Adevăratelor prințese nu le stă bine decât coroana pusă de Mântuitor în semnul ascultării, dragostei al Legământului sfânt. Alexandrina Tulics

vineri, 26 februarie 2016

SAMARINEANCA


SAMARINEANCA
Când Iisus de prin Iudeea s-a-ntors iar în Galileea,
Domnul înspre ţara Sa prin Samaria trecea.
În Samaria sosind, la Sihar El s-a oprit
Lângă drum la o fântână, pentru un ceas de odihnă.
Atunci a venit să-şi ieie apă în vas o femeie,
Vasul plin când şi l-a scos: „ –Dă-mi să beau!”, i-a zis Hristos.
Ea-L priveşte cu mirare: „–Cum de îmi ceri apă oare,
Tu fiind de neam iudeu, iar samarineancă eu?”
„ – Femeie, de-ai fi ştiut de băut cin ţi-a cerut,
Tu-I cereai, iară El ţie datu-ţi-ar fi apă vie.”
„ – Fântâna-i adâncă tare, nu văd cum ai fi în stare
Apă vie să îmi dai, ori puteri mai mari Tu ai47
Decât Iacob cel bogat, ce fântâna ne-a lăsat,
Dintru care apă beau şi-ai lui fii pe când trăiau?”
„ – Cine-o bea din apa Mea niciodată n-o-nseta,
Ea se face lin izvor de viaţă curgător”.
„ – Doamne, zise-atunci femeia, dă-mi mie din apa-aceea,
Ca să nu alerg mereu şi să scot de-aici cu greu!”
Iar Domnul i-a cuvântat: „ – Vino cu al tău bărbat!”
„ – N-am bărbat”, dânsa a spus. „ – Ştiu, îi zise blând Iisus,
Cinci avuşi, pe care-l ai, nu-i bărbatul tău, aşa-i”.
„ – Doamne, cum le nimereşti, Tu pesemne proroc eşti?
Ştim că va veni în lume Mesia, Iisus anume,
Care multe ne-o-nvăţa, nu eşti Tu Iisus cumva?”
Iisus blând la ea priveşte – „ Eu sunt, Cel care-ţi vorbeşte!”
Atunci vasul şi-a lăsat şi-n cetate-a alergat,
La toţi pe câţi i-a întâlnit despre Iisus le-a vorbit,
„Doamne, dă-ne apa Ta, dă-ne-mpărăţia Ta!”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu