Povestea a doi calugari
“Am nevoie de untdelemn” a spus un calugar candva, asa ca a plantat un puiet de maslin. Doamne, se ruga el, maslinul are nevoie de ploaie pentru ca plapandele-i radacini sa soarba apa si sa creasca. Trimite o ploaie blanda!”. Si Domnul a trimis o ploaie blanda. “Doamne, se ruga calugarul, copacul meu are nevoie de soare. Trimite soare, Te rog.” Si soarele a stralucit, poleind norii care mai picurau inca. Acum niste ger, Domnul meu, ca sa-i intareasca tesuturile” a strigat calugarul. Si iata, copacelul scanteia de chiciura, dar spre seara muri.
Atunci calugarul s-a dus la chilia unui confrate si i-a povestit patania lui neobisnuita. “Si eu am plantat un copacel, raspunse acesta, si uite! Ii merge bine. Insa eu mi-am incredintat copacul Dumnezeului sau. El, care l-a creat, stie mai bine decat unul ca mine ce-i trebuie unui pom. Nu am pus nici o conditie, nu am stabilit metode sau mijloace. “Doamne, m-am rugat, trimite-i ceea ce-i trebuie: furtuna sau soare, vant, ploaie sau inghet. Tu l-ai facut si Tu il cunosti.”
Aproape a mai trecut un an din viata noastra, incepe un altul nou. Sa invatam din patania acestor calugari, sa dam mana libera lui Dumnezeu in viata noastra, El ne stie mai bine, stie cum sa ne ia ca sa ne faca roditori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu