ACATISTUL SFINTEI MELANIA ROMANA

 ACATISTUL SFINTEI MELANIA ROMANA 

                         31 decembrie

Rugaciunile incepatoare

De este preot, incepe asa :

Binecuvantat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este preot, se zice :

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Care pretutindeni esti si pe toate le implinesti, Vistierul Bunatatilor si Datatorule de Viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste Bunule sufletele noastre!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fara-De-Moarte, miluieste-ne pe noi! (de 3 ori)

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!

Preasfantă Treime, miluieste-ne pe noi! Doamne, curateste pacatele noastre! Stapane, iarta faradelegile noastre! Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Sfant Numele Tau!

Doamne miluieste! (de 3 ori)

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!

Tatal nostru, Carele esti în Ceruri, sfinteasca-se Numele Tau, vie Imparatia Ta, faca-se Voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra, cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri! Si nu ne duce pe noi în ispita, ci ne izbaveste de cel viclean! Amin!

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi! Amin 

Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca nepricepandu-ne de nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem Tie, ca unui Stapan, noi pacatosii robii Tai, miluieste-ne pe noi!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh!

Doamne, miluieste-ne pe noi, ca intru Tine am nadajduit; nu Te mania pe noi foarte, nici pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un Milostiv si ne izbaveste pe noi de vrajmasii nostri, ca Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tau; toti lucrul mainilor Tale si Numele Tau chemam.

Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!

Usa milostivirii deschide-o noua, binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, ca sa nu pierim cei ce nadajduim intru tine, ci sa ne izbavim prin tine de nevoi, ca tu esti mantuirea neamului crestinesc.

Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute. 

Si intru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Nascut, Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii; lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut, Cel de o fiintă cu Tatal, prin Care toate s-au facut. 

Care, pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire, S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S-a făcut om. 

Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat, a patimit si s-a ingropat. 

Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi. 

Si S-a înaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui. Si iarasi va sa vina cu slava sa judece viii si mortii, a Carui imparatie nu va avea sfarsit. 

Si intru Duhul Sfant, Domnul de viată Facatorul, Care din Tatal purcede, Cel ce impreună cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, Care a grait prin prooroci. Intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica. 

Marturisesc un Botez spre iertarea pacatelor. Astept invierea mortilor. 

Si viata veacului ce va sa fie. Amin!

Doamne miluieste! (de 12 ori)

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!

Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu! (o inchinaciune)

Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul nostru Dumnezeu! (o inchinaciune)

Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru! (o inchinaciune)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta, auzi-ma, intru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri. Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit. 

Intins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-Ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor care se coboara in mormant. Fa sa aud dimineata Mila Ta, ca la Tine imi este nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. 

Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne. Invata-ma sa fac Voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau Cel Bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii. Pentru Numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau. 

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!

Aliluia, aliluia, aliluia, Slava Tie, Dumnezeule!

Aliluia, aliluia, aliluia, Slava Tie, Dumnezeule!

Aliluia, aliluia, aliluia, Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, bine este cuvantat Cel ce vine intru Numele Domnului ! (de 3 ori)

Doamne miluieste ( de 3 ori). Slava... Si acum...

Psalmul 50

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste; ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale, mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop şi ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Intoarce fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada pe mine de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-l lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor întoarce. Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru buna voirea Ta, Sionului si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Condacul 1

Preacuvioasei maicii noastre Melania, care din Roma a rasarit si lumii odor de mult pret s-a aratat, veniti toti dreptslavitorilor crestini, ca impletindu-i cununi de lauda sa-I cantam: Bucura-te, Sfanta Melanie, floare nevestejita in Gradina lui Hristos!

Icosul 1

Ingerilor de bucurie pricinuitoare, iar noua, celor din valea plangerii, fierbinte daruitoare de mangaiere si nadejde este viata ta, o, Sfanta, si multumindu-ti ca ai stralucit printre noi, iti graim:

Bucura-te, preafrumoasa mireasa a lui Hristos;

Bucura-te, crin iubitor de feciorie;

Bucura-te, parfum ce raspandesti buna mireasma a virtutilor;

Bucura-te, visterie nesecata de bunatate;

Bucura-te, cea invesmantata cu smerenia Stapanului;

Bucura-te, lauda calugaritelor si-a lor vrednica plata;

Bucura-te, implinitoarea osardnica a Evangheliei Sfinte;

Bucura-te, randunica neatinsa de materia lumii;

Bucura-te, a Duhului Sfant alauta melodioasa;

Bucura-te, prietena a celor ce te cheama;

Bucura-te, lumina si lauda noastra;

Bucura-te, pentru noi mijlocitoarea si fierbinte rugatoare;

Bucura-te, Sfanta Melania, floare nevestejita din Gradina lui Hristos!

Condacul 2

In aurorile ceresti, te desfatezi acum de frumusetea Mirelui tau, Melania preacinstita, de unde cauta spre noi cei osteniti de nenumarate ispite si nevoi, ca rourandu-te sa-ti inaltam glas de multumire: Aliluia!

Icosul 2

Silita fiind spre nunta de catre parintii tai, Pinian, cel care ti-a fost randuit sot, nu a reusit sa stinga flacara ce o aveai pentru Stapanul, iar inima ta a devenit altar de jertfa, pentru care asculta de la noi:

Bucura-te, odrasla din parinti de frunte si foarte bogati;

Bucura-te, suflet impodobit cu intelepciunea de sus;

Bucura-te, ca nu ai iubit marirea cea lumeasca;

Bucura-te, ca singurul tau dor a fost sa slujesti Domnului;

Bucura-te, ca parintii tai nu au tinut seama de el;

Bucura-te, ca pe Pinian il priveai ca pe un frate;

Bucura-te, ca indelung il rugai spre pazirea fecioriei;

Bucura-te, ca si cu lacrimi incercai sa il indupleci spre aceasta;

Bucura-te, ca toata bogatia doreai a i-o da numai sa te lase libera;

Bucura-te, ca el ti-a promis a te asculta dupa ce vei rodi doi mostenitori ai averilor parintesti;

Bucura-te, ca nascand o fetita ai fagaduit-o Domnului;

Bucura-te, ca macar ea ti-ai dorit a fi fecioara neprihanita;

Bucura-te, Sfanta Melania, floare nevestejita din Gradina lui Hristos!

Condacul 3

Vazand ca nici dupa nasterea fetitei nu ai fost slobozita de legatura insotirii, mai mult ti-ai inmultit nevointele si ostenelile, fericita. Inca si sa fugi ai cugetat, de nu te-ar fi oprit pe tine glasul Apostolului care zice: “ Poruncesc nu eu, ci Domnul, ca femeia sa nu se desparta de barbat” si “ bine este, femeie, de-ti vei mantua barbatul”. Iar noi, vazand ravna ta cea mare, iti cantam: Aliluia!

Icosul 3

Ca un cerb insetat dupa izvorul curatiei, asa ti-ai chinuit trupul cu postul si privegherea si in taina purtai o camasa de par aspru pe trupul tau cel firav. Ajuta-ne si noua, celor doborati de povara pacatelor ca intorcandu-ne pe calea pocaintei, sa zarim lumina Invierii si sa zicem:

Bucura-te, Sfanta Melania de doruri ingeresti plina;

Bucura-te, ca lacrimile nu ti-au secat niciodata;

Bucura-te, ca ele erau marturia dragostei pentru Hristos;

Bucura-te, ca nu primeai podoabe si haine scumpe;

Bucura-te, ca podoaba ta era Hristos, Margaritarul Cel Nepretuit;

Bucura-te, ca cu daruri iti momeai slujnicele spre a nu-ti vesti nevointele;

Bucura-te, caci cu milostenii si fapte bune iti alinai durerea inimii;

Bucura-te, ca nadejdea nu ti-ai pierdut in incercari;

Bucura-te, si ne intareste si pe noi in necazuri si boli;

Bucura-te, si ne invata sa nu cartim in ceasul ispitirii;

Bucura-te, luminandu-ne ca de-a pururi pe Domnul sa-L slavim;

Bucura-te, indemnatoarea noastra la rugaciune si doxologie;

Bucura-te, Sfanta Melania, floare nevestejita in Gradina lui Hristos!

Condacul 4

Trecand o vreme ai zamislit din nou, si apropiindu-se timpul sa nasti, intru pomenirea Sfantului Laurentiu ai petrecut toata noaptea rugandu-te, de dureri cumplite fiind cuprinsa, si slabind foarte, cu greu ai nascut un baiat, care indata fiind botezat a murit, iar tu ai dat slava lui Dumnezeu zicand: Aliluia!

Icosul 4

Dupa o nastere anevoiooasa, epuizata si sfarsita, te primejduiai, Sfanta Melania, a trece pragul vesniciei. De care lucru spaimantandu-se Pinian, a fagaduit inaintea altarului Domnului a petrece in curatie si din acel ceas te-ai insanatosit. Iar noi, minunandu-ne de aceasta, iti graim:

Bucura-te, ca la timpul randuit, Domnul ti-a indeplinit dorinta arzatoare;

Bucura-te, ca El n-a trecut cu vederea umilinta sufletului tau;

Bucura-te, ca insanatosirea ta a fost un semn pentru Pinian;

Bucura-te, ca astfel a inteles ca Domnul incuviinteaza promisiunea facuta:

Bucura-te, ca si alt semn i-a fost trimis prin moartea fetitei la doar cateva zile;

Bucura-te, ca ostenelile tale nu au ramas fara de roade;

Bucura-te, ca Duhul Sfant i-a grait taiic, desteptandu-i doruri ceresti;

Bucura-te, ca indata a inceput a uri desertaciunea lumii;

Bucura-te, ca a se face monah l-ai facut a jindui;

Bucura-te, ca uniti fiind in Domnul, v-ati pus averile in mainile saracilor;

Bucura-te, ca n-ati dorit comori pe pamant;

Bucura-te, comoara noastra, in arsita saraciei duhovnicesti;

Bucura-te, Sfanta Melania, floare nevestejita din Gradina lui Hristos!

Condacul 5

Care dintre pamanteni poate pricepe oceanul nestavilit de har ce insufletea duhul tau spre lucrarea faptelor dumnezeiesti? Pe acesta neputandu-l a-l cuprinde nici Publicola, tatal tau, coplesit de durere, s-a mutat la ceruri, implorandu-ti iertare si mijlocirea: Aliluia!

Icosul 5

Uimire mare a cazut peste nobilimea romana, preacuvioasa maica, vazandu-ti sarguinta de-a imparti scapatatilor multimea bogatiilor. Caci, atata averi aveai, incat dupa imparat, nimeni nu te intrecea. Insa, dorit-ai a schimba slava cu smerita slujire a aproapelui si purpura cu umila haina monahala, iar noi te laudam asa:

Bucura-te, stapana peste cetati si sate;

Bucura-te, mostenitoare a tinuturi din Italia si Sicilia;

Bucura-te, detinatoare a proprietati in Spania si Galia;

Bucura-te, si in Britania si Mauritania vestita stapanitoare;

Bucura-te, ca Africa si Cartagina se falesc cu tine;

Bucura-te, ca pe toate le-ai inchinat lui Hristos;

Bucura-te, ca asemeni unui buchet de flori nestemate i le-ai daruit;

Bucura-te, tezaur stralucitor al Romei;

Bucura-te, mama orfanilor si-a lor binefacatoare;

Bucura-te, zambetul dulce al nevoiasilor si napastuitilor;

Bucura-te, maica celor ce vor sa le fii aproape;

Bucura-te, acoperitoarea noastra in ziua judecatii;

Bucura-te, Sfanta Melanie, floare nevestejita din Gradina lui Hristos!

Condacul 6

Ctitora de biserici si manasatiri ai fost maica prea laudata caci pretutindeni pe unde au umblat Sfintele tale picioare n-ai pregetat a face bine, daruindu-te si pe tine insati ofranda bineprimita lui Hristos si viata ta ca o neintrerupta cantare: Aliluia!

Icosul 6

Din averile ce le aveai, Sfanta Melania, ca niste rauri mari curgeau indurarile tale in toata lumea. Apusul si Rasaritul vestesc binefacerile tale, zicand:

Bucura-te, ca milostivirile tale au ajuns pana in Mesopotamia si Fenicia;

Bucura-te, miluitoarea celor din Siria, Egipt si Palestina;

Bucura-te, purtatoarea de grija a tuturor bisericilor si manastirilor;

Bucura-te, impodobirea lor cu matasuri si vesminte cusute cu fir de aur;

Bucura-te, ca si in casele de straini rasuna daniile tale;

Bucura-te, mangaierea saracilor, bolnavilor si-a vaduvelor;

Bucura-te, cercetatoarea celor din inchisori si din temnite;

Bucura-te, rascumparatoarea celor robiti;

Bucura-te, ca ai liberat miile de sclavi ce iti slujeau mai inainte;

Bucura-te, ca traiul tau era si mai prost decat al sclavilor;

Bucura-te, ca nu te-ai lasat robita decat de dragostea lui Hristos;

Bucura-te, luandu-ne sub mantia ocrotirii tale;

Bucura-te, Sfanta Melania, floare nevestejita in Gradina lui Hristos!

Condacul 7

Cufundati fiind in pacate grele si apasati de necrutatoarea constiinta, nu mai indraznim nici ochii, a ni-i ridica spre Cel rastignit si de aceea alergam la tine, Sfanta Melania. Cere noua mila Stapanului, ca prin mijlocirile tale fiind izbaviti, sa-I cantam: Aliluia!

Icosul 7

Dupa treisprezece ani, ajunsa la aspra saracie, aveai sa imbratisezi calea desavarsirii monahale, pentru care, alaturi de Pinian ai cercetat monahii si pustnicii din Egipt, Nistria si Alexandria spre a afla tainele luptei duhovnicesti. Ajuta-ne si noua, cuvioasa Melania, sa luptam cu egoismul firii cazute din noi, si biruind prin tine sa spunem:

Bucura-te,ca sub acoperamantul smereniei pururea te-ai adapostit;

Bucura-te, ca smerenia ti-a fost cununa tuturor virtutilor;

Bucura-te, ca Maica Domnului ti-a fost calauza si pilda;

Bucura-te, ca pentru dragostea Ei si a Fiului Ei ai ales reaua patimire;

Bucura-te, mireasma a raiului ce ne inalti din tarana;

Bucura-te, ciocarlie preadulce glasuitoare in graiurile Duhlui;

Bucura-te, adiere de pace si binecuvanre sufletelor involburate;

Bucura-te, nectar ce ne desfatezi cu dulceata solirilor tale;

Bucura-te, straja tare pentru sufletele slabe si neajutorate;

Bucura-te, calauzitoarea celor nestiutori;

Bucura-te, inteleptirea noastra la ceas de cumpana;

Bucura-te, intarirea celor ce sunt in lupta nepatimirii;

Bucura-te, Sfanta Melania, floare nevestejita din Gradina lui Hristos!

Condacul 8

Mistuita fiind de ravna Domnului te-ai inaltat din treapta in treapta si n-ai aflat ragaz pa nace n-ai ajuns in Patria Cereasca. Din slava Preasfintei treimi, cauta, fericita, spre cei ce in sudori si ispite isi duc calatoria vietii si intareste-i a canta: Aliluia!

Icosul 8

De dorul singuratatii fiind aprinsa, te-ai zavorat intr-o chilie stramta, pe Muntele Maslinilor, neprimind decat pe mama ta, Albina, la cinci zile si pe fratele tau duhovnicesc Pinian, pentru care asculta unele ca acestea:

Bucura-te, ca mama ta ti-a urmat vietii ascetice;

Bucura-te, maica duhovniceasca si povatuitoarea lui Pinian;

Bucura-te, nevoitoare inflacarata;

Bucura-te, ca doua ceasuri intr-un cufar ingurt si scurt iti asezai trupul ostenit de priveghere;

Bucura-te, ca drept asternut aveai un sac;

Bucura-te, ca din sacul pe care dormeai ieseau viermi, aratand petrecerea ta cea rea;

Bucura-te, ca hrana ta era putina paine neagra sambata si duminica;

Bucura-te, ca untdelemn nu gustai decat de Pasti si in marile sarbatori;

Bucura-te, ca in postire te-ai asemanat marelui Antonie;

Bucura-te, ca pe satana l-ai facut de rusine;

Bucura-te, inger in trup muritor;

Bucura-te, vapaie serafimica de iubire;

Bucura-te, Sfanta Melania, floare nevestejita din Gradina lui Hristos!

Condacul 9

Veniti toti cei iubitori de Dumnezeu sa o laudam pe placuta lui roaba, pe ceea ce s-a aratat tamaduitoarea celor bolnavi, mangaierea celor intristati, nadejde si bucurie celor deznadajduiti si ajutatoare in felurite napaste si scarbe, aducandu-i prinos de Aliluia!

Icosul 9

Ritorii cei iscusiti in intelepciunea lumeasca nu se dumiresc de tine, sfanta, cum, lepadandu-ti intreaga avere ai ales traiul mai umil si decat al celor mai saraci si nu se pricep a zice catre tine:

Bucura-te, porumbita Domnului cea iubitoare de curatie;

Bucura-te, mireasa vesnicului Mire;

Bucura-te, stea preastralucita ce luminezi intunericul pacatelor;

Bucura-te, izvor cristalin celor insetati de Dumnezeu;

Bucura-te, indemnatoarea multor tineri la calea monahala;

Bucura-te, scara inalta ce ne urci catre Rai;

Bucura-te, intaritoarea noastra pe Golgota vietii acesteiai;

Bucura-te, nadejdea noastra nerusinata;

Bucura-te, impaciuitoarea celor invrajbiti;

Bucura-te, limanul celor prigoniti si asupriti;

Bucura-te, impreuna petrecatoare in toate imprejurarile grele si lunecoase;

Bucura-te, si fii cu noi cand va fi sa dam seama inaintea Marelui Judecator;

Bucura-te, Sfanta Melanie, floare nevestejita din Gradina lui Hristos!

Condacul 10

Cum te vom lauda maica preacinstita? Sau cum iti vom multumi pentru milele ce le-ai aratat noua nevrednicilor? Caci viata noastra cea impatimita este straina de laudele tale. Ci primeste smerita noastra cantare: Aliluia!

Icosul 10

Dupa paisprezece ani de zavorare, ai ingropat pe Albina cea in cucernicie mutata la Domnul si iarasi te-ai inchis, intr-o chilie inca si mai stramta si mai intunecata. Dar strabatandu-ti vestea pretutindeni, preacinsitita, ai iesti dupa un an spre mantuirea altora si facand o manastire ai fost asezata povatuitoare la nouazeci si mai bine de fecioare, cu care iti zicem:

Bucura-te, cea vadita de Harul dumnezeisc;

Bucura-te, ca slavind pe Hristos, ai fost slavita de El;

Bucura-te, facile ce n-a putut fi ascunsa sub obroc;

Bucura-te, ca pe surori le invatai smerita cugetare si ascultare;

Bucura-te, ca la rabdare si nerautate le indemnai;

Bucura-te, ca spre uratie si priveghere le intareai;

Bucura-te, ca in tacere, la vorbirea cu Domnul le povatuiai;

Bucura-te, aducatoarea multor desfranate la viata cea neprihanita;

Bucura-te, inflacarata insuflatoare de iubire;

Bucura-te, ca in fiecare zi te impartaseai cu Sfintele lui Hristos Taine;

Bucura-te, ca in toate le slujeai, purtandu-le de grija maicilor tale;

Bucura-te, ca Pinian a adormit in Domnul intr-una din manastirie intemeiate de tine;

Bucura-te, Sfanta Melania, floare nevestejita din Gradina lui Hristos!

Condacul 11

Intoarce, Sfanta Melania, de la calea ratacirii si din negura impietririi, pe cei ce zac in eresuri si credinte desarte, ca venind in turma Pastorului Celui Bun, sa-I cante cu tine: Aliluia!

Icosul 11

Ca o faclie in lume ai fost, prealaudata, imprastiind tuturor razele darurilor ceresti. Inca si cu darul facerii de minuni si al tamaduirii de boli te-a impodobit Mirele tau, iar noi, indulcindu-ne de binefacerile tale, iti graim:

Bucura-te, mare facatoare de minuni;

Bucura-te, vindecatoarea piciorului imparatesei Evdochia;

Bucura-te, izgonitoarea duhului necurat din tanarul caruia demonul ii intepenise gura;

Bucura-te, ca si din multi altii ai alungat duhurile intunericului;

Bucura-te, izbavitoarea femeii celei primejduite de fatul mort ce il avea in pantece;

Bucura-te, ca prin rugaciunile tale ai intors spre umilinta incapatanarea lui Messala, cea mustrata in vis;

Bucura-te, a multor bolnavi tamaduire;

Bucura-te, ca vorbind cu putere multa ai combatut vorbele cele inselatoare ale sofistilor si impletiturile nestorienilor;

Bucura-te, caci cu zelul pentru ortodoxie ai rusinat pe Origen;

Bucura-te, ca bolnava fiind n-ai pregetat osteneala calatoriei pentru convertirea unchiului pagan;

Bucura-te, ca diavolul ti s-a aratat, lovindu-ti soldul cu o durere cumplita ce ai indurat-o pana la convertirea lui;

Bucura-te, ca ai cunoscut mai inainte ziua trecerii la Domnul;

Bucura-te, Sfanta Melania, floare nevestejita din Gradina lui Hristos!

Condacul 12

Saraci fiind de faptele cele bune si slabanogiti prin incalcarile poruncilor sfinte, ne-am facut alugatori ai Harului Mangaietorului, dar avandu-te pe tine, preacuvioasa maica, indraznim caci nu vom fi rusinati, ci vom rosti cantare de mantuire: Aliluia!

Icosul 12

Cantand laudele tale cu umilinta si evlavie ne plecam rarunchii sufletelor noastre si slavindu-te, iti multumim cu graiuri ca acestea:

Bucura-te, maica noastra cea daruita de Domnul si cinstita de ingeri si de oameni;

Bucura-te, bucuria celor ce nadajduiesc in tine;

Bucura-te, indrazneala tuturor celor ce scapa la ajutorul tau;

Bucura-te, izbanda noastra si grabnica folositoare;

Bucura-te, povatuitoare tainica pe calea pocaintei;

Bucura-te, luminatoarea celor umbriti de nestiinta si nepasare;

Bucura-te, binecuvantarea monahiilor si indrumatoarea lor pe culmile virtutii;

Bucura-te, inteleptitoarea pasilor nostri intru lucrarea faptelor bune;

Bucura-te, spaima dracilor si arma impotriva lor;

Bucura-te, rugatoare fierbinte pentru intreg neamul omenesc;

Bucura-te, mijlocitoarea noastra la tronul Dumnezeiesc;

Bucura-te, apriga aparatoare in ceasul cel mai de pe urma al nostru;

Bucura-te, Sfanta Melania, floare nevestejita in Gradina lui Hristos!

