sâmbătă, 13 octombrie 2018

EU SUNT CEL CE SUNT... ...(Apocalipsa cap.1-2)...

.
.EU SUNT CEL CE SUNT...
...(Apocalipsa cap.1-2)...
Nu te teme!
Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti
Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul.
Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă.
Cel ce sunt viu. Cel ce am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului.
Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii.
Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.
Acestea zice Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel care a murit şi a înviat.
Acestea zice Cel ce are sabia ascuţită de amândouă părţile.
Iată, El vine pe nori cerului şi orice ochi Îl va vedea şi-L vor vedea şi cei ce L-au împuns şi se vor jeli, din pricina Lui, toate seminţiile pământului. Aşa. Amin.
Cine are urechi să audă ceea ce Duhul...
Iar Cel ce mărturiseşte acestea zice:
Da, vin curând.
Amin!
Vino, Doamne Iisuse!
Harul Domnului Iisus Hristos, cu voi cu toţi! Amin.
(Apocalipsa cap. 1-2)

POEZII INCHINATE SFINTEI CUVIOASEI PARASCHEVA


LA RACLĂ
La racla Sfintei Parascheva
E coadă-n fiecare zi.
Așteaptă lumea răbdătoare
Șoptind în taină mici tropare,
Sperând că ea le va primi.

E tare-ngândurată lumea,
Căci viața e atât de grea..
Dar poate astăzi rugăciunea
Va coborî din cer minunea,
De-aceea au venit la ea.

Căci Sfânta mare har mai are,
Fiind mireasa lui Hristos..
De-o chemi cu inimă umilă,
Îndată simți a Sfintei milă,
Oricât ai fi de păcătos!

Să-ți sprijini fruntea ta pe raclă,
Să-i spui amarul suspinând:
"Arată-mi-te-acum miloasă,
Tu, Paraschevă Cuvioasă,
Dă-mi harul Domnului Cel Blând"!

Spuneți-mi, cine a rugat-o
Și ajutor nu a primit?
Iar de s-o fi-ntâmplat vreodată,
Dorința n-o fi fost curată,
Ori sufletul n-a fost smerit..

O, Cuvioasă Parascheva,
Cu moaștele departe-mi ești,
Dar știu că n-ai uitat de mine,
Căci rugăciunea către tine
Și din icoane o primești!

Nu te uităm nici noi, fecioară,
Oriunde-n lume ne-am afla:
Pierduți prin țări străine triste,
Te vom cinsti în acatiste,
Privind cu dor icoana ta!
de preot Sorin Croitoru

XXXXXXXXXXXXX


SFÂNTA CUVIOASĂ PARASCHEVA
Cuvioasă Parascheva,
Din pruncie-ai fost aleasă
Chiar de Tatăl Cel din ceruri,
Să-I fii Domnului mireasă.

Tu ai fost izvor al milei
Încă din copilărie:
Miluit-ai toți săracii
Cu preaplină dărnicie.

Arătat-ai la orfani
Părintească gingășie,
Erai cum vroia Hristos
Ucenicii Lui să fie!

N-a fost văduvă săracă,
Nici copil mai sărăcuț,
Ca să iasă de la tine
Făr'-o pâine și-un bănuț..

Cuvioasă Parascheva,
Te iubea Domnul din cer:
Dădeai haina de pe tine,
Rămânând goală în ger!

Mult te mai certau părinții
Că dădeai la toți cu milă,
Dar tu le răbdai pe toate,
Fiind blândă și umilă.

Anii au trecut în grabă..
Înțeleaptă și frumoasă
Cum erai, toți flăcăiașii
Te-ar fi vrut pe loc mireasă!

Deci ți-au hotărât părinții
Să te dea prin cununie
Unui tânăr de neam mare,
Să duci trai în bogăție.

Soțul ideal, se pare:
Educat, bogat, frumos,
Dar pe tine, Cuvioasă,
Te-alesese chiar Hristos!

Ardea inima în tine
Cu un foc nepământesc,
Căci tânjeai în mare taină
După Mirele ceresc!

Însăși Floarea fecioriei,
Ea, Preasfânta Născătoare,
Te dorise să-i faci parte
Din cortegiul de fecioare!

Deci lăsându-ți scumpa mamă
Plânsă și îndurerată,
Ai plecat, fugind de-acasă
Într-o noapte înstelată..

Fără traistă, fără ploscă,
Fără bani pentru o pâine,
Tu ți-ai pus nădejdea-n Tatăl,
Pentru ziua cea de mâine!

Ai plecat spre zări albastre,
În orașe neștiute.
Domnul te-a umbrit cu Harul,
Pe poteci necunoscute..

Căutând tu zi și noapte
Fericirea veșniciei,
Ai deprins cu iscusință
Tainele călugăriei.

Câte lupte cu vrăjmașul,
Paraschevo, ai mai dus..
Dar le-ai câștigat pe toate
Cu puterea lui Iisus!

Pretutindeni, monahismul
Te cinstește cu uimire,
Lăudându-ți viața aspră
Ce-ai trăit-o-'n mânăstire.

Demonii se-'nfricoșează
Auzind doar, al tău nume:
N-a fost tânără vreodată,
Să-i zdrobească-așa, în lume!

Nevăzută, Maica Sfântă
Te-ajuta în toate cele:
Strălucești printre fecioare
Ca și luna printre stele!

Tuturor le dai lumină
De la Soarele Hristos,
Toți creștinii vor să lupte,
Văzând traiul tău frumos!

Pe când alții-abia încep,
Tu ai încheiat suirea:
N-aveai nici treizeci de ani,
Atingând desăvârșirea!

Îngerii din cer, cu drag
Te priveau pe tine, Sfântă,
Iar acum, în dulci acorduri,
Ca unei prințese-ți cântă!

A trimis Domnul din ceruri
Pe-al Său înger minunat,
Și ți-a poruncit printr-însul
Să te-'ntorci la Epivat.

La căsuța părintească,
Mama ta nu mai era.
Se stinsese de durere,
Și-acum, tatăl se stingea..

Când ai pus pe chipu-i palid
Mâna ta, de post uscată,
Tatăl s-a umplut de lacrimi,
Căci te-a cunoscut îndată..

"Am greșit și eu, și mama,
Fără minte ne-am opus..
Din pruncie-ai fost menită
Dumnezeului de Sus!

Căci din mii de milioane
Ce trăiesc pe-acest pământ,
Câte unul și-L alege
Însuși Dumnezeu Cel Sfânt"!

Iar atunci, cu lacrimi multe,
L-ai iertat pe-al tău tătic:
"Nu mai plânge, scump părinte,
N-ați greșit voi cu nimic,

Dar așa a vrut să fie,
Dumnezeu Cel iubitor:
Eu m-am mântuit prin lupte,
Voi v-ați mântuit prin dor!

Mergi de-acum, te-așteaptă mama,
Cu Măicuța Domnului,
Vă ajung și eu din urmă,
Căci simt plumbul somnului"!

Deci sub mâna ta uscată
S-a stins chinuitu'-ți tată,
După care, moștenirea
Ți-ai dat la săraci, îndată.

Astfel tu prin milostenii,
Pe Hristos L-ai îmblânzit:
Al tăicuțului tău suflet,
În Rai s-a sălășluit.

Cuvioasă Parascheva,
Nici tu mult n-ai mai trăit..
La scurt timp după-al tău tată,
Într-o peșteră-ai murit.

Iar niște creștini, din milă,
În ascuns te-au îngropat,
Chiar pe malul unei ape,
În orașul Epivat.

Ne mirăm cu toții, Sfântă,
Că și-n moarte-ai fost smerită,
Dar ce zic? Și după moarte,
Cu-'ngroparea-ți tăinuită!

Prin aceasta, te asemeni
Cu-al tău Mire Preafrumos:
Am citit în Evanghelii
Cum fu îngropat Hristos..

