Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.</p><p><br /></p><p>Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.</p><p><br /></p><p>Apoi Troparele de umilință, glasul al șaselea:</p><p><br /></p><p>Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.</p><p><br /></p><p>Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>A Născătoarei de Dumnezeu:</p><p><br /></p><p>Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.</p><p><br /></p><p>Apoi Crezul:</p><p><br /></p><p>Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.</p><p>Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.</p><p>Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.</p><p>Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.</p><p>Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.</p><p>Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.</p><p>Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.</p><p>Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.</p><p>Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească (apostolică) Biserică.</p><p>Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.</p><p>Aştept învierea morţilor.</p><p>Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 12 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!</p><p>Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!</p><p>Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Psalmul 142:</p><p><br /></p><p>1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta. </p><p>2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta. </p><p>3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. </p><p>4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. </p><p>5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit. </p><p>6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. </p><p>7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. </p><p>8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. </p><p>9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. </p><p>10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. </p><p>11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. </p><p>12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. </p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!</p><p>Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!</p><p>Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! (cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)</p><p><br /></p><p>Troparul Sfintei Cuvioase Matrona din Moscova</p><p><br /></p><p>Glasul al 2-lea </p><p><br /></p><p>Pe de Dumnezeu înțelepțita, fericita maica Matrona, a ținutului Tula înflorire și a orașului Moscova slăvită podoabă s-o lăudăm acum noi, credincioșii. Căci lumina zilei necunoscând, cu lumina lui Hristos s-a luminat și cu darul înainte-vederii și al vindecării s-a îmbogățit. Pribeagă și străină pe pământ fiind, în împărăția Cerurilor, în fața Tronului lui Dumnezeu stă și se roagă pentru sufletele noastre.</p><p><br /></p><p>Sursa: logos.md </p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 12 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Psalmul 50:</p><p><br /></p><p>1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. </p><p>2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. </p><p>3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. </p><p>4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. </p><p>5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. </p><p>6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea. </p><p>7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie. </p><p>8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. </p><p>9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite. </p><p>10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le. </p><p>11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. </p><p>12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine. </p><p>13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. </p><p>14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. </p><p>15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta. </p><p>16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. </p><p>17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. </p><p>18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. </p><p>19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. </p><p>20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței. </p><p><br /></p><p>Condacul 1 </p><p><br /></p><p>Din scutece de Duhul lui Dumnezeu fiind aleasă, fericită maică Matrona, orbirea și neputința trupească pentru curăția duhovnicească de la Dumnezeu primind, cu darul înainte-vederii și al minunilor te-ai îmbogățit. Pentru aceasta și noi, cu mulțumire, cunună de laudă îți aducem, cântând: Bucură-te, Cuvioasă maică Matrona, caldă rugătoare lui Dumnezeu pentru noi! </p><p><br /></p><p>Icosul 1 </p><p><br /></p><p>Înger în trup te-ai arătat pe pământ, fericită Matrona, împlinind voia lui Dumnezeu. Căci din naștere în orbire trupească ai fost, însă Dumnezeu, înțelepțindu-i pe cei orbi și iubindu-i pe cei cuvioși, a luminat ochii tăi duhovnicești, ca să slujești oamenilor și lucrurile lui Dumnezeu să se arate prin tine. Iar noi cu dragoste îți cântăm ție acestea:</p><p>Bucură-te, din pruncie de Dumnezeu fiind aleasă;</p><p>Bucură-te, din scutece cu harul Sfântului Duh fiind însemnată;</p><p>Bucură-te, din copilărie cu darul minunilor fiind îmbogățită;</p><p>Bucură-te, cu înțelepciune de la Dumnezeu fiind înzestrată;</p><p>Bucură-te, cu gândul voia lui Dumnezeu ai aflat;</p><p>Bucură-te, că pe înțelepții veacului orbi la minte ai rușinat;</p><p>Bucură-te, că sufletele rătăcite la Dumnezeu le întorci;</p><p>Bucură-te, că scârbele și necazurile le alini;</p><p>Bucură-te, Cuvioasă maică Matrona, caldă rugătoare lui Dumnezeu pentru noi! </p><p><br /></p><p>Condacul al 2-lea </p><p><br /></p><p>Văzând oamenii și preotul când te-ai botezat, fericito, un stâlp de fum minunat înălțându-se deasupra capului tău și simțind mirosul bineplăcut, se minunau, ce va deveni acest prunc, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 2-lea </p><p><br /></p><p>Minte având luminată, slujitorul lui Dumnezeu Vasile a aflat că cea botezată de el este vasul ales al lui Dumnezeu și pe tine, Cuvioasă Matrona, sfântă te-a numit. Iar noi din tot cugetul nostru îți aducem laudele acestea:</p><p>Bucură-te, ceea ce în cristelniță harul Sfântului Duh ai primit;</p><p>Bucură-te, ceea ce pe trupul tău crucea întipărită ai avut;</p><p>Bucură-te, rugătoare de la Dumnezeu oamenilor dăruită;</p><p>Bucură-te, lumină arzătoare ce în fața lui Dumnezeu luminezi;</p><p>Bucură-te, ceea ce cu darul facerii de minuni Dumnezeu pe pământ te-a slăvit;</p><p>Bucură-te, ceea ce cu cununa neveștejită de la Dumnezeu în cer te-ai împodobit;</p><p>Bucură-te, că prin mila lui Dumnezeu pe cei păcătoși i-ai ridicat;</p><p>Bucură-te, că din izvorul apei celei vii pe cei însetați i-ai adăpat;</p><p>Bucură-te, Cuvioasă maică Matrona, caldă rugătoare lui Dumnezeu pentru noi! </p><p><br /></p><p>Condacul al 3-lea </p><p><br /></p><p>Puterea harului lui Dumnezeu simțind încă din pruncie, fericita Matrona, către sfintele icoane te îndreptai și, cu inimă curată și cu buzele de prunc, laudă lui Dumnezeu înălțai, cântând: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 3-lea </p><p><br /></p><p>Având din copilărie darul înainte-vederii, fericită maică, inimile ascunse celor ce veneau la tine cunoscând și viitorul ca pe cele de față spunând, pe mulți pe calea mântuirii i-ai îndreptat. Pentru aceasta pe Dumnezeu Cel ce a înțelepțit orbii îi preamărim, cântând ție acestea:</p><p>Bucură-te, a Domnului străvăzătoare;</p><p>Bucură-te, a păcatelor ascunse văditoare;</p><p>Bucură-te, celor întristați cu sufletul, luminată povățuitoare;</p><p>Bucură-te, celor rătăciți, milostivă călăuzitoare;</p><p>Bucură-te, stea, celor credincioși calea arătând;</p><p>Bucură-te, lumină, în întunericul veacului acestuia luminând;</p><p>Bucură-te, Unului Dumnezeu slujitoare;</p><p>Bucura-te, a uneltirilor diavolești cu darul Sfântului Duh pierzătoare;</p><p>Bucura-te, Cuvioasă maică Matrona, caldă rugătoare lui Dumnezeu pentru noi! </p><p><br /></p><p>Condacul al 4-lea </p><p><br /></p><p>Viforul nedumeririlor și al tulburărilor despre minunile tale în oameni răspândindu-se, maică fericită, și aceștia, pe care i-ai îndreptat spre Dumnezeul Cel minunat întru sfinții Săi, preamărindu-te și lăudându-te, lui Dumnezeu cu mulțumire au cântat: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 4-lea </p><p><br /></p><p>Auzind oamenii, maică Matrona, că aduci ajutor în boli sufletești și trupești, la tine vin cu nădejde și, primind sfat bineplăcut și vindecare, îi mulțumesc lui Dumnezeu, cântând ție:</p><p>Bucură-te, că pe cei bolnavi și suferinzi îi primești;</p><p>Bucură-te, că pace sufletelor îndurerate dăruiești;</p><p>Bucură-te, celor în rătăcire fiind îndreptătoare;</p><p>Bucură-te, a evlaviei învățătoare;</p><p>Bucură-te, a necazurilor noastre alinare;</p><p>Bucură-te, în scârbe mângâietoare;</p><p>Bucură-te, doctorul cel fără de arginți;</p><p>Bucură-te, a oricăror neputințe tămăduitoare;</p><p>Bucură-te, Cuvioasă maică Matrona, caldă rugătoare lui Dumnezeu pentru noi! </p><p><br /></p><p>Condacul al 5-lea </p><p><br /></p><p>Ca o stea dumnezeiască ai răsărit, maică fericită Matrona, în zilele grele în Rusia, căci, ca o nouă mărturisitoare, jugul lui Hristos cu îndrăzneală și fără frică toată viața ai purtat și, cu harul lui Dumnezeu fiind întărită, ai dat celor nedumeriți povățuire, celor slabi și bolnavi vindecare, tuturor celor ce cu mulțumire cântă lui Dumnezeu: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 5-lea </p><p><br /></p><p>Văzând mulți ruși minunile și vindecările date de harul lui Dumnezeu prin tine: celor șchiopi – umblare, celor slabi și nemișcati – vindecare, celor îndrăciți – a duhurilor rele alungare, îndreptându-ne către tine, maică, ca și către un izvor nesecat, din care adăpându-ne cu nesaț, cu inimă smerită, strigăm ție acestea:</p><p>Bucură-te, din pruncie pe calea mântuirii fiind chemată;</p><p>Bucură-te, cuvioasă, de Dumnezeu nouă dăruită;</p><p>Bucură-te, tămăduitoare ce bolile noastre le vindeci;</p><p>Bucură-te, în nevoile noastre, grabnică ajutătoare;</p><p>Bucură-te, ceea ce cu sfaturi folositoare de suflet ne povățuiești;</p><p>Bucură-te, ceea ce nedumeririle noastre degrabă le limpezești;</p><p>Bucură-te, ceea ce duhurile necurate de la om le alungi;</p><p>Bucură-te, ceea ce de toată răutatea cu rugăciunile tale ne aperi;</p><p>Bucură-te, Cuvioasă maică Matrona, caldă rugătoare lui Dumnezeu pentru noi! </p><p><br /></p><p>Condacul al 6-lea </p><p><br /></p><p>Vestitorul sfințeniei și al cuvioșeniei vieții tale, fericită maică, s-a arătat sfântul și cuviosul părinte Ioan din Kronstadt, când te-a văzut în biserică și te-a numit moștenitoarea sa și al optulea stâlp al Rusiei. Iar toți cei ce au auzit acestea L-au lăudat pe Dumnezeu, înălțând Lui cântarea: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 6-lea </p><p><br /></p><p>Aprinde cu rugăciunile tale, maică Matrona, lumina harului lui Dumnezeu în inimile ce n-au aflat pe Dumnezeu și cu multe păcate L-au supărat. Căci, văzând minunile săvârșite de tine, mă îndrept către Dumnezeu, cântându-ți:</p><p>Bucură-te, ceea ce cu faptele tale pe Dumnezeu L-ai slăvit;</p><p>Bucură-te, ceea ce slava lui Dumnezeu ne-ai arătat;</p><p>Bucură-te, ceea ce pe calea cea dreptă pe necredincioși i-ai îndreptat;</p><p>Bucură-te, ceea ce întinăciunea păcatelor cu rugăciunile tale ai curățat;</p><p>Bucură-te, că la pocăință ne-ai îndemnat;</p><p>Bucură-te, că lui Dumnezeu pentru toate să-I mulțumim ne-ai povățuit;</p><p>Bucură-te, că biserica lui Dumnezeu s-o iubim ne-ai învățat;</p><p>Bucură-te, ceea ce în ograda Bisericii oile cele risipite ai adunat;</p><p>Bucură-te, Cuvioasă maică Matrona, caldă rugătoare lui Dumnezeu pentru noi! </p><p><br /></p><p>Condacul al 7-lea </p><p><br /></p><p>Vrând Preasfintei noastre Stăpâne, Maicii Domnului, să-i placi, maică Matrona, ai poruncit oamenilor să zugrăvească preacinstitul chip al ei, numit „Aflarea celor pierduți”, și în biserica lui Dumnezeu să-l așezi, ca toți cei ce privesc chipul luminat al Preacuratei, cu umilință, s-o laude, iar lui Dumnezeu să cânte: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 7-lea </p><p><br /></p><p>O nouă apărătoare, rugătoare și mijlocitoare către Domnul te-a dăruit în anii grei tuturor rușilor, căci mulți s-au îndepărtat de Sfânta Biserică, însă tu, maică, pe cei necredincioși și rătăciți îi învățai cu fapta și cu cuvântul, arătându-le minuni de la Dumnezeu. De aceea îți cântăm ție acestea:</p><p>Bucură-te, pentru țara rusească neîncetată nevoitoare;</p><p>Bucură-te, pentru mântuirea noastră mijlocitoare;</p><p>Bucură-te, al Dumnezeului Drept Judecător îmblânzire;</p><p>Bucură-te, celor bolnavi și jigniți ocrotire;</p><p>Bucură-te, celor neputincioși și deznădăjduiți ajutătoare;</p><p>Bucură-te, împotriva duhurilor rele neîncetată luptătoare;</p><p>Bucură-te, că tremură în fața ta diavolii;</p><p>Bucură-te, că se bucură pentru tine îngerii și oamenii;</p><p>Bucură-te, Cuvioasă maică Matrona, calda rugătoare lui Dumnezeu pentru noi! </p><p><br /></p><p>Condacul al 8-lea </p><p><br /></p><p>Pe cei puțin credincioși și nechibzuiți i-ai minunat, cum, oarbă din naștere fiind, vezi și cunoști nu numai cele din prezent, ci și cele viitoare, nevăzând ei puterea lui Dumnezeu ce lucrează în neputințele oamenilor. Pentru aceasta și noi, fericită maică, înțelepciunea lui Dumnezeu în tine văzând, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 8-lea </p><p><br /></p><p>Toate supărările și jignirile, prigonirile și mustrările ai răbdat, fericită maică, însă nu te-ai tânguit, ci pentru toate lui Dumnezeu ai mulțumit. Cu aceasta învățându-ne noi cu răbdare să ne purtăm crucea, îți aducem laudele acestea:</p><p>Bucură-te, ceea ce în rugăciune neîncetată stăruiai;</p><p>Bucură-te, ceea ce duhurile rele cu post și rugăciune le alungai;</p><p>Bucură-te, ceea ce pacea binecuvântată dobândeai;</p><p>Bucură-te, ceea ce cu dragostea ta pe mulți îi mântuiai;</p><p>Bucură-te, ceea ce prin viața ta oamenilor ai slujit;</p><p>Bucură-te, că și după moarte pe oameni neîncetat îi ajuți;</p><p>Bucură-te, ceea ce acum rugămințile noastre le asculți;</p><p>Bucură-te, că pe cei ce se încred în tine nu-i părăsești;</p><p>Bucură-te, Cuvioasă maică Matrona, caldă rugătoare lui Dumnezeu pentru noi! </p><p><br /></p><p>Condacul al 9-lea </p><p><br /></p><p>Toate necazurile și durerile le-ai răbdat, maică Matrona, neîncetat luptând cu puterile întunericului, uneltirile și vicleniile lor vădind și pe diavoli din îndrăciți alungând, până la sfârșitul vieții pe cei îndurerați, bolnavi și întristați i-ai ajutat, pururea cântând lui Dumnezeu: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 9-lea </p><p><br /></p><p>Ritorii cei mult grăitori nu vor putea cu vrednicie să-ți preamărească sfânta ta viață și minunile tale cele cu puterea lui Dumnezeu de tine săvârșite, sfântă maică. Însă noi, dorind pe Dumnezeu cu psalmi să-L lăudăm și îndemnați de iubire curată, îndrăznim să cântăm acestea:</p><p>Bucură-te, ceea ce calea cea strâmtă și poartă îngustă ai ales;</p><p>Bucură-te, ceea ce cu multe fapte bune te-ai luminat;</p><p>Bucură-te, ceea ce toate cele stricăcioase din viață le-ai lepădat;</p><p>Bucură-te, ceea ce cu cununa smereniei te-ai împodobit;</p><p>Bucură-te, ceea ce după Evanghelie, ca păsările cerului, pe pământ ai locuit;</p><p>Bucură-te, ceea ce Fiului, ce nu avea unde să-Și plece capul, I-ai urmat;</p><p>Bucură-te, ceea ce acum în lăcașurile raiului te desfătezi;</p><p>Bucură-te, ceea ce pe noi, păcătoșii, către tine rugându-ne, nu ne lași;</p><p>Bucură-te, Cuvioasă maică Matrona, caldă rugătoare lui Dumnezeu pentru noi! </p><p><br /></p><p>Condacul al 10-lea </p><p><br /></p><p>Dorind să-i scapi pe mulți de suferințele trupești și de bolile sufletești, cuvioasa lui Dumnezeu, toată noaptea petreceai în rugăciune, rugându-te pentru ajutorul și întărirea lor Domnului nostru Iisus Hristos, cântându-I: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 10-lea </p><p><br /></p><p>Zid și acoperământ erai în timpul vieții tale, fericită maică, tuturor celor ce alergau la tine și după moarte nu încetezi să mijlocești înaintea lui Dumnezeu pentru cei ce cu credință vin la mormântul tău. Pentru aceasta, auzindu-ne pe noi, păcătoșii, îndurerați și de multe necazuri fiind stăpâniți și nădăjduind toți în ajutorul rugăciunilor tale, îți cântăm:</p><p>Bucură-te, celor jigniți grabnică apărătoare;</p><p>Bucură-te, celor săraci mângâiere;</p><p>Bucură-te, a căsătoriei cinstite ocrotitoare;</p><p>Bucură-te, celor certați împăcare;</p><p>Bucură-te, celor judecați pe nedrept apărătoare;</p><p>Bucură-te, și a celor vinovați față de judecata lumească către Dumnezeu milostivă mijlocitoare;</p><p>Bucură-te, celor fără casă adăpostire;</p><p>Bucură-te, tuturor celor ce te cheamă în ajutor ocrotire;</p><p>Bucură-te, Cuvioasă maică Matrona, caldă rugătoare lui Dumnezeu pentru noi! </p><p><br /></p><p>Condacul al 11-lea </p><p><br /></p><p>Cântare îngerească auzeai, cinstită maică Matrona, încă pe pământ fiind. Învață-ne și pe noi, nevrednicii, cum trebuie să-L slăvim pe Dumnezeu, Cel slăvit în Treime, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Căruia oștirile cerești într-un glas Îi cântă: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 11-lea </p><p><br /></p><p>Cu lumina strălucitoare luminează viața ta, fericită Matrona, gonind întunericul lumii acesteia deșarte, și ne atrage sufletele noastre: ca și noi cu razele harului lui Dumnezeu să ne luminăm și calea plină de scârbe a acestei vieți trecătoare să o trecem și în Împărăția cerurilor să ajungem, unde tu, maică, acum te desfătezi, auzind glasul nostru către tine, strigând:</p><p>Bucură-te, lumina lui Dumnezeu pururea arzătoare;</p><p>Bucură-te, mărgaritar scump, cu strălucirea sfințeniei tale luminându-ne;</p><p>Bucură-te, floare binemirositoare, ce mireasma Duhului Sfânt o răspândești;</p><p>Bucură-te, piatră a credinței, care pe cei slabi de fire în evlavie îi întărești;</p><p>Bucură-te, stea preastrălucită, ce calea dreaptă ne-o arăți;</p><p>Bucură-te, luptătoare neînfricată a lui Hristos, ce cu sabia rugăciunii armatele demonilor înspăimânți;</p><p>Bucură-te, căci ai avut o viață sfântă și curată;</p><p>Bucură-te, căci în fața lui Dumnezeu ai avut o moarte cinstită;</p><p>Bucură-te, Cuvioasă maică Matrona, caldă rugătoare lui Dumnezeu pentru noi! </p><p><br /></p><p>Condacul al 12-lea </p><p><br /></p><p>Harul lui Dumnezeu din belșug încă din scutece ai primit, maică fericită, care a fost cu tine toată viața. Credem neclintit că și după moarte acest har e cu tine. Pentru aceasta, căzând la tine, ne rugăm: nu ne lăsa pe noi, călători încă pe pământ, lipsiți de ajutorul și ocrotirea ta, rugându-L pe Dumnezeu să ne miluiască pe toți cei ce-I cântăm: Aliluia! </p><p><br /></p><p>Icosul al 12-lea </p><p><br /></p><p>Cântăm minunile tale cele multe, maică Matrona, Îl lăudăm pe Dumnezeu Care te-a dăruit orașului Moscova și Rusiei, în zilele grele și de prigoană, pe tine, stâlpul neclintit al evlaviei și credinței. Și acum, maică fericită, cu inima recunoscătoare îți cântăm ție acestea:</p><p>Bucură-te, ceea ce pacea lui Hristos în suflet ai dobândit;</p><p>Bucură-te, ceea ce pentru lume jertfă lui Dumnezeu te-ai adus;</p><p>Bucură-te, ceea ce în trup neputincios puterea harului dumnezeiesc ai arătat;</p><p>Bucură-te, ceea ce la aflarea cinstitelor tale moaște mila lui Dumnezeu ne-ai arătat;</p><p>Bucură-te, a cetei sfinților din Moscova minunată înflorire;</p><p>Bucură-te, a orașului Moscova preaslăvită podoabă;</p><p>Bucură-te, pentru Rusia înaintea lui Dumnezeu neîncetată rugătoare;</p><p>Bucură-te, la pocăință și rugăciune pentru țara Rusiei îndemnare;</p><p>Bucură-te, Cuvioasă maică Matrona, caldă rugătoare lui Dumnezeu pentru noi! </p><p><br /></p><p>Condacul al 13-lea </p><p><br /></p><p>O fericită maică, ascultă această cântare de laudă pe care ți-o aducem ție și cere pentru noi de la Domnul nostru Iisus Hristos iertarea păcatelor, sfârșit bun creștinesc și răspuns bun la înfricoșătoarea Lui judecată, ca să ne învrednicim și noi în lăcașurile raiului să slăvim Sfânta Treime, cântând: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori) </p><p><br /></p><p>Icosul 1 </p><p><br /></p><p>Înger în trup te-ai arătat pe pământ, fericită Matrona, împlinind voia lui Dumnezeu. Căci din naștere în orbire trupească ai fost, însă Dumnezeu, înțelepțindu-i pe cei orbi și iubindu-i pe cei cuvioși, a luminat ochii tăi duhovnicești, ca să slujești oamenilor și lucrurile lui Dumnezeu să se arate prin tine. Iar noi cu dragoste îți cântăm ție acestea:</p><p>Bucură-te, din pruncie de Dumnezeu fiind aleasă;</p><p>Bucură-te, din scutece cu harul Sfântului Duh fiind însemnată;</p><p>Bucură-te, din copilărie cu darul minunilor fiind îmbogățită;</p><p>Bucură-te, cu înțelepciune de la Dumnezeu fiind înzestrată;</p><p>Bucură-te, cu gândul voia lui Dumnezeu ai aflat;</p><p>Bucură-te, că pe înțelepții veacului orbi la minte ai rușinat;</p><p>Bucură-te, că sufletele rătăcite la Dumnezeu le întorci;</p><p>Bucură-te, că scârbele și necazurile le alini;</p><p>Bucură-te, Cuvioasă maică Matrona, caldă rugătoare lui Dumnezeu pentru noi! </p><p><br /></p><p>Condacul 1 </p><p><br /></p><p>Din scutece de Duhul lui Dumnezeu fiind aleasă, fericită maică Matrona, orbirea și neputința trupească pentru curăția duhovnicească de la Dumnezeu primind, cu darul înainte-vederii și al minunilor te-ai îmbogățit. Pentru aceasta și noi, cu mulțumire, cunună de laudă îți aducem, cântând: Bucură-te, Cuvioasă maică Matrona, caldă rugătoare lui Dumnezeu pentru noi! </p><p><br /></p><p>Rugăciune către Sfânta Matrona din Moscova, ocrotitoare a căsătoriei cinstite</p><p><br /></p><p>O, fericită maică Matrona, cu sufletul în cer, în fața Tronului lui Dumnezeu stând, iar cu trupul pe pământ odihnind și cu binefacere de sus înzestrată multe minuni săvârșind; coboară ochii tăi milostivi spre noi, păcătoșii, cei ce în scârbe, dureri și păcate viața ne-o petrecem, alină-ne pe noi, cei deznădăjduiți, vindecă-ne de bolile noastre cumplite pe care pentru păcatele noastre de la Dumnezeu le primim; izbăvește-ne de mulțimea necazurilor și a primejdiilor, roagă-L pe Domnul nostru Iisus Hristos să ne ierte toate păcatele și fărădelegile pe care din tinerețile noastre și până acum le-am săvârșit, ca, primind cu rugăciunile tale binefacere și mare milă, să slăvim pe Dumnezeu Cel Unul în Treime, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.</p><p><br /></p><p>Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.</p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.</p><p><br /></p><p>Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.</p><p><br /></p><p>Troparul Sfintei Cuvioase Matrona din Moscova</p><p><br /></p><p>Glasul al 2-lea </p><p><br /></p><p>Pe de Dumnezeu înțelepțita, fericita maica Matrona, a ținutului Tula înflorire și a orașului Moscova slăvită podoabă s-o lăudăm acum noi, credincioșii. Căci lumina zilei necunoscând, cu lumina lui Hristos s-a luminat și cu darul înainte-vederii și al vindecării s-a îmbogățit. Pribeagă și străină pe pământ fiind, în împărăția Cerurilor, în fața Tronului lui Dumnezeu stă și se roagă pentru sufletele noastre.</p><p><br /></p><p>Sursa: logos.md </p><p><br /></p><p>Preotul (sau diaconul) zice ectenia:</p><p><br /></p><p>Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Înca ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea și iertarea păcatelor, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face rugăciunea) și pentru ca să li se ierte lor toată greșala cea de voie și cea fără de voie.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 40 de ori)</p><p><br /></p><p>Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi.</p><p><br /></p><p>Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.</p><p><br /></p><p>Strana: Amin.</p><p><br /></p><p>În lipsa preotului, încheiem, zicând: </p><p><br /></p><p>Doamne, miluiește. (de 40 de ori)</p><p><br /></p><p>Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.</p><p><br /></p><p>Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.</p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-73467026761629242532023-05-02T10:13:00.002-07:002023-05-02T10:13:22.137-07:00Viața Sfintei Matrona din Moscova<p> Viața Sfintei Matrona din Moscova</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPD1ZS9P1B_836mf6v4yAasgIya-qev4j952HmxjCfY-i6kV7dG0WH5QwWG7r7MpEVGu26kwWEzOBiTPfgH6v5c78D8wllLSfImIidKA9EN13o1Z37ydJOavEMZJffPkTXoXYI98DLpeBLmZUU0ukYKiOJInoCBIc8J7JT9yrqgcMlpsY4T8rCE8w5nA/s400/FB_IMG_1683009147729.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="400" data-original-width="333" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPD1ZS9P1B_836mf6v4yAasgIya-qev4j952HmxjCfY-i6kV7dG0WH5QwWG7r7MpEVGu26kwWEzOBiTPfgH6v5c78D8wllLSfImIidKA9EN13o1Z37ydJOavEMZJffPkTXoXYI98DLpeBLmZUU0ukYKiOJInoCBIc8J7JT9yrqgcMlpsY4T8rCE8w5nA/w532-h640/FB_IMG_1683009147729.jpg" width="532" /></a></div><br /><p><br /></p><p>Sfânta Matrona s-a născut în familia unor țărani săraci din satul Sebino, guberia Tula. Încă de la început Dumnezeu dori să descopere pe vasul Său cel ales, căci în vremea afundării în apa Botezului, se văzu stâlp de tămâie cu bună mireasmă ridicându-se din cristelniță. Văzând minunea, evlaviosul preot Vasile spuse tuturor celor prezenți de sfințenia acestui copil. Mai mult, pe pieptul pruncei se putea vedea o ridicătură în semnul crucii.</p><p><br /></p><p>Întrucât din naștere fu lipsită de vedere, copiii adesea o batjocoreau, iar fetele mai mari o băteau cu urzică, pricină pentru care încă din copilărie se ferea de oameni, încetând să mai iasă din casă și dăruindu-se rugăciunii și cugetării la cele dumnezeiești. Locuind în apropierea bisericii satului, mergea la toate slujbele, stând neclintită și învățând cu timpul toate cântările.</p><p><br /></p><p>Chiar de îi lipsea vederea cea din afară, vederea cea duhovnicească o făcu să iubească nespus de mult icoanele, astfel că în odaia sa întregul perete de sus până jos era plin de icoane în fața cărora ardeau neîncetat candele și dinaintea cărora petrecea îndelungate ceasuri în rugăciune, cuprinzând în inima sa de copil întreaga lume.</p><p><br /></p><p>Pe când avea 6-7 ani, se arătară darurile bogate pe care Dumnezeu le vărsase într-însa, căci putea vedea limpede gândurile și păcatele oamenilor.</p><p><br /></p><p>Datorită purtării de grijă a boierului satului, sfânta Matrona se învrednici să facă pelerinaje la Kiev, Moscova și Sankt Petersburg. Pe când intră în Catedrala Sfântului Andrei unde slujea sfântul Ioan de Kronstadt (pomenit la 20 decembrie, ziua adormirii sale din anul 1908, si 8 iunie, ziua proslavirii sale, 1990), sfântul părinte porunci ca poporul să se dea la o parte și să îi facă loc tinerei Matrona, pe atunci de numai 14 ani, numind-o „al optulea stâlp al Rusiei”.</p><p><br /></p><p>Pe când avea 17 ani, Dumnezeu o lipsi pe sfânta Matrona de mângâierea pelerinajelor, luându-i pe neașteptate puterea de a merge. Din acea clipă petrecu tot restul vieții mai mult întinsă pe pat, dăruindu-se cu mai multă osârdie rugăciunii, postirii și mângâierii celor ce veneau la dânsa.</p><p><br /></p><p>Curând sosiră vremuri grele și tulburi peste Rusia: revoluția, împărțirea pământurilor și foametea.</p><p><br /></p><p>În anul 1925, pe când avea 40 de ani, sfânta maică veni să locuiască în Moscova, petrecând în răstimpuri scurte în case ale creștinilor, unde venea mulțime mare de popor pentru a primi mângâiere și izbăvire de mâhniri și necazuri. Iar dânsa îi liniștea, îi mângâia pe cap, îi însemna cu sfânta cruce și le spunea cuvinte de încurajare. Uneori glumea, alteori era aspră. Câteodată spunea numai un cuvânt și sufletul se tămăduia de tulburare și tristețe.</p><p><br /></p><p>Nu cu multă vreme înaintea adormirii sale, le spunea celor apropiați:</p><p><br /></p><p>- Toți, toți să veniți la mine și să-mi povestiți necazurile voastre, de parcă aș fi vie, căci eu vă voi vedea, vă voi auzi și vă voi ajuta!</p><p><br /></p><p>și</p><p><br /></p><p>- Agățați-vă cu toții de călcâiul meu și vă veți mântui, nu vă desprindeți de mine, țineți-vă cât mai strâns!</p><p><br /></p><p>La 2 mai 1952, se mută în lăcașurile cele de sus, iar la 8 martie 1998, se aflară moaștele sale necuprinse de stricăciune răspândind bună mireasmă și izvorând fără oprire minuni, care se așezară cu multă evlavie în mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Moscova. Peste un an, la 2 mai 1999, sfânta Matrona fu trecută în rândul sfinților, cinstirea sa răspândindu-se apoi în lumea întreagă pentru marea mulțime de minuni săvârșite prin mijlocirea sfintei noastre maici.</p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-37950514236502863132023-05-02T10:10:00.003-07:002023-05-02T10:10:38.806-07:00SFANTA MATROANA DIN MOSCOVA SI SFANTA XENIA DIN SANKT PETERSBURG <p> SFANTA MATROANA DIN MOSCOVA SI SFANTA XENIA DIN SANKT PETERSBURG </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjODHFDPBjziC8KNjKV-PP_jhKeVdH23sa2DdJzDeEAEQc04VjGLPERNKgUMPcXWulOLNKS39dzYq33Av57KwUhTwfYPVs_LrNM9Fh5PCWRHNp1LMluMzTUFIrVHjj7bkhL27etlMoFsrS_wV2nHimy8MA9_mFZHXfamv4fBVsdyd7f8QpZ_cKnalF9fQ/s960/FB_IMG_1683009173604.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="489" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjODHFDPBjziC8KNjKV-PP_jhKeVdH23sa2DdJzDeEAEQc04VjGLPERNKgUMPcXWulOLNKS39dzYq33Av57KwUhTwfYPVs_LrNM9Fh5PCWRHNp1LMluMzTUFIrVHjj7bkhL27etlMoFsrS_wV2nHimy8MA9_mFZHXfamv4fBVsdyd7f8QpZ_cKnalF9fQ/w326-h640/FB_IMG_1683009173604.jpg" width="326" /></a></div><br /><p><br /></p><p>Rugăciune către Sfânta Matrona din Moscova, ocrotitoare a căsătoriei cinstite</p><p><br /></p><p>O, fericită maică Matrona, cu sufletul în cer, în fața Tronului lui Dumnezeu stând, iar cu trupul pe pământ odihnind și cu binefacere de sus înzestrată multe minuni săvârșind; coboară ochii tăi milostivi spre noi, păcătoșii, cei ce în scârbe, dureri și păcate viața ne-o petrecem, alină-ne pe noi, cei deznădăjduiți, vindecă-ne de bolile noastre cumplite pe care pentru păcatele noastre de la Dumnezeu le primim; izbăvește-ne de mulțimea necazurilor și a primejdiilor, roagă-L pe Domnul nostru Iisus Hristos să ne ierte toate păcatele și fărădelegile pe care din tinerețile noastre și până acum le-am săvârșit, ca, primind cu rugăciunile tale binefacere și mare milă, să slăvim pe Dumnezeu Cel Unul în Treime, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Rugăciune către Sfânta Xenia din Sankt Petersburg</p><p><br /></p><p>O, Sfântă maică Xenia, viețuind sub acoperământul Celui Preaînalt și întărită fiind de Maica Lui Dumnezeu, răbdând foamea și setea, gerul și arșița, defăimările și prigonirile, ai primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii și al facerii de minuni, iar acum sălășluiești întru lumina Celui Atotputernic. Sfânta Biserică te preamărește acum ca pe o floare bineînmiresmată. Stând înaintea sfintei tale icoane, ne rugăm ție ca uneia care ești întru viața cea neîmbătrânitoare, dar petreci și împreună cu noi: primește cererile noastre și le du la scaunul Milostivului Părinte Ceresc, ca ceea ce ai îndrăznire către El; cere pentru cei ce aleargă la tine mântuire veșnică, îmbelșugată binecuvântare pentru faptele și începuturile cele bune, izbăvire din toate nevoile și necazurile. Mijlocește cu rugăciunile tale înaintea Atotînduratului nostru Mântuitor pentru noi, netrebnicii și păcătoșii. Ajută, Sfântă și fericită maică Xenia, să fie luminați pruncii cu lumina Sfântului Botez și să fie pecetluiți cu pecetea darului Sfântului Duh; băieții și fetele să fie crescuți în credință, cinste și frică de Dumnezeu; dăruiește-le lor reușită la învățătură; tămăduiește pe cei neputincioși; trimite dragoste și bunăînțelegere celor căsătoriți, învrednicește pe monahi de nevoința cea bună și apără-i de defăimări; întărește-i pe păstori întru tăria Duhului Sfânt, păzește poporul și țara aceasta în pace și fără de tulburare, roagă-te pentru cei lipsiți în ceasul morții de împărtășirea cu Sfintele Lui Hristos Taine; că tu ești nădejdea noastră, grabnica noastră ascultătoare, pentru care îți aducem mulțumire și slăvim pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt, pe Dumnezeul Cel în Treime închinat și minunat întru sfinții Săi, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!</p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-52442198442581711392023-04-30T09:29:00.001-07:002023-04-30T09:29:06.266-07:00ACATISTUL SFINTELOR FEMEI MIRONOSIȚE<p> ACATISTUL SFINTELOR FEMEI MIRONOSIȚE</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWBDE1qDHBA7sjQFOFPCuXwFMr2mD3lPkq3ggWNEg-HfJK-HEVHWHkIVctPO05o_YcbprMBMkQODMHANkackFb_kEZ1L0qgmmx68BjINFPVsnEB3jQnFSxwakLOsrCCcWlHZNQqzmJOBObVlhmuDRiSj8kBoFL6yV0MupOvBgT0Nn37EtsdrmRdZNhIQ/s610/FB_IMG_1682872037872.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="610" data-original-width="509" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWBDE1qDHBA7sjQFOFPCuXwFMr2mD3lPkq3ggWNEg-HfJK-HEVHWHkIVctPO05o_YcbprMBMkQODMHANkackFb_kEZ1L0qgmmx68BjINFPVsnEB3jQnFSxwakLOsrCCcWlHZNQqzmJOBObVlhmuDRiSj8kBoFL6yV0MupOvBgT0Nn37EtsdrmRdZNhIQ/w534-h640/FB_IMG_1682872037872.jpg" width="534" /></a></div><br /><p><br /></p><p>Duminica a 3-a după Paști (a Mironosițelor)</p><p><br /></p><p>Rugăciunile începătoare</p><p><br /></p><p>De este preot, începe aşa :</p><p>Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.</p><p><br /></p><p>Iar de nu este preot, se zice :</p><p>Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.</p><p><br /></p><p>Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!</p><p>Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre!</p><p><br /></p><p>Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi! (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!</p><p><br /></p><p>Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi! Doamne, curăţeşte păcatele noastre! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău!</p><p><br /></p><p>Doamne miluieşte! (de 3 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!</p><p><br /></p><p>Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se Voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean! Amin!</p><p>Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin </p><p><br /></p><p>Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi!</p><p><br /></p><p>Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh!</p><p><br /></p><p>Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.</p><p><br /></p><p>Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!</p><p><br /></p><p>Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine de nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.</p><p><br /></p><p>Cred întru-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.</p><p>Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.</p><p>Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.</p><p>Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, şi a pătimit şi S-a îngropat.</p><p>Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.</p><p>Şi S-a înălţat la ceruri, şi şade de-a dreapta Tatălui.</p><p>Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.</p><p>Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat si slăvit, Care a grăit prin prooroci.</p><p>Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.</p><p>Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.</p><p>Aştept învierea morţilor;</p><p>Şi viaţa veacului ce va să vie. Amin!</p><p><br /></p><p>Doamne miluiește! (de 12 ori)</p><p><br /></p><p>Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!</p><p><br /></p><p>Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu! (o închinăciune)</p><p>Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu! (o închinăciune)</p><p>Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru! (o închinăciune)</p><p><br /></p><p>Psalmul 142</p><p>Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. </p><p>Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. </p><p>Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. </p><p><br /></p><p>Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!</p><p><br /></p><p>Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!</p><p>Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!</p><p>Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!</p><p><br /></p><p>Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)</p><p>Doamne miluiește ( de 3 ori) Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!</p><p>Psalmul 50</p><p>Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.</p><p><br /></p><p>CONDACUL 1</p><p><br /></p><p>Ca nişte raze ale mărturisirii v-aţi adunat în jurul Soarelui dreptăţii, Sfintelor femei mironosiţe, şi cu razele cuvintelor voastre aţi luminat sufletele cele ce se tânguiau pentru moartea Cuvântului, pe Care îngerii Îl slăvesc neîncetat cu cântări de: Aliluia!</p><p><br /></p><p>ICOSUL 1</p><p><br /></p><p>Cu miresme v-aţi grăbit spre mormântul unde fusese îngropată Piatra Vieţii, săltând cu picior întărit de osârdia dragostei, şi gânduri se ridicau în inima voastre, neştiind cine vă va prăvăli piatra mormântului; însă noi, fericim osteneala voastră pentru iubirea Adevărului şi vă zidim scara laudelor cu pietre de cuvinte ca acestea:</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, pietre ziditoare ale cetăţii propovăduirii;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, raze înaintemergătoare arătării Cuvântului Înviat;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, izvoare ale bucuriei duhovniceşti;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, sălaşuri pline de miresmele umilinţei;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, temple întărite pe piatra mărturisirii;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, vase pline de mirul milostivirii;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, potolirea întristării ucenicilor;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, cununi ale slavei lui Hristos;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, trâmbiţe ale Învierii Domnului;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, oglinzi îngereşti ale tainelor Cuvântului;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, lumini ce risipesc întunericul necunoştinţei;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, stele ce înfrumuseţează tăria Bisericii;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, purtătoarelor de mir femei, oglinzi vestitoare ale Învierii Soarelui dreptăţii!</p><p><br /></p><p>CONDACUL 2</p><p><br /></p><p>Ca o ceată îngerească mergeaţi grăbite spre mormânt, preacinstite femei, mânate fiind de dragostea Dulcelui Iisus, Căruia şi noi cu cuget umilit Îi aducem jertfa cântării de: Aliluia!</p><p><br /></p><p>ICOSUL 2</p><p><br /></p><p>Ca pe o dimineaţă Te căutau Hristoase, femeile cele ţinute în întunericul întristării pentru moartea Ta, şi cu miresme se apropiau cele ce se îndulciseră de mireasma minunilor Tale, neştiind că Tu iarăşi izvorâsei mirul minunilor prin Învierea Ta, ca să Te propovăduiască pe Tine şi să primească ele de la toţi măriri ca acestea:</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, izvoare ale mirului iubirii;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, cununi ale frumuseţii cereşti;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, miresme dulci ale grădinei Raiului;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, bucuria sufletelor nedumerite;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, scântei ale vestirii Adevărului;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, condeie luminate ale propovăduirii Învierii;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, dezlegarea blestemului întristării;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, pământuri bine roditoare de înţelepciune;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, vase primitoare de cuvinte dumnezeieşti;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, oaze de întărire în credinţă;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, temelii întărite ale minunilor Învierii;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, cărţi pecetluite de darul Cuvântului;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, purtătoarelor de mir femei, oglinzi vestitoare ale Învierii Soarelui dreptăţii!</p><p><br /></p><p>CONDACUL 3</p><p><br /></p><p>Cel Ce este împreună şezător cu Tatăl pe scaunul slavei întru lumina Duhului pus-a în inimile voastre curate, Sfintelor femei, gândul cercetării mormântului, ca toată lumea să se umple de bucuria Învierii Lui cântând: Aliluia!</p><p><br /></p><p>ICOSUL 3</p><p><br /></p><p>Cele ce erau ţinute în legăturile întristării se grăbeau către mormântul Celui înfăşat şi legat în giulgiuiri, neştiind că Acesta a înviat lăsând cele cu care fusese îngropat în mormânt şi prin aceasta dezlega şi întristarea lor, ca să fie lăudate de toţi aşa:</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, izvoare nedeşertate de bucurie;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, primitoarele binecuvântării lui Hristos;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, că prin voi Eva s-a veselit;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, că suspinul prin voi a încetat;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, că aţi şters lacrimile tuturor cu mahrama propovăduirii Bucuriei;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, scaune înalte ale rugăciunii înaintea Scaunului ceresc;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, că vă veseliţi de binecuvântarea cerească ;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, că aţi împărţit tuturor daruri de minuni;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, icoană a frumuseţii Evei celei ridicate din moarte;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, chimvale bine vestitoare ale Înţelepciunii;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, odihna sufletelor ţinute în întristare;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, slobozirea celor din temniţa necazurilor;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, purtătoarelor de mir femei, oglinzi vestitoare ale Învierii Soarelui dreptăţii!</p><p><br /></p><p>CONDACUL 4</p><p><br /></p><p>Cu miruri de mare preţ veneau la mormânt către Mirul Cel nestricăcios femeile cele pline de mirul milostivirii şi bucuria Învierii primind prin înger au plecat să propovăduiască pe Hristos Cel Răstignit şi Înviat cântând: Aliluia!</p><p><br /></p><p>ICOSUL 4</p><p><br /></p><p>Cele ce din pricina strămoaşei Eva moşteniseră blestemul întristării au venit acum la mormânt către Bucuria Cea veşnică şi taina Învierii aflând, cu bucurie pleacă să propovăduiască pe Biruitorul morţii, primind de la îngeri laude ca acestea:</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, ramuri ale bucuriei cereşti;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, vestitoare ale dezlegării blestemului morţii;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, porţi ale Adevărului descuiate cu cheia îngerească;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, săgeţi vestitoare ale tainelor îngereşti;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, izvoare ale bucuriei nedeşertate;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, adâncuri nepătrunse ale înţelepciunii;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, mângâierea celor ce slăbesc în credinţă;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, lanţuri ale iubirii cereşti;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, propovăduitoare neînfricate ale Învierii lui Hristos;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, ferestre văzătoare ale Împărăţiei cerurilor;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, primitoarele binecuvântării Cuvântului;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, picături ale veseliei celei veşnice;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, purtătoarelor de mir femei, oglinzi vestitoare ale Învierii Soarelui dreptăţii!</p><p><br /></p><p>CONDACUL 5</p><p><br /></p><p>Cele mai înainte defăimate s-au învrednicit de mare cinste, căci mai întâi lor li s-a descoperit minunea Învierii, ca să se închidă gurile răucredincioşilor şi ele să cânte cu bucurie: Aliluia!</p><p><br /></p><p>ICOSUL 5</p><p><br /></p><p>Înfricoşatu-s-au femeile purtătoare de mir văzând arătare de înger la mormânt şi vestea Învierii primind ca pe un mir nestricăcios ce le mângâia sufletele, închizând toate rănile întristării, au plecat să propovăduiască pe Hristos, Cel Ce a binevoit a fi lăudate ele aşa:</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, cele ce aţi primit mirul înţelepciunii;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, buna mireasmă a sufletelor smerite;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, cununa femeilor bine cinstitoare de Dumnezeu;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, scăparea celor prigoniţi de îndoială;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, încredinţarea celor biruiţi de teamă;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, lumina celor din întunericul necunoştinţei;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, întărirea celor ce se clatină în nădejdea învierii;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, înfrumuseţarea sufletelor evlavioase;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, flori neveştejite ale Împărăţiei cerurilor;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, pomi cereşti sădiţi în Raiul desfătărilor;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, bucuria maicilor celor credincioase;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, podoaba fecioarelor celor înţelepţite de Dumnezeu;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, purtătoarelor de mir femei, oglinzi vestitoare ale Învierii Soarelui dreptăţii!</p><p><br /></p><p>CONDACUL 6</p><p><br /></p><p>Pe Cel către Care priveau cum era pus în groapă nu L-au mai aflat la mormânt cele biruite de milostivire şi îngerul, adăpându-le din izvorul bucuriei prin vestirea Învierii, le-a trimis să propovăduiască lumii adevărul, cântând: Aliluia!</p><p><br /></p><p>ICOSUL 6</p><p><br /></p><p>Porunca cea îngerească primind femeile, au alergat ca nişte îngeri să vestească Învierea Domnului ucenicilor lui Hristos şi să le dezlege legătura fricii şi a întristării, pentu care le lăudăm aşa:</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, aducerea binecuvântării bucuriei;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, dezlegarea lanţurilor întristării;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, faruri călăuzitoare către Împărăţie;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, străluciri neapuse ale frumuseţii îngereşti;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, povăţuitoare nerătăcite pe calea aflării Cuvântului;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, vistierii necheltuite ale milostivirii;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, ridicarea celor căzuţi în adâncul întristării;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, râuri sfinţite ale tainelor Bucuriei;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, veselia sufletelor iubitoare de vieţuire îngerească;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, comori ascunse întru înălţimile slavei;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, nori purtători ai luminii Înţelepciunii;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, vase de aur ale apei de viaţă dătătoare;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, purtătoarelor de mir femei, oglinzi vestitoare ale Învierii Soarelui dreptăţii!</p><p><br /></p><p>CONDACUL 7</p><p><br /></p><p>Grădinar te-a socotit Stăpâne, Maria Magdalena, fiind ea topită de întristare, dar Tu, Soare al dreptăţii, ai luminat-o spre a Te cunoaşte pe Tine, însă nu ai lăsat-o a se atinge de Preacurat Trupul Tău, poruncindu-i să cânte Ţie cu îngerii: Aliluia!</p><p><br /></p><p>ICOSUL 7</p><p><br /></p><p>O, adâncul judecăţilor Tale Hristoase, că femeile cele ce sunt din fire mai slabe au primit ele mai întâi mirul bucuriei şi frica şi necredinţa ucenicilor au venit să tămăduiască, arătând prin aceasta Îndurate, că nici una din zidirea mâinilor Tale nu trebuie defăimată, căci inima milostivă şi smerită de mari daruri se învredniceşte, încă şi de laudele acestea:</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, doctori iscusiţi ai celor necăjiţi de patimi;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, steaguri ale păcii întru adierea Duhului;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, cămări luminate şi prea cinstite ale curăţiei;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, mirul bucuriei cetelor îngereşti;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, fântâni adânci ale tainelor lui Hristos;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, vase smerite purtătoare de apa milostivirii;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, legarea rănilor celor săgetaţi de ispite;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, mângâierea sufletelor chinuite de patimi;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, dezlegarea blestemului întristării noastre;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, cărţi întru care s-au scris cuvintele îngereşti;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, vestitoare ale bucuriei Învierii Împăratului tuturor;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, icoane veşnice ale iubirii Celui Nemuritor;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, purtătoarelor de mir femei, oglinzi vestitoare ale Învierii Soarelui dreptăţii!</p><p><br /></p><p>CONDACUL 8</p><p><br /></p><p>Veniţi să lăudăm pe buchetul cel înţelegător şi preafrumos al femeilor mironosiţe, pe Maria Magdalena, pe Salomeea, pe Ioana, Maria şi Marta, pe Maria lui Cleopa şi Suzana şi pe cele împreună cu dânsele, care acum se veselesc în ceata îngerească şi cântă neîncetat Stăpânului Hristos cu heruvimii: Aliluia !</p><p><br /></p><p>ICOSUL 8</p><p><br /></p><p>Înţelegând Stăpâne, aplecarea spre întristare a firii femeieşti pentru moartea Ta, ai dăruit bucurie lor prin Învierea Ta şi pace ucenicilor celor ţinuţi în viforul tulburării, iar nouă îndoit dar ne revarsă ca unor neputincioşi, ca să le mărim pe ele întru curăţia inimii aşa:</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, izvoare ale bucuriei celei veşnice;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, flori culese de pe lanurile Înţelepciunii;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, păzitoare ale poruncilor Cuvântului;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, miresme veşnice ale bucuriei îngereşti;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, daruri de rugăciune făcute neamului omenesc;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, dezlegarea întristării celor necăjiţi;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, untdelemn peste rănile noastre nevindecate;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, mlădiţe cu rod însutit de înţelepciune;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, vestitoare ale bucuriei nerisipite;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, trâmbiţe bine grăitoare ale Adevărului;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, întărirea inimilor neputincioase pe piatra credinţei;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, cele ce sfărâmaţi piatra necredinţei de la mormântul inimilor;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, purtătoarelor de mir femei, oglinzi vestitoare ale Învierii Soarelui dreptăţii!</p><p><br /></p><p>CONDACUL 9</p><p><br /></p><p>Iosif şi Nicodim, cei ce din prea multa milostivire, au îngropat trupul Tău cel purtător de viaţă, au primit însutit în ceruri plata iubirii lor, iar acum se veselesc în cămările cereşti cântând: Aliluia!</p><p><br /></p><p>ICOSUL 9</p><p><br /></p><p>Nicodim, cel ce era însetat de gustarea naşterii celei de-a doua, a pus ca pe o sămânţă în groapă trupul Tău, aşteptând Învierea Ta, prin Care toată lumea s-a adăpat din izvorul bucuriei, mărind pe ucenicul Tău aşa:</p><p><br /></p><p>Bucură-te, cel ce ai urmat înţelepciunii Cuvântului;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ai iubit mai mult slava cea cerească;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că ai slujit cu iubire îngropării lui Hristos;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, vas plin de mirul bunătăţii;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, cort îngeresc întru care s-au ascuns tainele Cuvântului;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, cărare povăţuitoare către Împărăţie;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, propovăduitor al Învierii lui Hristos;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, că focul credinţei l-ai ţinut nestins în cămara inimii;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, făclie mărturisitoare a Soarelui dreptăţii;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, lumina celor neştiutori;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, adiere lină a înţelepciunii lui Hristos;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, vas ales al tainelor credinţei;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, Sfinte Nicodim, stea mărturisitoare a luminii Soarelui dreptăţii!</p><p><br /></p><p>CONDACUL 10</p><p><br /></p><p>Ca nişte mâini ale voinţei Tatălui, Sfinţilor Iosif şi Nicodim, v-aţi grăbit a îngropa pe Cel Ce a stricat temeliile morţii, Căruia rugaţi-vă să scoată sufletele noastre din temniţa păcatelor, ca să-I cântăm cu mulţumire: Aliluia!</p><p><br /></p><p>ICOSUL 10</p><p><br /></p><p>Iosif, cel plin de blândeţe, cu îndrăzneală a mers la Pilat să ceară trupul Celui Ce a înviat trupurile moarte şi, mai apoi învrednicindu-se de cercetarea lui Hristos după Învierea Sa, s-a întărit în credinţă, fiind vrednic de cinstirea Bisericii:</p><p><br /></p><p>Bucură-te, vas smerit întru care a încăput darul lui Hristos;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, mlădiţă plină de roadele milostivirii;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, martor al îngropării Celui fără de moarte;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, slujitor al lucrărilor dumnezeieşti;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, cel ales pentru curăţia inimii;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, blândeţe neînfricoşată de ameninţare;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, piatră neclintită a Adevărului;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, pecete nestricată a credinţei;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, sălaş al darurilor Duhului;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, cetate neclintită a mărturisirii;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, făclie nestinsă a tainelor mântuirii;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, adânc nepătruns al virtuţilor;</p><p><br /></p><p>Bucură-te, Sfinte Iosif, slujitor al tainelor Vieţii!</p><p><br /></p><p>CONDACUL 11</p><p><br /></p><p>Izgonire din sinagogă şi prigonire ai răbdat Sfinte Nicodim, iar prietenul tău Sfântul Iosif, lanţuri a purtat pentru Cel Care a sfărâmat lanţurile morţii şi legăturile iadului, însă la odihna Împărăţiei aţi ajuns şi vă veseliţi în cântări de: Aliluia!</p><p><br /></p><p>ICOSUL 11</p><p><br /></p><p>Toţi martorii Învierii lui Hristos să fie cinstiţi, ca unii ce s-au învrednicit de darul Cuvântului şi cu lumina propovăduirii lor străbat toate veacurile, primind de la toţi raze de cântări ca acestea:</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, văzători ai celor nevăzute;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, făclii aprinse de focul credinţei;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, martori minunaţi ai Cuvântului;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, purtători de taine nepătrunse;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, icoane vestitoare de cele cereşti;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, porţi deschise cu cheia credinţei;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, bucuria celor iubitori de adevăr;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, încredinţarea celor ce caută pe Cel Nevăzut;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, lumina înţelepciunii drepţilor;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, săltarea bucuriei îngerilor;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, cercetarea celor dintru întunericul patimilor;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, lumini neapuse ale credinţei;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, martori ai Învierii lui Hristos, încredinţarea inimilor smerite de adevărul dumnezeiesc!</p><p><br /></p><p>CONDACUL 12</p><p><br /></p><p>Veniţi să mărim ceata propovăduitorilor Învierii lui Hristos şi să cerem rugăciunile lor stăruitoare ca şi noi să înviem din mormântul patimilor noastre şi cu tresăltare îngerească să slăvim pe Ziditorul: Aliluia!</p><p><br /></p><p>ICOSUL 12</p><p><br /></p><p>Sfintelor femei, cele ce prin cuvintele voastre aţi alungat întunericul mâhnirii din inimile ucenicilor, cercetaţi prin rugăciunile voastre şi sufletele noastre cele ţinute în lanţurile multor păcate, ca înviind şi noi cu duhul, să vă fericim pe voi cu mulţumire aşa:</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, flori ce aţi împodobit mormântul Mântuitorului;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, raze vestitoare ale zilei Învierii;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, cununi neveştejite ale credinţei;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, miresme ale darurilor dumnezeieşti;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, podoabe ale cetelor Sfinţilor;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, raze de bucurie ale celor din întunericul întristării;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, ziduri nesfărâmate ale nădejdii învierii;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, mângâierea celor împovăraţi de necazuri;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, albine înţelegătoare aducătoare de mierea bunelor vestiri ale Înţelepciunii ;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, cămări sfinţite ale Adevărului;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, propovăduitoare neînfricate ale minunilor Cuvântului;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, privelişti luminoase ale Împărăţiei;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, purtătoarelor de mir femei, oglinzi vestitoare ale Învierii Soarelui dreptăţii!</p><p><br /></p><p>CONDACUL 13</p><p><br /></p><p>O, Sfintelor femei mironosiţe, cele ce v-aţi făcut icoane ale propovăduirii Învierii lui Hristos, împreună cu Sfinţii Iosif şi Nicodim, rugaţi-vă ca să se reverse şi în sufletele noastre mirul bucuriei Învierii lui Hristos, ca şi de cântarea cea îngerească să ne învrednicim, slăvind împreună cu voi pe Hristos în veci cu cântări de: Aliluia! (Se citește de 3 ori)</p><p><br /></p><p>ICOSUL 1</p><p><br /></p><p>Cu miresme v-aţi grăbit spre mormântul unde fusese îngropată Piatra Vieţii, săltând cu picior întărit de osârdia dragostei, şi gânduri se ridicau în inima voastre, neştiind cine vă va prăvăli piatra mormântului; însă noi, fericim osteneala voastră pentru iubirea Adevărului şi vă zidim scara laudelor cu pietre de cuvinte ca acestea:</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, pietre ziditoare ale cetăţii propovăduirii;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, raze înaintemergătoare arătării Cuvântului Înviat;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, izvoare ale bucuriei duhovniceşti;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, sălaşuri pline de miresmele umilinţei;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, temple întărite pe piatra mărturisirii;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, vase pline de mirul milostivirii;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, potolirea întristării ucenicilor;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, cununi ale slavei lui Hristos;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, trâmbiţe ale Învierii Domnului;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, oglinzi îngereşti ale tainelor Cuvântului;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, lumini ce risipesc întunericul necunoştinţei;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, stele ce înfrumuseţează tăria Bisericii;</p><p><br /></p><p>Bucuraţi-vă, purtătoarelor de mir femei, oglinzi vestitoare ale Învierii Soarelui dreptăţii!</p><p><br /></p><p>CONDACUL 1</p><p><br /></p><p>Ca nişte raze ale mărturisirii v-aţi adunat în jurul Soarelui dreptăţii, Sfintelor femei mironosiţe, şi cu razele cuvintelor voastre aţi luminat sufletele cele ce se tânguiau pentru moartea Cuvântului, pe Care îngerii Îl slăvesc neîncetat cu cântări de: Aliluia!</p><p><br /></p><p>RUGĂCIUNE CĂTRE SFINTELE FEMEI MIRONOSIŢE</p><p><br /></p><p>O, Sfintelor femei mironosiţe, cele ce v-aţi arătat vase pline de mirul darurilor Cuvântului, cu picăturile rugăciunilor voastre curăţiţi şi mintea noastră de gândurile cele deşarte şi ca într-o carte scrieţi cu condeiul Duhului şi cu voia Tatălui taina Învierii Fiului. Cu adevărat aţi biruit toată frica şi având picioarele voastre înfrumuseţate cu aripile Duhului aţi alergat către Cel Ce dăruieşte celor ce-L iubesc pe El zborul serafimilor ca să slăvească pe Părintele luminilor. Încă v-aţi învrednicit a primi de la înger luminos vestea Învierii Celui Ce a biruit moartea şi a scos pe Adam din temniţele iadului. Prin voi s-a luminat toată ceata Apostolilor şi prin ei până la marginile lumii S-a descoperit Cel Nevăzut. Deci, şi noi fiind părtaşi tainei Învierii lui Hristos vă rugăm pe voi să cereţi Stăpânului să dea la o parte piatra răutăţii de la mormântul inimii noastre, ca să răsară Cel Ce împreună cu Care ne-am îngropat prin Botez şi să umple de bucurie sufletele noastre, dăruindu-ne iertare, pocăinţă şi vestea minunată a mântuirii.</p><p>Rugaţi-vă cu Sfinţii Iosif şi Nicodim, ca să fim și noi ridicaţi din mormântul păcatelor noastre, îngropând toate sfaturile cele viclene şi primind mirul cel de mare preţ al înţelepciunii duhovniceşti. Cereţi Stăpânului Hristos înaintea Căruia aţi aflat îndrăzneală să ne prefacă şi pe noi, întunecaţii, în izvoare ale cuvintelor dumnezeieşti, cu care să adăpăm pe toţi, potolind dorul tuturor de îndumnezeire.</p><p>Ca unele ce sunteţi flori netrecătoare ale bucuriei Învierii, bine înmiresmaţi şi sufletul meu necăjit de întristare şi de alte patimi de ruşine, ca să înviez împreună cu Hristos în viaţa cea veşnică. La înfricoşătoarea judecată a Stăpânului vieţii cereţi cu stăruinţă să se şteargă datoria noastră cea mare şi să dobândim iertare şi mântuire, slăvind pe Împăratul tuturor în veci şi aducând vouă ofranda mulţumirii. Amin.</p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-28331448241846458272023-04-15T05:21:00.003-07:002023-04-15T05:21:35.665-07:00Coloana despicată de Sfânta Lumină (1579)<p> Coloana despicată de Sfânta Lumină (1579)</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiaVrLoaxO5jGDM6hJADc3cVRds3GlujFiGHyPkiZhkHNGbm3HZU8pM2-5JwsqQy05rKPDAalwIzt7gvYkLLoOTVVu6uctil5uQwyZ7X_rOukj23JWGorYhCj8YaMd4ZXKnKEbA9ty08vfJLrPGvvv8ZPmohxOJ1h5lJieZ67xdmaB1YA9OIHpB8lL8mQ/s891/FB_IMG_1681560583920.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="891" data-original-width="665" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiaVrLoaxO5jGDM6hJADc3cVRds3GlujFiGHyPkiZhkHNGbm3HZU8pM2-5JwsqQy05rKPDAalwIzt7gvYkLLoOTVVu6uctil5uQwyZ7X_rOukj23JWGorYhCj8YaMd4ZXKnKEbA9ty08vfJLrPGvvv8ZPmohxOJ1h5lJieZ67xdmaB1YA9OIHpB8lL8mQ/w478-h640/FB_IMG_1681560583920.jpg" width="478" /></a></div><br /><p><br /></p><p>În Sâmbăta Mare a anului 1579, potrivit cronicilor bisericeşti ale Cetăţii Ierusalimului, stăpânitorii turci au interzis Patriarhului grec şi creştinilor ortodocşi să intre în Biserica Învierii pentru rânduita ceremonie a Sfintei Lumini.</p><p><br /></p><p>Patriarhul stătea rugându-se în partea stângă a uşii bisericii, lângă o coloană. Şi deodată, în timp ce deja se făcuse noapte, coloana s-a despicat şi Sfânta Lumină a izbucnit din interiorul ei. Patriarhul a aprins îndată lumânarea sa şi a împărţit Sfânta Lumină credincioşilor. În câteva minute sfânta flacără s-a întins la toţi cei care se aflau acolo şi curtea bisericii s-a luminat. Uimiţi, păzitorii turci au deschis atunci uşile bisericii şi patriarhul împreună cu mulţimea ortodocşilor s-au îndreptat spre Sfântul Mormântul.</p><p><br /></p><p>Focul Ceresc a venit ca pe vremea Sfântului Ilie. Cu răbdare și credință mare. </p><p>După ce i-a lăsat pe aceia să se roage întâi.</p><p>La urmă a venit și adevărul. </p><p><br /></p><p>Așa și aici, i-a lăsat să se tot roage în sâmbătă Mare la Mormântul lui Hristos, dar pentru că erau eretici nu a ascultat Dumnezeu rugăciunea lor, ci a patriarhului ortodox al Ierusalimului și a credincioșilor împreună cu el, ținuți la poarta mare a bisericii celei mari.</p><p><br /></p><p>Coloana aceasta chiar se numește "stâlp al ortodoxiei".</p><p><br /></p><p>Este dovada clară și palpabilă că minunea anuală a venirii Sfintei Lumini la Ierusalim la Mormântul lui Iisus Hristos este reală și chiar este trimisă de la Dumnezeu. </p><p><br /></p><p>Mii și milioane de oameni au atins această coloană de la intrarea în Biserica cea mare a Învierii din Ierusalim.</p><p><br /></p><p>Niciun om nu ar fi putut despica în felul acela coloana aceea. Este pur și simplu o fisură ce s-a crepat singură când Lumina Sfântă a ieșit din ea atunci. Așa a vrut Dumnezeu să o lase ca mărturie palpabilă pentru toți.</p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7476394932383546483.post-36408385559714554722023-04-15T05:18:00.003-07:002023-04-15T05:18:33.584-07:00MĂRTURIA PATRIARHULUI DIODOR I (1923- 2000) AL IERUSALIMULUI DESPRE APARIȚIA SFINTEI LUMINI<p> MĂRTURIA PATRIARHULUI DIODOR I (1923- 2000) AL IERUSALIMULUI DESPRE APARIȚIA SFINTEI LUMINI</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbNmYcBwxGe6PLYiP8qp10d2km_VK5mvLKQCjalbssu_BapkhFS2Yc7dLV3tPCLaWtPx9Z4MIYp3EiSnjPmEr1RXWRLFWrR9qdBWDAmamykvTlb2d7BJ62m1I4WBRuoqSP5ILLdQ_OGu6Q19uHu8jX7C2X_G6hrOzxXfUApwNVOBTpPPnO5_4_NwbnRw/s960/FB_IMG_1681552889928.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="645" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbNmYcBwxGe6PLYiP8qp10d2km_VK5mvLKQCjalbssu_BapkhFS2Yc7dLV3tPCLaWtPx9Z4MIYp3EiSnjPmEr1RXWRLFWrR9qdBWDAmamykvTlb2d7BJ62m1I4WBRuoqSP5ILLdQ_OGu6Q19uHu8jX7C2X_G6hrOzxXfUApwNVOBTpPPnO5_4_NwbnRw/w430-h640/FB_IMG_1681552889928.jpg" width="430" /></a></div><br /><p><br /></p><p>,, După ce se sting luminile, mă plec și întru în prima încăpere a MORMÂNTULUI. </p><p> De acolo merg încet prin întuneric spre cealaltă încăpere a MORMÂNTULUI , unde a fost așezat TRUPUL lui HRISTOS . Acolo îngenunchez, cu sfantâ frică și rostesc rugăciunile rânduite, care ni s-au transmis de-a lungul veacurilor, după aceea aștept.</p><p>Uneori se întâmplă să aștept câteva minute, dar, de obicei, Minunea se săvârșește îndată ce rostesc rugăciunile. </p><p>Din miezul pietrei pe care a stat TRUPUL lui HRISTOS, o LUMINĂ ne definită iese afară .</p><p>De obicei are o culoare albastru - deschis, dar culoarea se poate schimba și ia multe nuanțe diferite. Nu se poate zugrăvi în cuvinte omenești.</p><p>Lumina iese din piatră ca și cum ar ieși dintr-un lac. Piatra MORMÂNTULUI arată ca și cum ar fi acoperită de un nor umed, dar este LUMINĂ.</p><p>Această LUMINĂ se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă numai placa de pe MORMÂNT, în timp ce alteori umple de LUMINĂ tot baldachinul, încât oamenii care stau afară și privesc înăuntru văd cum toate sunt pline de LUMINĂ.</p><p>Această LUMINĂ nu arde. Niciodată nu mi-a ars barbă în cei 16 ani de când sunt Patriarh în IERUSALIM și am primit SFÂNTA LUMINĂ.</p><p>LUMINA are o structură diferită de cea a unei lumini obișnuite, care arde într-o candelă.</p><p>Într-un anume loc , LUMINA se ridică în sus și alcătuiește un stâlp, a cărui flacără are o natură diferitâ, astfel încât îmi este cu putință să-mi aprind lumânările de la Ea.</p><p>După aceasta împart LUMINA tuturor celor care se află în Biserică...</p><p>Trăim multe minuni în bisericile noastre, și minunile nu sunt ceva străin pentru noi , insă nici una din aceste minuni nu are puterea și simbolul SFINTEI LUMINI.</p><p>MINUNEA este o TAINĂ DUMNEZEIASCĂ.</p><p>Preschimbă ÎNVIEREA LUI HRISTOS în ceva atât de viu pentru noi, ca și cum s-ar fi petrecut cu câțiva ani în urmă.....</p><p>Mă aflu la Ierusalim din 1939 și am venit aici la vârsta de 15 ani. Am urmărit Slujba de Pogorâre a SFINTEI LUMINI în toți acești ani, asa că sunt martor ocular al minunii de 61 de ori.</p><p>Pentru mine nu se pune întrebarea dacă cred în minune sau nu.</p><p>ȘTIU CĂ ESTE ADEVĂRATĂ! "</p><p><br /></p><p>( PATRIARHUL DIODOR AL IERUSALIMULUI)</p>Isaia Bc.Berzuntihttp://www.blogger.com/profile/11770383940339300729noreply@blogger.com0