Condacul 13

O, preaslavita Sfanta Melania, ceea ce lupta cea buna ai luptat si cununa nestricaciunii ai luat de la Mirele tau Hristos, primeste putina noastra rugaciune si soleste catre Domnul sa priveasca cu indurare spre pacatosii robii sai si izbavindu-i de toate relele si nevoile, sa-i invredniceasca vesnicei dantuiri unde neincetat rasuna cantarea: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori)

Icosul 1

Ingerilor de bucurie pricinuitoare, iar noua, celor din valea plangerii, fierbinte daruitoare de mangaiere si nadejde este viata ta, o, Sfanta, si multumindu-ti ca ai stralucit printre noi, iti graim:

Bucura-te, preafrumoasa mireasa a lui Hristos;

Bucura-te, crin iubitor de feciorie;

Bucura-te, parfum ce raspandesti buna mireasma a virtutilor;

Bucura-te, visterie nesecata de bunatate;

Bucura-te, cea invesmantata cu smerenia Stapanului;

Bucura-te, lauda calugaritelor si-a lor vrednica plata;

Bucura-te, implinitoarea osardnica a Evangheliei Sfinte;

Bucura-te, randunica neatinsa de materia lumii;

Bucura-te, a Duhului Sfant alauta melodioasa;

Bucura-te, prietena a celor ce te cheama;

Bucura-te, lumina si lauda noastra;

Bucura-te, pentru noi mijlocitoarea si fierbinte rugatoare;

Bucura-te, Sfanta Melania, floare nevestejita din Gradina lui Hristos!

Condacul 1

Preacuvioasei maicii noastre Melania, care din Roma a rasarit si lumii odor de mult pret s-a aratat, veniti toti dreptslavitorilor crestini, ca impletindu-i cununi de lauda sa-I cantam: Bucura-te, Sfanta Melanie, floare nevestejita in Gradina lui Hristos!

Rugaciune

O, Sfanta Cuvioasa Melania, ceea ce din dragoste pentru Hristos te-ai lepadat de toata dezmierdarea si robia trupului si ai ajuns sa fii impreuna cu Cel pe Care cu osardie L-ai iubit, indrazneala afland catre dansul, cauta spre cei care cu umilinta si cu evlavie alearga la al tau sprijin si nu trece cu vederea aceasta putina rugaciune a noastra, a nevrednicilor pacatosi.

Mijloceste Sfanta, pentru noi cei ingreunati si slabanogiti de multimea ispitelor si framantarilor acestui veac mai inselator si mai primejdios ca oricand, ca Domnul Dumnezeu sa ne intareasca cu putere de sus a purta crucea suferintei pana la sfarsit, sa ne pazeasca de toata inselaciunea si viclenia vrajmasilor vazuti si nevazuti, sa ne lumineze mintea a petrece neabatuti de la calea adevarului si de la voia Sa, sa ne calauzeasca pasii pe drumul spinos si stramt al mantuirii, picurand in inimile noastre din izvorul nesecat al darurilor sale lacrimile curatitoare ale pocaintei, duhul smereniei, al rabdarii, si al blandetii, duhul curatiei si al dreptatii, aprinzand in noi vapaia mistuitoare a dragostei care arde toti spinii patimilor noastre, pregatind astfel sufletul a intra in imparatia cea vesnica a odihnei si a bucuriei nesfarsite.

Roaga pe Domnul, Sfanta, sa pazeasca Biserica Sa intreaga si nevatamata de toate eresurile si schismele luminandu-I pe conducatorii nostri sa stea neabatuti pe temelia adevarului, purtand mai departe Tezaurul Ortodoziei fara frica si alunecari datorate slabiciunilor noastre.

Nadajduim ca prin rugaciunile tale fiind izbaviti, sa-l slavim si noi impreuna cu tine pe cel in Treime inchinat Tatal si Fiul si Sfantul Duh acum si pururea si in vecii nesfarsiti. Amin.

Otpustul:

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si Preanevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii, si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfintei Cuvioase Melania Romana si ale tuturor Sfintilor, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi! Amin!

Preluare

acoperamantulmaiciidomnului.wordpress.com

Viața Cuvioasei Maicii noastre Melania Romana

 Viața Cuvioasei Maicii noastre Melania Romana

Nu se fălește Roma, cetatea cea mare, cea prea strălucită și mult vitează, nici se înalță și se cinstește atâta pentru frumusețea locului, pentru biruințele ei, pentru vechimea și pentru alte covârșiri, cât se slăvește după vrednicie și după cuviință se împodobește, pentru sfinții robi ai Stăpânului Hristos, cuvioșii și mucenicii care, cu fapte bune, au petrecut și s-au luptat bărbătește cu vrăjmașul și au defăimat dezmierdările trupești și toată desfrânarea, făcându-se celor mai de pe urmă pildă de petrecere îmbunătățită. Chiar și femeile, care sunt firi neputincioase, au săvârșit de-a pururea pomenitele nevoințe vitejești și strălucite biruințe. Dintre acestea una este și Sfânta Melania, care a odrăslit din părinți creștini drept-credincioși și a fost nepoata Sfintei Melania, aceea ce se zicea bătrână, care a cercetat în muntele Nitriei pe mulți sfinți părinți și multora a slujit din averea sa.

În sfânta cetate a Ierusalimului, sârguindu-se treizeci și șapte de ani, ca Avraam, cu iubirea de străini, o! cât de mulți creștini a odihnit, dintre cei care veneau de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi! Bisericilor și mănăstirilor le-a făcut mult bine, pe monahi și monahii le-a îndestulat cu toate cele de trebuință, închisorile și temnițele erau pline de facerile ei de bine. În Roma, patria sa, la multe femei și bărbați, a fost pricinuitoare de mântuire, povățuindu-i cu sfatul cel folositor, spre calea ce duce la viața veșnică. A unei femei ca aceea, plăcută lui Dumnezeu, era nepoată această Cuvioasă Melania, născută în Roma cea veche, din fiul ei, fiind de neam bun și prealuminat, căci și moșul și tatăl ei erau din cei mai de frunte și bogați romani.

Melania, ajungând în vârstă, dorea să-și păstreze fecioria și pentru aceasta de multe ori supăra pe părinții ei cu prea multe rugăciuni. Dar, de vreme ce ei nu mai aveau alt fiu, ci numai pe ea, și nu aveau pe cine să lase moștenitori ai bogăției lor, de aceea, fără voia ei, la paisprezece ani de la nașterea sa, au însoțit-o cu un bărbat, deopotrivă cu slava neamului celui bun, cu numele Apelian, care avea șaptesprezece ani de la naștere.

Săvârșindu-se nunta și viețuind ei în însoțire cinstită, Melania nu și-a schimbat gândul, ca măcar dacă nu poate a-și păzi fecioria, cel puțin să trăiască în curăție. De aceea ruga pe bărbatul său în tot chipul, pentru păzirea curăției, adeseori sfătuindu-l și cu lacrimi, zicând: "O, cât de fericiți am fi fost, de am fi viețuit împreună întru curăție din tinerețele noastre, slujind lui Dumnezeu fără amestecare trupească, de care lucru am dorit totdeauna și doresc și am fi fost unul altuia pricinuitori de viață mai frumoasă și mai cu plăcere de Dumnezeu.

Dacă tinerețele tale cele iubitoare de plăceri te opresc a face aceasta și nu poți a răbda, atunci lasă-mă măcar pe mine și nu-mi fi piedică scopului meu. Iată îți dau pentru mine răscumpărare toată bogăția mea, robii și roabele, visteriile (aurul și argintul) și averea cea fără de număr. Toate acestea le ai, numai să fiu liberă de tine". El nici n-o oprea cu totul de la acest gând al ei și nici nu voia desăvârșit să o libereze, ci zicea către dânsa cu dragoste: "Nu este cu putință a fi acum aceasta, până ce nu vom vedea din noi moștenitori ai averilor pe care le avem. Pentru că nici eu nu mă voi lăsa de scopul tău cel bun - că este cu necuviință bărbatului a fi întrecut de femeie, în dorința cea dumnezeiască și în fapta cea bună. Să așteptăm până când va da Dumnezeu rod însoțirii noastre și atunci vom alege viața în chipul pe care-l vei voi".

Melania s-a învoit cu sfatul bărbatului și le-a dat Dumnezeu rod pântecelui parte femeiască, pe care, cum a născut-o, a făgăduit-o lui Dumnezeu pentru păzirea fecioriei, plătind datoria cea pentru sine; că ceea ce pentru sine ea n-a putut păzi, fiind dată fără de voie însoțirii, aceea dorea să fie păzită fiica ei. Apoi și spre altă viață mai înaltă pregătindu-se, a început mai mult a se deprinde cu înfrânarea și postul, lepădându-se de toată plăcerea trupului, iar haine frumoase și podoabe femeiești de mult preț nu voia să poarte și la baie nu se ducea. Dacă cândva ar fi fost silită de bărbatul său sau de părinți să se ducă la baie, apoi nedezgolindu-și trupul își spăla numai fața și ieșea. Roabelor le poruncea și le dăruia câte ceva, ca să nu spună la nimeni despre aceasta, apoi amintea făgăduința bărbatului său, zicând: "Iată, acum avem moștenitor al averilor noastre. Să petrecem de acum singuri, precum mi-ai făgăduit". El însă n-o asculta.

Melania, văzând pe soțul ei neînduplecat, a cugetat să fugă pe ascuns într-o latură neștiută, lăsând tată, lăsând mamă, bărbat, fiică și toate bogățiile. Astfel, era cuprinsă de dorirea dumnezeiască și de dragostea vieții curate. Și ar fi făcut aceasta de nu ar fi fost oprită de sfatul unor oameni cu bună cuviință, care îi spuneau aceste cuvinte apostolești:Celor ce s-au însurat, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca femeia să nu se despartă de bărbat. Și iarăși: Bine este femeie, de-ți vei mântui pe bărbatul tău. Oprindu-se cu nădejdea mântuirii bărbatului, s-a lăsat de acest gând.

Socotind, însă, mare greutate să fie robită cu legea însoțirii, Melania purta în taină, pe trupul său, o cămașă de păr aspru, afară de vremea când știa că are să fie văzută de bărbatul său, și în acea vreme o dezbrăca ca să nu se înștiințeze bărbatul său de o viață ca aceea. Odată, văzând aceasta sora tatălui său, râdea de acea haină de păr, dosădind-o cu defăimări pentru deprinderea ei. Dar Melania a rugat-o cu multe lacrimi să nu spună nimănui.

După o vreme, iar a zămislit în pântece și se apropia să nască. Sosind pomenirea Sfântului Mucenic Lavrentie, a petrecut toată noaptea fără somn, în plecarea genunchilor și în citirea de psalmi, nevoindu-se a covârși durerea cea firească dinaintea nașterii. Și s-a făcut ziuă, dar ea n-a încetat rugăciunea cea cu multă osteneală și se înmulțeau și durerile nașterii, iar ea petrecea încă în rugăciuni. Apoi din osteneala rugăciunii de toată noaptea și din durerea cea firească a slăbit și cu greu a născut un prunc de parte bărbătească, pe care, botezându-l, îndată s-a dus din lumea aceasta către patria cerească.