Precum Domnul, DUPĂ MOARTE,
Paraschevo, te-ai slăvit.
Însuși Dumnezeu din ceruri
De-a ta slavă S-a-'ngrijit!

Trupul tău, ce din pruncie
A fost plin de Duhul Sfânt,
Se umplu chiar după moarte
De mireasmă, sub pământ.

Nu atinse stricăciunea
Trupul tău, de Har păzit,
Dimpotrivă, el devine
Un odor, de toți dorit!

Ale tale Sfinte Moaște
Au fost scoase la lumină,
După vise și vedenii
De la Pronia divină.

Și au înțeles cu toții
Că acest trup cuvios,
Răspândind bună mireasmă,
E al Sfintei lui Hristos.

Deci au început să curgă
De la Moaște, mari minuni:
N-au rămas cu mâna goală
Oamenii smeriți și buni.

Celor ce cu umilință
Te chemau în rugăciune,
Le-'mplineai pe loc dorința,
Grabnic săvârșind minune!

Te-au pictat și în icoane,
Cum te știm, în schimă-albastră,
Ținând cu tărie-'n mână
Sfânta Cruce, arma noastră!

Ale tale Sfinte Moaște
Deseori au fost mutate
Prin biserici bizantine,
Ca să fie apărate.

Turcii cucereau pe-atunci
Toată lumea bizantină,
Supunând la mare caznă
Și Biserica creștină.

Prefăceau în pașalâcuri
Țări bogate și frumoase,
Ucideau pe bieții oameni
Prin biserici și prin case..

Tot ce-avea Ortodoxia
Pe atunci, frumos și sfânt,
Turcii au dorit să ardă
Și să bage sub pământ!

De aceea, Cuvioasă,
Ai fost deseori mutată,
Și prin locuri felurite
Racla ta a fost purtată.

În orașele în care
Racla sfântă poposea,
Se făceau minuni slăvite:
Harul tău nu se oprea!

Astfel, Sfântă Parascheva,
Cea de trei ori fericită,
Tu, ce ai trăit în taină,
Ai ajuns de toți dorită!

S-a dus vestea despre tine
Până în Moldova noastră:
Cuvioasa Parascheva,
Îmbrăcată-'n schimă-albastră.

După multă strămutare,
Tu, ce ești în Cer Mireasă,
Ai ales Țara Moldovei,
Să îi fii Împărăteasă.

Așadar, Vasile Lupu,
Al Moldovei domnitor,
Pentru tine, Cuvioasă,
S-a făcut risipitor:

A plătit talanți de aur
Și tot ce-a mai trebuit,
Patriarhul ecumenic
Racla ta i-a dăruit!

Așezată-'n raclă nouă,
Ai venit cu mare fală
Din orașul Semilunii,
Pân' la Iași, în capitală.

Cât erai tu, Cuvioasă,
De poporul meu dorită..
Nici în părinteasca-ți țară,
Nu ai fost așa iubită!

Mai întâi la "Trei Ierarhi",
Apoi la Mitropolie,
Milioane de români
Ți-au cântat tropare ție!

Cuvioasă Parascheva,
Acum tu ești SFÂNTA NOASTRĂ,
Mielușeaua lui Hristos,
Îmbrăcată-'n schimă-albastră..

XXXXXXXXXXXXXX


RUGĂCIUNE...
Paraschiva Cuvioasă
Care-ai plâns şi-ai privegheat,
Şi cu inima miloasă,
Pe cei ce goi ai îmbrăcat,
Dă-ne mila Ta şi nouă
Inimile să ne moi-
Şi cu-a lacrimilor rouă
Să ne-mpodobeşti pe noi,

Cădem Cuvioasă,
La moştele Tale,
Tu ne izbăveşte
De cumplita jale.

Tu, care-ai fost smerită,
Mai mult decât sfinţii toţi,
Iar acuma eşti slăvită,
De mireni şi de preoţi,
Dă-ne nouă umilinţa,
Scară către înălţimi,
Întăreşte-ne credința,
Apără-ne că pierim !

