sâmbătă, 6 octombrie 2018

Sfantul Apostol Toma, numit Geamanul

Sfantul  Apostol Toma, numit Geamanul

Acesta propovaduind cuvantul lui Dumnezeu, la midieni, la parti, la persi si la indieni, a fost inchis de Smideu imparatul, caci crezu printr-insul Uazan fiul sau si Tertia femeia lui, Migdonia si Narca. Drept aceea l-a si dat pe mainile a cinci ostasi, care suindu-l intr-un munte, l-au junghiat cu sulitele, si asa s-a petrecut in Domnul.

inca traind apostolul, a trecut in India, cu un negutator anume Avan, si au gazduit la o casa in Andrapole. Tocmai atunci avea nunta mai-marele cetatii aceleia, care isi marita o fiica si se veseleau toti cati se intamplasera acolo. Apostolul sezuse la masa mai jos decat altii, si ospatandu-se toti ceilalti, numai el nu manca, ci fiind in grija si pe ganduri, se pazea pe sine si sedea linistit. Iar una din slugi, ingamfandu-se, a dat sfantului o palma peste obraz, zicandu-i: "Daca ai venit la nunta, nu sedea posomorat, ci te bucura si te veseleste impreuna cu ceilalti oaspeti". Iar apostolul a zis aceluia ce i-a dat palma: "Sa-ti ierte Domnul greseala in veacul viitor, iar in acest de acum, mana care s-a intins fara de cale asupra mea, sa o imparta fiarele salbatice, pentru a multora invatatura si certare". Si indata dupa cuvant, alergand acela ca sa aduca apa, sa dreaga vinul cu apa, fiind paharnic, a iesit o fiara ce pandea acolo la fantana, de l-a sfasiat si a murit. Atunci un caine gasind in drum mana ce lovise pe sfantul si luand-o in gura a intrat cu ea unde era masa, ca si cum ar fi aratat tuturor pedeapsa ce a luat acela pentru lovirea ce a dat apostolului.

Si mirandu-se toti cati erau acolo a cui sa fie mana aceea, o oarecare femeie evreica ce canta cu fluierul la nunta, a strigat cu glas mare si a zis: "Mare taina ni s-a aratat astazi, nuntasilor! Sau Dumnezeu, sau apostolul lui Dumnezeu, a vrut sa sada impreuna cu noi la masa; pentru ca eu cantand cu fluierul si veselindu-va, am auzit pe un om de o limba cu mine, care a zis evreieste catre paharnicul ce l-a lovit: "Mana ta cea dreapta ce m-a lovit, sa fie rupta de caini in viata aceasta, pentru ca sa vada toti si sa se intelepteasca". Si iata ca s-a infaptuit cuvantul lui". Si au aflat toti minunea aceasta, si a ajuns si la urechile stapanitorului. Acesta dupa ce a trecut nunta, chemand pe apostol, ii zise: "De vreme ce stii prin blestemul tau a pricinui moarte, arata si puterea rugaciunii tale, la fiica mea pe care o am dat astazi". Deci primind apostolul acesta bucuros, intra in camara cea de nunta, si intarind pe tineri spre curatenie, si convingandu-i ca sa urasca dulceata poftei trupesti, dandu-i in seama lui Dumnezeu s-a dus de acolo. Deci peste putina vreme a vazut mirele pe un oarecare, ce semana cu apostolul, si vorbea cu mireasa, si parandu-i-se ca este Toma, ii zise: "N-ai iesit tu mai inainte decat totis Dar cum iarasi ai venits" Iar cel ce se aratase zise: "Eu nu sunt Toma, ci dupa har frate ii sunt lui, si cine va urma dupa Mine ca dansul, lepadandu-se de lume, va fi la a doua nastere nu numai frate, ci si dimpreuna mostenitor imparatiei Mele". Si zicand aceasta s-a facut nevazut.

Deci, aceia pazind la sine cuvantul ca un margaritar, au facut rugaciune toata noaptea, catre cel ce li se aratase, iar dimineata s-au dus tatal si socrul la casa in care se culcau tinerii, si aflandu-i sezand osebiti, s-au mahnit, si intreband pricina, pentru ce sed osebiti, ei au zis: "Ne rugam, ca sa se tina aceasta osebire intre noi pana la sfarsit, ca sa ramanem nedespartiti la vremea cununiilor in camara de nunta cea vesnica, dupa fagaduinta celui ce ni s-a aratat in asemanarea strainului. De aceasta tulburandu-se tatal si socrul, fagaduira daruri ca sa fie gasit inselatorul acela, sa fie adus inainte, si trimitand cautau pe cel ce se aratase. Iar cercetatorii dupa cuvantul psalmistului, s-au stins iscodind multe caci cel ce se aratase tinerilor, nu se afla in chip vazut, iar in chip nevazut aratandu-se noilor sai ucenici, ii intarea. Fiindca tinerii rugau pe Domnul, ca sa imblanzeasca mania tatalui si socrului lor, si sa-i invredniceasca a cunoaste credinta cea adevarata, auzindu-i Dumnezeu, a randuit ca si acela sa se faca crestin. Si a fost invatat de catre insisi tinerii cinstirea de Dumnezeu, si a crezut in Hristos cu tot sufletul. Iar dupa ce s-a facut aceasta, auzind acesti ispititi ucenici ai lui Hristos, cum ca Toma zaboveste in India, au mers la el cu sarguinta si s-au desavarsit cu sfantul Botez; acestia apoi altora s-au facut propovaduitori ai Sfintei Evanghelii.

Iar cand a mers apostolul Domnului la Gundafor imparatul Indiei, l-a intrebat acesta ce mestesug stie, la lemn sau la pietre a lucras Apostolul raspunse ca la lemn stie a face pluguri, juguri, carme si vasle; iar la pietre, coloane, temple si case imparatesti. Atunci imparatul zise: "Oare, putea-vei sa-mi faci niste palate dupa voia mea la locul care imi va placeas Apostolul zise ca poate; si se tocmira si fara sa-si faca grija, porunci sa se dea apostolului aur, ca sa ia cele ce-i trebuie si sa puna temeliile, aratandu-i si locul. insa apostolul zise: "Acum, imparate, nu este vreme a zidi cineva, ci in luna lui octombrie". Aceasta mi se pare sa o fi zis apostolul, pentru rasplatirea ce este sa se dea in veacul cel viitor, pentru cele ce am facut in viata; si asa prea lesne indupleca firea imparatului, mai ales ca lua in mainile sale si dreptarul si desemna cu mestesug locul de construit, si-l linisti ca sa nu aiba nici o grija. Deci mirandu-se imparatul de istetimea apostolului, dandu-i si de cheltuiala de ajuns, se intoarse la casa sa. Iar apostolul imparti tot aurul la saraci, si ca un apostol facu imparatului case nefacute de mana de om, in curtea celor intai-nascuti. Deci trecand catva timp, imparatului ii era aminte sa stie despre lucru, si auzind ca lipsea numai acoperisul de bucurie socotind ca este adevarata vestea, trimise si alta masura de aur la apostol, zicand sa-i faca acoperisul foarte frumos si mai curand. El iarasi luand aurul, isi ridica mainile si ochii catre cer, si zise: "Multumescu-Ti Iubitorule de oameni, ca in multe feluri de chipuri stii si randuiesti mantuirea fiecaruia; si aflandu-se tot in acel gand, il imparti tot la cei lipsiti. Deci in cele din urma, unii din cei ce se aflau cu apostolul, au spus imparatului ca nu va iesi nici un fel de zidire de la acel om, de vreme ce aurul l-a impartit la saraci, si inca propovaduieste pe un Dumnezeu nestiut, face niste lucruri minunate catre cei ce merg la dansul, si nu mananca nimic".

imparatul umplandu-se de nespusa manie, a trimis si a adus pe apostol si l-a intrebat daca a zidit palatuls Iar el raspunzand a zis: "Ti-am zidit imparate palat foarte frumos, precum am invatat eu sa lucrez, de la marele mester Hristos". Si imparatul zise: "Ia sa mergem sa-l vedem". Iar apostolul zise: "Nu-ti va trebui acum, ci cand te vei muta de aici, atunci cu bucurie vei avea salasluirea palatului ce s-a zidit. Iar imparatului parandu-i ca-l ia in ras, striga salbaticit: "Luati pe acest inselator si-l bagati intr-o groapa, care va fi mai intunecoasa, impreuna cu negutatorul, care mi l-a adus". Deci aflandu-se la inchisoare in legaturi apostolul, fratele imparatului cazand in multa inima rea, chemand pe imparatul ii zise: "Pentru mahnirea ce ti s-a intamplat de la acest inselator, ingreunandu-ma la suflet, acum voi sa mor"; si vorbind amandoi asa, ii pieri firea si muri.

Atunci luandu-i sufletul ingerul, si purtandu-l pe la salasele Domnului ii arata frumusetea lor si-l intreba unde-i place sa locuiascas Iar sufletul vazand unul mai ales si osebit pe urma tuturor, il arata pe acela ingerului, si se ruga a se salaslui in o parte a acelui palat; ingerul insa ii zise: "Nu vei putea sa te salasluiesti in acesta ca este al fratelui tau pe care i l-a facut Toma strainul". El ii zise: "Rogu-te lasa-ma sa ma duc la dansul, ca-l voi cumpara de la el cu putin pret si ma voi intoarce; ca el nu-i stie frumusetea.

Atunci ingerul intorcand sufletul in trupul cel mort, si trezindu-se mortul ca dintr-un somn greu, a trimis sa cheme pe fratele sau. care venind ii zise: "Stiu fara indoiala ca ai fost tu bucuros sa dai jumatate din imparatia ta pentru mine, ca sa inviez. Cer dar de la tine un dar mic, si te rog a mi-l da". imparatul zise: "Ceea ce este in puterea mea, voi da bucuros, iubitului meu frate", adeverindu-i cu juramant. Atunci fara nici o sfiala spuse frate-sau cererea, zicand: "Daruieste-mi palatul pe care-l ai in ceruri; cati bani vei vrea sa-ti dau sa mi-l dais" imparatul la aceasta ramase ca un mut; apoi intreba: "Eu sa am palate in cers De undes" "Cu adevarat ai, macar ca tu nu stii; cele ce ti le-a zidit strainul care este inchis in temnita".

Atunci punand imparatul in mintea sa cuvintele acestea, urni pe frate-sau in acest chip, zicandu-i: "De ar fi ceea ce poftesti din cele ce sunt sub imparatia mea, ar fi pacat a se calca juramantul; dar fiindca este din cele ce sunt osebit la ceruri, judeca tu singur! Fiind insa mesterul de fata, ti-l ia si-ti va face mai frumoase, decat cele ce ai vazut". Acestea zicand, scoase pe apostol si pe Avan din temnita; si cazand imparatul la picioarele lui, i-a cerut iertare pentru greseala ce a facut din iuteala maniei. Iar apostolul multumind lui Dumnezeu de aceasta, si luminandu-i pe amandoi cu cuvantul harului, dandu-le si arvuna imparatiei celei vesnice, adica dumnezeiescul Botez, se duse in alte cetati propovaduind si binecuvantand pe Tatal si pe Fiul si pe Duhul Sfant.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu