Thursday, August 4, 2016

Sf Ioan Iacob Hozevitul, contemporanul nostru


Anul 1960 este anul trecerii la Domnul a Sf Ioan Iacob, romanul din Pustiul Hozevei din Tara Sfanta, iar anul 1980 este anul in care - dezhumat conform traditiei (dupa 20 de ani) de catre vietuitorii Manastirii Sf Gheorghe Hozevitul din care facuse parte - s-a constatat ca corpul sau era intact si bine-mirositor, ca si vesmintele si incaltarile sale. Prima dovada de sfintenie. Astazi 5 august il sarbatorim pe  Sf Ioan Iacob de la Neamt, contemporanul nostru.
Cine este Sf Ioan Iacob ?
Nascut in anul 1913 in Comuna Crainicei Jud Botoasni, micutul botezat Ilie a ramas orfan de mama pe cand avea doar sase luni, iar tatal sau a murit dupa doi ani, in timpul Primului Razboi Mondial. Bunica sa Maria dorise sa devina calugarita, dar a renuntat la acest gand, pentru a-si creste nepotul ramas orfan de mic. Ilie avea sa termine liceul de la Cozmeni – Cernauti ca cel mai bun elev din scoala, dar nu doreste sa urmeze cursuri universitare, ci – la 20 de ani - intra in obstea Manastirii Neamt, fiind primit cu dragoste de catre staretul manastirii, Episcopul Nicodim, cel care avea sa devina Mitropolitul Moldovei si al doilea Patriarh al Romaniei.
In anul 1936 (la 23 de ani) este calugarit si primeste numele de Ioan. Intreaga sa viata i-a avut astfel calauzitori pe Sf Prooroc Ilie si Sf Prooroc Ioan, incepatorii vietii pustnicesti din Vechiul si Noul Testament si cei care au vietuit, o buna parte a vietii lor, in Valea Iordanului ... Acelasi destin -  de pustnic in Valea Iordanului, in locuri prin care au trecut cei doi mari prooroci -  avea sa il impartaseasca si Cuviosul Ioan Iacob de la Neamt, in urmatorii 24 de ani...
In acelasi an 1936 pleaca in pelerinaj in Tara Sfanta si se stabileste definitiv acolo, urmand chemarii sufletului sau. In Lavra Sf Sava din Pustiul Iudeii face ascultare ca paracliser, bibliotecar dar si ca infirmier, avand bune cunostinte medicale. In perioada 1939-1940 se nevoieste intr-o pestera din pustiul Qumran, de la Marea Moarta; aici il intalneste pe Parintele Ioanichie Paraiala, care i-a ramas ucenic credincios pana la sfarsitul vietii sale.
In anul 1947 (la 34 ani) este hirotonit diacon in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim si la scurta vreme este hirotonit preot.  Patriarhia Romana il numeste egumen al Schitului Romanesc ” Sfantul Ioan Botezatorul” de pe Valea Iordanului, unde, timp de cinci ani, a savarsit zilnic Sfanta Liturghie in limba romana.
In noiembrie 1952 Cuviosul Ioan Sihastrul se retrage din ascultarea de egumen si, impreuna cu ucenicul sau Ioanichie, intra in obstea Manastirii Sf Gheorghe Hozevitu. Manastirea are o locatie spectaculoasa, in perete de stanca din Pustiul Iudeii, pe valea paraului Cherit, acolo unde se afla pestera in care Sf Ilie a vietuit pe perioada secetei de trei ani si sase luni si unde un corb ii aducea zilnic de mancare.
Din vara anului 1953 Cuviosul Ioan se aseaza cu ucenicul sau in pestera Sfintei Ana, pestera in care dupa traditie aceasta s-a rugat Domnului sa ii daruiasca o fiica – pe Maica Domnului. Aici a trait Sf Ioan timp de sapte ani, in aspre nevointe, in rugaciune neincetata, in post, rabdand tot felul de ispite, suferinte, lipsuri si lupte duhovnicesti, dar aprinzandu-se cu multa ravna de dorul sau pentru Dumnezeu si pentru Patria Cereasca. In acelasi timp, dorul de patria sa pamanteasca, Romania, razbate si el din versurile sale...
Si-a cunoscut ziua trecerii sale la Domnul, o insemnase pe perete. In ziua de 4 august 1960 s-a impartasit cu Sfintele Taine, iar in dimineata zilei de 5 august si-a dat sufletul in mainile lui Hristos. Avea 47 de ani. A fost inmormantat in aceeasi pestera a Sfintei Ana, mormantul sau fiind ingrijit de ucenicul sau Parintele Ioanichie.
In anul 1960 este dezhumat, iar trupul sau este aflat intreg si raspandind buna mireasma. In 1992 Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat pe Sfatul Cuvios Ioan de la Neamt – Hozevitul, cu zi de praznuire 5 august (ziua trecerii sale la Domnul), iar in acest an 2016 Patriarhia Ierusalimului a recunoscut de asemenea sfintenia Sfantului Ioan Noul Hozevit, fiind trecut in calendarul (sinaxarul) Bisericii Ierusalimului cu data de pomenire 28 iulie.
Pentru diaspora romaneasca
Fii pribegi ai ţării mele
Necăjiţi între străini,
Nu uitaţi menirea voastră
De Români şi de Creştini.
(Indemn Fratesc, Sf Ioan Iacob de la Neamt).
Avand darul scrisului, Cuviosul Ioan s-a invrednicit atat cu traducerea din Sfintii Parinti (cunostea foarte bine limba greaca), cat si cu scrisul poeziilor, mai ales in Pustia Iordanului ”unde dorul fata de patria pamanteasca, Moldova, s-a preschimbat in dor pentru patria cereasca”, dupa cum remarca Preafericitul Parinte Patriarh Daniel. Si tot el continua: ”in majoritatea poeziilor sale strabate un dor sfant dupa mantuire, o cautare a sfinteniei si a bucuriei care vin din dreapta credinta. Orfan de ambii parinti inca din pruncie, Sfantului Ioan i-a lipsit iubirea pamanteasca, pe care o afla insa acum in plan duhovnicesc, in bucuria iubirii Parintelui din Ceruri...”
Interesant este ca nu doar romanii raspanditi prin lume isi gasesc in Sf Ioan Iacob Hozevitul sprijin si calauza duhovniceasca ( cine mai bine ca el a cunoscut dorul nemistuit de tara, intr-o perioada de tulburata istorie a Romaniei), ci si francezii de la Manastirea ortodoxa Saint Michel Lavardac din sudul Frantei, care il au pe Saint Jean le Roumain ca patron al tuturor cartilor si a revistei pe care le editeaza aceasta manastire.
La Manastirea Sf Gheorghe Hozevitul
Moastele Sf Ioan Iacob Hozevitul sunt asezate in biserica principala din Manastirea Sf Gheorghe Hozevitul (sec IV) din Pustiul Iudeii, la numai 20 km de Ierusalim, pe drumul spre Ierihon. La intrarea in manastire, pe partea stanga, se afla mormantul ucenicului sau, parintele Ioanichie Paraiala.
Toti pelerinii romani care ajung in Tara Sfanta isi doresc sa se inchine sfantului nostru, chiar daca accesul la mananstire pare anevoios. Beduinii – care vorbesc si romaneste – ajuta oferind... taxi-magar!
Viata in pustiu Cuviosului Ioan Iacob - veritabil model de vietuire intru Hriostos in epoca contemporana, uimitoarele sale sfinte moaste, dar mai ales mijlocirea catre Domnul pentru problemele noastre de zi cu zi, pe care i le aducem in rugaciune, ne fac sa intelegem ca devenirea intru sfintenie este posibila si in ziua de azi.


No comments:

Post a Comment