După această naștere, fericita Melania a fost cuprinsă de dureri mai grele, încât se primejduia de moarte. Bărbatul ei, stând înaintea patului, suferea mult pentru dânsa și, cuprins de jale, alergând la biserică, a căzut înaintea lui Dumnezeu cu multă tânguire, cerând ajutor din înălțime, iubitei sale soții. Melania, având vreme cu bun prilej ca să aducă pe bărbat la scopul său, a trimis la dânsul, fiind el încă în biserică, zicând: "De voiești să fim vii amândoi, să dai cuvânt înaintea lui Dumnezeu că de acum înainte nu te vei mai atinge de mine și vom viețui în curăție până la sfârșitul vieții".

Bărbatul ei, iubind-o foarte mult și prețuind sănătatea ei mai mult decât pe a sa, s-a supus voii ei și a făcut făgăduință, în biserică, înaintea lui Dumnezeu, ca după aceea să petreacă împreună cu dânsa în neamestecare trupească. Întorcându-se slujitorul și spunând acea veste Melaniei, îndată s-a bucurat cu duhul și a început a-i fi mai ușor, pentru că durerea trupească s-a depărtat prin bucuria duhovnicească și dreapta Celui Preaînalt, care ducea scopul dorinței sale la bun sfârșit.

Sculându-se Melania din patul durerii, nu după multă vreme, i-a murit și fiica, odrasla cea frumoasă a fecioriei, ceea ce fusese făgăduită lui Dumnezeu. Moartea aceleia mai mult a deșteptat pe Apelian către păzirea curăției, iar mai vârtos când îi grăia Melania aceasta: "Vezi că Însuși Dumnezeu ne cheamă spre viață curată, pentru că de ar fi privit bine unirea noastră trupească, apoi nu ar fi luat pe fiii noștri". Astfel Apelian și Melania, după însoțirea cea trupească a firii, au zămislit viața cea duhovnicească, mai presus de fire, petrecând în post și în rugăciune, întru osteneli, întru omorârea trupului, unul pe altul îndemnându-se spre fapta bună. Apoi s-au sfătuit ca toate averile să le dăruiască lui Hristos, prin mâinile săracilor, iar ei cu totul să se lepede de lume și să se facă monahi.

Auzind părinții Melaniei hotărârea lor, îi opreau. De acest lucru Melania și Apelian, mâhnindu-se foarte mult, într-o noapte se sfătuiau între dânșii, cum ar putea să se izbăvească de cursele lumii cea cu multe împletituri. Deodată, i-a cercetat de sus un dar dumnezeiesc, căci au simțit mare și bună mireasmă venind din cer, pe care nu era cu putință nici cu mintea a o ajunge, nici cu limba a o spune și s-au umplut de acea mângâiere duhovnicească, încât au uitat toată mâhnirea lor. Apoi au fost cuprinși de mai mare dorință de bunătățile cele cerești, iar lumea și cu toate cele ale ei, li s-au făcut urâte. Atunci au vrut să lase toate și să fugă undeva pe ascuns, ca să se facă monahi. Dar rânduiala lui Dumnezeu, altfel de cale le-a rânduit pentru lucrul cel dorit, căci, peste puțină vreme, a murit tatăl Melaniei și așa s-au liberat Apelian și Melania, pentru a-și arăta sârguințele lor.

Dar, de vreme ce aveau mulțime de averi pe care le făgăduise a le dărui lui Hristos prin mâna săracilor, nu îndată s-au despărțit de lume și de patrie. Deci și-au ales petrecere lângă cetatea Romei, într-un sat oarecare, până ce vor împărți toate săracilor, viețuind precum începuseră, păzind curățenia cu osârdie.

Când această fericită doime și-a ales această viață străină și plăcută lui Dumnezeu, Apelian avea vârsta de douăzeci și patru ani, iar Melania împlinea douăzeci. Cu adevărat mare minune era, că aflându-se într-acea vârstă, în care tinerețile ard ca în cuptorul Babilonului, cu focul patimilor trupești, această sfântă doime, avându-și viața împreună mai presus de fire, petreceau ca tinerii nearși în cuptor, și aceasta se săvârșea prin voința fericitei Melania. Căci aceasta ca o înțeleaptă roabă a lui Dumnezeu și pe sine se păzea cu dinadinsul și pe bărbat îl ținea în deșteptare încât ea se făcuse bărbatului ei învățătoare, povățuitoare și pe calea Domnului înainte conducătoare.

Ducând o viață ca aceasta minunată, își vindeau averile și le împărțeau fără cruțare celor ce le trebuiau. Iar diavolul urâtor de fapte plăcute lui Hristos s-a pornit asupra lor cu răutate și a îndemnat pe un frate al lui Apelian, cu numele Sevir, care întru nimic socotindu-i le răpea averile, apoi văzând că nu i se împotrivesc lui și nu țin seamă de averile cele luate, a început și mai mult a se întinde, făcându-se stăpân pe toate. Ei întru nerăutate răbdau, încredințându-se lui Dumnezeu și numai de aceasta le era mâhnire, că cele dăruite lui Hristos intră în mâinile omului zavistnic și apoi mai puțin se dă la săraci, fiind jefuită partea lor.

Domnul, Cel ce apără pe robii Săi și-i scoate de la cei ce îi asupresc, a luminat pe binecredincioasa împărăteasă Verina. Aceasta auzind despre viața lor cea plăcută lui Dumnezeu, avea mare dorință să-i vadă și de aceea, de multe ori, a trimis către Melania rugăciune să vină la palat să se întâlnească cu dânsa. Ca să nu se arate măreață că nu primește să se întâlnească cu împărăteasa, Melania a luat și pe Apelian și s-au dus amândoi. Era atunci legea pusă ca să nu îndrăznească nici o femeie a intra în casele împărătești cu capul acoperit. Însă ea, defăimând legea cea politicească, iar porunca fericitului Apostol Pavel, fără nici o schimbare păzind-o, nici capul nu și-a descoperit, nici rasa cea săracă cu care era îmbrăcată nu și-a schimbat; ci așa fiind îmbrăcată a mers la casele împărătești, neținând seama de lucrurile cele de mult preț care erau acolo.

Mergând amândoi acolo, unde ședea împărăteasa, s-au închinat ei, după cum se cădea. Împărăteasa, văzând atâta smerenie, s-a sculat din scaunul său pentru evlavie și i-a chemat lângă ea. Apoi i-a cinstit foarte mult și se mira de îmbrăcămintea lor cea simplă și de atâta smerenie. Îmbrățișând-o pe Melania, i-a zis: "Fericită ești tu că ți-ai ales o viață ca aceasta" și i-a făgăduit că se va răzbuna pe Sevir îndată. Iar ei au rugat-o ca să nu facă izbândă, ci numai să-l sfătuiască a nu mai fi vrăjmaș, căci ziceau: "mai bine este să fim asupriți, decât să asuprim pe cineva; pentru că celui lovit peste obraz i se poruncește în dumnezeiasca scriptură să întoarcă și cealaltă parte a obrazului. Deci mulțumim ție, o! stăpână, pentru apărarea cea cu milostivire, iar izbândă asupra lui Sevir nu vrem, ci mai bine vrem ca să nu pătimească ceva pentru noi, căci destul este nouă de va înceta de acum a mai face rău și a mai lua cele ce sunt, nu ale noastre, ci ale lui Hristos, ale săracilor, ale văduvelor și ale scăpătaților. Apoi au rugat pe împărăteasă ca să-i lase liberi și fără împiedicare a-și vinde averile cele mai mari, adică cetăți, sate, nu numai în Italia și în ținutul Romei, ci și în Sicilia, în Spania, în Galia și în Britania.

Atâta bogăție a moștenit de la părinți Melania, încât după împărat nu mai era nimeni ca dânșii. Și s-a dat lui Apelian și Melaniei această voie, ca fără piedici să-și vândă averile lor, care erau pretutindeni, precum vor voi. Atunci a vrut Melania să dea sorei împăratului unele daruri de mult preț, dar aceea n-a voit să primească nimic, socotind prin aceasta, că se face fur de cele sfinte, adică a primi ceva din lucrurile lui Hristos. După aceea i-a liberat din palatul împărătesc, întru a lor petrecere, cu multă cinstire.

De aici se vede că bogăția lor era foarte mare, căci casele pe care le aveau în Roma, nimeni nu putea să le cumpere cu adevăratul preț. Mai pe urmă, arzându-se de barbari, s-au vândut cu mai mic preț, iar banii s-au dat la săraci. Cu neîndoire este a zice că această cinstită doime, mai mare bunăvoire au arătat către Dumnezeu, decât Iov, pentru că acela fără voie pierzându-și bogăția sa, mulțumea lui Dumnezeu, iar aceștia de bunăvoie s-au lipsit de bogății și au ajutat săracilor. La început viața aceasta se părea îngreuiată și nu atât de lesnicioasă, dar mai pe urmă s-a arătat ușoară și plină de mireasmă duhovnicească, pentru că jugul lui Hristos este bun și sarcina ușoară. Diavolul, urâtorul binelui și al desăvârșirii, ispitind, se lupta a-i împiedica pe dânșii de la lepădarea de averi, prin iubirea de aur, căci, aducându-se în casa lor mulțime de aur de la satele ce se vânduseră, prinseseră oarecare dragoste de aur. Dar Melania, simțind pe vicleanul, îndată a zdrobit capul lui, socotind aurul ca tina și împărțindu-l la săraci.

Odată spunea fericita despre dânsa aceasta: "Aveam un sat și într-însul un palat foarte frumos și la loc înalt care covârșea toate satele noastre. De o parte era marea, pe care de sus se vedea plutirea corăbiilor și vânarea peștilor, iar de cealaltă parte, copaci înalți, câmpii verzi, pometuri și grădini minunate. Acolo era baie foarte frumos făcută, cântări de felurite păsări, fiare de tot neamul, închise în cuștile lor, precum și vânaturi multe. Și-mi punea vrăjmașul în gând ca să poftesc satul acela și să nu-l vând pentru atâta frumusețe a lui, ci să-l opresc pentru petrecerea mea. Dar cu darul lui Dumnezeu, cunoscând iarăși vicleșugul diavolului și întorcându-mi mintea spre sălașurile Raiului, îndată am vândut satul acela și prețul l-am dat împrumut Hristosului meu".

Din averile ce aveau în Italia, ca niște râuri mari curgeau îndurările lor prin toată lumea, până la marginile pământului. Pentru că trimeteau multă milostivire prin toată lumea, în Mesopotamia, Fenicia, Siria, Egipt, Palestina, tuturor bisericilor și mănăstirilor de bărbați și de femei, în casele cele primitoare de străini, la bolnițe, săraci, văduve și la cei ce erau prin închisori, prin temnițe și pentru răscumpărarea celor ce erau în robie. Astfel, se umpleau din mâinile lor, cele cu îndurare, Apusul și Răsăritul. Apoi se grăiește despre dânșii că au cumpărat oarecare ostroave întregi la locuri pașnice și zidind mănăstiri în acele locuri, le dăruiau spre hrana rânduielii celei duhovnicești. Iar sfintele biserici de pretutindeni le împodobeau cu aur și argint, cu veșminte preoțești, cusute cu fir și cu toate felurile de bogății.

Apoi, lăsând în Italia foarte puține averi nevândute au luat cu ei și pe mama Melaniei, fiind încă în viață și s-au suit în corabie, plecând în Sicilia; pe de o parte ca să-și vândă averile ce le aveau acolo, iar pe de alta ca să cerceteze pe fericitul episcop Pavlan, părintele lor cel duhovnicesc. Iar după plecarea lor din Roma, peste puțin timp năvălind barbarii, toate cele ce erau împrejurul cetății și în tot pământul Italiei le-au pustiit cu foc de sabie; deci bine au făcut sfinții că au vândut averile mai înainte de acea vreme, Dumnezeu rânduind așa. Căci ceea ce era să se piardă în zadar fără nici o răsplătire de la Dumnezeu, aceea s-a făcut lor spre plată însutită, întru viața cea veșnică. Și încă și-au păzit întreagă vremelnica lor sănătate, ieșind din Italia, ca Lot din Sodoma, mai înainte de acea cumplită năvălire și prădare de barbari.

Deci mergând în Sicilia și mângâindu-se de vederea Sfântului Pavlin, apoi bine rânduind averea ce aveau acolo au plecat în Libia și Cartagina; și mergând ei pe mare s-a ridicat un vifor cumplit și învăluire mare, care ținu multe zile, încât și apa de băut se sfârșise în corabie, iar corăbierii și o mulțime de slugi răbdau de sete. Deci cunoscând Melania că scopul călătoriei lor în Libia nu este după voia lui Dumnezeu a poruncit ca să întoarcă velele după vânt, punându-și nădejdea în Dumnezeu, ca unde va voi El acolo să se îndrepteze corabia.

Fiind duși cu vânt grabnic, au sosit pe un ostrov, pe care cu puțin mai înainte de venirea lor, năvălind barbarii fără de veste îl robiseră, ducând cu dânșii o mulțime de bărbați, femei și copii; și au trimis răspuns la locuitorii acelui ostrov dacă vor să-și răscumpere robii, iar de nu, pe toți îi vor tăia cu sabia; și s-a pricinuit poporului plângere îndoită, pe de o parte că atâtea suflete ale rudeniilor lor erau duse în robie, iar pe de alta că au să moară de sabie și n-au nici o nădejde de izbăvire; pentru că puțini aveau cu ce să-i răscumpere pe ai lor, fiind săraci. Deci auzind episcopul ostrovului aceluia despre venirea la dânșii a corăbiei de la Roma, a venit ca să ceară milostenie pentru răscumpărarea robilor și a dobândit mai mult decât nădăjduia. Pentru că Melania cu bărbatul său, milostivindu-se spre dânșii, le-au dat atâta aur, cât le era de ajuns spre răscumpărarea tuturor robilor.

Plecând de la ostrovul acela, cu vânt lin care le sufla într-ajutor, degrabă au ajuns în Cartagina. Acolo, ieșind din corabie, săvârșeau lucrul cel obișnuit, adică lucrul milosteniei, bine făcând bisericilor, mănăstirilor și săracilor și bucurând pe cei bolnavi; iar cetatea în care au petrecut vreme îndelungată se numea Tagasta. În acea cetate era un preot oarecare, cu numele Alipie, bărbat bun și dascăl îndemânatic spre a învăța pe cei ce-l ascultau. Pe acesta, iubindu-l ei foarte mult, i-au împodobit biserica cu multe podoabe și multe sate au cumpărat pentru acea biserică. Încă și două mănăstiri au zidit acolo, una bărbătească - și una femeiască. Cea bărbătească pentru optzeci de monahi, iar cealaltă femeiască pentru o sută treizeci de monahii și cu tot felul de lucruri de trebuință și de averi; apoi se îndeletnicea Sfânta Melania la mai mari postiri și înfrânare, căci la început mânca odată în zi, la apusul soarelui, hrană puțină, vârtoasă și uscată, după aceea a doua zi gustând numai, apoi într-a treia zi, cum și toată săptămâna o petrecea fără hrană, afară de sâmbăta și Duminica.

Lucrul mâinilor ei era de a scrie, căci scria foarte frumos și iute, încât nu scria altcineva mai bine decât dânsa, iar cărțile pe care le scria, fiind foarte bune, poruncea ca să se vândă și prețul lor le da săracilor, căci era din agoniseala mâinilor ei.

La citirea dumnezeieștilor scripturi foarte mult se nevoia, căci, atunci când ostenea lucrul mâinilor ei sau cu scrisul, se îndeletnicea cu citirea; apoi dacă slăbeau ochii din citire multă, auzul ei îi ajuta să asculte ceea ce se citea de alții, iar dânsa asculta. Obiceiul ei era ca de trei ori într-un an să citească Testamentul cel Vechi și cel Nou; iar cuvintele ce se află într-însele mai minunate, pe acelea întărindu-le cu ținere de minte, de-a pururea le avea pe buzele sale. Somnul ei era abia două ceasuri pe noapte, și acela nu pe pat, ci pe pământ, pe un sac din păr. Și zicea că totdeauna se cuvine a fi treaz, pentru că nu știa în ce ceas va veni tâlharul, și într-acest fel de trezire a vieții deprindea și pe fecioarele sale care-i slujeau; apoi pe mulți tineri i-a înduplecat pentru păzirea fecioriei și a curățeniei și multe suflete din cei necredincioși a dobândit și le-a adus către Dumnezeu.

Viețuind în Cartagina șapte ani, a voit să vadă sfintele locuri de la Ierusalim. Deci, suindu-se într-o corabie cu maica sa și cu Apelian, care-i era mai înainte bărbat după trup, iar acum frate duhovnic și împreună postnic, fiind duși de un vânt bun, au sosit în Alexandria și au sărutat pe Sfântul Chiril, arhiepiscopul Alexandriei, cum și pe un alt bărbat mai înainte-văzător, cu numele de Teodor. Și mult folosindu-se din cuvintele lor, iarăși au plecat în călătorie pe mare și au ajuns la sfânta cetate a Ierusalimului, unde cu multă umilință și cu nespusă bucurie a inimii înconjurau sfintele locuri, pe care Domnul nostru și Preacurata Maica lui Dumnezeu le-au sfințit cu preasfintele lor picioare. Iar la Mormântul Domnului, fericita Melania de cu seară se închidea în toate nopțile la rugăciune. Acolo, cât de fierbinți rugăciuni înălța ea către Dumnezeu, plângând și căzând la Mormântul Domnului și sărutându-l. Zăbovind ei în Ierusalim, rămășița averii lor din Italia s-a vândut de un prieten credincios al lor și prețul li s-a trimis acolo la Ierusalim.

Au voit a merge și la Egipt ca să cerceteze și să vadă acolo pe părinții pustiei, și să le slujească cu averile lor. Deci pe maica sa, care era foarte bătrână și ostenită, au lăsat-o în sfânta cetate ca să zidească o casă de locuință, lângă muntele Eleonului; iar ei singuri au pornit în cale. Ajungând în Egipt umblau cercetând pe părinții cei din pustie și mult folos își adunau sufletelor lor din vorbirea lor cea insuflată de Dumnezeu; multe îndurări încă au arătat și acolo celor ce le trebuiau. În Egipt au aflat pe mulți din părinți care n-au vrut să primească milostenia ce li se da lor, fugind de aur ca de mușcătura de șarpe. Dintre ei era unul cu numele Ifestion, către care venind ei și mult rugându-l să primească și de la dânșii câțiva galbeni, n-a vrut să-i primească.

Fericita Melania înconjurând chilia lui și luând seama averii lui celei pustnicești, nimic n-a aflat decât numai o rogojină, un vas cu apă, puțină pâine uscată și o coșnicioară, în care era sare; deci a pus în taină galbenii în coșnița aceea, în care era sare. Ducându-se ei de la dânsul, nu s-a tăinuit lucrul acesta bătrânului; pentru că îndată, aflând aurul ascuns în coșnița cu sare, a alergat în urma lor, cu glas mare zicând ca să stea puțin și să aștepte; iar ei stând, bătrânul a arătat aurul, ținându-l în mâini și zicea: "Nu-mi este de trebuință acest aur, pentru că nu știu ce să fac cu el și pe ce să-l cheltuiesc, luați al vostru iarăși". Iar ei ziceau: "Dacă nu-ți trebuie ție, apoi îl vei da altora". Iar bătrânul a răspuns: "Ce trebuie acesta aici și la ce bun? Căci locul este pustiu, precum vedeți". Iar ei nevrând să ia de la bătrân aurul înapoi, bătrânul l-a aruncat în râu și s-a întors la chilia sa.

De acolo iarăși au venit în Alexandria, apoi în Nitria, pretutindeni înconjurând locașurile cele pustnicești, ca niște albine zburând pe diferite flori, adunând dulceața mierii. Apoi s-au întors la Ierusalim, plini de bunătăți duhovnicești, adunate din vorbirea cu sfinții părinți pustnici; și au aflat precum au voit casa cea făcută de maica lor lângă Eleon și s-au sălășluit acolo. Melania s-a închis într-o căscioară strâmtă, punându-și hotar ca nici ea să nu vadă pe cineva și nici altcineva pe ea; numai odată pe săptămână era cercetată de maică-sa și de Apelian, fratele său cel duhovnicesc; și a petrecut într-acea închisoare paisprezece ani. Apoi maica ei fiind plină de fapte bune și de nădejde s-a mutat către Domnul.

Deci Melania făcând slujba cea datorită moartei, iarăși s-a închis într-o căscioară și mai strâmtă și mai întunecată și a petrecut un an. După aceasta, străbătând vestea pretutindeni despre dânsa și mulți venind la dânsa pentru folos, a ieșit din acea închisoare, spre mântuirea altora; apoi a făcut o mănăstire și a adunat nouăzeci și mai bine de fecioare; încât multe și din cele păcătoase au alergat la dânsa și povățuindu-se în calea pocăinței printr-însa viețuiau cu plăcere de Dumnezeu. Apoi a așezat în mănăstirea aceea egumenie, iar ea slujea tuturor ca o roabă și ca o maică se îngrijea pentru toate; ea învăța pe surori tot felul de fapte bune, mai întâi curăția, apoi dragostea, fără de care nici o faptă bună nu se poate săvârși; după acestea smerenia și ascultarea, răbdarea și nerăutatea. Apoi le spunea lor și această poveste:

A venit odată un tânăr la un stareț mare vrând ca să se facă ucenic, iar starețul, arătându-i la început în ce chip se cuvine a fi ucenic, i-a poruncit să ia un toiag și să bată un butuc care era dinaintea ușii, cu lovituri mari, călcându-l cu picioarele. Iar ucenicul ascultând pe starețul, a bătut lemnul cel neînsuflețit cât a putut și apoi starețul l-a întrebat: "Împotrivitu-s-a ție butucul, ori s-a supărat? A fugit din locul său, sau a venit asupra ta?". Ucenicul a răspuns: "Ba nu". Starețul i-a zis: "Deci bate-l mai tare și adaugă și cuvinte mai aspre, dosădește-l, ocărăște-l, necinstește-l, defaimă-l și cu totul grăiește-l de rău".

Făcând aceasta tânărul, l-a întrebat bătrânul: "S-a mâniat asupra ta butucul cel ocărât? A grăit ceva împotrivă? Sau a cârtit sau a ocărât împotrivă". Răspuns-a tânărul: "Ba nu, părinte, căci cum putea să răspundă ceva sau să se mânie, lemnul cel neînsuflețit?" Iar starețul a zis: "Dacă poți să fii ca acel butuc, nemâniindu-te asupra celor ce te-ar fi bătut, nefugind de răni, negrăind împotriva celor ce ți s-au poruncit, nici, fiind ocărât, să ocărăști împotrivă; ci totdeauna să petreci ca lemnul, neclintit de nici un fel de supărare, atunci vino și te fă ucenic; iar de nu, apoi nu te apropia nici de ușile noastre". Cu acest fel de povestiri, fericita, învățând pe surori răbdarea și bunătatea, le era foarte mult de folos. Încă și biserică foarte frumoasă a făcut în acea mănăstire și s-a sârguit a fi sfințită cu sfintele moaște ale Sfântului prooroc Zaharia, ale Sfântului întâiului mucenic Ștefan și ale celor patruzeci de mucenici.

După aceea fratele ei cel duhovnicesc, care mai întâi i-a fost soț după trup, fericitul Apelian, bineplăcând Domnului în viața cea monahicească s-a dus către Dumnezeu. Iar Melania făcându-i cele ce se cuveneau cinstitei lui îngropări se pregătea către ieșirea din viață, așteptând să moară degrabă; dar rânduiala Celui Prea Înalt a îndelungat viața ei spre mântuirea altora. A mai zidit după moartea celui ce-i fusese bărbat și altă mănăstire pentru bărbați și a cheltuit toată averea sa până la sfârșit, dându-le toate spre slava lui Dumnezeu, încât a rămas săracă cu trupul, ceea ce cu duhul de mult avea sărăcia. În acea vreme i s-a adus o scrisoare de la Constantinopol, de la un unchi al ei, cu numele Volusian Romanul. Acest Volusian era în acea vreme antipat al cetății Roma și a venit din Roma fiind trimis în Vizantia la împărat, dorind foarte mult să vadă pe nepoata sa, cuvioasa Melania. Pentru aceea a trimis la Ierusalim, rugând-o să vină în Vizantia, să se vadă. Dar Melania n-a vrut mai întâi să se ducă la dânsul, căci se temea ca nu cumva să fie neplăcută lui Dumnezeu călătoria ei - căci acela era încă în păgânătatea elinească; dar apoi, după sfatul părinților duhovnicești, s-a dus, fiind îndemnată de nădejdea întoarcerii lui către Dumnezeu.

Ducându-se ea pe uscat, oriunde i se întâmpla să intre în cetate, i se dădea de către toți mare cinste, pentru că Dumnezeu proslăvea pe aceea care-L slăvea. Și o întâmpinau arhierei, preoți și cei mai mari ai cetății, popoarele și egumenii mănăstirilor, primind-o cu mare dragoste, ca pe aceea care ar fi venit din ceruri; pentru că în toată lumea strălucea lumina faptelor ei bune și a vieții ei sfinte. Deci cetele celor sfințiți și ale celor simpli, întâmpinând-o și petrecând-o departe, îi făceau mare cinste. Apoi ajungând în Constantinopol, așijderea a fost cinstită de împăratul Teodosie cel Tânăr și de împărăteasa Evdochia, cum și de Sfântul patriarh Proclu, dar a găsit bolnav pe unchiul său Volusian, care văzând-o s-a minunat foarte mult de îmbrăcămintea ei monahicească și de chinuirea trupului, căci fața ei se uscase de multă postire și osteneală, iar frumusețea ei de mult se veștejise; apoi a strigat: "O, Melanio, iubita mea nepoată, cum te știam și cum te-ai făcut fără chip, tu care mai înainte erai prea frumoasă".

Dar ce trebuință este de multă povestire? Căci Cuvioasa Melania pe de o parte prin sine, iar pe de alta prin sfințitul Proclu și mai vârtos prin vorba cea de Dumnezeu insuflată și cu sfaturi folositoare a făcut aceasta, că unchiul său degrabă s-a lepădat de păgânătatea elinească și s-a botezat, învrednicindu-se dumnezeieștilor Taine; apoi peste puține zile și-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu și a fost îngropat cu mâinile ei. Și petrecând acolo vreme îndelungată, a mai întors la dreapta credință pe mulți din eresul lui Nestorie, care pe atunci tulbura biserica; iar pe cei dreptcredincioși i-a sfătuit să nu se lase înșelați. Deci prin darul lui Dumnezeu avea atâta înțelepciune, încât nimic nu puteau spori împotriva ei vorbele cele întunecate ale sofiștilor și cele cu multe împletituri ale nestorienilor; căci de dimineața până seara întrebând-o de dreapta credință, preaînțeleapta dădea astfel de răspunsuri încât tot Constantinopolul se minuna de înțelepciunea ei; fiindcă cuvioasa era foarte învățată în scriptură, căci toată vremea vieții sale o întrebuințase în citirea dumnezeieștilor scripturi și se umpluse de darul Duhului Sfânt.

După aceasta fericita s-a întors iarăși la Ierusalim și, apropiindu-se de sfârșitul său, se pregătea către ieșirea din viața aceasta. Primise și darul tămăduirilor de boli, dintre care să spunem puține, pentru adeverirea darului lui Dumnezeu, care locuia într-însa: Împărăteasa Evdochia, numind pe cuvioasa maică duhovnicească, a venit la Ierusalim, pe de o parte ca să se închine sfintelor locuri, iar pe de alta ca să cerceteze pe Cuvioasa Melania. Această împărăteasă din întâmplare și-a scrântit un picior de la încheietură și o durea foarte rău, încât nici a păși nu era cu putință; dar numai că s-a atins de el maica Melania și îndată s-a făcut sănătoasă. O femeie oarecare tânără era muncită de diavol și-i închisese gura încât nu putea să o deschidă cât de puțin măcar, nici să răspundă vreun cuvânt și nici hrană să guste, iar din lipsă îndelungată de mâncare, mai mult decât din muncire diavolească, era să moară; pe acea femeie a tămăduit-o Cuvioasa Melania cu rugăciunea și cu ungerea de untdelemn sfințit, căci a ieșit dintr-însa diavolul și s-a deschis gura, spre mulțumirea și slava lui Dumnezeu; apoi mâncând bucate s-a făcut sănătoasă.

Altă femeie, având prunc în pântece, se apropiase timpul să nască și nu putea pentru că murise pruncul în pântecele ei și ea era cuprinsă de mari dureri, încât se apropiase de moarte. Deci acestei femei i-au ajutat rugăciunile Sfintei Melania și numai cât a pus brâul cuvioasei pe pântecele bolnavei, îndată a scăpat de sarcină, căci a ieșit dintr-însa pruncul cel mort și s-a făcut sănătoasă și a început a grăi.

Cuvioasa văzând mai înainte ducerea ei către Dumnezeu a înconjurat toate sfintele locuri din Ierusalim și cele dimprejur, din Betleem și Galilea. Apoi, sosind praznicul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, a fost la privegherea de toată noaptea, în peșteră unde s-a născut Domnul; și acolo i-a spus unei surori care îi era rudenie și petrecea lângă dânsa, fiind nedespărțite, că acum săvârșește praznicul cel mai de pe urmă al Nașterii Domnului; și a plâns rudenia ei foarte mult. Apoi în ziua Sfântului mucenic Ștefan a fost în biserica lui la cântarea de toată noaptea. În acea zi, citind surorilor pătimirea sfântului mucenic, a adus și către dânsele acestea, zicând că acum le-a făcut citirea cea din urmă; deci s-a făcut plângere mare între surori pentru dânsa, căci au priceput că acum are să se ducă dintre ele. Iar ea cu cuvinte de Dumnezeu insuflate, precum îi era obiceiul, le mângâia mult, învățându-le din belșug spre fapta bună.

Apoi a intrat în biserică și s-a rugat, zicând: "Doamne Dumnezeule, eu te-am ales și te-am iubit de la început, eu te-am cinstit mai mult decât nunta și decât toate bogățiile, slava și dulcețile și de la nașterea mea mi-am încredințat Ție sufletul și trupul, și de frica Ta s-a lipit osul meu de carnea mea. Tu, cela ce m-ai ținut de mâna dreaptă și cu sfatul Tău m-ai povățuit, auzi și acum glasul meu și lacrimile acestea să pornească râurile milostivirii Tale, deci curățește toate păcatele mele cele de voie și cele fără de voie; dăruiește-mi cele către Tine, fără tulburare și împiedicare, ca să nu mă oprească duhurile cele rele din văzduh, că știi firea noastră cea muritoare o! Nemuritorule. Știi, o! iubitorule de oameni, că nu este om fără de prihană, nu este om la care nu s-ar fi putut afla oarecare pricini potrivnice, măcar de ar fi fost viața cuiva numai o zi; ci Tu, Stăpâne, trecând cu vederea toate ale mele, pune-mă curată la judecata Ta".

Astfel, rugându-se și nesfârșind rugăciunea, a început a boli cu trupul. Dar deși era foarte slabă din pricina durerilor, însă nu înceta a merge la cântarea cea obișnuită a bisericii și multe învățături dând surorilor de dimineață până seara. Apoi s-a împărtășit cu preacuratele și de viață făcătoare Taine, din mâinile episcopului Elevteropoliei, care venise cu clerul lui spre cercetarea ei. Apoi pe rudenia sa, care amar se tânguia după dânsa, și pe celelalte surori mângâindu-le cu cuvinte și dând tuturor sărutarea cea mai de pe urmă a zis cuvântul acesta: "Precum a voit Domnul așa s-a făcut".

Cu acest cuvânt și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu, culcându-se pe pat și mâinile precum se cădea, singură punându-le pe piept în semnul Crucii și ochii bine închizându-i, în ziua de treizeci și unu a lunii decembrie. Apoi s-au adunat la îngroparea ei toți monahii, toate monahiile din toate mănăstirile care erau împrejurul sfintei cetăți și făcând toată noaptea cântări de psalmi, au îngropat-o cu cinste. Iar sfântul ei suflet s-a sălășuit în curțile Domnului său, pe Care L-a iubit și Căruia i-a slujit cu osârdie în toate zilele vieții sale, de a Cărui răsplată fiind vrednică, împreună cu toți sfinții roagă acolo pentru noi păcătoșii pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, un Dumnezeu în Treime, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.

ACATISTUL SFANTULUI MUCENIC HERMES

 ACATISTUL SFANTULUI MUCENIC HERMES 

  31 decembrie

Rugaciunile incepatoare

De este preot, incepe asa :

Binecuvantat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este preot, se zice :

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Care pretutindeni esti si pe toate le implinesti, Vistierul Bunatatilor si Datatorule de Viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste Bunule sufletele noastre!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fara-De-Moarte, miluieste-ne pe noi! (de 3 ori)

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!

Preasfantă Treime, miluieste-ne pe noi! Doamne, curateste pacatele noastre! Stapane, iarta faradelegile noastre! Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Sfant Numele Tau!

Doamne miluieste! (de 3 ori)

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!

Tatal nostru, Carele esti în Ceruri, sfinteasca-se Numele Tau, vie Imparatia Ta, faca-se Voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra, cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri! Si nu ne duce pe noi în ispita, ci ne izbaveste de cel viclean! Amin!

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi! Amin 

Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca nepricepandu-ne de nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem Tie, ca unui Stapan, noi pacatosii robii Tai, miluieste-ne pe noi!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh!

Doamne, miluieste-ne pe noi, ca intru Tine am nadajduit; nu Te mania pe noi foarte, nici pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un Milostiv si ne izbaveste pe noi de vrajmasii nostri, ca Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tau; toti lucrul mainilor Tale si Numele Tau chemam.

Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!

Usa milostivirii deschide-o noua, binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, ca sa nu pierim cei ce nadajduim intru tine, ci sa ne izbavim prin tine de nevoi, ca tu esti mantuirea neamului crestinesc.

Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute. 

Si intru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Nascut, Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii; lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut, Cel de o fiintă cu Tatal, prin Care toate s-au facut. 

Care, pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire, S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S-a făcut om. 

Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat, a patimit si s-a ingropat. 

Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi. 

Si S-a înaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui. Si iarasi va sa vina cu slava sa judece viii si mortii, a Carui imparatie nu va avea sfarsit. 

Si intru Duhul Sfant, Domnul de viată Facatorul, Care din Tatal purcede, Cel ce impreună cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, Care a grait prin prooroci. Intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica. 

Marturisesc un Botez spre iertarea pacatelor. Astept invierea mortilor. 

Si viata veacului ce va sa fie. Amin!

Doamne miluieste! (de 12 ori)

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!

Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu! (o inchinaciune)

Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul nostru Dumnezeu! (o inchinaciune)

Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru! (o inchinaciune)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta, auzi-ma, intru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri. Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit. 

Intins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-Ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor care se coboara in mormant. Fa sa aud dimineata Mila Ta, ca la Tine imi este nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. 

Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne. Invata-ma sa fac Voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau Cel Bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii. Pentru Numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau. 

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!

Aliluia, aliluia, aliluia, Slava Tie, Dumnezeule!

Aliluia, aliluia, aliluia, Slava Tie, Dumnezeule!

Aliluia, aliluia, aliluia, Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, bine este cuvantat Cel ce vine intru Numele Domnului ! (de 3 ori)

Doamne miluieste ( de 3 ori). Slava... Si acum...

Tropar, glasul 4

Ca pe un margaritar de mult pret te are pe tine Biserica dreptmaritoare, Sfinte Mucenice Hermes, propovaduitorule al lui Hristos, ca de veacuri se cinsteste numele tau in tot tinutul romanesc, iar poporul cel binecredincios lauda faptele tale minunate, savarsite pentru cei bolnavi si stapaniti de duhuri necurate. Drept aceea, te rugam sa mijlocesti catre Dumnezeu, cu cei impreuna patimitori cu tine, pentru mantuirea celor ce savarsesc cu dragoste sfanta pomenirea ta.

Psalmul 50

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste; ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale, mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop şi ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Intoarce fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada pe mine de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-l lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor întoarce. Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru buna voirea Ta, Sionului si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Condacul 1

Veniti, toti iubitorii de Mucenici, sa laudam, in cantari duhovnicesti, pe ocrotitorul nostru, pe neobositul rugator si al diavolilor izgonitor, pe marele patimitor pentru dreapta credinta, si, din inima sa-i cantam: Bucura-te, Sfinte Hermes, Mucenice al lui Hristos!

Icosul 1

Ingerii in ceruri canta si oamenii pe pamant se veselesc la praznuirea cea de peste an a Mucenicului Hermes. Iar noi, cei adunati intru pomenirea lui, din inimi curate, sa-i aducem aceasta cantare:

Bucura-te, vlastar al Bononiei;

Bucura-te, ascultator al Evangheliei;

Bucura-te, apostol in a ta cetate;

Bucura-te, izgonitor al duhurilor necurate;

Bucura-te, cel ce pe multi la botez i-ai adus;

Bucura-te, cel ce ai primit har de sus;

Bucura-te, cel ce idolilor nu le-ai slujit;

Bucura-te, cel ce multe chinuri ai suferit;

Bucura-te, cel ce de pagani ai fost chinuit;

Bucura-te, cel ce pe Hristos L-ai marturisit;

Bucura-te, cel ce ai primit sfarsit prin sabie;

Bucura-te, cel ce pentru noi te rogi cu osardie;

Bucura-te, Sfinte Hermes, Mucenice al lui Hristos!

Condaul 2

Hristoase, intarirea Mucenicilor, auzi rugaciunea noastra, a robilor tai, si ne izbaveste din toate ispitele, pentru rugaciunile Sfantului Hermes, ca impreuna cu el sa-Ti cantam: Aliluia!

Icosul 2

Fiind tu insuti nascut dintre pagani, intunericul necredintei l-ai lepadat si, primind Sfantul Botez, te-ai nascut din nou din apa si Duh. Pentru aceasta iti cantam:

Bucura-te, cel ce ai lepadat intunericul paganatatii;

Bucura-te, cel ce L-ai vazut pe Iisus, Soarele dreptatii;

Bucura-te, cel ce pe Hristos L-ai marturisit Dumnezeu si imparat;

Bucura-te, cel ce in numele Sfintei Treimi ai fost botezat;

Bucura-te, cel uns cu mir dumnezeiesc;

Bucura-te, purtator al harului ceresc;

Bucura-te, primitor al Painii de viata datatoare;

Bucura-te, partas al Potirului Jertfei mantuitoare;

Bucura-te, inima devenita tron al lui Hristos;

Bucura-te, minte care nu mai cugeta la cele de jos;

Bucura-te, pamant bun, aducator de rod insutit;

Bucura-te, al virtutilor lucrator iscusit;

Bucura-te, Sfinte Hermes, Mucenice al lui Hristos!

Condacul 3

Rasplatit fiind de Dumnezeu cu darul izgonirii demonilor, ai savarsit vindecari si minuni chemand pe toti sa se lepede de slujirea diavoleasca si sa cante pururea lui Hristos: Aliluia!

Icosul 3

Vazand, Mucenice, pe oamenii chinuiti de lucrarea duhurilor necurate, i-ai izbavit din robia lor, cu puterea lui Hristos, Cel ce lucra prin tine. Pentru aceasta iti cantam:

Bucura-te, purtator al dumnezeiescului har;

Bucura-te, alungator al lui Veliar;

Bucura-te, rugator pentru cei demonizati;

Bucura-te, alinator al celor intristati;

Bucura-te, cel ce ne scoti din adancul deznadejdii;

Bucura-te, cel ce ne aperi de primejdii;

Bucura-te, cel intarit prin rugaciune si postire;

Bucura-te, cel ce risipesti a vrajmasului mestesugire;

Bucura-te, ocrotitor de farmece si magie;

Bucura-te, cel ce opresti orice vrajitorie;

Bucura-te, ostas, cu puterea Crucii intrarmat;

Bucura-te, pazitor al nostru de orice duh necurat;

Bucura-te, Sfinte Hermes, Mucenice al lui Hristos!

Condacul 4

Pentru darul izgonirii demonilor, primit de la Dumnezeu, te-ai invrednicit a fi slujotr al Bisericii din Bononia. Astfel, pe paganii care veneau la dreapta credinta ii invatai sa se lepede de toata slujirea diavoleasca si ii pregateai pentru Sfantul Botez, lucrand la sporirea turmei lui Hristos, caruia Ii cantai: Aliluia!

Icosul 4

Turn de aparare si cetate de scapare te avem pe tine noi, credinciosii, ca pe cei cuprinsi de nevoi si apasati de necazuri tu ii ajuti degraba, pe cei bolnavi ii tamaduiesti si alungi demonii. Pentru aceasta, strigam tie:

Bucura-te, izbavitor din mari nevoi;

Bucura-te, izgonitor al demonilor rai;

Bucura-te, surpator al rautatii;

Bucura-te, implinitor al dreptatii;

Bucura-te, bunatate neimputinata;

Bucura-te, minte luminata;

Bucura-te, iubitor de cele sfinte;

Bucura-te, al orfanilor parinte;

Bucura-te, al Bisericii bun slujitor;

Bucura-te, al Evangheliei vestitor;

Bucura-te, botezator al paganilor;

Bucura-te, slava daco-romanilor;

Bucura-te, Sfinte Hermes, Mucenice al lui Hristos!

Condacul 5

Pe piatra poruncilor lui Hristos intemeindu-ti casa sufletului tau, nu te-ai inspaimantat de uneltirile celui viclean, care ca un leu racnea, cautand sa te inghita, ci vesteai Evanghelia fara frica, inaltand Preasfintei Treimi cantarea: Aliluia!

Icosul 5

Lucrand in via Domnului, ai purtat de grija de sufletele cele sterpe, udandu-le cu apa cuvintelor si a minunilor tale, facandu-le mult roditoare. Astfel, inflorind in fapte bune si aducand rod Stapanului Hristos, vrednic esti a fi laudat in cantari ca acestea:

Bucura-te, propovaduitor incercat;

Bucura-te, cel ce de crestini ai fost urmat;

Bucura-te, slujitor al lui Hristos;

Bucura-te, lucrator sarguincios;

Bucura-te, ravnitor al bunatatilor crestine;

Bucura-te, cuget lipsit de ganduri pamantesti;

Bucura-te, vietuitor intru feciorie;

Bucura-te, iubitor de curatie;

Bucura-te, faclie aprinsa;

Bucura-te, candela nestinsa;

Bucura-te, fierbinte rugator pentru neamul tau;

Bucura-te, cel ce pentru noi mijlocesti la Dumnezeu;

Bucura-te, Sfinte Hermes, Mucenice al lui Hristos!

Condacul 6

Auzind cuvantul Domnului Care a zis: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, ai urmat Acestuia si nu te-ai temut de vrajmasii cei nevazuti, ci inarmandu-te cu postul si rugaciunea, ai alungat pe talharii gandului si ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Indraznire avand catre Cel ce tine toate cu mana si face sa rasara soarele si trimite ploaia si peste cei buni si peste cei rai, roaga-te Lui sa ridice de la noi mania Sa cea cu dreptate pornita asupra noastra, ca sa-I aducem Lui multumire, iar tie laude ca acestea:

Bucura-te, cel ce intunericul paganatatii l-ai lepadat;

Bucura-te, cel ce jugul cel usor al lui Hrisots l-ai luat;

Bucura-te, vestitor inflacarat al Cuvantului;

Bucura-te, suflet treaz – sare a pamantului;

Bucura-te, ca pentru Hristos chinurile ti s-au parut usoare;

Bucura-te, ochi atintiti spre nesfintitul Soare;

Bucura-te, cel ce ai urat desfatarile;

Bucura-te, cel ce ai suferit ocaile;

Bucura-te, raza de lumina purtatoare;

Bucura-te, inima de iubire arzatoare;

Bucura-te, a rabdarii icoana vie;

Bucura-te, iti cantam astazi tie;

Bucura-te, Sfinte Hermes, Mucenice al lui Hristos!

Condacul 7

Pornind imparatul Maximian cumplita prigoana impotriva crestinilor, nu te-ai infricosat de amenintari, nici nu te-ai lasat biruit de mincinoasele fagaduinte ale paganilor, ci ai stat neclintit in dreapta credinta, cantand neincetat lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Cu totul straina de mintea noastra este patimirea Sfintilor Mucenici. Cum in trupuri de lut vietuind, au rabdat infricosatoare chinuri pricinuite de prigonitori: batai, biciuiri, arderi, schingiuiri si altele, nenumarate si neinchipuite. Astfel suferind si tu, Mucenice Hermes, auzi de la noi acestea:

Bucura-te, lumina pentru lume;

Bucura-te, a smereniei culme;

Bucura-te, cel ce din oameni pe diavoli ai izgonit;

Bucura-te, ca acestia pe pagani impotriva ta i-au pornit;

Bucura-te, cel neinspaimantat de amenintari;

Bucura-te, cel ce ai suferit de la ei scuipari si ocari;

Bucura-te, cel impotriva caruia pumnii si i-au ridicat;

Bucura-te, cel de a carui bunatate aceia s-au tulburat;

Bucura-te, diamant al rabdarii nebiruite;

Bucura-te, stanca a marturisirii neclinitite;

Bucura-te, izvor cu apa curgatoare spre mantuire;

Bucura-te, a sufletelor ranite tamaduire;

Bucura-te, Sfinte Hermes, Mucenice al lui Hristos!

Condacul 8

Toata firea cea ingereasca s-a minunat de rabdare ta cea negraita, Sfinte Hermes, ca fiind dus la judecata in cetatea Ratiaria, fara frica pe Hristos ai marturisit si ai vadit inselaciunea idoleasca, iar paganii te-au supus la chinuri multe, dar tu cu veselie cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Rele patimiri ai indurat cu trupul, dar te bucurai, Mucenice, ca vedeai cu ochii mintii bunatatile cele fagaduite de Dumnezeu celor ce-L iubesc fara sovaire. Drept aceea, ai intarit in marturisire pe Sfintii Agheu si Caius, cei impreuna cu tine inchisi, care te laudau ca acestea:

Bucura-te, cel neclintit in vremea ispitirii;

Bucura-te, cel ce ai urcat pe treptele nepatimirii;

Bucura-te, cel ce ai suit scara virtutilor;

Bucura-te, cel ce ai ajuns la culmea doririlor;

Bucura-te, cel desavarsit in sfanta iubire;

Bucura-te, grau dat la moarte spre multa rodire;

Bucura-te, strugure stors in teascul chinuirii;

Bucura-te, cel ajuns la masura desavarsirii;

Bucura-te, cel ce ai urmat Domnului in patimiri;

Bucura-te, cel asemenea Stapanului tau in prigoniri;

Bucura-te, cel ce ai urcat Golgota ta in tacere;

Bucura-te, partas in duh la slavita lui Iisus inviere;

Bucura-te, Sfinte Hermes, Mucenice al lui Hristos!

Condacul 9

Inima ta arzand de dorirea bunatatilor celor vesnice, nu ai dat inapoi in fata prigonitorilor, ci ai stat neclintit, avand in minte si in inima neincetat Numele cel sfant al lui Iisus, cel mai de pret decat totate comorile, care te intarea cand il chemai, cantand: Aliluia!

Icosul 9

Ai ridicat ochii mintii tale la Hristos, de unde nu a intarziat sa vina ajutorul tau, patimitorule. Si astfel intarit fiind, te-ai facut stalp de foc intre pamant si cer. Pe tine urmandu-te noi, cei cuprinsi de intunericul patimilor, iti cantam asa:

Bucura-te, purtator de lumina negraita;

Bucura-te, primitor de cununa nevestejita;

Bucura-te, cel impodobit cu razele vesnicului Soare;

Bucura-te, partas al vietii nemuritoare;

Bucura-te, suflet salasluit in bucuriile ceresti;

Bucura-te, cel ce spre noi acum din ceruri privesti;

Bucura-te, cel ce in ispite nu ne parasesti;

Bucura-te, tamaduitor de boli trupesti si sufletesti;

Bucura-te, izgonitor de duhuri rele;

Bucura-te, calauzitor in vremuri grele;

Bucura-te, cel ce binecuvantezi lucrarile noastre cu spor;

Bucura-te, cel ce doresti mantuirea tuturor;

Bucura-te, Sfinte Hermes, Mucenice al lui Hristos!

Condacul 10

Ajungand la noi peste veacuri vestea patimirii tale, ne intarim in credinta; pilda vie avandu-te pe tine, nu ne mai temem de moarte, de vreme ce dupa cuvantul Domnului, te-ai mutat din moarte la Viata, vietuind in ceruri cu toti Sfintii si cantandu-I neincetat: Aliluia!

Icosul 10

Cununa de biruinta a pus pe capul tau Hristos si te-a randuit mijlocitor pentru noi la altarul ceresc, dandu-ti si mai multa putere asupra duhurilor necurate, ca sa le alungi din cei chinuti de ele, iar pe acestia sa-i dai iarasi Bisericii ca fii deplini, care, izbaviti fiind, cu multumire striga tie:

Bucura-te, de minuni facator;

Bucura-te, al lui Hristos urmator;

Bucura-te, cel ce putere de la El ai primit;

Bucura-te, cel ce pe vicleanul diavol l-ai biruit;

Bucura-te, al nostru grabnic ocrotitor;

Bucura-te, purtator de grija pentru popor;

Bucura-te, inima iubitoare;

Bucura-te, a noastra alinare;

Bucura-te, alungator de ganduri necurate;

Bucura-te, chemare la pocainta pentru cei aflati in pacate;

Bucura-te, calauza a celor rataciti;

Bucura-te, pastor al celor smeriti;

Bucura-te, Sfinte Hermes, Mucenice al lui Hristos!

Condacul 11

Iisuse, Cel ce dai robilor Tai mantuire, nu ne lasa pe noi, cei cazuti in cumplite necazuri din pricina multor pacate ci, ca un Bun, primeste rugaciunile Mucenicului Tau Hermes si ne daruieste viata ferita de primejdii si calauzire spre lucrarea poruncilor Tale, ca, impreuna cu slujitorul Tau sa-Ti cantam: Aliluia!

Icosul 11

Glasul Domnului te-a intampinat, Sfinte, la iesirea din viata aceasta, zicandu-ti: Bine, sluga buna, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune. Intra intru bucuria Domnului tau! ca, dupa adevar, putina vreme suferind si capul tau de sabie fiind taiat, in veci te veselesti si har de sus raduiesti celor ce canta tie:

Bucura-te, cel ce bine te-ai nevoit pana la sfarsit;

Bucura-te, cel ce in credinta ai ramas neclintit;

Bucura-te, cel osandit la moarte prin taiere cu sabia;

Bucura-te, cel dus spre ucidere in cetatea ta, Bononia;

Bucura-te, cel ce ai fost plans de rude si cunoscuti;

Bucura-te, cel ce erai insotit de ingeri nevazuti;

Bucura-te, cel ce langa apele Dunarii ai ingenuncheat;

Bucura-te, cel ce acolo ultima rugaciune ai inaltat;

Bucura-te, cel ce te-ai rugat pentru indreptarea celor rai;

Bucura-te, cel ce prin taierea capului ai primit mucenicie;

Bucura-te, cel ce astfel ai dobandit fericita vesniciei;

Bucura-te, Sfinte Hermes, Mucenice al lui Hristos!

Condacul 12

Sangele tau mucenicesc, Sfinte Hermes, a fost samanta mult roditoare a Bisericii de pe malurile Dunarii, ca tie au urmat in patimire Sfintii Agheu si Caius, din aceeasi cetate, iar crestinii care vietuiau in ascuns s-au intarit in marturisirea credintei, cantand lui Dumnezeu, Celui minunat intre Sfintii Sai: Aliluia!

Icosul 12

Cum iti vom multumi tie, Mucenice, pentru darurile tale? Ca din neamul strabunilor nostri rasarind, mijlocesti la milostivul Dumnezeu pentru poporul tau cel mult incercat de ispitele veacului. Pentru aceasta, indraznim a-ti aduce aceste smerite laude:

Bucura-te, daco-roman si crestin traitor;

Bucura-te, al Bisericii virtuos slujitor;

Bucura-te, Apostol al cetatii Bononiei;

Bucura-te, Marturisitor al Evangheliei;

Bucura-te, Dreptule, care ai vietuit pe pamant;

Bucura-te, Cuvioase in fapte si in cuvant;

Bucura-te, inger purtator de trup, prin a ta curatie;

Bucura-te, Doctor neagonisitor de pamanteasca bogatie;

Bucura-te, Mucenic pentru dreapta credinta;

Bucura-te, sprijinitor al celor aflati in suferinta;

Bucura-te, cel biruitor in razboiul duhovnicesc;

Bucura-te, rugator pentru mantuirea celor ce te cinstesc;

Bucura-te, Sfinte Hermes, Mucenice al lui Hristos!

Condacul 13

O, mult patimitorule al lui Hristos, Sfinte Mucenice Hermes, primeste aceasta lauda de la noi nevrednicii, izbaveste-ne de toata patima si neputinta, si imparatiei cerurilor fa-ne vrednici, ca in veci, impreuna cu tine sa cantam Preasfintei Treimi: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori)

Icosul 1

Ingerii in ceruri canta si oamenii pe pamant se veselesc la praznuirea cea de peste an a Mucenicului Hermes. Iar noi, cei adunati intru pomenirea lui, din inimi curate, sa-i aducem aceasta cantare:

Bucura-te, vlastar al Bononiei;

Bucura-te, ascultator al Evangheliei;

Bucura-te, apostol in a ta cetate;

Bucura-te, izgonitor al duhurilor necurate;

Bucura-te, cel ce pe multi la botez i-ai adus;

Bucura-te, cel ce ai primit har de sus;

Bucura-te, cel ce idolilor nu le-ai slujit;

Bucura-te, cel ce multe chinuri ai suferit;

Bucura-te, cel ce de pagani ai fost chinuit;

Bucura-te, cel ce pe Hristos L-ai marturisit;

Bucura-te, cel ce ai primit sfarsit prin sabie;

Bucura-te, cel ce pentru noi te rogi cu osardie;

Bucura-te, Sfinte Hermes, Mucenice al lui Hristos!

Condacul 1

Veniti, toti iubitorii de Mucenici, sa laudam, in cantari duhovnicesti, pe ocrotitorul nostru, pe neobositul rugator si al diavolilor izgonitor, pe marele patimitor pentru dreapta credinta, si, din inima sa-i cantam: Bucura-te, Sfinte Hermes, Mucenice al lui Hristos!

Rugaciune

Sfinte Mucenice Hermes, mijlocitorul nostru, lauda strabunilor nostri daco-romani crestini, cadem cu lacrimi, noi pacatosii, inainte ta mijlocitorule si ocrotitorule al nostru, cerandu-ti iertare pentru saracia noastra in fapte bune. In vremuri tulburi tu ai stat nebiruit in fata dusmanilor credintei, avand ca arma nebiruita si scut neclintit, puterea crucii Mantuitorului Hristos. Cu sangele Lui fiind curatit, sangele tau l-ai varsat pentru dragostea Lui, facandu-te pilda de indelunga-rabdare si jertfelnicie. Nu te-ai temut de tirani, nici de uneltirile lor si nu L-ai vandut pe Domnul tau, ci L-ai marturisit fara frica, iar El, Cel ce da rasplata chiar pentru un pahar de apa daruit in numele Sau, te-a rasplatit pe tine, cel ce ti-ai dat viata pentru Evanghelia Lui, facandu-te partas imparatiei Sale, impreuna cu toti ingerii si Sfintii. Pentru aceasta mijloceste pentru noi la Hristos Domnul, ca sa lepadam jugul cel greu al robiei pacatului, sa ne luminam prin pocainta, sa fim izbaviti de orice rautat si sa implinim sfintele Lui porunci. Izgoneste si acum pe demonii care ne urasc si ne vaneaza cu mestesuguri viclene, scapa-ne de cursele lor si ne povatuieste spre lucrarea virtutilor. Sporeste-ne iubirea de Dumnezeu si de semeni, rabdarea si credinta, ca si noi sa ajungem la viata cea nestricacioasa, unde straluceste pururea lumina lui Hristos, ca impreuna cu tine sa slavim pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, in vecii vecilor. Amin

Otpustul:

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si Preanevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii, si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfantului Mucenic Hermes si ale tuturor Sfintilor, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi! Amin!

Preluare

acoperamantulmaiciidomnului.wordpress.com