Wednesday, November 11, 2015

Sfânta Cuvioasă Matrona din Moscova,


Aceasta se născu în familia unor ţărani săraci din satul Sebino, guberia Tula.  Încă de la început Dumnezeu dori să descopere pe vasul Său cel ales, căci în vremea afundării în apa Botezului, se văzu stâlp de tămâie cu bună mireasmă ridicându-se din cristelniţă. Văzând minunea, evlaviosul preot Vasile spuse tuturor celor prezenţi de sfinţenia acestui copil. Mai mult, pe pieptul pruncei se putea vedea o ridicătură în semnul crucii.

Întrucât din naştere fu lipsită de vedere, copiii adesea o batjocoreau, iar fetele mai mari o băteau cu urzică, pricină pentru care încă din copilărie se ferea de oameni, încetând să mai iasă din casă şi dăruindu-se rugăciunii şi cugetării la cele dumnezeieşti. Locuind în apropierea bisericii satului, mergea la toate slujbele, stând neclintită şi învăţând cu timpul toate cântările.

Chiar de îi lipsea vederea cea din afară, vederea cea duhovnicească o făcu să iubească nespus de mult icoanele, astfel că în odaia sa întregul perete de sus până jos era plin de icoane în faţa cărora ardeau neîncetat candele şi dinaintea cărora petrecea îndelungate ceasuri în rugăciune, cuprinzând în inima sa de copil întreaga lume.

Pe când avea 6-7 ani, se arătară darurile bogate pe care Dumnezeu le vărsase într-însa, căci putea vedea limpede gândurile şi păcatele oamenilor.

Datorită purtării de grijă a boierului satului, sfânta Matrona se învrednici să facă pelerinaje la Kiev, Moscova şi Sankt Petersburg. Pe când intră în Catedrala Sfântului Andrei unde slujea sfântul Ioan de Kronstadt (pomenit la 20 decembrie, ziua adormirii sale din anul 1908, si 8 iunie, ziua proslavirii sale, 1990), sfântul părinte porunci ca poporul să se dea la o parte şi să îi facă loc tinerei Matrona, pe atunci de numai 14 ani, numind-o „al optulea stâlp al Rusiei”.

Pe când avea 17 ani, Dumnezeu o lipsi pe sfânta Matrona de mângâierea pelerinajelor, luându-i pe neaşteptate puterea de a merge. Din acea clipă petrecu tot restul vieţii mai mult întinsă pe pat, dăruindu-se cu mai multă osârdie rugăciunii, postirii şi mângâierii celor ce veneau la dânsa.

Curând sosiră vremuri grele şi tulburi peste Rusia: revoluţia, împărţirea pământurilor şi foametea.

În anul 1925, pe când avea 40 de ani, sfânta maică veni să locuiască în Moscova, petrecând în răstimpuri scurte în case ale creştinilor, unde venea mulţime mare de popor pentru a primi mângâiere şi izbăvire de mâhniri şi necazuri. Iar dânsa îi  liniştea, îi mângâia pe cap, îi însemna cu sfânta cruce şi le spunea cuvinte de încurajare. Uneori glumea, alteori era aspră. Câteodată spunea numai un cuvânt şi sufletul se tămăduia de tulburare şi tristeţe.

Nu cu multă vreme înaintea adormirii sale, le spunea celor apropiaţi:

– Toţi, toţi să veniţi la mine şi să-mi povestiţi necazurile voastre, de parcă aş fi vie, căci eu vă voi vedea, vă voi auzi şi vă voi ajuta!

şi

– Agăţaţi-vă cu toţii de călcâiul meu şi vă veţi mântui, nu vă desprindeţi de mine, ţineţi-vă cât mai strâns!

La 2 mai 1952, se mută în lăcaşurile cele de sus, iar la 8 martie 1998, se aflară moaştele sale necuprinse de stricăciune răspândind bună mireasmă şi izvorând fără oprire minuni, care se aşezară cu multă evlavie în mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Moscova. Peste un an, la 2 mai 1999, sfânta Matrona fu trecută în rândul sfinţilor, cinstirea sa răspândindu-se apoi în lumea întreagă pentru  marea mulţime de minuni săvârşite prin mijlocirea sfintei noastre maici.

Viaţa, minunile şi acatistul sfintei în

Zid şi acoperământ erai în timpul vieţii tale, fericită maică, tuturor celor ce alergau la tine şi după moarte nu încetezi să mijloceşti înaintea lui Dumnezeu pentru cei ce cu credinţă vin la mormântul tău. Pentru aceasta, auzi-ne pe noi, păcătoşii, îndureraţi şi de multe necazuri fiind stăpâniţi şi nădăjduind toţi în ajutorul rugăciunilor tale, îţi cântăm: (…)


Bucură-te, cuvioasă maică Matrona, caldă rugătoare lui Dumnezeu pentru noi!

No comments:

Post a Comment