Sfanta Mucenita Ecaterina (25 noiembrie)

 Sfanta Ecaterina este praznuita in Biserica Ortodoxa pe 25 noiembrie. Provenind dintr-o familie de rang inalt din orasul Alexandria Egiptului, Sfanta Ecaterina a primit o educatie aleasa. Cand avea doar 18 ani, Sfanta Ecaterina l-a infruntat pe imparatul roman Maximianus, cunoscut drept unul dintre cei mai violenti persecutori ai crestinilor. Nu doar imparatul a primit mustrarea tinerei Ecaterina, ci si filosofii pagani de la curtea lui, acestia convertindu-se pana la urma la crestinism. Sfanta Ecaterina a fost trasa pe roata, simbol care apare si in icoanele ce o reprezinta, iar pe 25 noiembrie 305, a fost decapitata.


In secolul al IX-lea, la cinci sute de ani de la martiriul Sfintei Mucenite Ecaterina, un calugar a avut o vedenie in care se facea ca trupul plin de lumina al Sfintei Ecaterina era ridicat de ingeri pe un varf in apropiere de Muntele Sinai, unde a ramas neatins. Urmand sfatul acestui vazator cu duhul, calugarii de pe Sinai au urcat pe varful respectiv unde au aflat moastele sfintei. De atunci varful poarta numele Sfintei Ecaterina.

 Tot atunci manastirea inchinata Sfintei Fecioare Maria aflata la poalele Muntelui Horeb, a devenit Manastirea Sfintei Ecaterina. Fondata in secolul al VI-lea, se considera ca este cea mai veche manastire crestina ce isi pastreaza forma initiala, adapostind numeroase colectii de manuscrise timpurii crestine si icoane. La toate acestea se adauga peisajul montan deosebit, greu accesibil, cu numeroase situri arheologice si religioase.

 Mana pe care Sfanta Ecaterina i-a oferit-o Mirelui sau, Iisus Hristos, se pastreaza intacta si astazi, la mai bine de 1.700 de ani. Fiecare pelerin care ajunge la moastele Sfintei Ecaterina primeste in dar un inel cu monograma ei, in cinstea inelului pe care Mirele Iisus l-a daruit Sfintei Ecaterina.

 Sfanta Mare Mucenita Ecaterina este ocrotitoarea tuturor celor invatati, a celor care cauta lumina cunostintei si a cunostintelor! Ea este cea care se roaga pentru studenti, pentru elevi, pentru toti cei iubitori de carte. Ea este ocrotitoarea teologilor, profesorilor, avocatilor, procurorilor, medicilor, pentru ca ea a fost partasa la invataturile acestor intelepti intotdeauna. Ea este indreptatoarea in credinta si in casnicie, ocrotitoarea tuturor mamelor, a acelor femei care doresc sa fie mame si nu pot sa nasca, este ajutatoarea celor aflati in pragul casatoriei, rugatoarea neobosita a copiilor, fecioarelor si vaduvelor, vindecatoarea celor bolnavi, izbavitoarea celor in necazuri, aparatoarea batranilor. Ea este ocrotitoarea sarmanilor si a saracilor, pentru ca ea a lasat bogatia lumii si a imbratisat mucenicia.

RUGUL LUI MOISE

Domnul i se arată lui Moise în chipul unui rug aprins care ardea, dar nu se mistuia (Ieşirea 3, 2). Moise se mira de această arătare, dar în ea putea să vadă icoana poporului său. Rugul aprins închipuia suferinţele israelitenilor. Cuptoarele Egiptului ardeau, dar poporul nu se topea în văpaia muncilor, pentru că Domnul era în mijlocul lor. Când trăim o viaţă cu Domnul şi El cu noi, oricât de mari ar fi flăcările suferinţelor şi ale încercărilor, n avem de ce să ne temem.

Arătarea Domnului în mijlocul unui rug arzând ne poate fi mai departe şi o adâncă învăţătură şi pildă de smerenie.

Însemnaţi-vă bine lucrul acesta: atotputernicul Dumnezeu alege un rug, un spin, în care Se pogoară şi Se arată lui Moise. Erau ei şi altfel de arbori mai mari şi mai frumoşi, dar Domnul alege rugul cel negru şi smerit.

Cu măreţia atotputernicului Dumnezeu, s-ar fi potrivit parcă mai mult să Se arate într-un cedru falnic sau într-un stejar puternic, dar Domnul Dumnezeu alege rugul cel negru şi smerit.

Oare nu este şi lucrul acesta o straşnică predică şi mustrare pentru îngâmfarea şi trufia omenească?

În lucrarea mântuirii omului şi a omenirii găsim peştera, rugul, mielul, porumbelul, vase umile şi smerite… Oare nu este şi acest lucru o straşnică predică şi mustrare pentru îngâmfarea şi trufia omenească?

Intrarea in biserica a Maicii Domnului

 Intrând Fecioară în cele sfinte spre slujba Domnului, îngerii cântau cu glasuri cereşti, despre care pomeneşte acum Biserica în condac: "Împreună aducând darul Duhului lui Dumnezeu pe care o laudă îngerii; aceasta este cortul cel ceresc".

 Nu te intrista Marie, ci bucura-te fiica noastra si a Sionului ceresc! Veseleste-te copila sfanta, caci tu esti asteptarea tuturor neamurilor si impacarea lui Adam cu Dumnezeu.

   Fecioara Maria, incredintandu-se unor fecioare mai in varsta, petrecea cea mai mare parte din viata ei in rugaciune si vorbire cu Dumnezeu, prin citirea Sfintelor Scripturi. Ducea o viata ingereasca. Dimineata se ruga in Sfanta Sfintelor, pana la ora noua. Apoi pana la ora trei, lucra cu celelalte fecioare lucru de mana; torcea lana si in, tesea matase pentru vesmintele preotesti si altele.

  Se spune ca, insasi camasa de in cea necusuta de mana, pe care a purtat-o Domnul Hristos, Fiul ei cel scump, a fost tesuta si impletita chiar de Maica Domnului. In timpul mesei Fecioara Maria nu manca cu celelalte fecioare, ci se ducea inauntrul bisericii, unde se ruga pana tarziu. Acolo venea Sfantul Arhanghel Gavriil si ii aducea paine ingereasca. 

Templul din Ierusalim era inconjurat de anumite cladiri cu trei etaje in care erau gazduiti toti slujitorii de la Templu: arhiereii, preotii, levitii, vaduvele care-si inchinau viata lui Dumnezeu si acele fecioare inchinate de anumite familii lui Dumnezeu intre care avea sa straluceasca Fecioara Maria, pururea Fecioara Maria. Aici a gasit-o ingerul Gavriil cand avea sa-i aduca vestea cea buna a nasterii Mantuitorului Iisus Hristos, adica a intruparii pe pamant a fiului lui Dumnezeu. In acest Templu, iubiti credinciosi, unde Maica Domnului si-a petrecut viata in rugaciune, in ascultare, in smerenie, in viata curata si in asceza, in post, aici ea s-a pregatit sa devina "vas ales" pentru primirea in pantecele ei pe Cel Neincaput. Sfantul Grigorie Palama spune ca pururea Fecioara Maria a trait la Templul din Ierusalim ca in Rai. Ea acolo s-a umplut de harul Duhului Sfant, a ajuns la indumnezeire caci numai asa putea sa primeasca in pantece pe Fiul lui Dumnezeu. De altfel in chip inspirat si cu descoperire de sus arhiereul Zaharia cand a primit-o in brate a dus-o in Sfanta Sfintelor, nu in mod intamplator (in Sfanta Sfintelor nu intra decat arhiereul o singura data pe an dupa ce aducea jertfe de ispasire pentru popor, asa era Legea Vechiului Testament).

Ev. LUCA 10, 38-42; 11, 27-28
În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Şi aceasta avea o soră, ce se numea MARIA, CARE şezându jos, lângă picioarele lui Iisus, asculta cuvintele Lui. Marta însă se silea să facă ospăţ mare şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i dar ca să-mi ajute. Dar Iisus, răspunzând, i-a zis: Marto, Marto, te sileşti şi te îngrijeşti de multe; dar un singur lucru trebuieşte. Maria însă şi-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea.

Iar când zicea Dânsul acestea, o femeie din popor, ridicându-şi glasul, a zis către Dânsul: fericit este pântecele care Te-a purtat şi sânii la care ai supt. Dar Iisus a răspuns: aşa este, dar fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc pe el.

Tropar
 Astăzi înainte-însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i cântam: Bucură-te plinirea rânduielii Ziditorului.
 
 Pr. Visarion Iugulescu - Intrarea Maicii Domnului in Biserica

Învăţătorule ce voi face ca să moştenesc viaţa Veşnică?... (Samarineanul milostiv)

Duminica a 25-a dupa Rusalii

 - Pilda samarineanului milostiv -

 Ev. Luca 10, 25-37
         Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi. Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă, Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.

Vedeţi înţelepciunea cea fără de margine a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos? Legiuitorul acela a venit cu viclenie şi făţărnicie ca să ispitească pe Domnul, iar Mîntuitorul, prin pilda cu omul cel căzut între tîlhari şi cu Samariteanul cel milostiv, care a purtat grijă de cel rănit şi căzut între tîlhari, i-a dat un minunat şi dumnezeiesc răspuns. Mai întîi a învăţat pe legiuitor că orice om din lume este aproapele nostru. După ce l-a făcut a înţelege acest lucru şi a-l mărturisi, i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea. Adică să nu mai socoteşti de acum înainte că numai cei din neamul iudeilor sînt aproapele tău, ci oricare om din această lume să fie socotit aproapele nostru, şi de este cineva în necaz sau primejdie, să-l ajutăm ca pe cel ce este de un neam cu noi.

“Mergi si fa si tu asemenea”.

Primele zile de iarna

Oferă mângâiere şi vei fi mângâiat,oferă înţelegere şi vei fi înţeles Angela Peschir

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.

Viata Vaduvei din Nain

Dragostea calugarului

Pe un drum, un caine a sarit la un om si a inceput sa-l latre. Omul, insa, a pus imediat mana pe o piatra si a aruncat dupa animal. Cainele s-a ferit si, ce sa vezi ?!, a sarit mai tare la om, gata-gata sa-l muste. Speriat rau, omul a mai apucat doar sa intre intr-o curte si sa tranteasca poarta. Acum statea acolo, in timp ce cainele urla de mama focului dincolo de gard.

Chiar in acel timp, a trecut pe strada si un calugar. Vazandu-l, cainele a sarit la parinte, latrand si aratandu-si coltii. Linistit, calugarul a scos o bucata de paine din traista si i-a intins-o catelului. Imediat, acesta a incetat sa latre, s-a apropiat usor-usor si, dandu-si seama de bunatatea omului, a luat bucatica de paine chiar din mana acestuia si a inceput sa o manance de zor. Apoi s-a asezat langa calugar, dand din coada.

- Vezi, omule - i-a spus parintele celui din spatele gardului - bunatatea naste totdeauna bunatate. Daca tu ai fost rau cu cainele, cum ai fi vrut sa fie el cu tine. Hai, vino si mangaie-l!

Sa nu mai faci niciodata un rau, acolo unde poti face bine. Si crede-ma, oriunde si oricand poti face numai bine. De tine depinde!

"Dragostea este bucuria de a face altora bucurii."