Cădem Cuvioasă,
La moştele Tale,
Tu ne izbăveşte
De cumplita jale.

Tu, fecioară cuvioasă
Care ţara ne-ai iubit,
Şi ca steaua luminoasă
Peste Iaşi ai răsărit,
Apără pământul ţării,
De lacuste si gandaci
Şi cu Domnul îndurării,
Neamul nostru să-l împaci.

Cădem Cuvioasă,
La moaştele Tale,
Tu ne izbăveste
De cumplita jale.
de Maica Teodosia (Zorica Lațcu)

sâmbătă, 6 octombrie 2018

Sfantul Apostol Toma, numit Geamanul

Sfantul  Apostol Toma, numit Geamanul

Acesta propovaduind cuvantul lui Dumnezeu, la midieni, la parti, la persi si la indieni, a fost inchis de Smideu imparatul, caci crezu printr-insul Uazan fiul sau si Tertia femeia lui, Migdonia si Narca. Drept aceea l-a si dat pe mainile a cinci ostasi, care suindu-l intr-un munte, l-au junghiat cu sulitele, si asa s-a petrecut in Domnul.

inca traind apostolul, a trecut in India, cu un negutator anume Avan, si au gazduit la o casa in Andrapole. Tocmai atunci avea nunta mai-marele cetatii aceleia, care isi marita o fiica si se veseleau toti cati se intamplasera acolo. Apostolul sezuse la masa mai jos decat altii, si ospatandu-se toti ceilalti, numai el nu manca, ci fiind in grija si pe ganduri, se pazea pe sine si sedea linistit. Iar una din slugi, ingamfandu-se, a dat sfantului o palma peste obraz, zicandu-i: "Daca ai venit la nunta, nu sedea posomorat, ci te bucura si te veseleste impreuna cu ceilalti oaspeti". Iar apostolul a zis aceluia ce i-a dat palma: "Sa-ti ierte Domnul greseala in veacul viitor, iar in acest de acum, mana care s-a intins fara de cale asupra mea, sa o imparta fiarele salbatice, pentru a multora invatatura si certare". Si indata dupa cuvant, alergand acela ca sa aduca apa, sa dreaga vinul cu apa, fiind paharnic, a iesit o fiara ce pandea acolo la fantana, de l-a sfasiat si a murit. Atunci un caine gasind in drum mana ce lovise pe sfantul si luand-o in gura a intrat cu ea unde era masa, ca si cum ar fi aratat tuturor pedeapsa ce a luat acela pentru lovirea ce a dat apostolului.

Si mirandu-se toti cati erau acolo a cui sa fie mana aceea, o oarecare femeie evreica ce canta cu fluierul la nunta, a strigat cu glas mare si a zis: "Mare taina ni s-a aratat astazi, nuntasilor! Sau Dumnezeu, sau apostolul lui Dumnezeu, a vrut sa sada impreuna cu noi la masa; pentru ca eu cantand cu fluierul si veselindu-va, am auzit pe un om de o limba cu mine, care a zis evreieste catre paharnicul ce l-a lovit: "Mana ta cea dreapta ce m-a lovit, sa fie rupta de caini in viata aceasta, pentru ca sa vada toti si sa se intelepteasca". Si iata ca s-a infaptuit cuvantul lui". Si au aflat toti minunea aceasta, si a ajuns si la urechile stapanitorului. Acesta dupa ce a trecut nunta, chemand pe apostol, ii zise: "De vreme ce stii prin blestemul tau a pricinui moarte, arata si puterea rugaciunii tale, la fiica mea pe care o am dat astazi". Deci primind apostolul acesta bucuros, intra in camara cea de nunta, si intarind pe tineri spre curatenie, si convingandu-i ca sa urasca dulceata poftei trupesti, dandu-i in seama lui Dumnezeu s-a dus de acolo. Deci peste putina vreme a vazut mirele pe un oarecare, ce semana cu apostolul, si vorbea cu mireasa, si parandu-i-se ca este Toma, ii zise: "N-ai iesit tu mai inainte decat totis Dar cum iarasi ai venits" Iar cel ce se aratase zise: "Eu nu sunt Toma, ci dupa har frate ii sunt lui, si cine va urma dupa Mine ca dansul, lepadandu-se de lume, va fi la a doua nastere nu numai frate, ci si dimpreuna mostenitor imparatiei Mele". Si zicand aceasta s-a facut nevazut.

Deci, aceia pazind la sine cuvantul ca un margaritar, au facut rugaciune toata noaptea, catre cel ce li se aratase, iar dimineata s-au dus tatal si socrul la casa in care se culcau tinerii, si aflandu-i sezand osebiti, s-au mahnit, si intreband pricina, pentru ce sed osebiti, ei au zis: "Ne rugam, ca sa se tina aceasta osebire intre noi pana la sfarsit, ca sa ramanem nedespartiti la vremea cununiilor in camara de nunta cea vesnica, dupa fagaduinta celui ce ni s-a aratat in asemanarea strainului. De aceasta tulburandu-se tatal si socrul, fagaduira daruri ca sa fie gasit inselatorul acela, sa fie adus inainte, si trimitand cautau pe cel ce se aratase. Iar cercetatorii dupa cuvantul psalmistului, s-au stins iscodind multe caci cel ce se aratase tinerilor, nu se afla in chip vazut, iar in chip nevazut aratandu-se noilor sai ucenici, ii intarea. Fiindca tinerii rugau pe Domnul, ca sa imblanzeasca mania tatalui si socrului lor, si sa-i invredniceasca a cunoaste credinta cea adevarata, auzindu-i Dumnezeu, a randuit ca si acela sa se faca crestin. Si a fost invatat de catre insisi tinerii cinstirea de Dumnezeu, si a crezut in Hristos cu tot sufletul. Iar dupa ce s-a facut aceasta, auzind acesti ispititi ucenici ai lui Hristos, cum ca Toma zaboveste in India, au mers la el cu sarguinta si s-au desavarsit cu sfantul Botez; acestia apoi altora s-au facut propovaduitori ai Sfintei Evanghelii.

Iar cand a mers apostolul Domnului la Gundafor imparatul Indiei, l-a intrebat acesta ce mestesug stie, la lemn sau la pietre a lucras Apostolul raspunse ca la lemn stie a face pluguri, juguri, carme si vasle; iar la pietre, coloane, temple si case imparatesti. Atunci imparatul zise: "Oare, putea-vei sa-mi faci niste palate dupa voia mea la locul care imi va placeas Apostolul zise ca poate; si se tocmira si fara sa-si faca grija, porunci sa se dea apostolului aur, ca sa ia cele ce-i trebuie si sa puna temeliile, aratandu-i si locul. insa apostolul zise: "Acum, imparate, nu este vreme a zidi cineva, ci in luna lui octombrie". Aceasta mi se pare sa o fi zis apostolul, pentru rasplatirea ce este sa se dea in veacul cel viitor, pentru cele ce am facut in viata; si asa prea lesne indupleca firea imparatului, mai ales ca lua in mainile sale si dreptarul si desemna cu mestesug locul de construit, si-l linisti ca sa nu aiba nici o grija. Deci mirandu-se imparatul de istetimea apostolului, dandu-i si de cheltuiala de ajuns, se intoarse la casa sa. Iar apostolul imparti tot aurul la saraci, si ca un apostol facu imparatului case nefacute de mana de om, in curtea celor intai-nascuti. Deci trecand catva timp, imparatului ii era aminte sa stie despre lucru, si auzind ca lipsea numai acoperisul de bucurie socotind ca este adevarata vestea, trimise si alta masura de aur la apostol, zicand sa-i faca acoperisul foarte frumos si mai curand. El iarasi luand aurul, isi ridica mainile si ochii catre cer, si zise: "Multumescu-Ti Iubitorule de oameni, ca in multe feluri de chipuri stii si randuiesti mantuirea fiecaruia; si aflandu-se tot in acel gand, il imparti tot la cei lipsiti. Deci in cele din urma, unii din cei ce se aflau cu apostolul, au spus imparatului ca nu va iesi nici un fel de zidire de la acel om, de vreme ce aurul l-a impartit la saraci, si inca propovaduieste pe un Dumnezeu nestiut, face niste lucruri minunate catre cei ce merg la dansul, si nu mananca nimic".

imparatul umplandu-se de nespusa manie, a trimis si a adus pe apostol si l-a intrebat daca a zidit palatuls Iar el raspunzand a zis: "Ti-am zidit imparate palat foarte frumos, precum am invatat eu sa lucrez, de la marele mester Hristos". Si imparatul zise: "Ia sa mergem sa-l vedem". Iar apostolul zise: "Nu-ti va trebui acum, ci cand te vei muta de aici, atunci cu bucurie vei avea salasluirea palatului ce s-a zidit. Iar imparatului parandu-i ca-l ia in ras, striga salbaticit: "Luati pe acest inselator si-l bagati intr-o groapa, care va fi mai intunecoasa, impreuna cu negutatorul, care mi l-a adus". Deci aflandu-se la inchisoare in legaturi apostolul, fratele imparatului cazand in multa inima rea, chemand pe imparatul ii zise: "Pentru mahnirea ce ti s-a intamplat de la acest inselator, ingreunandu-ma la suflet, acum voi sa mor"; si vorbind amandoi asa, ii pieri firea si muri.

Atunci luandu-i sufletul ingerul, si purtandu-l pe la salasele Domnului ii arata frumusetea lor si-l intreba unde-i place sa locuiascas Iar sufletul vazand unul mai ales si osebit pe urma tuturor, il arata pe acela ingerului, si se ruga a se salaslui in o parte a acelui palat; ingerul insa ii zise: "Nu vei putea sa te salasluiesti in acesta ca este al fratelui tau pe care i l-a facut Toma strainul". El ii zise: "Rogu-te lasa-ma sa ma duc la dansul, ca-l voi cumpara de la el cu putin pret si ma voi intoarce; ca el nu-i stie frumusetea.

Atunci ingerul intorcand sufletul in trupul cel mort, si trezindu-se mortul ca dintr-un somn greu, a trimis sa cheme pe fratele sau. care venind ii zise: "Stiu fara indoiala ca ai fost tu bucuros sa dai jumatate din imparatia ta pentru mine, ca sa inviez. Cer dar de la tine un dar mic, si te rog a mi-l da". imparatul zise: "Ceea ce este in puterea mea, voi da bucuros, iubitului meu frate", adeverindu-i cu juramant. Atunci fara nici o sfiala spuse frate-sau cererea, zicand: "Daruieste-mi palatul pe care-l ai in ceruri; cati bani vei vrea sa-ti dau sa mi-l dais" imparatul la aceasta ramase ca un mut; apoi intreba: "Eu sa am palate in cers De undes" "Cu adevarat ai, macar ca tu nu stii; cele ce ti le-a zidit strainul care este inchis in temnita".

Atunci punand imparatul in mintea sa cuvintele acestea, urni pe frate-sau in acest chip, zicandu-i: "De ar fi ceea ce poftesti din cele ce sunt sub imparatia mea, ar fi pacat a se calca juramantul; dar fiindca este din cele ce sunt osebit la ceruri, judeca tu singur! Fiind insa mesterul de fata, ti-l ia si-ti va face mai frumoase, decat cele ce ai vazut". Acestea zicand, scoase pe apostol si pe Avan din temnita; si cazand imparatul la picioarele lui, i-a cerut iertare pentru greseala ce a facut din iuteala maniei. Iar apostolul multumind lui Dumnezeu de aceasta, si luminandu-i pe amandoi cu cuvantul harului, dandu-le si arvuna imparatiei celei vesnice, adica dumnezeiescul Botez, se duse in alte cetati propovaduind si binecuvantand pe Tatal si pe Fiul si pe Duhul Sfant.