ACATISTUL SFINTEI CRUCI

 ACATISTUL SFINTEI CRUCI

Troparul Sfintei Cruci

Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și cu Crucea Ta păzește poporul Tău.

Condac 1:

O, de trei ori fericită și Preacinstită Cruce, ție ne închinăm credincioșii și te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălțare; ci ca o pavăză și armă nebiruită, ocrotește și acoperă cu darul tău pe cei ce cântă: „Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!”

Icos 1:

Îngerii din cer, în chip nevăzut, înconjoară cu frică Crucea cea de viață purtătoare și, văzând-o că dă credincioșilor acum har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează și stau zicând către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii; Bucură-te, slava Bisericii;

Bucură-te, că izvorăști tămăduiri cu îndestulare;

Bucură-te, că luminezi marginile lumii;

Bucură-te, lemn de viață mirositor și vistieria minunilor;

Bucură-te, preafericită și de daruri dătătoare;

Bucură-te, că ești dumnezeiesc așternut picioarelor;

Bucură-te, că te-ai așezat spre închinarea tuturor;

Bucură-te, pahar plin de curată băutură;

Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;

Bucură-te, prin care se binecuvintează zidirea;

Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 2:

Văzându-se Elena pe sineși întru dorire, a zis împăratului cu îndrăznire: „Lucrul cel preadorit sufletului tău se arată prea de bucurie osârdiei mele”. Căutând însă arma cea biruitoare pentru tine, precum zici, cântă: Aliluia!

Icos 2:

Cunoștința cea necunoscută mai înainte împărăteasa cunoscând-o, a strigat către cei ce slujeau: „Din sânurile pământului siliți-vă în grabă a afla și Crucea a mi-o da”, către care privind cu frică a zis, cântând așa:

Bucură-te, semnul adevăratei bucurii;

Bucură-te, izbăvirea vechiului blestem;

Bucură-te, comoară, pentru zavistie în pământ ascunsă;

Bucură-te, ceea ce te-ai arătat cu stele închipuită;

Bucură-te, Cinstită Cruce cu împătrite raze în chipul focului;

Bucură-te, scară pe înălțime rezemată, mai înainte oarecând arătată;

Bucură-te, lumina îngerilor cea cu alinare închipuită;

Bucură-te, rana demonilor cea mult suspinată;

Bucură-te, odor veselitor al Cuvântului;

Bucură-te, stingătoarea focului rătăcirii;

Bucură-te, Cinstită Cruce, apărătoare a deznădăjduiților;

Bucură-te, tare apărătoare a celor ce bine călătoresc;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 3:

Puterea Lemnului s-a arătat atunci, spre adevărata încredințare a tuturor, și pe cea fără de glas și moartă spre viață a sculat-o: înfricoșătoare privire celor ce vor a culege mântuire, când cântă așa: Aliluia!

Icos 3:

Având Elena arma cea nebiruită, a alergat către fiul său, iar el, săltând îndată, Crucea cea prea mare cunoscând-o, se bucura, și cu săltările ca și cu niște cântări, zicea către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, Cinstită Cruce, vasul luminii;

Bucură-te, Cinstită Cruce, vistierul vieții;

Bucură-te, dătătoarea darurilor Duhului;

Bucură-te, limanul cel neînviforat al celor ce călătoresc pe mare;

Bucură-te, masă care ții ca pe o Jertfă pe Hristos;

Bucură-te, viță ce porți Strugurele cel copt care dă vinul cel tainic;

Bucură-te, că păzești sceptrele împăraților;

Bucură-te, că zdrobești capetele balaurilor;

Bucură-te, strălucită cunoștință a credinței;

Bucură-te, păzitoarea a toată lumea;

Bucură-te, binecuvântarea lui Dumnezeu către muritori;

Bucură-te, mijlocirea către Dumnezeu a celor muritori;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 4:

Dumnezeiasca râvnă întru sineși luând Elena, cu osârdie a căutat și a aflat Crucea care în pământ era ascunsă și pe cer împăratului se arătase, pe care lăudând-o a zis: Aliluia!

Icos 4:

În chipul soarelui s-a arătat Crucea în lume, și toți de luminare umplându-se, și ca spre o stea alergând, o văd pe aceasta ca pe o pricinuitoare de bunătăți, în mâinile cele sfinte, înălțată, pe care lăudând-o au zis:

Bucură-te, raza Soarelui celui gândit;

Bucură-te, izvorul Mirului celui nedeșertat;

Bucură-te, chemarea lui Adam și a Evei;

Bucură-te, omorârea stăpânitorilor iadului;

Bucură-te, că înălțându-te, împreună acum, pe noi ne înalți;

Bucură-te, că închinându-te, pe suflete le sfințești;

Bucură-te, lauda apostolilor cea în lume propovăduită;

Bucură-te, tăria nevoitorilor cea preaiubită;

Bucură-te, Cinstită Cruce, mustrarea evreilor;

Bucură-te, lauda credincioșilor;

Bucură-te, prin care s-a surpat iadul;

Bucură-te, prin care a răsărit Darul;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 5:

Lemnul cel de Dumnezeu dăruit privindu-l toți, la acoperământul lui acum să alergăm, și ca pe o armă ținându-l, printr-însul să biruim taberele vrăjmașilor și, pipăind pe Cel nepipăit, cu bucurie să cântăm Lui: Aliluia!

Icos 5:

Văzut-a lumină din cer marele Constantin, arătându-se semnul Crucii cu stele, întru care și biruind mulțimea vrăjmașilor, s-a sârguit de a descoperit lemnul Crucii și a zis către dânsul unele ca acestea:

Bucură-te, marginea sfatului celui negrăit;

Bucură-te, tăria poporului celui binecuvântat;

Bucură-te, cel ce înfrângi taberele vrăjmașilor;

Bucură-te, cel ce arzi cu văpaia pe demoni;

Bucură-te, sceptrul ceresc al împărăteștii oști;

Bucură-te, armă nebiruită a iubitoarei de Hristos oști;

Bucură-te, ceea ce dobori sprânceana barbarilor;

Bucură-te, ceea ce ocârmuiești sufletele oamenilor;

Bucură-te, izbăvitoarea multor răutăți;

Bucură-te, dăruitoarea multor bunătăți;

Bucură-te, prin care saltă purtătorii de Hristos;

Bucură-te, prin care iudeii se tânguiesc;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 6:

Scară până la cer s-a făcut Crucea Domnului, pe toți suindu-i de la pământ către înălțimea cerului, ca să locuiască împreună și totdeauna cu cetele îngerilor, lăsând pe cele ce sunt acum ca pe cele ce nu sunt și știind ei a cânta: Aliluia!

Icos 6:

Lumină, Mântuitorule, strălucind peste toți cei din iad, ai luminat pe cei ce zăceau jos, iar portarii iadului, nesuferind raza Ta, ca niște morți au căzut, și cei ce s-au izbăvit de dânșii, acum, văzând Crucea, cântă așa:

Bucură-te, învierea celor omorâți;

Bucură-te, izbăvirea celor ce se tânguiesc;

Bucură-te, deșertarea vistieriilor iadului;

Bucură-te, câștigarea desfătării raiului;

Bucură-te, toiag care ai afundat oastea egipteană;

Bucură-te, că iarăși pe poporul israelitean l-ai adăpat;

Bucură-te, lemn însuflețit, a tâlharului mântuire;

Bucură-te, trandafir bine mirositor, a binecredincioșilor mireasmă;

Bucură-te, hrana celor ce flămânzesc întru Duhul;

Bucură-te, pecetea pe care oamenii au luat-o;

Bucură-te, Cinstită Cruce, ușa tainelor;

Bucură-te, prin care se revarsă râuri dumnezeiești;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 7:

Moise, voind a izbăvi din stricăciune preamult truditul neam, te-ai dat lui ca un toiag, dar te-ai arătat lui și semn dumnezeiesc. Pentru aceea s-a înspăimântat, Cruce Cinstită, de tăria ta, cântând: Aliluia!

Icos 7:

Cel ce de demult a dat lege văzătorului de Dumnezeu în Sinai, de voie pe Cruce S-a pironit pentru cei fără de lege, de bărbații cei fără de lege și blestemul cel vechi al legii l-a dezlegat, ca puterea Crucii văzând-o, toți acum să cânte:

Bucură-te, ridicarea celor căzuți;

Bucură-te, îndreptarea celor robiți de patimile lumești;

Bucură-te, înnoirea Învierii lui Hristos;

Bucură-te, dumnezeiască desfătare a monahilor;

Bucură-te, copac bine înfrunzit sub care se adăpostesc credincioșii;

Bucură-te, Lemn de prooroci vestit a fi pe pământ sădit;

Bucură-te, ajutorul împărăției împotriva vrăjmașilor;

Bucură-te, apărare tare a cetății;

Bucură-te, a Dreptului Judecător arătare;

Bucură-te, a greșiților osândire;

Bucură-te, Cinstită Cruce, sprijinirea sărmanilor;

Bucură-te, Cinstită Cruce, îmbogățirea săracilor;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 8:

Străină minune văzând, nouă viață să viețuim, mintea la cer înălțând-o, că pentru aceasta Hristos pe Cruce S-a pironit și cu trupul a pătimit, vrând a-i ridica spre El pe cei ce cântă Lui: Aliluia!

Icos 8:

Tot a venit din înălțime, avându-și Dumnezeirea, singur Cuvântul cel mai înainte de veacuri și născându-Se din Fecioară Maică și lumii arătându-Se om smerit și Crucea primind, a făcut vii pe cei ce cântă Lui:

Bucură-te, Cinstită Cruce, arma păcii;

Bucură-te, semnul călătorilor;

Bucură-te, înțelepciunea și întărirea celor ce se mântuiesc;

Bucură-te, nebunia și sfărâmarea celor ce prigonesc;

Bucură-te, sad bine rodit, nemuritor și de viață purtător;

Bucură-te, floare, care ai înflorit mântuirea noastră;

Bucură-te, că unești pe cele de pe pământ cu cele de sus;

Bucură-te, că luminezi inimile celor de jos;

Bucură-te, prin care stricăciunea s-a stricat;

Bucură-te, prin care mâhnirea s-a pierdut;

Bucură-te, bogăția bunătăților celor înmiite;

Bucură-te, lauda credincioșilor cea de mii de ori numită;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 9:

Acăzut tabăra demonilor cea cu tot felul de săgeți întrarmată și neamul evreilor s-a rușinat, văzând ei că, de către toți, cu dor Crucea este închinată și că de-a pururea izvorăște tămăduiri celor ce cântă: Aliluia!

Icos 9:

Râurile cugetelor celor de rea-credință s-au oprit, fiind pironit pe lemn Tu, Hristoase; căci, cu adevărat, nu se pricep cum și cruce ai suferit și de stricăciune ai scăpat, iar noi, Învierea slăvind-o, cântăm:

Bucură-te, înălțimea înțelepciunii lui Dumnezeu;

Bucură-te, adâncimea Proniei Lui;

Bucură-te, necunoștința necuvântătorilor bârfitori;

Bucură-te, pierderea nebunilor în stele cititori;

Bucură-te, că arăți Învierea lui Hristos;

Bucură-te, că pătimirile Lui le înnoiești;

Bucură-te, ceea ce călcarea de poruncă a celor dintâi zidiți ai dezlegat-o;

Bucură-te, ceea ce intrările Raiului le-ai deschis;

Bucură-te, Cinstită Cruce, cea de toți cei dreptcredincioși cinstită;

Bucură-te, a neamurilor celor necredincioase potrivnică;

Bucură-te, Cinstită Cruce, doctorul celor ce bolesc;

Bucură-te, de-a pururea ajutătoare a celor ce se roagă ție;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 10:

Lumea vrând a o mântui, Împodobitorul lumii la dânsa S-a pogorât în chip de negrăit și, întrupat fiind, Crucea a suferit, și pentru noi pe toate ca noi le primește. Pentru aceea, și izbăvindu-ne pe noi, de la toți aude: Aliluia!

Icos 10:

Zid nebiruit și dumnezeiesc al lumii te înțelegem, o, purtătoare de viață Cruce, că Făcătorul cerului și al pământului pe tine gătindu-te, își întinde mâinile – străină auzire – și pe toți învață a cânta:

Bucură-te, temeiul dreptei credințe;

Bucură-te, biruința creștinilor;

Bucură-te, că pe Amalec cel gândit l-ai înfrânt;

Bucură-te, că de mâinile lui Iacov mai înainte te-ai închipuit;

Bucură-te, că tu umbrele cele prea vechi le-ai înnoit;

Bucură-te, că tu cuvintele cele de prooroci vestite le-ai împlinit;

Bucură-te, că ai purtat pe Mântuitorul tuturor;

Bucură-te, că ai stricat pe stricătorul sufletelor;

Bucură-te, prin care cu îngerii ne-am unit;

Bucură-te, prin care cu lumina ne-am strălucit;

Bucură-te, că cinstindu-te, ție ne închinăm;

Bucură-te, că strigând ție glăsuim;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 11:

Cântarea toată se micșorează, vrând a lăuda mulțimea minunilor tale, fiindcă de-ți vom aduce ție, o, preacinstită Cruce, mulțime de laude, nimic vrednic nu împlinim, față de cele ce ai dat nouă, dar cântăm: Aliluia!

Icos 11:

Strălucire de lumină dătătoare, celor ce sunt întru întuneric se dăruiește Crucea aceasta de viață dătătoare. Că lumina cea nematerialnică a primit-o și spre cunoștință dumnezeiască pe toți povățuiește și, înălțându-se acum, mintea noastră o înalță a cânta acestea:

Bucură-te, luminătorul ce te arăți celor ce sunt întru întuneric;

Bucură-te, stea care luminezi lumea;

Bucură-te, fulger care orbești pe ucigașii lui Hristos;

Bucură-te, trăsnet care slăbești pe cei necredincioși;

Bucură-te, că ai strălucit cetele dreptmăritorilor;

Bucură-te, că ai risipit templele idolilor;

Bucură-te, cea al cărei chip din cer s-a arătat;

Bucură-te, cea al cărei dar vicleșugurile le-a gonit;

Bucură-te, ceea ce însemnezi omorârea trupului;

Bucură-te, ceea ce omori pornirea patimilor;

Bucură-te, Lemn pe care Hristos S-a răstignit;

Bucură-te, Lemn prin care toată lumea s-a mântuit;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 12:

Har voind Hristos a da oamenilor, mâinile pe lemn Își întinde și neamurile toate împreună le cheamă, și Împărăția cerurilor o dă tuturor celor ce cu vrednicie și cu credință cântă cântare: Aliluia!

Icos 12:

Cântând cântarea ta, te lăudăm cu dor pe tine, Lemnul Domnului, ca pe un însuflețit. Că pe tine pironindu-Se cu trupul Cel ce stăpânește peste puterile cele de sus, ne-a sfințit, ne-a mărit și ne-a învățat a zice acestea:

Bucură-te, Cinstită Cruce, arma cea înțelegătoare;

Bucură-te, sfântă privire a sfinților;

Bucură-te, înainte-propovăduirea proorocilor și a drepților;

Bucură-te, purtătoare de lumină, meșteșugire a lui Hristos;

Bucură-te, frumusețea și cununa dreptcredincioșilor cârmuitori;

Bucură-te, stăpânirea și întărirea cuvioșilor preoți;

Bucură-te, podoaba cea prealăudată a adevărului;

Bucură-te, începutul cel preabun al mântuirii;

Bucură-te, strălucirea cea luminată a tuturor;

Bucură-te, izgonirea agarienilor;

Bucură-te, făclie a luminii celei nestricate;

Bucură-te, veselia sufletului meu;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 13:

O, întru tot cântat Lemn pe care a fost răstignit Hristos, Cuvântul cel mai sfânt decât toți sfinții, primind rugăciunile noastre, de toată primejdia pe toți izbăvește-ne și de chinurile veșnice scapă pe cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Îngerii din cer... și Condacul întâi: O, de trei ori fericită...

Icos 1:

Îngerii din cer, în chip nevăzut, înconjoară cu frică Crucea cea de viață purtătoare și, văzând-o că dă credincioșilor acum har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează și stau zicând către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii; Bucură-te, slava Bisericii;

Bucură-te, că izvorăști tămăduiri cu îndestulare;

Bucură-te, că luminezi marginile lumii;

Bucură-te, lemn de viață mirositor și vistieria minunilor;

Bucură-te, preafericită și de daruri dătătoare;

Bucură-te, că ești dumnezeiesc așternut picioarelor;

Bucură-te, că te-ai așezat spre închinarea tuturor;

Bucură-te, pahar plin de curată băutură;

Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;

Bucură-te, prin care se binecuvintează zidirea;

Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 1:

O, de trei ori fericită și Preacinstită Cruce, ție ne închinăm credincioșii și te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălțare; ci ca o pavăză și armă nebiruită, ocrotește și acoperă cu darul tău pe cei ce cântă: „Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!”

După aceea se citește această

Rugăciune către Domnul Hristos

Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul sufletelor noastre, mărturisim înaintea Ta, întru această zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit și ai primit moarte pe Cruce pentru păcatele noastre, că noi suntem cei ce Te-am răstignit cu păcatele noastre cele multe și cu fărădelegile noastre cele rele. De aceea, ne rugăm bunătății Tale celei nemărginite să ne faci și pe noi părtași sfintelor Tale Patimi, cinstitelor răni și morții Tale celei de viață făcătoare, pentru ca să ne învrednicim, prin darul Tău, să câștigăm și noi asemenea Ție, pentru dragostea Ta, precum Tu, Cel Milostiv, le-ai răbdat pentru mântuirea noastră, întărindu-ne pururea cu aceeași putere și răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulțumitorii evrei.

Și ne înviază simțirile noastre cele sufletești, ca să cunoaștem moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut și zidirile cele neînsuflețite, care s-au mișcat la răstignirea Ta, cum Te-a cunoscut tâlharul cel credincios și, rugându-Ți-se, l-ai primit în Rai. De aceea întărește-ne, Doamne, ca să putem ridica cu bucurie, de astăzi înainte, Crucea Ta cu deplină pocăință. Întristarea morții Tale să o simțim, precum au simțit-o Preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi și mironosițele femei.

Dă-ne, Doamne, și nouă, darul Tău, precum ai dat atunci tâlharului celui rău, și iartă păcatele noastre pentru sfintele Tale Patimi, și ne primește prin pocăință împreună cu el în Rai, ca un Dumnezeu și Ziditor ce ne ești. Asemenea fă cu toți creștinii, vii și morți, precum se roagă Ție, în toate zilele, Sfânta Biserică și le iartă lor toate păcatele și-i învrednicește pe ei de Împărăția Ta ca să vadă lumina Ta și să mărească slava Ta. Ne închinăm Crucii Tale, Hristoase, și zicem către dânsa: mărire ei pentru dragostea Ta.

Bucură-te, Preacinstită Cruce a lui Hristos, că prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta pe Iisus țintuit. Bucură-te, pom preamărit, pentru că Tu ai ținut Rodul vieții Ce ne-a mântuit din moartea păcatului.

Bucură-te, toiagul cel tare care ai sfărâmat ușile iadului. Bucură-te, cheia împărătească ce ai deschis ușa Raiului. Ne bucurăm și noi pentru că vedem pe vrăjmașii Tăi surpați jos, iar pe prietenii Tăi împărățind în ceruri, pe vrăjmașii Tăi biruiți de puterea Ta, iar pe creștinii ce Ți se închină, înarmați cu puterea Ta. O, Răstignitul meu Hristoase, câte ai pătimit pentru noi, câte răni, câte scuipări, câte batjocuri și câtă necinste ai răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca să ne dai pildă de adevărată răbdare! De aceea, cum putem noi să fugim de Cruce, văzând pe Hristos că este ridicat pe ea? Cum să ne pară grele chinurile, văzând pe Stăpânul nostru că le iubește și le cere și le socotește Lui de mare cinste? Rușine ne este, cu adevărat, de ne vom întrista de relele ce ne pricinuiesc oamenii sau de ispitele ce ni le aduc diavolii, trupul și gândurile noastre cele rele, sau pentru sărăcia și bolile ce ne vin din voia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, deoarece acestea toate le trimite pentru ca să ne apropie mai mult de El, pentru ca să-L slăvim și să ne pedepsim în această viață pentru binele nostru, pentru ca să ne odihnim cu mai multă mărire întru Împărăția Lui cea veșnică. Și, de vreme ce este așa, înmulțește-ne, Doamne, ostenelile, ispitele și durerile, dar să ne înmulțești împreună și să ne prisosești și răbdarea și puterea, ca să putem răbda toate câte ni s-ar întâmpla. Pentru că recunoaștem că suntem neputincioși de nu ne vei întări, orbi de nu ne vei lumina, legați de nu ne vei dezlega, fricoși de nu ne vei face îndrăzneți, răi de nu ne vei preface în buni, pierduți de nu ne vei ierta, robi de nu ne vei răscumpăra cu bogata și dumnezeiasca Ta putere și cu darul Sfintei Tale Cruci, căreia ne închinăm și o mărim, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pomenirea Cuviosului Pavel cel simplu

 Pomenirea Cuviosului Pavel cel simplu

Cel între sfinți părintele nostru Pavel, numit și cel simplu, era plugar, un om cu totul de rînd, dar lipsit de răutate și de prefăcătorie, ca nimeni altul. Avea însă o soție înrăutățită și desfrînată, fără ca el să știe lucrul acesta multă vreme.

Într-una din zile, venind el de la țarină pe neașteptate, în afară de vremea obișnuită, așa cum se întîmplă cîteodată, a găsit pe femeia lui necinstindu-i casa cu un bărbat străin. Atunci zîmbind plin de blîndețe le-a zis: Bine, bine, nu-mi pasă de ce faceți, martor iau pe Iisus Hristos; de acum înainte nu vreau să o mai văd înaintea ochilor; a ta să fie și ea și copiii ei, iar eu mă voi duce și mă voi face monah.

Și îndată lăsînd toate și bine rînduindu-le, a plecat la fericitul Antonie și, bătînd la ușa acestuia, fericitul Antonie a ieșit și i-a zis: "Cine ești, frate, și ce cauți aici?" Iar el i-a răspuns: "Sînt un străin și am venit la tine să mă fac monah". Iar sfîntul i-a zis: "Bătrîn fiind de șaizeci de ani, nu poți să te faci monah și nici să înduri necazurile și strîmtorarea pustiului. Mai dagrabă du-te la chinovie; acolo ai să găsești din destul cele necesare trupului și vei putea petrece fără prea multă oboseală cu cei de acolo. Căci frații vor ajuta neputința ta, fiindcă eu stau singur și mănînc doar la cinci zile odată și atunci chiar rămînînd mai mult flămînd".

Dar Pavel nu suferea să audă acestea de la bătrîn, ci se sîrguia să rămînă împreună cu el. Și sfîntul, neputînd să-l alunge, închizînd ușa colibei, l-a lăsat afară timp de trei zile, neieșind ca să-l vadă. Iar Pavel a rămas flămînd și nu s-a depărtat. În ziua a patra însă sfîntul avînd trebuință neapărată să iasă afară, deschizînd ușa și găsindu-l pe Pavel lîngă ușa colibei, i-a zis: "Du-te, bătrîne, de aici, nu mă sili, căci nu poți să rămîi împreună cu mine!" Dar Pavel i-a răspuns: "Îmi este cu neputință să mă duc într-altă parte".

Atunci sfîntul văzîndu-l că nu are nici traistă, nici pîine, nici apă, nici vreun lucru oarecare, i-a zis: "Dacă vei da dovadă de ascultare și vei împlini fără lenevire și fără murmur cele ce vei auzi de la mine, vei putea și aici să te mîntuiești; dar dacă nu vei face acestea, pentru ce atunci te mai obosești și nu te întorci acolo de unde ai venit?" Iar Pavel răspunzînd a zis: "Toate cîte îmi vei spune, cu rîvnă le voi face". Și sfîntul i-a zis: "Ridică-te deci și te roagă pînă mă voi duce înăuntru ca să-ți aduc de lucru". Sfîntul Antonie, intrînd în peșteră, îl urmărea printr-o mică ferestruică; și Pavel a stat nemișcat la rugăciune o săptămînă întreagă, fiind ars de arșița soarelui.

După aceasta Sfîntul Antonie, ieșind afară și luînd ramuri de finic, i-a zis: "Ia și împletește din ramurile acestea așa cum mă vezi că împletesc eu". Și bătrînul a împletit pînă la al nouălea ceas un șirag de cincisprezece stînjeni, cu multă osteneală. Dar sfîntul i-a zis: "Rău ai împletit! Desfă ce-ai împletit și împletește din nou". Și Pavel a stat nemîncat timp de șapte zile. Sfîntul Antonie făcea acestea pentru ca Pavel să se nemulțumească și să plece de acolo. Dar Pavel, despletind șiragul cu îndelungă-răbdare și cu osîrdie și împletindu-l din nou cu multă luare aminte, fără să cîrtească și fără să se tulbure, a uimit pe sfînt. Pentru aceasta, către apusul soarelui atins fiind de purtarea lui Pavel, i-a zis: "Bătrînule, vrei să mîncăm o bucată de pîine?" Iar Pavel a răspuns: "Cum crezi, părinte!" Și lucrul acesta l-a înmuiat iarăși pe sfîntul.

Deci, punînd masa, a așezat pe ea patru bucăți de pîine, de cîte șase uncii fiecare (aproape 200 g) și a înmuiat pentru dînsul una, iar pentru bătrîn trei. Și Sfîntul Antonie începînd un psalm, ca și întru aceasta să-l încerce pe Pavel, l-a cîntat repetîndu-l de două ori. Iar Pavel cu mai multă osîrdie se ruga împreună cu sfîntul. Apoi sfîntul i-a zis lui Pavel: "Stai la masă și ia aminte să nu te atingi de cele puse înainte". Și îndeplinind și această poruncă, sfîntul i-a zis: "Acum ridică-te, fă-ți rugăciunea și culcă-te". Iar acela neatingîndu-se cîtuși de puțin de hrană, a făcut ceea ce i s-a poruncit. Către miezul nopții Sfîntul Antonie, ridicîndu-se pentru rugăciune, a sculat și pe Pavel și a prelungit rugăciunea pînă la ceasul al nouălea din zi.

Cînd s-a făcut seară, Sfîntul Antonie luîndu-și înainte o bucată de pîine, de alta nu s-a mai atins. Iar Pavel, mîncînd încet mai avea încă din pîinea din care mînca. După ce a mîncat toată bucata de pîine, Antonie i-a zis: "Bătrînule, mai mănîncă și altă bucată de pîine". Dar Pavel i-a răspuns: "Dacă vei mînca și tu, atunci și eu voi mînca". Sfîntul Antonie a zis: "Mie îmi este de ajuns pentru că eu sînt monah". Dar Pavel a zis: "Pentru că și eu vreau să ajung monah, îmi este de ajuns și mie". Și ridicîndu-se au început să cînte. Iar după ce au dormit puțin, sculîndu-se, au început din nou să cînte. Cînd s-a făcut ziuă, l-a trimis să umble în pustiu și să se întoarcă abia după trei zile. După ce a făcut și aceasta, venind niște frați la Sfîntul Antonie, Pavel căuta să vadă ce trebuie să facă. Și sfîntul i-a zis: "Slujește pe frați în tăcere și să nu guști nimic, pînă ce vor pleca". Și au trecut zile fără ca Pavel să guste ceva. Iar frații îl întrebau: "Pentru ce nu vorbești?" Și, pentru că el nu răspundea, sfîntul i-a zis: "Vorbește fraților!", și a început să vorbească.

Într-una din zile aducînd cineva sfîntului un ulcior cu miere, Sfîntul Antonie a vărsat mierea pe pămînt. După ce a făcut aceasta, sfîntul a zis lui Pavel: "Adună mierea strop cu strop și vezi ca nu cumva ceva din ea să rămînă fără să poată fi folosită". Și făcînd aceasta nu s-a tulburat și nu s-a schimbat cîtuși de puțin. Odată i-a poruncit să scoată apă și toată ziua să o verse fără de folos. Și altădată, iarăși, desfăcîndu-i îmbrăcămintea, i-a poruncit să și-o coasă cu îngrijire la loc. Cînd sfîntul l-a văzut că săvîrșește fără șovăială, fără murmur și fără să fie împiedicat de ceva tot ceea ce-i poruncește, i-a zis: "Uite, frate, dacă poți să faci în fiecare zi așa, atunci să rămîi cu mine; iar dacă nu, du-te de unde ai venit!" Și Pavel a zis lui: "Dacă mai ai și altele să-mi arăți, nu știu dacă le voi putea face, dar toate cele pe care le-am văzut pînă acum, pe toate cu ușurință le fac".

O astfel și atît de mare ascultare și umilință a dobîndit fericitul Pavel, încît a primit har împotriva demonilor ca să-i alunge pe dînșii. Iar marele Antonie, încredințîndu-se despre el, l-a ținut cu sine o vreme oarecare. Apoi, făcîndu-i o chilie, l-a așezat în ea, ca să cunoască toate vicleșugurile demonilor și să se lupte acolo, zicîndu-i: "Iată, te-ai făcut monah. Rămîi singur și primește încercarea demonilor".

Deci, locuind Pavel astfel un an, s-a învrednicit de har asupra demonilor și a bolilor. Odată i se aduse lui Antonie un om care era stăpînit de o căpetenie de demoni, care hulea pe Dumnezeu. Luînd seama la el, Antonie spuse celor ce l-au adus: "Nu este lucrul acesta al meu, căci nu m-am învrednicit încă de darul izgonirii demonilor, ci acest lucru este al lui Pavel".

Plecînd Antonie la Pavel cu cei ce veniseră la el, zise aceluia: "Ava Pavel, scoate demonul din acest om, ca să se întoarcă sănătos la ale sale". Lăsîndu-l Antonie, a plecat la chilia lui. Atunci bătrînul, urcîndu-se pe o piatră, s-a rugat multă vreme cu mîinile înălțate la cer, zicînd: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfîntului Antonie, izgonește diavolul din acest om!" Neieșind demonul din om, fiind una din căpeteniile iadului, Sfîntul Pavel s-a rugat iarăși multă vreme în arșița soarelui, zicînd: "Doamne, nu voi coborî de pe piatra aceasta, nici apă nu voi bea, pînă nu vei scoate demonul acesta din zidirea Ta!"

Și înainte de a sfîrși cuviosul această rugăciune, diavolul a ieșțit din cel bolnav, strigînd: "O, cu silă sînt alungat de smerenia lui Pavel!" Apoi s-a prefăcut într-un balaur uriaș, lung de 70 de coți, și s-a aruncat în Marea Roșie.

Altădată, fericitul Pavel cel simplu, ucenicul Sfîntului Antonie, a povestit părinților un lucru ca acesta. Mergînd la o mănăstire pentru cercetarea și folosul fraților, după vorba cea obișnuită între dînșii, au intrat în biserică să săvîrșească sfînta slujbă. Iar fericitul Pavel lua seama la fiecare din cei ce intrau în biserică, să vadă cu ce fel de suflet intră la slujbă; că avea și acest dar dat lui de Dumnezeu, ca să vadă pe fiecare cum este la suflet, precum vedem noi obrajii unii altora.

Și intrînd toți cu fața luminată și cu obraz vesel și văzînd pe îngerul fiecăruia bucurîndu-se de dînsul, pe unul l-a văzut negru și întunecat la tot trupul și toți dracii ținîndu-l de amîndouă părțile și trăgîndu-l spre sine și căpăstru în nasul lui punînd și pe sfîntul lui înger departe mergînd după dînsul, posomorît și trist. Iar Pavel, lăcrimînd și bătîndu-și cu mîna pieptul, ședea înaintea bisericii, plîngînd foarte pe cel ce i s-a arătat lui așa.

Deci, cei ce au văzut lucrul cel de mirare al bătrînului și schimbarea lui cea grabnică care l-a pornit spre lacrimi și plîns, îl întrebau, rugîndu-se, să le spună pentru ce plînge, socotind nu cumva, deznădăjduindu-se de tot, face aceasta. Îl rugau să intre și la slujbă cu dînșii. Dar Pavel, scuturîndu-se de dînșii și lepădîndu-se de aceasta, ședea afară tăcînd și tînguind mult pe cel ce i se arătase lui. După puțin, isprăvindu-se slujba și toți ieșind afară, iarăși lua aminte Pavel la fiecare, știind cum au intrat și vrînd să cunoască cum ies.

Deci, a văzut pe bătrînul acela, care avea mai înainte tot trupul negru și întunecat, că iese din biserică luminat la față, alb la trup și pe draci departe mult, mergînd după dînsul, iar pe înger aproape de el, urmărindu-l și bucurîndu-se de dînsul foarte. Atunci Pavel, sărind de bucurie, striga, binecuvîntînd pe Dumnezeu și zicînd: "O, nespusă iubire de oameni a lui Dumnezeu! O, îndurările Lui cele dumnezeiești și bunătatea Lui cea peste măsură!"

Apoi alergînd și suindu-se pe o piatră înaltă, zicea: "Veniți și vedeți lucrurile lui Dumnezeu, cît sînt de înfricoșate și de toată spăimîntarea vrednice! Veniți și vedeți pe Cel ce voiește ca toți oamenii să se mîntuiască și la cunoștința adevărului să vină! Veniți să ne închinăm și să cădem la El și să zicem: Tu singur poți să ridici păcatele!" Deci alergau toți cu sîrguință, vrînd să audă cele ce se zic. Și după ce s-au adunat toți, a povestit Pavel cele ce văzuse dînsul mai înainte de intrare în biserică și după aceasta iarăși. Și îl ruga pe bărbatul acela să spună pricina pentru care i-a dăruit Dumnezeu lui o schimbare minunată ca aceasta.

Iar omul, vădit fiind de Pavel, înaintea tuturor a povestit fără de sfială cele despre sine, zicînd: "Eu sînt om păcătos și de multă vreme viețuiam în desfrînare pînă acum. Iar acum, intrînd în sfînta biserică a lui Dumnezeu, am auzit pe Sfîntul Prooroc Isaia citindu-se, sau mai bine zis pe Dumnezeu grăind printr-însul: Spălați-vă și vă curățiți. Scoateți vicleșugurile din inimile voastre înaintea ochilor Mei și învățați-vă a face bine, și de vor fi păcatele voastre ca mohorîciunea, ca zăpada le voi albi! Și de veți voi și Mă veți asculta, bunătățile pămîntului veți mînca! Iar eu desfrînatul, de cuvîntul proorocului umilindu-mă la suflet și suspinînd în inima meu, am zis către Dumnezeu:

"Tu, Dumnezeule, Care ai venit în lume să mîntuiești pe cei păcătoși, Cel ce acum prin proorocul Tău ai făgăduit acestea, cu lucrul împlinește-le și la mine păcătosul și nevrednicul, că iată de acum îți dau cuvîntul și mă făgăduiesc și din inimă mă mărturisesc Ție, că nu voi mai face acest fel de rău și mă lepăd de toate fărădelegile și îți voi sluji de acum cu curată știință. De astăzi o, Stăpîne, și din ceasul acesta, primește-mă pe mine cel ce mă pocăiesc și cad înaintea Ta și mă depărtez de acum înainte de tot păcatul!" Cu aceste făgăduințe am ieșit din biserică, hotărînd în sufletul meu să nu mai fac nici un rău înaintea ochilor lui Dumnezeu. Și auzind toți, strigau cu un glas către Dumnezeu: Cît s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate întru înțelepciune le-ai făcut!"

Cunoscînd dar, o, creștinilor, din dumnezeieștile Scripturi și din sfintele descoperiri, cîtă bunătate are Dumnezeu către cei ce curat năzuiesc la Dînsul și prin pocăință greșelile lor cele mai dinainte le îndepărtează și cum că dă iarăși bunătățile cele făgăduite, nepedepsind pentru păcatele cele mai dinainte, să nu ne deznădăjduim de moștenirea noastră. Că precum prin Isaia proorocul S-a făgăduit să spele pe cei noroiți în păcate și ca lîna și ca zăpada să-i albească, și de bunătățile Ierusalimului celui ceresc să-i învrednicească, așa iarăși prin Sfîntul Prooroc Iezechil, cu jurămînt ne încredințează că nu ne va pierde pe noi. Căci zice: Viu sînt Eu, zice Domnul, că nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu!

Deci, petrecînd un an întreg în singurătatea lui și dovedindu-se a fi făcător de minuni și slujind cu vrednicie lui Dumnezeu, s-a mutat după aceea către cereștile locașuri.

Pentru Avva Pavel cel Prost

1. Fericitul avva Pavel cel prost, ucenicul sfântului Antonie, a povestit părinților un lucru ca acesta: odată mergând la o mânăstire pentru cercetarea și folosul fraților, după vorba cea obișnuită între dânșii, au intrat în biserică să săvârșească sfânta slujbă, iar fericitul Pavel lua seama la fiecare din cei ce intrau în biserică, să vadă cu ce fel de suflet intră la slujbă, că avea și acest dar dat lui de Dumnezeu, ca să vadă pe fiecare cum este la suflet, precum vedem noi obrajii unii altora. Și intrând toți cu fața luminată și cu obraz vesel și văzând pe îngerul fiecăruia bucurându-se de dânsul, pe unul l-a văzut negru și întunecat la tot trupul și draci ținându-l de amândouă părțile și trăgându-l spre sine și căpăstrul în nasul lui punând și pe sfântul lui înger departe mergând după dânsul, posomorât și trist. Iar Pavel lăcrimând și bătându-și cu mâna pieptul, ședea înaintea bisericii, plângând foarte pe cel ce i s-a arătat lui așa. Iar cei ce au văzut lucrul cel de mirare al bătrânului și schimbarea lui cea grabnică care l-a pornit spre lacrimi și plâns, îl întrebau, rugându-se, să le spună pentru ce plânge, socotind nu cumva, deznădăjduindu-se de tot, face aceasta. Îl rugau să intre și la slujbă cu dânșii. Dar Pavel scuturându-se de dânșii și lepădându-se de aceasta, ședea afară tăcând și tânguind mult pe cel ce așa i se arătase lui. După puțin timp, isprăvindu-se slujba și toți ieșind afară, iarăși lua aminte Pavel la fiecare, știind cum au intrat și vrând să cunoască cum ies. Deci, vede pe bătrânul acela care avea mai înainte tot trupul negru și întunecat, că iese din biserică luminat la față, alb la trup, și pe draci departe mult, mergând după dânsul și pe înger aproape de el, urmându-l și bucurându-se de dânsul foarte. Iar Pavel, sărind de bucurie, striga, binecuvântând pe Dumnezeu și zicând: o, nespusă iubire de oameni a lui Dumnezeu! O, îndurările Lui cele dumnezeiești și bunătatea Lui cea peste măsură! Apoi alergând și suindu-se pe o piatră înaltă, zicea: veniți și vedeți lucrurile lui Dumnezeu (Psalm 45, 8), cât sunt de înfricoșate (Psalm 65, 2) și de toată spâimântarea vrednice! Veniți și vedeți pe Cel ce voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină (I Tim. 11, 4)! Veniți să ne închinăm și să cădem la El (Psalm 94, 6) și să zicem: Tu singur poți să ridici păcatele! Deci alergau toți cu sârguință, vrând să audă cele ce se zic. Și după ce s-au adunat toți, a povestit Pavel cele ce văzuse dânsul mai înainte de intrare în biserică și după aceasta iarăși. Și îl ruga pe bărbatul acela să spună pricina pentru care i-a dăruit Dumnezeu lui de năprasnă atâta schimbare. Iar omul, vădit fiind de Pavel, înaintea tuturor a povestit fără sfială cele despre sine, zicând: eu sunt om păcătos și de multă vreme viețuiam în curvie până acum. Iar acum, intrând în sfânta Biserică a lui Dumnezeu, am auzit pe sfântul prooroc Isaia citindu-se, sau mai bine zis, pe Dumnezeu grăind printr-însul: spălați-vă și vă curățiți, scoateți vicleșugurile din inimile voastre înaintea ochilor Mei, învățați-vă a face bine și de vor fi păcatele voastre ca tăciunele, ca zăpada le voi albi! Și de veți voi și Mă veți asculta, bunătățile pământului veți mânca (Isaia 1, 16-20)! Iar eu curvarul, de cuvântul proorocului umilindu-mă la suflet și suspinând în sufletul meu, am zis către Dumnezeu: Tu, Dumnezeule, care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși (I Tim, 15), Cel ce acum prin proorocul Tău ai făgăduit acestea cu lucrul împlinește-le și la mine păcătosul și nevrednicul; că iată de acum îți dau cuvântul și mă făgăduiesc și din inimă mă mărturisesc Ție, că nu voi mai face acest fel de rău și mă leapăd de toate fărădelegile și îți voi sluji de acum cu curată știință. De astăzi, o, Stăpâne, și din ceasul acesta, primește-mă pe mine cel ce mă pocăiesc și cad înaintea Ta și mă depărtez de acum înainte de tot păcatul! Cu aceste făgăduințe, am ieșit din biserică hotărând în sufletul meu să nu mai fac nici un rău înaintea ochilor lui Dumnezeu. Și auzind toți, strigau cu un glas către Dumnezeu: cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate întru înțelepciune le-ai făcut?(Psalm 103, 25) Cunoscând dar, o, creștinilor, din dumnezeieștile Scripturi și din sfintele descoperiri, câtă bunătate are Dumnezeu către cel curat năzuiesc la Dânsul și prin pocăință greșelile lor cele mai dinainte le îndepărtează și care dă iarăși bunătățile cele făgăduite, nepedepsind pentru păcatele cele mai dinainte, să nu ne deznădăjduim de moștenirea noastră. Că precum prin Isaia proorocul s-a făgăduit să spele pe cei noroiți în păcate și ca lâna și ca zăpada să-i albească, și de bunătățile Ierusalimului celui ceresc să-i învrednicească; așa iarăși prin sfântul prooroc Iezechil, cu jurământ ne încredințează că nu ne va pierde pe noi. Căci zice: viu sunt Eu, Domnul, că nu voiesc moartea păcătosului, ci să întoarcă și să fie viu (Iezechil 18, 23-32).

ACATISTUL SF CUVIOS PAVEL CEL SIMPLU

 ACATISTUL SF CUVIOS PAVEL CEL SIMPLU

                                 7 martie

Rugăciunile începătoare

De este preot, începe aşa:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este preot, se zice:

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. (de 3 ori) 

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi! Doamne, curăţeşte păcatele noastre! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău!

Doamne miluieşte! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se Voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean! Amin!

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin 

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi!

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine de nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.

Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, şi a pătimit şi S-a îngropat.

Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.

Şi S-a înălţat la ceruri, şi şade de-a dreapta Tatălui.

Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.

Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor;

Şi viaţa veacului ce va să vie. Amin!

Doamne miluiește! (de 12 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru! (o închinăciune)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. 

Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. 

Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. 

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!

Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!

Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului! (de 3 ori)

Doamne miluiește ( de 3 ori) 

Apoi, se zice Troparul Sfântului Cuvios Pavel cel Simplu (Glasul al 8-lea):

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile, cele dintru adânc, ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Sfinte Cuvioase Pavel, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Apoi, se zice Condacul Sfântului Cuvios Pavel cel Simplu (Glasul al 2-lea):

Cu curăția sufletească, dumnezeiască, întrarmându-te și cu neîncetata rugăciune și ca o suliță tare în mâini ținând-o, ai junghiat taberele drăcești, Sfinte Cuvioase Pavel, Părintele nostru. Neîncetat roagă-te pentru noi toți!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi ? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi ? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

CONDACUL 1

Gândurile inimii mele se cutremură de înălţimea smereniei tale şi mintea mi se întunecă, minunându-mă de stăruinţa ta pe căile răbdării, dar alerg la limanul cel dulce al laudelor dumnezeieşti, strigând, cu umilinţă, Stăpânului, Celui Ce te-a împodobit pe tine cu aceste virtuţi: Aliluia!

ICOSUL 1

Ostenitu-te-ai în lucrarea pământului, dar, mai mult, Cuvioase, te-ai îngrijit de pământul inimii tale, pe care brăzdându-l cu plugul rugăciunii, te-ai învrednicit a culege roadele spicelor de umilinţă binecuvântate de Hristos; pentru aceasta, noi îţi aducem florile gândurilor de laudă, cele ce bine înmiresmează pământul sufletului:

Bucură-te, săditorul gândurilor de umilinţă!

Bucură-te, turn neclintit al smereniei lucrătoare!

Bucură-te, vas curat al Darurilor Duhului!

Bucură-te, mireasmă a sfinţeniei!

Bucură-te, minte neîntinată de răutate!

Bucură-te, înţelepciune îmbrăcată în smerenie!

Bucură-te, inimă aprinsă de focul rugăciunii!

Bucură-te, vie înţelegătoare sădită de Mâna Dumnezeiască!

Bucură-te, iubitor de vieţuire îngerească!

Bucură-te, mlădiţă mult roditoare a Cuvântului!

Bucură-te, următor al cărării smereniei!

Bucură-te, simplitatea cea mântuitoare!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!

CONDACUL 2

De nemânierea ta faţă de nedreptăţile aproapelui ne minunăm Părinte, căci iertând, din inimă, pe soţia ta şi pe cel ce ţi-a greşit, ai alergat, cu dorire, către Mirele Hristos, Căruia I-ai cântat: Aliluia!

ICOSUL 2

La uşa chiliei Sfântului Antonie ai bătut, Părinte Pavel, iar cu gândurile smerite ale inimii rugătoare băteai la uşa Milostivirii lui Hristos, voind a fi primit în cămara cea tainică a celor ce purtau chipul îngeresc; iar noi, minunându-ne de înţelepciunea hotărârii tale, bătem măsura rugăciunii cu armonia laudelor cereşti:

Bucură-te, dorire de viaţa îngerească!

Bucură-te, foc al iubirii de Hristos aprins în inimă!

Bucură-te, primitorul gândului înţelepciunii!

Bucură-te, alergare la limanul pustniciei!

Bucură-te, odihnă la limanul pocăinţei!

Bucură-te, căutătorul Bucuriilor Duhului!

Bucură-te, piatră nesfărâmată de loviturile ispitelor!

Bucură-te, râvnitor al vieţii monahiceşti!

Bucură-te, urmarea căii doririlor dumnezeieşti!

Bucură-te, iubitorule de osteneli duhovniceşti!

Bucură-te, răbdare necurmată întru ispite!

Bucură-te, oglindă a frumuseţii cereşti!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!

CONDACUL 3

Trei zile ai aşteptat la uşa colibei Marelui Antonie, întrarmându-te cu răbdare şi cu rugăciunea, cea smerită, din adâncul sufletului, de care noi ne minunăm şi aducem Stăpânului, Celui Ce te-a întărit pe piatra înţelepciunii, cântarea de laudă: Aliluia!

ICOSUL 3

Porunca ascultării, pusă înainte, de părintele tău duhovnicesc, ai scris-o cu slovele iubirii de cuvânt dumnezeiesc în cartea inimii tale şi, ca un stâlp de foc, ai stat nemişcat la rugăciune în arşiţa soarelui, primind în suflet revărsările de lumină înţelegătoare ale Soarelui dreptăţii şi învrednicindu-te de laude ca acestea:

Bucură-te, râvnă spre plinirea cuvântului dumnezeiesc!

Bucură-te, înaintare pe calea ascultării!

Bucură-te, sfeşnic minunat dăruind lumina rugăciunii!

Bucură-te, rază a înţelepciunii cereşti!

Bucură-te, întărire pe piatra răbdării!

Bucură-te, făclie nestinsă a rugăciunii!

Bucură-te, petrecere sub Acoperământul Duhului!

Bucură-te, îndulcire de lumina rugăciunii!

Bucură-te, următor al Smereniei lui Hristos!

Bucură-te, ostaş nebiruit în lupta duhovnicească!

Bucură-te, piatră scumpă a răbdării!

Bucură-te, liman al rugăciunii neîncetate!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!

CONDACUL 4

Nicidecum nu ai simţit, Cuvioase, arşiţa soarelui, căci acoperământul de rouă al Duhului îţi îndulcea nevoinţa, ca să strigi, cu glasul smerit al inimii, către Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL 4

Hrănindu-ţi sufletul cu mana rugăciunii, ai adus, neîncetat, mulţumire smerită Dătătorului bunătăţilor, Care hrăneşte toată făptura cu darurile milostivirii Sale şi, necârtind pentru lipsa hranei trupeşti, te-ai arătat vrednic de asemănarea celor cu viaţă nematerialnică şi de laudele acestea:

Bucură-te, adăpare din izvorul rugăciunii!

Bucură-te, desfătarea sufletului cu hrana cuvintelor smerite!

Bucură-te, adunarea în hambarul inimii a roadelor rugăciunii!

Bucură-te, îndulcirea minţii cu mierea laudelor!

Bucură-te, săditorul pomilor virtuţilor!

Bucură-te, lucrător al pământului inimii!

Bucură-te, culegătorul gândurilor smerite!

Bucură-te, îndulcire de pâinea rugăciunii!

Bucură-te, vas primitor al darurilor Duhului!

Bucură-te, râu al înţelepciunii dumnezeieşti!

Bucură-te, ploaie a rugăciunii binecuvântate!

Bucură-te, hrănirea noastră cu gânduri smerite!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!

CONDACUL 5

Cufundându-te în adâncul rugăciunii şi culegând mărgăritarele Înţelepciunii Duhului, cu aripile smerite ale gândurilor ai zburat la înălţimea slavei Dumnezeieşti şi, auzind glasul înfricoşător al Heruvimilor, din adâncul inimii umilite, ai strigat Treimii Celei făcătoare de Viaţă: Aliluia!

ICOSUL 5

Cu răbdare ai împletit ramurile de finic, ascultând de porunca părintelui iubit, iar în cămara inimii împleteai din cuvintele rugăciunii stâlpări de gânduri smerite, cu care să întâmpini pe Hristos, Cel Ce a binevoit să fii cinstit aşa:

Bucură-te, răbdare neumbrită de nici o patimă!

Bucură-te, întâmpinarea lui Hristos cu stâlpările rugăciunii!

Bucură-te, îndulcire de roadele smeritei cugetări!

Bucură-te, împletirea gândurilor umilite cu laude către Hristos!

Bucură-te, chemarea tuturor în cămara rugăciunii!

Bucură-te, împodobirea minţii cu gânduri smerite!

Bucură-te, luminarea inimii cu cântări duhovniceşti!

Bucură-te, carte sfinţită a faptelor răbdării!

Bucură-te, mângâierea celor asupriţi de tulburare!

Bucură-te, învăţător al cărărilor smerite!

Bucură-te, alungarea viforului patimilor!

Bucură-te, lucrare sub acoperământul Duhului!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!

CONDACUL 6

Uimitu-s-a şi Preacuviosul Antonie, mai-marele cetei monahilor, de îndelungă răbdarea ta şi de pacea, cea nerisipită, a lui Hristos, care, ca o haină înţelegătoare, îmbrăca sufletul tău şi te păzea de săgeţile ispitelor, ca să poţi cânta totdeauna, netulburat, Domnului: Aliluia!

ICOSUL 6

Deschizând urechea inimii tale cuvintelor dumnezeieşti şi luând aminte la rugăciunea săvârşită de înţeleptul Antonie, cu multă osârdie te rugai Ziditorului, aducând jertfa bine plăcută a Psalmilor, pentru care primeşte de la noi răsplata laudelor:

Bucură-te, învăţător al tainelor rugăciunii!

Bucură-te, ucenic prea iubit al Marelui Antonie!

Bucură-te, lauda neîncetată a cetelor îngereşti!

Bucură-te, călător smerit pe cărarea rugăciunii!

Bucură-te, primitor al cuvintelor de mântuire!

Bucură-te, munte neclintit al ascultării!

Bucură-te, pildă de smerită vieţuire!

Bucură-te, zdrobirea capetelor vrăjmaşilor cu toiagul smereniei!

Bucură-te, aşezarea noastră la limanul rugăciunii!

Bucură-te, primitor al cununei laudelor îngereşti!

Bucură-te, scânteie a înţelepciunii cereşti!

Bucură-te, flacără a rugăciunii neîncetate!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!

CONDACUL 7

După cuvântul povăţuitorului tău, nu te-ai atins de hrana cea trupească, însă Hristos, Cel Ce hrăneşte pe cei flămânzi, a întins în cămara inimii tale masă duhovnicească, spre a-I cânta Lui, cu mulţumire: Aliluia!

ICOSUL 7

Pământul inimii tale neîncetat îl adăpai cu apa umilinţei şi nu te-ai smintit de risipirea apei întru ascultare, nici de ruperea, fără rost, a hainelor, ca unul ce erai îmbrăcat în haina smereniei desăvârşite; minunându-ne de ascultarea ta, fără de cârtire, te cinstim aşa:

Bucură-te, ploaie a smeritei cugetări!

Bucură-te, sălăşluire la izvoarele Duhului!

Bucură-te, îmbrăcarea hainei pocăinţei!

Bucură-te, vrednic purtător al chipului îngeresc!

Bucură-te, comoară a smereniei înalte!

Bucură-te, risipitorul gândurilor răutăţii!

Bucură-te, minunarea părintelui tău, Antonie!

Bucură-te, bucuria neîncetată a Îngerilor!

Bucură-te, dezbrăcare de hainele patimilor!

Bucură-te, primitorul Înţelepciunii Duhului!

Bucură-te, înfrumuseţare cu veşmântul umilinţei!

Bucură-te, sălăşluire întru odihna Sfinţilor!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!

CONDACUL 8

Cu osârdie ai căutat întru toate să te asemeni celui ce este cununa înţelepciunii monahilor şi, nemâncând a doua bucată de pâine, ai strigat către Pâinea vieţii cântarea de laudă: Aliluia!

ICOSUL 8

Adunat-ai mierea, strop cu strop, fără să te mânii, Părinte, îndulcindu-te de mierea rugăciunii neîncetate dăruită, din destul, de Cel Ce este Dulceaţa a toată privirea îngerească şi Care ne dăruieşte nouă dulceaţa laudelor tale:

Bucură-te, îndulcirea inimilor necăjite cu pilda răbdării!

Bucură-te, izvor al înţelepciunii cereşti!

Bucură-te, dulceaţa smeritei cugetări!

Bucură-te, simplitate luminătoare!

Bucură-te, petrecere întru odihna rugăciunii!

Bucură-te, adăparea noastră din izvorul minunilor!

Bucură-te, îndulcirea necazurilor noastre!

Bucură-te, oprirea dreptei mânii dumnezeieşti!

Bucură-te, primitorul talanţilor smereniei!

Bucură-te, vas plin de roadele ascultării!

Bucură-te, mângâierea inimilor tulburate!

Bucură-te, grabnic rugător al celor din nevoi!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!

CONDACUL 9

Cu dragoste, ai slujit fraţilor şi, nedepărtându-te de plinirea cuvântului părintesc, ca un înger în trup, ai adus Ziditorului jertfa rugăciunii de: Aliluia!

ICOSUL 9

Toate cuvintele părintelui tău au căzut pe pământul smerit al inimii tale şi au adus roade bogate de fapte ale ascultării, pentru care primeşte roadele smerite ale gândurilor noastre de rugăciune:

Bucură-te, culegătorul spicelor smeritei cugetări!

Bucură-te, pildă de ascultare desăvârşită!

Bucură-te, moştenitorul desfătării Raiului!

Bucură-te, îndulcire de slava dumnezeiască!

Bucură-te, săditorul gândurilor înţelepciunii!

Bucură-te, îndemnător spre ascultare smerită!

Bucură-te, plecarea gândurilor noastre de mândrie!

Bucură-te, vas străin de gândurile răutăţii!

Bucură-te, vieţuire întru Lumina Treimii!

Bucură-te, suflet curăţit de toată întinăciunea patimilor!

Bucură-te, povăţuitor pe cărările smereniei!

Bucură-te, lumină a rugăciunii neîncetate!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!

CONDACUL 10

Mărturisit-ai, cu simplitate, părintelui tău că toate le-ai făcut cu uşurinţă, având acoperământul Harului lui Hristos şi, arătându-te râvnitor spre mai mari nevoinţe ale ascultării, ai strigat Celui Ce te întărea pe tine: Aliluia!

ICOSUL 10

Norii Duhului, ce se odihneau pe cerul inimii tale, slobozeau ploaie neîncetată de umilinţă, care, udând pământul minţii tale, l-a făcut aducător de roadele gândurilor de smerită cugetare; noi, lipsiţi fiind de o asemenea podoabă a minţii, îţi aducem, totuşi, stâlpările laudelor culese din grădina milostivirii dumnezeieşti:

Bucură-te, revărsarea gândurilor smerite!

Bucură-te, îmblânzirea patimilor noastre!

Bucură-te, ploaie a binecuvântărilor dumnezeieşti!

Bucură-te, alungarea norilor întristării noastre!

Bucură-te, trimiterea razei rugăciunii!

Bucură-te, veselia inimilor iubitoare de smerenie!

Bucură-te, nor înţelegător, ce slobozeşte ploaia umilinţei!

Bucură-te, odihna celor împovăraţi de faptele răutăţii!

Bucură-te, limanul celor ce caută comoara faptelor smereniei!

Bucură-te, îndulcirea inimilor cu înţelesuri adânci!

Bucură-te, urcare neîncetată pe scara rugăciunii!

Bucură-te, smerenie lucrătoare întru ascultare!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!

CONDACUL 11

Izvor pururea curgător de gândurile umilinţei şi stâlp neclintit al ascultării te-ai arătat, Părinte Pavel, primind din Mâna Ziditorului darul facerii de minuni, spre a-L lăuda, mai cu osârdie, în cântarea de: Aliluia!

ICOSUL 11

Ca o stâncă te-ai arătat în ispite, împlinind, desăvârşit, toate ascultările prea lăudatului Antonie şi învrednicindu-te şi de a primi singur cercarea demonilor; iar noi, ca nişte neputincioşi, în lupta, cea duhovnicească, împotriva lor, alergăm la ajutorul tău, aducându-ţi florile laudelor cereşti:

Bucură-te, doborârea vrăjmaşilor cu săgeţile gândurilor smerite!

Bucură-te, tăierea patimilor cu ascuţişul ascultării!

Bucură-te, ruşinarea vrăjmaşilor nevăzuţi!

Bucură-te, izgonitor grabnic al duhurilor răutăţii!

Bucură-te, risipirea întunericului minţii noastre!

Bucură-te, biruitor asupra patimilor firii!

Bucură-te, nume înfricoşător demonilor!

Bucură-te, aflarea limanului rugăciunii!

Bucură-te, risipirea gândurilor rele de pe cerul minţii!

Bucură-te, îndulcirea inimii cu mana rugăciunii!

Bucură-te, carte a pocăinţei strălucite!

Bucură-te, vas primitor al gândurilor smerite!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!

CONDACUL 12

Cu darul izgonirii demonilor şi al bolilor ai fost încununat de Hristos, ca să fii poartă de scăpare celor ce aleargă la tine cu credinţă şi aduc lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

ICOSUL 12

Lăudat-ai, cu toată inima ta, judecăţile milostivirii Stăpânului, căci, văzând lucrarea pocăinţei celui ţinut în întunericul patimii osânditoare, ţi-ai înălţat gândul spre Cel Ce curăţeşte păcatele noastre şi nu voieşte moartea păcătosului. Aceluia roagă-te, Părinte, cu stăruinţă, ca să fie milostiv neputinţelor noastre şi să ne dea, prin tine, iertare datoriilor, ca să-ţi cântăm, cu mulţumire:

Bucură-te, întărirea noastră întru milostivirea dumnezeiască;

Bucură-te, lauda, neîncetată, a bunătăţii Stăpânului;

Bucură-te, primitorul cununei smeritei cugetări!

Bucură-te, inimă râvnitoare de pocăinţă fierbinte!

Bucură-te, văzător al Tainelor Stăpânului!

Bucură-te, umilinţa inimilor împietrite!

Bucură-te, foc al rugăciunii neîncetate!

Bucură-te, deschizător al uşilor milostivirii dumnezeieşti!

Bucură-te, doritor al pocăinţei tuturor celor greşiţi!

Bucură-te, ridicarea celor căzuţi cu a ta rugăciune!

Bucură-te, cărare sfinţită a darurilor Duhului!

Bucură-te, mărturisirea milostivirii Celui de oameni iubitor!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!

CONDACUL 13

O, Preacuvioase Părinte Pavel, cel ce, lepădându-te de deşertăciunile lumii, te-ai sălăşluit întru odihna izvoarelor Duhului, uimind pe toţi cu neostenita stăruinţă întru smerenie şi răbdare, roagă-te pentru noi, cei asupriţi de patimi cumplite, ca să aflăm limanul pocăinţei şi să strigăm, împreună cu tine, Ziditorului Celui în Treime slăvit: Aliluia!(se zice de 3 ori)

Apoi, se zice iarăși ICOSUL 1:

Ostenitu-te-ai în lucrarea pământului, dar, mai mult, Cuvioase, te-ai îngrijit de pământul inimii tale, pe care brăzdându-l cu plugul rugăciunii, te-ai învrednicit a culege roadele spicelor de umilinţă binecuvântate de Hristos; pentru aceasta, noi îţi aducem florile gândurilor de laudă, cele ce bine înmiresmează pământul sufletului:

Bucură-te, săditorul gândurilor de umilinţă!

Bucură-te, turn neclintit al smereniei lucrătoare!

Bucură-te, vas curat al darurilor Duhului!

Bucură-te, mireasmă a sfinţeniei!

Bucură-te, minte neîntinată de răutate!

Bucură-te, înţelepciune îmbrăcată în smerenie!

Bucură-te, inimă aprinsă de focul rugăciunii!

Bucură-te, vie înţelegătoare sădită de Mâna Dumnezeiască!

Bucură-te, iubitor de vieţuire îngerească!

Bucură-te, mlădiţă mult roditoare a Cuvântului!

Bucură-te, următor al cărării smereniei!

Bucură-te, simplitatea cea mântuitoare!

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Pavel, vas ales al smereniei!

şi CONDACUL 1:

Gândurile inimii mele se cutremură de înălţimea smereniei tale şi mintea mi se întunecă, minunându-mă de stăruinţa ta pe căile răbdării, dar alerg la limanul cel dulce al laudelor dumnezeieşti, strigând, cu umilinţă, Stăpânului, Celui Ce te-a împodobit pe tine cu aceste virtuţi: Aliluia!

Otpustul:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și Preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii, și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfântului Cuvios Pavel cel Simplu şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Acatistul Sfântului Gherasim de la Iordan

 Acatistul Sfântului Gherasim de la Iordan 

4 Martie

Tropar,

Cu curgerile lacrimilor tale nerodirea pustiului ai lucrat și cu suspinele cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare te-ai făcut luminătorul lumii strălucind cu minunile Sfinte Cuvioase Gherasim, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul1

Limba sa nu taca si gura sa nu se osteneasca aducand laude celor ce din tinerete au alergat la purtarea cea anevoioasa a duhovniciei, ca din iubirea Sa Domnul a revarsat har de iubire in inimile deschise Lui, intru care au stralucit si tu.

Bucura-te Sfinte Parinte Gherasim, chipul sfinteniei iubirii lui Hristos. 

Icosul1

Din partile Lichiei adunat de chemarea slujirii dumnezeiesti, te-ai ocolit cu frica de Dunnezeu si cuget dumnezeiesc dobandind ai lasat cele stricacioase si trecatoare.

Bucura-te tinerete luminata de lumina invierii

Bucura-te viata neirosita in alergari desarte

Bucura-te ca adancul pustiei ti-a fost cetatea si scoala 

Bucura-te ca Lichia ai parasit pentru Tebaida Egiptului

Bucura-te in toate inteleptite

Bucura-te ca ai gasit comoara din tarina

Bucura-te ca pe cele multe le-ai lasat pentru saracia indestulatoare

Bucura-te cel ce inima smerita ai facut-o dar tuturor

Bucura-te izvor nesecat ai iubirii lui Dumnezeu

Bucura-te tarina roditoare de cele mantuitoare

Bucura-te punte peste hotarul blestemului stramosesc

Bucura-te Sfinte Parinte Gherasim, chipul sfinteniei iubirii lui Hristos!

Condacul2

Sfanta Biserica a dreptei credinte, corabie pe valurile ridicate de furtuna pacatelor noastre s-a vadit, din care multi s-au pierdut, nestiind a merge pe ape, neavand in cuget si sfintiri tri-sfanta cantare: Aliluia! 

Icosul2

De la lume, de la trup si de la diavol vin ratacirile, curse ascunse in caile in pare umblam. Dar cetatea Iisus Hristos este de necucerit si peste toate lumina Lui privegheaza.

Bucura-te martor al biruintelor ortodoxiei

Bucura-te cel ce te-ai ridicat peste inselare

Bucura-te ca iubirea de adevar te-a scos la liman

Bucura-te in intunericul ereziei lui Eutihie ai biruit

Bucura-te rug aprins nu pentru litera legii cu pentru trairea iubirii Mantuitorului Iisus

Bucura-te ca langa Sfantul Eftimie cel Mare ai redobandit calea, adevarul si viata

Bucura-te imbogatitule prin lepadare

Bucura-te ca ai plans indelung ratacirea

Bucura-te ca pravila de foc ai aprins fara foc in pustie

Bucura-te inima ce arde mai puternic decat flacarile materiei

Bucura-te parjolitorule al tuturor celor nevrednice

Bucura-te Sfinte Parinte Gherasim, chipul sfinteniei iubirii lui Hristos!

Condacul3

La apa Intaiului Botezat, la Iordan ai fost trimis de Sfantul Eftimie cel Mare sa aduni oile risipite ale turmei Mantuitorului lumii. Si Sfintitorul apelor toate de jos, de sus, prin cantarea neincetata si izbavitoare: Aliluia!

Icosul3

Ai facut din inima ta biserica Domnului, caci fara de margini a fost si iubirea ta pentru cele facute si binecuvantate de Domnul. 

Bucura-te dar al iubirii lui Hristos

Bucura-te cuib al Sfantului Duh

Bucura-te binecuvantarea lui Dumnezeu Tatal

Bucura-te cel ce tot postul mare desavarsit ajunai

Bucura-te unitule doar cu Hristos

Bucura-te desert de netrecut pentru necredinciosi

Bucura-te bucuria nevointei

Bucura-te campie roditoare celor iubitori de Hristos

Bucura-te vita cu rod de viata vesnica

Bucura-te nor cu apa dumnezeiasca

Bucura-te alta nastrapa mai cuprinzatoare decat prima

Bucura-te Sfinte Parinte Gherasim, chipul sfinteniei iubirii lui Hristos!

Condacul4

Cu moartea pre moarte calcand viata vesnica a izvorat Dumnezeu tuturor celor ce-L urmeaza si sfantul Lui jug pe grumaz si-l aseaza, odihna cea lucratoare afland, vesnic bucurandu-se cu cantarea: Aliluia!

Icosul4

Taina si lumina, soapta si strigare bucurie in nevointe, ajunare indestulatoare, desert verde, furtuna neprimejduita, blandete nestricacioasa si stapanitoare, iubire din iubirea lui Dumnezeu te-ai aratat.

Bucura-te candela aprinsa Mantuitorului lumii

Bucura-te cetate a Premaritului Imparat Ceresc

Bucura-te trezorerie a Mangaietorului

Bucura-te revarsare din nesfarsitul fluviu al iubirei Sfintei Treimi

Bucura-te palat nestricacios al faptelor bune

Bucura-te sageata trimisa spre cer de arcul monahismului

Bucura-te arma de care doar iadul si pacatul se inspaimanta

Bucura-te piatra in care Domnul lovind cu dragostea Sa a izvorat apa vie a rugaciunii

Bucura-te gradina mai frumoasa decat poate vedea ochiul lumii

Bucura-te plans auzit doar de ingeri si bunul Dumnezeu

Bucura-te indestulatorul celor ce se satura doar cu rostirea cea aspra

Bucura-te Sfinte Parinte Gherasim, chipul sfinteniei iubirii lui Hristos!

Condacul5

Cautat erai de toti cei aflati in nevointe si te-ai facut ca o oaste dumnezeiasca, taina peste fire, tamaduitorule al urii, cel ce desavarsit ai cantat: Aliluia!

Icosul5

Peste fire a fost alcatuirea ta pentru ca peste fire te-ai nevoit, aducand la firea cea dintai cele pierdute din neascultare.

Bucura-te buruitorule al iadului fara de arme

Bucura-te blandete izvorata din iubirea lui Dumnezeu

Bucura-te imparate cela ce ai stapanit peste regele fiarelor

Bucura-te foc ce parjoleste vrasmasiile diavolesti

Bucura-te ca leul a ajuns paznic la dobitoace, din dragostea ta pentru Hristos

Bucura-te cel de din contrarii ai facut armonie de rai

Bucura-te ca smerenia ta a intors cele pierdute

Bucura-te ca din animale ai facut frati de ascultare duhovniceasca

Bucura-te ca leul a ajuns ca mieluselul

Bucura-te ca ai smerit pe cel ce infricoseaza omenirea

Bucura-te ca leul cel fioros te-a urmat chiar si dincolo de hotarul vietii vremelnice

Bucura-te Sfinte Parinte Gherasim, chipul sfinteniei iubirii lui Hristos!

Condacul6

Ai implinit ascultarea cea mare iubind pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau si pe aproapele ca pe tine insuti, intorcand intelegerea desavarsita a creatiei si lumina in ochii tuturor, oameni si fiare, cu ingerii toti cantand: Aliluia!

Icosul6

Cu fapta si adevarul, urmand lui Hristos in iubire cruce ai aflat, prin care cei ce te urmai ii scapai de frica satanei, ii tamaduiai de neputinta lumeasca, trecandu-i hotarul pacatelor cel de netrecut fara de rastignirea intru dragostea lui Dumnezeu.

Bucura-te cel ce ai inteles ca Dumnezeu este iubire

Bucura-te ca a iubi inseamna a asculta si a implini

Bucura-te pamant ce ai rodit dumnezeiesc

Bucura-te ca ai dat hrana ta tuturor ce urmai pe Hristos

Bucura-te ca in pustiu ai fost gradinarul vietii vesnice

Bucura-te ca ai asezat pravila dumnezeiasca in cei dornici de dumnezeire

Bucura-te ca ai ingaduit focul numai in inima ta 

Bucura-te ca acest foc a parjolit toata rautatea potrivnicului

Bucura-te ca saracia ta a fost desavarsita

Bucura-te ca nadejdea ta scara la rai s-a facut

Bucura-te ca in iubire ai urmat Stapanului tuturor

Bucura-te Sfinte Parinte Gherasim, chipul sfinteniei iubirii lui Hristos!

Condacul7

Taina si implinire a voii lui Dumnezeu, pustnicia cea lepadata de toate cele lumesti aduce tuturor bogatia mantuirii: Aliluia!

Icosul7

Vietuirea ta cine o poate intelege si urma? ingerule in trup omenesc care ai daruit tuturor ucenicilor tai postul desavarsit, roditor al rugaciunii rugului aprins si implinirea vietii.

Bucura-te potir sfant al posturilor mari

Bucura-te ca pentru rugaciunile si nevointa ta Domnul a facut pustia Iordanului mai bogata decat toate trezoreriile lumii

Bucura-te ca 70 de pustnici luminau calea mantuirii acelor tinuturi

Bucura-te ca toti aveau o inima si-un suflet vietuind apostoleste

Bucura-te miere duhovniceasca celor ravnitori

Bucura-te amareala tamaduitoare celor in patimi

Bucura-te cale tainica ce duce la rai

Bucura-te ca doar focul dragostei lui Hristos lumina si incalzea chiliile voastre

Bucura-te umbrire ce descoperi tainic stralucirea soarelui nostru Hristos Dumnezeu

Bucura-te racoare tuturor celor arsi de patimi

Bucura-te rau de foc dumnezeiesc ce arzi uneltirile vrasmasului

Bucura-te Sfinte Parinte Gherasim, chipul sfinteniei iubirii lui Hristos!

Condacul8

Taina Sfintei Cruci, taina jertfei iubirii, taina unirii ce ruperea pacatului o trece, taina chipului omului robit in cautarea Domnului ai implinit-o, invesnicirea redand-o cu rugaciunile tale: Aliluia!

Icosul 8

Toate le-ai lepadat pentru a dobandi tot de la unicul Dumnezeu cel Intreit Sfant, pe care L-ai slujit si de la care ai dobandit turma aleasa,cuvantatoare.

Bucura-te imbogatitule prin parasirea toate cele lumesti

Bucura-te prescura din aluatul dumnezeiestii iubiri

Bucura-te ca din lut ai devenit, cu voia Domnului si credinta ta cea dreapta inpartasire de Duh Sfant

Bucura-te foc ce ne-ai incalzit spre coacerea duhovniceasca

Bucura-te raza din lumina cea nesfarsita si fara de pata

Bucura-te lumina ce alunga intunericul din noi

Bucura-te casa unde Domnul a gasit adapost

Bucura-te palat al desfatarilor duhovnicesti

Bucura-te ocol pentru oile cuvantatoare

Bucura-te ca timpul si moartea nu te-au atins cu nimic

Bucura-te ca azi esti mai puternic, curat si luminat decat ieri

Bucura-te Sfinte Parinte Gherasim, chipul sfinteniei iubirii lui Hristos!

Condacul 9

Mierea din faguri laolalta strange si albina si musca, ursul si omul, deopotriva hranindu-i, vindecandu-i si alinandu-i. Astfel a fost si cantarea ta, astfel sunt si rugaciunile tale acum: Aliluia!

Icosul9

Cu ce arme ai biruit iadul si slabiciunile noastre omenesti, cel ce n-ai avut ca arme decat credinta, nadejdea si dragostea? Ca si noi cu ele inarmandu-ne sa-ti urmam la rai.

Bucura-te ca asprele tale canoane au ridicat jugul pacatelor si al neputintelor

Bucura-te ca te-ai facut mai hranitor decat mierea

Bucura-te ca invataturile tale revarsa si astazi buna mireasma duhovniceasca

Bucura-te alergare mai iute ca fulgerul la tronul Sfintei Treimi pentru iertarea pacatelor noastre

Bucura-te credinta ortodoxa ce inmoi impietrirea sufletelor fiarelor

Bucura-te nadejde in viata cea vesnica ce topesti cu focul iubirii orice ura

Bucura-te ca iubit ai fost de domnul dupa iubirea cu care ai iubit creatia lui Dumnezeu

Bucura-te imblanzitorule al pustiului din noi

Bucura-te pietricica din mozaicul cel mare al patericului

Bucura-te ca bucurie te-ai facut noua, tuturor robilor lui Dumnezeu

Bucura-te cel ce te-ai lasat stapanit pentru a te stapani de la tot raul si viclesugul

Bucura-te Sfinte Parinte Gherasim, chipul sfinteniei iubirii lui Hristos!

Condacul10

Impreuna vietuitori ati fost Sfintilor Parinti de la Iordan si Palestina si Egipt si Sinai si Rait cu multimile de sfinti si mucenici si cu toti ingerii in chip vazut si nevazut, dar stiut si adeverit ati cantat: Aliluia!

Icosul10

Timp de odihna nu are biserica luptatoare a Domnului decat la ceruri, in sanul cel bland al lui Avraam, acolo unde cei ce n-au vrut sa cunoasca odihna se aduna in cete pe cete, cantare ingereasca sa auda si sa cante.

Bucura-te rod al marii iubiri a lui Dumnezeu

Bucura-te spic ce sfintirea ai copt

Bucura-te vin ce-L inveselesti pe insusi Dumnezeu

Bucura-te smerenie ce ai fost inaltata la timpul cuvenit

Bucura-te ca leul graitor,diavolul, n-a avut pe cine inghiti

Bucura-te treime biruitoare, Sfinte Gherasime, Sfinte Sava si Sfinte Teodosie

Bucura-te ca sinaxarul cel tainic al bisericii triumfatoare l-ai umplut cu cei chemati de Domnul

Bucura-te ca si astazi pe cei ce te urmeaza ii miluiesti

Bucura-te pilda dreptei credinte ce ai luat bunurile nevestejite ale slavei

Bucura-te gura pecetluita grairii de rau

Bucura-te dulce graire a Sfintelor Scripturi

Bucura-te Sfinte Parinte Gherasim, chipul sfinteniei iubirii lui Hristos!

Condacul11

In pustiul Iordanului ai trait, dar gradina mai desfatata decat a Semiramidei te-ai facut, vesnicule, roada Duhului implinind, taine ce se descopera doar in cantarea trisfanta: Aliluia!

Icosul11

Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el - a tunat glasul de tunet al Domnului Sfantului Ioan Bogoslovul,Apostolul iubirii ce o ai urmat.

Bucura-te urmatorule de taine al Apostolului iubirii

Bucura-te golitule de rautate, pizma, egoism si toate buruienile satanei

Bucura-te ca iubind nevazut pe Dumnezeu, de El te bucuri in veci

Bucura-te iubire care inseamna jertfa a lui Dumnezeu pentru noi

Bucura-te mucenicie alba

Bucura-te fulgeratule al vestirii preasfinte

Bucura-te ranitule cu rana aducatoare de viata vesnica

Bucura-te ca ai sangerat pentru Domnul nostru Iisus Hristos, si Sangele Lui Prescump l-ai baut

Bucura-te ca ai marturisit ca Iisus Dumnezeu este in Trup, si cu Trupul Lui te-ai indumnezeit

Bucura-te cel inchis intre zidurile ce aduc singura libertate, iubirea lui Dumnezeu

Bucura-te ingraditule ce nu ai hotare, oriunde si oricand aflandu-te cand esti chemat in numele Dumnului Hristos

Bucura-te Sfinte Parinte Gherasim, chipul sfinteniei iubirii lui Hristos!

Condacul12

Cautat erai de toti cei aflati in nevointe si te-ai facut ca o oaste dumnezeiasca, taina peste fire, tamaduitorule al urii, cel ce desavarsit ai cantat: Aliluia!

Icosul12

Ai inteles cine este Biruitorul lumii, si L-ai marturisit cu gandul, cu cuvantul si cu faptele tale bune, aratandu-ne tuturor de atunci si din veac ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu venit la noi prin apa si prin sange.

Bucura-te cel ce apa vietii ai revarsat in locuri fara de apa

Bucura-te cel ce Sangele in jertfa fara de sange ai aratat celor botezati

Bucura-te cel ce ai aratat celor dornici calea, adevarul si viata

Bucura-te ca ai hranit cu cuvantul pe cei flamanzi de cuvant

Bucura-te ca si leul Iordan, necuvantatorul, a trait in boarea raiului iubirii

Bucura-te preamaritule de Dumnezeu prin durerea dobitocului rapus de iubirea de tine

Bucura-te feciorie odraslitoare de ucenici

Bucura-te mai curatule decat lumina soarelui

Bucura-te cel nascut din Dumnezeu, care la El te-ai intors dupa calatoria prin viata aceasta

Bucura-te ca la Cina cea de Taina te-ai aratat imbracat in Hristos

Bucura-te ca acum cu Preasfanta Fecioara, cu toti sfintii si ingerii fata catre fata existi cu Dumnezeu

Bucura-te Sfinte Parinte Gherasim, chipul sfinteniei iubirii lui Hristos!

Condacul13

Asa cum oglinda reflecta orice chip sau lucru asezat inainte-i, asa te-ai facut tu oglinda de taina si iubirea sfinteniei lui Hristos, pentru care cu cutremur si liniste glasuim si noi cu tine, cu voi,cu toti cei ajunsi la limanul ceresc: Aliluia! Aliluia! Aliluia! (x3)

Icosul1

Din partile Lichiei adunat de chemarea slujirii dumnezeiesti, te-ai ocolit cu frica de Dunnezeu si cuget dumnezeiesc dobandind ai lasat cele stricacioase si trecatoare.

Bucura-te tinerete luminata de lumina invierii

Bucura-te viata neirosita in alergari desarte

Bucura-te ca adancul pustiei ti-a fost cetatea si scoala

Bucura-te ca Lichia ai parasit pentru Tebaida Egiptului

Bucura-te in toate inteleptite

Bucura-te ca ai gasit comoara din tarina

Bucura-te ca pe cele multe le-ai lasat pentru saracia indestulatoare

Bucura-te cel ce inima smerita ai facut-o dar tuturor

Bucura-te izvor nesecat ai iubirii lui Dumnezeu

Bucura-te tarina roditoare de cele mantuitoare

Bucura-te punte peste hotarul blestemului stramosesc

Bucura-te Sfinte Parinte Gherasim, chipul sfinteniei iubirii lui Hristos!

 Condacul1

Limba sa nu taca si gura sa nu se osteneasca aducand laude celor ce din tinerete au alergat la purtarea cea anevoioasa a duhovniciei, ca din iubirea Sa Domnul a revarsat har de iubire in inimile deschise Lui, intru care au stralucit si tu.

Bucura-te Sfinte Parinte Gherasim, chipul sfinteniei iubirii lui Hristos.

Viața Cuviosului Părintelui nostru Gherasim de la Iordan

 Viața Cuviosului Părintelui nostru Gherasim de la Iordan

4 martie

Cuviosul Gherasim, lauda pustnicilor, era de neam din părțile Lichiei. Din tinerețe, având cuget dumnezeiesc, s-a îngrădit cu frica lui Dumnezeu. Primind sfințitul chip monahicesc, mai întâi s-a dus în cea mai dinăuntru pustie a Tebaidei din Egipt și, acolo viețuind cu plăcere de Dumnezeu o vreme oarecare în nevoințe duhovnicești, s-a întors iarăși la Lichia, în patria sa. După aceea a venit în Palestina, pe la sfârșitul împărăției lui Teodosie cel Tânăr (408-450), și s-a sălășluit în pustia Iordanului, în care strălucea ca o stea luminoasă cu razele cele pline de fapte bune. Acolo a făcut o mănăstire lângă râul Iordanului.

În zilele petrecerii lui în Palestina, împărățind Marchian și cu Pulheria (450-457), s-a făcut în Calcedon al patrulea Sinod a toată lumea (451) al Sfinților Părinți, împotriva lui Dioscor, răucredinciosul patriarh al Alexandriei, și a lui Eutihie arhimandritul, care ziceau că este numai o fire în Domnul nostru Iisus Hristos, și pe care i-au afurisit Sfinții Părinți.

După sinodul acela s-au sculat unii eretici care huleau sinodul ce se făcuse, ca și cum printr-însul ar fi lepădate dogmele dreptei credințe, iar învățătura lui Nestorie ar fi înnoită.

Unul din aceia a fost un oarecare Teodosie, cu chipul monah, dar cu obiceiul vrăjitor, ținând de reaua credință a lui Eutihie. Acesta, venind în Ierusalim, a tulburat toată Palestina, amăgind nu numai pe cei simpli, ci pe mulți sfinți și pe împărăteasa Evdochia, văduva, care fusese soția împăratului Teodosie cel Tânăr și care, în acea vreme, locuia în Ierusalim. Cu ajutorul ei și al multor monahi palestinieni înșelați de el, au izgonit pe fericitul Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului, de pe scaun, iar Teodosie monahul însuși a răpit scaunul. Iar cei ce erau nemișcați întru dreapta credință, aceia, prin neliniștea ce li se făcea de mincinosul Teodosie, s-au dus în pustietățile cele mai dinăuntru: la început s-a dus Cuviosul Eftimie cel Mare, iar după dânsul și ceilalți sfinți.

Într-acea vreme, s-a amăgit cu înșelăciunea eretică și Cuviosul Gherasim. Însă voind Dumnezeu, degrabă s-a îndreptat, precum scrie despre acesta Chiril al Ierusalimului, în viața Cuviosului Eftimie: "A fost atunci, în pustia Iordanului un sihastru, care nu de mult venise din Lichia, anume Gherasim, care toate rânduielile vieții monahicești le trecuse și bine se nevoise asupra necuratelor duhuri.

Acela, biruind și izgonind pe diavolii cei nevăzuți, a fost împiedicat și amăgit de diavolii cei văzuți, adică de eretici, căci a căzut în eresul lui Eutihie. Auzind de Cuviosul Eftimie, de a cărui slavă a faptelor bune se umpluseră urechile tuturor, a mers la dânsul, fiind el atunci în pustia ce se numește Ruva. Văzându-l, mult s-a folosit, sălășluindu-se împreună cu dânsul multă vreme. Având pe deplin învățătura dreptei credințe, a lepădat vătămarea eretică și s-a întors la dreapta credință, căindu-se foarte mult de înșelăciunea sa de mai înainte". Aceasta povestește Chiril despre dânsul.

După aceasta Preasfințitul Iuvenalie iarăși și-a luat scaunul său; căci dreptcredinciosul împărat Marchian a trimis să prindă pe acel mincinos patriarh Teodosie, ca să-și ia pedeapsă după faptele sale. Iar el, înștiințându-se despre aceea, a fugit la muntele Sinai și, ascunzându-se, s-a făcut neștiut. Deci, iarăși a răsărit în Ierusalim și în toată Palestina dreapta credință, încât mulți care fuseseră amăgiți cu eresul, s-au întors din nou la dreapta credință. Iar împărăteasa Evdochia, cunoscând greșeala sa în credință, s-a pocăit foarte, lipindu-se iarăși de Biserica credincioșilor.

Mănăstirea Cuviosului Gherasim era departe de Sfânta cetate a Ierusalimului ca la treizeci și cinci de stadii, iar de râul Iordanului ca de o stadie. În aceasta primea pe cei noi începători, iar părinților celor desăvârșiți le dădea în pustie chilii sihăstrești. Erau sub mâna lui în pustie nu mai puțin de șaptezeci dintr-acești viețuitori, cărora le era dată rânduiala vieții de Cuviosul Gherasim, astfel: Cinci zile pe săptămână fiecare ședea în pustniceasca sa chilie, singur, în tăcere, având oarecare lucru de mâini; mânca puțină pâine uscată, pe care o aducea cu sine din mănăstire, apă și curmale; iar a gusta vreo fiertură nu le era slobod; nici foc nu-i lăsa să aprindă în chiliile lor, ca nici cu cugetul să nu dorească ceva în acele cinci zile.

Sâmbăta și Duminica toți veneau în mănăstire și se adunau în biserică la Sfânta Liturghie și se împărtășeau cu Preacuratele și de viață făcătoarele Taine ale lui Hristos. După aceea, intrând în trapeză, mâncau fiertură și beau puțin vin, întru slava lui Dumnezeu. Apoi fiecare își aducea lucrul mâinilor sale, pe care îl lucrase în cele cinci zile, și-l punea înaintea Cuviosului. Duminica după-amiază, iarăși fiecare se ducea la pustniceasca sa chilie, luând puțină pâine și curmale și un vas cu apă, cum și mlădițe de finic, pentru împletit coșnițe. Și atât de mare le era sărăcia, încât fiecare nu avea nimic altceva, decât numai o haină veche ce-i acoperea trupul, o rogojină pe care se odihnea și un vas de lut cu apă. Și aveau poruncă de la părintele lor ca, ieșind din chilie, să nu-și închidă ușa, ci să lase chilia deschisă, ca oricine ar fi voit să intre și să ia ce i-ar plăcea din acele lucruri, să nu fie oprit. Toți aveau o inimă și un suflet, încât fiecare dintre dânșii zicea că nimic nu este al său, ci toate sunt de obște.

Se mai povestește și aceasta: Unii din acei părinți pustnici, venind la Cuviosul Gherasim, îl rugau ca să le poruncească să aprindă uneori lumânare în sihăstreștile lor chilii, pentru citirea de noapte, iar uneori să aprindă și foc ca să-și încălzească apă pentru trebuința lor. Sfântul le răspundea: "De voiți să aveți foc în pustie, veniți de petreceți în mănăstire, împreună cu noii începători, căci eu niciodată nu voi lăsa să se facă foc în locașurile pustnicești, în toate zilele vieții mele!"

Auzind cei din Ierihon de o viață așa de aspră a pustnicilor, care erau sub mâna Sfântului Gherasim, și-au făcut obicei ca, în toate sâmbetele și Duminicile, să vină la locașul Cuviosului Gherasim și să aducă îndestulare de hrană și vin și toate câte erau de trebuință mănăstirii. Cuviosul Gherasim atât era de postitor, încât în Sfântul și Marele Post nimic nu gusta până la luminata zi a Învierii lui Hristos, decât numai își întărea trupul și sufletul cu Sfânta Împărtășanie a dumnezeieștilor Taine.

Lângă acest cuvios povățuitor a petrecut în singurătate și fericitul Chiriac, precum se află scris în viața lui, unde se zice: "Eftimie Cuviosul a primit cu dragoste pe Chiriac când a venit la dânsul, văzând într-însul, prin proorocie, darurile lui Dumnezeu care erau să fie în el. Apoi degrabă l-a îmbrăcat în schimă cu mâinile sale și l-a trimis la Iordan, la Sfântul Gherasim, fiindcă marele Teoctist se dusese către Domnul.

Sfântul Gherasim, văzând pe Chiriac tânăr, i-a poruncit să viețuiască în mănăstirea de obște și să slujească la ascultări. Iar Chiriac se arăta gata la toate ostenelile, se îndeletnicea în slujbele mănăstirii toată ziua și stătea la rugăciune toată noaptea, având rar puțin somn. Iar postul lui era că gusta la două zile pâine și apă. Cuviosul Gherasim văzând o înfrânare ca aceea la vârsta lui tânără, se minuna și îl iubea.

Sfântul Gherasim avea obicei în Sfântul și Marele Post, să meargă în pustia cea mai adâncă, ce se numea Ruva, în care se sălășluia câteodată și Cuviosul Eftimie. Deci, iubind pe fericitul Chiriac pentru înfrânarea lui cea mare, îl lua cu dânsul la pustie. Acolo Chiriac se împărtășea în toate Duminicile cu Sfintele Taine din mâinile lui Gherasim, și petrecea în liniște pustnicească până la Duminica Stâlpărilor; apoi se întorcea în mănăstire cu mult folos în suflet. După câtăva vreme, Cuviosul părintele nostru Eftimie a murit, a cărui mutare Cuviosul Gherasim a cunoscut-o pe când ședea în chilia sa, pentru că a văzut pe îngerii lui Dumnezeu înălțând la cer cu bucurie sufletul Cuviosului Eftimie.

Deci sculându-se, a luat pe Chiriac și s-a dus în lavra lui Eftimie și l-a găsit adormit întru Domnul. După ce a îngropat cinstitul lui trup, s-a întors în chilia sa, împreună cu iubitul său ucenic Chiriac. Acestui mare plăcut al lui Dumnezeu i-a slujit o fiară necuvântătoare, ca un om cu pricepere, din care pricină fericiții părinți Ioan Evirat și Sofronie sofistul scriu așa în Limonar: Am venit în lavra lui ava Gherasim, care era departe ca de o stadie de la Iordan. Iar monahii care viețuiau acolo ne-au spus despre ava Gherasim că, umblând el prin pustiul Iordanului, l-a întâmpinat un leu bolnav, care i-a arătat piciorul în care intrase un ghimpe mare, încât i se umflase piciorul. Leul se uita spre stareț cu ochi blânzi și, deși nu spunea cuvinte fiind necuvântător, însă cu chip smerit ruga pe stareț să-l vindece. Starețul, văzându-l că este într-o nevoie ca aceea, a șezut și, luând piciorul fiarei, a scos spinul. Apoi curățindu-i rana bine, a învăluit-o cu un petec și i-a dat drumul. Iar leul, după ce s-a vindecat, nu l-a mai părăsit pe stareț, ci, ca un ucenic, umbla după dânsul ori unde se ducea, încât se mira starețul de recunoștința cea bună a fiarei. De atunci îl hrănea starețul, dându-i uneori pâine, iar alteori linte.

Părinții aveau în lavră un catâr cu care își aduceau apa de la sfântul Iordan, pentru trebuința fraților. Starețul a poruncit să dea catârul în seama leului, să umble cu el și să-l pască pe lângă râul Iordanului. Într-una din zile, păscând leul pe catâr, s-a dus de lângă dânsul o depărtare cam mare și a adormit la soare. Trecând din Arabia un om cu cămile, a văzut catârul singur fără păstorul lui, și l-a prins și l-a luat într-ale sale. Leul deșteptându-se și căutând catârul, nu l-a găsit; apoi a venit la ava Gherasim trist și mâhnit că pierduse catârul. Starețul, gândind că leul a mâncat catârul, i-a zis: "Unde este catârul?" Iar el stând ca omul, tăcea, căutând în jos. Starețul i-a zis iarăși: "Oare l-ai mâncat? Bine este cuvântat Domnul, că nu te vei duce de aici și tot lucrul care îl făcea catârul, tu îl vei face, slujind la trebuința mănăstirească!" De atunci, din porunca starețului, puseră deasupra leului sarcina ce se punea pe catâr, adică un vas mare, cu care se aducea apă în mănăstire de la Iordan.

Într-una din zile, a venit la stareț un ostaș oarecare, pentru rugăciuni. Văzând pe leu aducând apă și aflând pricina, i-a fost milă de el și a dat trei galbeni părinților ca să cumpere un catâr pentru trebuința lor, iar pe leu să-l elibereze de o robie ca aceea. S-a făcut așa, adică s-a cumpărat alt catâr pentru slujba mănăstirească, iar pe leu l-a eliberat. După puțină vreme, neguțătorul acela din Arabia care luase catârul trecând iarăși cu cămilele la sfânta cetate a Ierusalimului să vândă grâu, avea cu el și catârul acela. Și după ce a trecut Iordanul, din întâmplare, l-a întâmpinat leul, care, văzând pe catâr împreună cu cămilele, l-a cunoscut. Apoi deodată răcnind, s-a repezit la dânsul. Neguțătorul și cei care erau cu dânsul, văzând leul, se înspăimântară și fugiră; iar leul, prinzându-l de frâu cu gura, cum era obiceiul lui mai înainte, ducea catârul împreună cu trei cămile legate una după alta, încărcate cu grâu, bucurându-se foarte și mugind, că a aflat catârul pe care-l pierduse, și l-a adus la stareț.

Cuviosul stareț zâmbind, a zis către frați: "În zadar am ocărât leul, crezând că a mâncat catârul!" Și a numit leul Iordan. De atunci, adeseori venind leul la stareț și luând hrană de la dânsul, nu s-a despărțit de lavră cinci ani. Iar după ce Cuviosul Gherasim s-a dus către Domnul și s-a îngropat de către părinți, după a lui Dumnezeu purtare de grijă leul nu s-a aflat atunci în lavră. Venind după puțină vreme, își căuta starețul său. Iar Savatie, ucenicul lui Gherasim, văzând leul, a zis către dânsul: "Iordane, starețul nostru ne-a lăsat sărmani și s-a dus către Domnul!"

Apoi îi dădu hrană, zicându-i: "Ia și mănâncă!" Dar leul nu voia să primească hrană, ci lua aminte adeseori încoace și încolo și căutându-și starețul, adică pe Cuviosul Gherasim, răcnea foarte tare, mâhnindu-se. Iar Savatie și ceilalți bătrâni îl mângâiau, zicându-i: "S-a dus starețul către Domnul, lăsându-ne pe noi!" Dar nu puteau să-l potolească din strigare; și cu cât ei socoteau a-l mângâia prin cuvinte, el cu atât mai mult se tânguia și făcea mare strigare, răcnind și schimbând glasuri și cu fața și cu ochii, arătându-și mâhnirea pe care o avea nevăzându-și starețul.

Atunci i-a zis părintele Savatie: "Dacă nu ne crezi, mergi cu noi și-ți vom arăta locul unde zace starețul". Și luându-l, l-au dus la mormântul unde era îngropat Cuviosul Gherasim. Mormântul era departe de biserică, ca la cinci pași de picior. Stând părintele Savatie deasupra mormântului Cuviosului Gherasim, a zis către leu: "Iată aici este îngropat starețul nostru!" Și, plecându-și genunchii deasupra mormântului starețului, părintele Savatie plângea.

Leul, auzind acestea și văzând pe Savatie, se bătea și el cu capul de pământ, răcnind tare; după aceea a murit îndată deasupra mormântului starețului. Însă aceasta s-a făcut nu pentru că leul a avut suflet cuvântător, ci Dumnezeu a voit să preamărească pe cel ce L-a preamărit pe El, adică pe Sfântul Cuviosul Gherasim, nu numai în viață, ci și după moarte. Apoi să ne arate nouă, câtă ascultare aveau fiarele către Adam în Rai, mai înainte de a lui neascultare și cădere din Rai.

De aici se vede cât a fost de plăcut lui Dumnezeu Cuviosul Gherasim cel Mare, care, din tinerețe până la bătrânețe, I-a slujit cu osârdie, și a trecut către El, spre viața cea neîmbătrânită, unde împreună cu sfinții sălășluindu-se, slăvește pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, în veci. Amin.

N O T Ă - Prologul spune că acest Cuvios Gherasim ar fi viețuit pe timpul împărăției lui Constantin Bărbosul (668-685), nepotul lui Heraclie; dar se vede din viața Cuviosului Eftimie cel Mare, cum că în zilele lui și ale Cuviosului Gherasim a fost Sinodul al patrulea a toată lumea, în Calcedon, 451. Sinodul acela s-a ținut pe vremea împărăției lui Marcian, care a fost mai înainte de Constantin Bărbosul cu mai mult de două sute de ani. Căci Marcian a murit în anul 457 după nașterea lui Hristos, iar Constantin Bărbosul a fost în anul 668. Însă sinaxarul Kievului scrie că Sfântul Gherasim a viețuit în anul 5908 de la facerea lumii (400 d. Hr.), pe vremea împărăției lui Marcian. Acel an nu este însă al sfârșitului lui Gherasim, ci al viețuirii lui în împărăția lui Teodosie, înaintea lui Marcian. Se cuvine a ști că Sfântul Gherasim din Lichia a venit în Palestina pe la sfârșitul împărăției lui Teodosie cel Tânăr, la începutul împărăției lui Marcian, care a fost în anul 408, după nașterea lui Hristos. A viețuit Sfântul Gherasim în Palestina, când împărățea acel Marcian, iar după dânsul, în timpul lui Leon cel Mare, (450-474), apoi a lui Leon cel Tânăr, și a ajuns până la domnia lui Zenon (474-481), întru a cărui vreme, în anul al doilea, Cuviosul Gherasim a murit. Și a fost această moarte în anul 475, după nașterea lui Hristos, indictionul 13, adică o sută nouăzeci și doi de ani mai înainte de Constantin Bărbosul (668-685).