Thursday, April 10, 2014

Minunile Sf. Ierarh Calinic de la Cernica

Una din cele mai mari minuni facu­te de Sfantul Ierarh Calinic dupa ca­nonizare a fost vindecarea completa a unui credincios paralizat de opt ani. Iata cum s-a savarsit minunea. In co­muna Lopatari, Buzau, traia Nica Dragan. Era agricultor. In anul 1940 s-a ca­satorit si a avut doi copii: Pantelimon si Maria. Ambii sunt casatoriti. In anul 1950, Nica Dragan a fost operat.

Dupa operatie a paralizat. Zadar­nic l-au dus rudele la cele mai mari spitale, nimeni nu-l putea vindeca. Ba inca nici sotia lui nu-l mai ingrijea. Copiii l-au dus la mai multe spitale de specialitate. Doctorii au facut totul ca sa-l ajute cu ceva. Insa a fost in zadar. Nervii lui erau aproape morti.

Apoi a fost dus la Manastirea Cernica, ca sa-l vindece Sfantul Calinic. Bolnavul se ruga fierbinte la Maica Domnului si la Sfantul Calinic. Suferea de opt ani si nu mai putea rab­da. Deodata a observat ca incepe sa simta. O caldura straina ii trecea prin trup, Dumnezeu S-a milostivit de el si a inceput sa-i vindece durerile. In noaptea de Inviere si-a recapatat gra­iul. De mare bucurie si emotie, bolnavul a inceput sa strige tare in biserica. Lumea a observat minunea. Bolnavul si-a tras usor trupul catre racla. Ner­vii incepeau sa lucreze.

Aceasta este prima parte a vinde­carii sale. A doua zi s-a facut Sfantul Maslu cu sapte preoti. Vindecarea pro­gresa. La al saselea Sfant Maslu, dupa cum marturisesc preotii slujitori, pe cand se citea Sfanta Evanghelie, bol­navul, asezat pe un scaun, a simtit ca unul dintre cei sapte preoti slujitori a venit si, saltandu-l usor de subsuori, i-a soptit: „Scoala-te si mergi!“

Bolnavul, uimit, socotea ca cel care l-a ridicat este un parinte. Deci, in va­zul si spre mirarea tuturor, Nica Dra­gan s-a sculat pe picioarele sale si in­cet a inceput sa mearga spre Sfantul Altar. Pentru toti era o minune. Dupa opt ani iata, se scoala si merge singur! Sfantul Calinic il ridicase de pe sca­un si ii poruncise sa umble! Preotii, uimiti, au oprit Sfantul Maslu. Unul dintre ei a zis: „Sa-l impartasim! De aceea a mers spre Sfantul Altar. Cere Sfanta Impartasanie!” Bolnavul tre­mura pe picioare. Obosise. L-au spriji­nit preotii, l-au apropiat de sfintele usi, i-au citit o rugaciune, ca era spo­vedit, si l-au impartasit cu Trupul si Sangele Domnului. In clipa cand bolnavul a inghitit Sfanta Impartasanie, a simtit pentru a treia oara o caldura straina in corpul sau si trupul i s-a in­tarit. Din ceasul acela bolnavul a in­ceput sa mearga iarasi pe picioarele sale, sa manance singur, sa vorbeasca, sa se inchine, sa se bucure, sa laude pe Dumnezeu, sa fie din nou redat vietii. Dupa aproape un an de zile a ple­cat singur, cu desaga in spate, din ma­nastire in manastire, sa multumeasca Domnului si Sfantului Calinic, bi­nefacatorul sau. L-am auzit cu totii marturisindu-ne minunea. I-am va­zut mana care a fost bolnava, intepata de doctori. I-am vazut actele de spital prin care era declarat „bolnav incu­rabil”. I-am vazut si lacrimile in ochi si bucuria inimii si i-am simtit caldura si convingerea cu care marturisea minunea. Pentru toate sa fie Dumnezeu slavit si Sfantul Ierarh Calinic laudat! Cititi mai mult

No comments:

Post a Comment