Acatistul Sfantului Serafim de Virița

 Acatistul Sfantului Serafim de Virița

Preotul dă obișnuita binecuvântare:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Iar dacă nu este preot, se zice:

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

Apoi Rugăciunile începătoare:

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Apoi Troparele de umilință, glasul al șaselea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi Crezul:

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.

Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.

Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.

Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.

Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească (apostolică) Biserică.

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor.

Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!

Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)

Psalmul 142:

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta. 

2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta. 

3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. 

4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. 

5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit. 

6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. 

7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. 

8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. 

9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. 

10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. 

11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. 

12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. 

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! (cu trei închinăciuni)

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)

Troparul Sfântului Serafim de Virița

Glasul al IV-lea. 

Ca pe un mare rugător pentru pământul nostru și cald mângâietor al celor ce vin la tine, te preaslăvim pe tine, al doilea părinte Serafim, căci toate frumusețile lumii ai lăsat, cu toată inima te-ai îndreptat către cămările preadulcelui Hristos și în vremea prigoanelor crude chip al blândeții și al smereniei tuturor ai fost: nu înceta și acum să te rogi pentru noi, ca în răbdare să dobândim calea pocăinței și cu tine în toată vremea să slăvim Preasfânta Treime. 

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Psalmul 50:

1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. 

2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. 

3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. 

4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. 

5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. 

6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea. 

7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie. 

8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. 

9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite. 

10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le. 

11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. 

12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine. 

13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. 

14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. 

15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta. 

16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. 

17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. 

18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. 

19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. 

20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței. 

Condac 1 

Alesule plăcut al lui Hristos, cuvioase părinte Serafime, luminătorule al credinței ortodoxe și al pământului Rusiei, mijlocitorule cel plin de har, Care minunat chip de mântuire ne-ai arătat, prin lucrarea cea tainică Împărăția Cerului ai dobândit, alergând acum către a ta mijlocire, cântare de laudă aducem ție, cu dragoste strigând: Bucură-te, cuvioase părinte Serafime, făcătorule de minuni al Viriței. 

Icos 1 

Îngerească frumusețe a sufletului ai avut, cuvioase părinte, cu inima înflăcărată către Domnul Puterilor și Aceluia unuia din tinerețe ai dorit să-i slujești și adevărata ascultare ai arătat Făcătorului tău. De aceea, mirându-ne de Purtarea Sa de grijă pentru tine, cu credință strigăm ție: 

Bucură-te, prunc vrednic al părinților binecredincioși; 

Bucură-te, că din copilărie pe Domnul cu tot sufletul L-ai iubit; 

Bucură-te, al slujbelor bisericești cucernic râvnitor; 

Bucură-te, al lumii duhovnicești smerit văzător. 

Bucură-te, al rugăciunii curate cu râvnă împlinitor; 

Bucură-te, căci cu inima înfrântă cu totul spre Dumnezeu te-ai îndreptat. 

Bucură-te, cel care schimnicului de la lavră dorința inimii tale ai descoperit; 

Bucură-te, cel care de la el voia lui Dumnezeu pentru tine o ai aflat. 

Bucură-te, cuvioase părinte Serafime, făcătorule de minuni al Viriței. 

Condac 2 

Văzând pe Domnul cu ochii cei duhovnicești și nădăjduind în mila Lui, prin căsătorie legitimă te-ai unit, fericite părinte, curăția duhovnicească și trupească cu osârdie păstrând. Iar împreună cu soția ta creșteai în toată virtutea, neîncetat cântând Domnului: Aliluia. 

Icos 2 

Mintea noastră e neputincioasă, iar cuvintele nu sunt de ajuns pentru a lăuda credința și dragostea ta către Domnul, căci nicicând nu te-ai îndoit de bunătatea Tatălui Ceresc și de purtarea Lui de grijă cea către tine. De aceea îți grăim așa: 

Bucură-te, chip al credinței nezdruncinate; 

Bucură-te, cel plin de blândețe duhovnicească; 

Bucură-te, că aveai frica de Domnul și păzeai poruncile Lui; 

Bucură-te, că în fiecare zi te deprindeai în adevărul Lui; 

Bucură-te, că sufletul tău în răbdare l-ai dobândit; 

Bucură-te, că Împărăția lui Dumnezeu mai mult decât toate o căutai; 

Bucură-te, păzitorule al fecioriei și al înfrânării conjugale; 

Bucură-te, învățătorule al evlaviei; 

Bucură-te, cuvioase părinte Serafime, făcătorule de minuni al Viriței. 

Condac 3 

Întărit fiind cu puterea Celui de Sus, călătorialumească și lucrarea lăuntrică cu înțelepciune le-ai unit, drepte părinte, și prin faptele de milă, făcute din dragoste pentru Hristos, binecuvântarea lui Dumnezeu ai dobândit. Astfel, acoperă-ne și pe noi, cei goi de toată fapta bună, cu dragostea ta ca să-l lăudăm pe milostivul Dumnezeu: Aliluia. 

Icos 3 

Având iubire de oameni, milostive părinte, întăreai pe cei necăjiți, pe bolnavi și pe orfani îi mângâiai, de aceea și dragostea lui Hristos ai dobândit. Primește și de la noi această cântare de mulțumire: 

Bucură-te, grabnic ajutător al celor ce sunt în necazuri; 

Bucură-te, darnic dăruitor al celor care cer; 

Bucură-te, al bisericilor și mănăstirilor binefăcător; 

Bucură-te, al neputincioșilor și al săracilor îngrijitor; 

Bucură-te, că aproapelui ai slujit ca Însuși lui Hristos; 

Bucură-te, care bogăția stricăcioasă întru nimic ai socotit; 

Bucură-te, care de suferințele pământești te-ai eliberat; 

Bucură-te, care prin credință și prin fapte bune te-ai întărit; 

Bucură-te, cuvioase părinte Serafime, făcătorule de minuni al Viriței. 

Condac 4 

De furtunile potrivnice lui Dumnezeu pornite în Rusia nu te-ai speriat, părinte purtător de Dumnezeu, ci nevoința mărturisirii o ai ridicat, cu bărbăție te-ai înarmat ca ucenic desăvârșit al Domnului să te numești, și Lui cu totul încredințându-te, cu bucurie cântai: Aliluia. 

Icos 4 

Auzind despre marile suferințe îndurate de credincioși pentru numele lui Hristos, împreună cu apostolul întrebai: cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Dumnezeu? Însă știind cu adevărat, părinte, că pe cei care Îl iubesc pe Dumnezeu toate îi sprijină spre cele bune, te rugăm, și nouă, multpăcătoșilor, cere de la Domnul cele de folos pentru suflet, ca să-ți cântăm împreună: 

Bucură-te, care credința ortodoxă cu bărbăție o ai mărturisit; 

Bucură-te, că până la moarte pentru Hristos mult a pătimi ai dorit; 

Bucură-te, că averea ta după cuvântul Domnului o ai împărțit; 

Bucură-te, că pe Cel iubit de tine și pe Cel ce te-a iubit L-ai urmat; 

Bucură-te, aur, în cuptorul ispitelor curățat; 

Bucură-te, pom, la izvoarele apelor celor vii sădit; 

Bucură-te, că necazurile și încercările în bogăția duhului ai schimbat; 

Bucură-te, că prin nevoința tainică pentru monahism te-ai pregătit; 

Bucură-te, cuvioase părinte Serafime, făcătorule de minuni al Viriței. 

Condac 5 

După voia lui Dumnezeu în căsnicie cinstită trăind, ai dorit cu soția împreună să slujiți Mântuitorului în chip îngeresc, și astfel, în aceeași zi, ați intrat în viața monahală. Când însă ai primit harul preoției în Lavra lui Aleksandru Nevski, atunci ca pe o stea luminoasă te-a arătat Domnul oamenilor care se aflau în întunericul necazurilor și al deznădejdii, ca să-i întărești pe aceștia și să-i luminezi cu lumina adevărului, iar lui Dumnezeu să-I cânți: Aliluia. 

Icos 5 

Cu tot sufletul urmând Cuvântul lui Dumnezeu, laudele oamenilor nu te-au atins, cuvioase, ci mai mult adâncimea smereniei, pacea și bucuria în Domnul ai dobândit. De aceea, și noi văzând urcușul tău duhovnicesc din putere în putere, cu evlavie strigăm ție: 

Bucură-te, că trupul împreună cu patimile și cu poftele ți-ai răstignit; 

Bucură-te, că întinarea păcatului cu pocăința o ai spălat; 

Bucură-te, că puterea cea plină de har a smereniei ai cunoscut; 

Bucură-te, că prin plinirea evanghelicelor porunci sufletul ai înnoit; 

Bucură-te, că numele lui Iisus cel preadulce neîncetat ai chemat; 

Bucură-te, care pe pământ din fericirea veacului ce va să vină ai gustat; 

Bucură-te, că Jertfa cea fără de sânge cu frică și cu cutremur o aduceai; 

Bucură-te, că prin cuvânt înțelept pe toți cei care veneau la tine îi hrăneai; 

Bucură-te, cuvioase părinte Serafime, făcătorule de minuni al Viriței. 

Condac 6 

Dragostea desăvârșită ca pe o cunună a virtuților și ca dar al Sfântului Duh primind, neputințele celor neputincioși ai ridicat, părinte purtător de Duh, și către mântuire multe suflete ai îndreptat. De aceea, prin mijlocirea ta și noi, păcătoșii, de felurite neputințe tămăduindu-ne, cu recunoștință strigăm Domnului: Aliluia. 

Icos 6 

A strălucit prin tine adevărul lui Dumnezeu și s-a alungat înșelarea drăcească, când lavra de jugul potrivnic Domnului s-a eliberat, iar toți călugării s-au bucurat. De aceea te rugăm pe tine, făcătorule de pace: dușmăniile și dezbinările din viața noastră le potolește, fărădelegile le alungă, ca într-un cuget să zicem ție: 

Bucură-te, biserică nefăcută de mână a lui Hristos Dumnezeul nostru; 

Bucură-te, cel preaînfrumusețat cu îndurările Sfântului Duh; 

Bucură-te, că inima ta vas al păcii ai făcut; 

Bucură-te, că tămâia rugăciunii neîncetat Domnului înălțai; 

Bucură-te, că pentru cei rătăciți foarte tare cu inima sufereai; 

Bucură-te, că tuturor le doreai să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină; 

Bucură-te, că mândria și răutatea celor fără de lege cu smerenie și blândețe ai biruit; 

Bucură-te, că după porunca lui Hristos să iubească pe vrăjmașii săi i-ai învățat; 

Bucură-te, cuvioase părinte Serafime, făcătorule de minuni al Viriței. 

Condac 7 

Voind Domnul cel Iubitor de oameni să descopere în tine un nou sfeșnic duhovnicesc, te-a dat pe tine fraților mănăstirii drept părinte povățuitor. De aceea, schima cea mare ca pe pecetea desăvârșirii de la Dumnezeu primind, sufletul tău curat cu focul rugăciunii aprinse pentru întreaga lume s-a umplut, buna credința și iubirea de frați pe toți învățând și cu cutremur strigând lui Dumnezeu: Aliluia. 

Icos 7 

Într-o minunată proorocie, preafericite, ți-a arătat Domnul călăuzitorul și ocrotitorul tău, pe Cuviosul Serafim de Sarov, al cărui nume în schimă l-ai primit, devenind cu adevărat nou mângâietor al poporului nostru. Minunându-ne de această bunăvoire a lui Dumnezeu strigăm ție: 

Bucură-te, cald rugător pentru toți către Dumnezeu; 

Bucură-te, că ai fost bineplăcut Maicii lui Dumnezeu; 

Bucură-te, împreună vorbitorule cu îngerii; 

Bucură-te, cu părinții purtători de Duh împreună nevoitor; 

Bucură-te, al ortodocșilor plină de har mijlocire; 

Bucură-te, a celor ce rătăcesc în întunericul necredinței strălucită îndreptare; 

Bucură-te, a celor păcătoși cu Dumnezeu sinceră împăcare; 

Bucură-te, izvor al bucuriei și al smereniei; 

Bucură-te, cuvioase părinte Serafime, făcătorule de minuni al Viriței. 

Condac 8 

Mintea omenească nu poate pricepe cum prin rugăciunile tale, făcătorule de minuni, bogăția milostivirii lui Dumnezeu se revarsă asupra tuturor celor care cu credință aleargă spre a ta mijlocire cerească. Noi însă, slăvind Treimea Sfântă, Care ți-a dăruit acest har, cu bucurie strigăm: Aliluia. 

Icos 8 

Cu totul te-ai predat slujirii lui Dumnezeu și oamenilor, minunate părinte, fiilor tăi poruncindu-le mereu să aibă gândul la cele cerești și cu sârguință să lucreze rugăciunea lui Iisus, prin care orice păcat din suflet este stârpit, iar duhul omului cu Duhul lui Dumnezeu se unește. Deci, la a ta preaminunată binecuvântare scăpând, cu dragoste te mărim: 

Bucură-te, al Ierusalimului ceresc locuitor; 

Bucură-te, al negrăitei slave a Mântuitorului lumii văzător; 

Bucură-te, că rugăciunile noastre la picioarele Atotțiitorului și ale Maicii Domnului le aduci; 

Bucură-te, că asemenea unui tată iubitor de copii celor care îți cer cele folositoare le dăruiești; 

Bucură-te, credincios al Bisericii lui Hristos slujitor; 

Bucură-te, al bolilor fără de leac duhovnicesc tămăduitor; 

Bucură-te, că ai văzut cele viitoare; 

Bucură-te, din necazurile de acum grabnică izbăvire; 

Bucură-te, cuvioase părinte Serafime, făcătorule de minuni al Viriței. 

Condac 9 

Toate puterile cerești s-au mirat de smerenia și răbdarea ta, sfinte, văzându-te lovit de o boală chinuitoare, dar în chip minunat din mâinile prigonitorilor din lavră luat. Însă oamenii credincioși, văzându-te în mod minunat sub acoperământul Maicii Domnului în satul Virița păzit, cântau Domnului Iubitor de oameni: Aliluia. 

Icos 9 

Ritorii cei mult grăitori rămân fără de glas înaintea măreției nevoințelor tale, cuvioase: cum deci bătrân cu trupul, neputincios fiind, multe nevoințe ai săvârșit? Pentru aceea, de puterea lui Dumnezeu care în slăbiciuni se desăvârșește minunându-ne, strigăm ție: 

Bucură-te, al vechilor pustnici iscusit următor; 

Bucură-te, al postului ales iubitor; 

Bucură-te, al privegherilor în rugăciune necontenit râvnitor; 

Bucură-te, al neputințelor trupești minunat biruitor; 

Bucură-te, care cu adevărata smerenie virtuțile ți le-ai ascuns; 

Bucură-te, care cu plânsul roadele harului dumnezeiesc ai înmulțit; 

Bucură-te, că uleiul bucuriei prin trezvie l-ai păstrat; 

Bucură-te, că lui Hristos Dumnezeu prin viețuirea ta ai bineplăcut. 

Bucură-te, cuvioase părinte Serafime, făcătorule de minuni al Viriței. 

Condac 10 

Să izbăvească sfânta Rusie de invazia celor de alt neam pe Domnul îl rugai, minunate iubitorule de Dumnezeu: „Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește țara noastră și lumea Ta!”. Astfel, cu umilință a inimii către Dumnezeu strigând, asemenea starețului din Sarov o nouă nevoință a stăruinței pe piatră în rugăciune o ai ridicat. De aceea, pe Domnul care te-a întărit Îl slăvim, închinându-I cântare de biruință: Aliluia. 

Icos 10 

Zid de apărare era rugăciunea ta, plăcutule al lui Dumnezeu, ostașilor și poporului nostru în vremea înfricoșătoarelor încercări. Iar tu, înțelegând de ce a îngăduit Dumnezeu acele necazuri, îi îndemnai pe oamenii care se lepădaseră de Hristos, să se întoarcă la El. Pentru aceea, și pe noi de toate lucrurile vrăjmașe păzește-ne, pe cei ce-ți strigăm ție acestea: 

Bucură-te, care împreună cu patria pământească paharul suferințelor până la capăt ai băut; 

Bucură-te, care pentru miluirea Rusiei pe Domnul ai rugat; 

Bucură-te, armatei iubitoare de Hristos ajutor dăruit de Dumnezeu; 

Bucură-te, al sufletelor și al trupurilor noastre răcorire însuflețitoare; 

Bucură-te, care mucenicia cea fără de sânge cu voința ai suferit; 

Bucură-te, care slăbiciunile firii omenești ai disprețuit; 

Bucură-te, al pământului Rusiei apărare din rugăciune; 

Bucură-te, de la vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți preaminunată izbăvire; 

Bucură-te, cuvioase părinte Serafime, făcătorule de minuni al Viriței. 

Condac 11 

Cântare de umilință aducem ție, cuvioase părinte Serafime, cinstind sfânta ta nevoință, tu însă nu înceta să te rogi pentru noi Domnului, ca să ne dăruiască nouă iertarea păcatelor, biruință asupra patimilor, în orice virtute, tărie și păzire a păcii sufletești și să ne învrednicească pe noi, nevrednicii, împreună cu tine în Împărăția Cerurilor să cântăm cu mulțumire: Aliluia. 

Icos 11 

Luminos propovăduitor celor aflați în întunericul necredinței te vedem pe tine, părinte preaslăvite, căci renașterea duhovnicească a Rusiei o ai vestit și pe cei de un neam cu tine să se țină cu tărie de credința ortodoxă i-ai sfătuit. Iar noi, de cuvintele tale fiind luminați, cu umilință strigăm ție: 

Bucură-te, al slavei Împăratului Celui mai înainte de veci părtaș; 

Bucură-te, a Soarelui Dumnezeiesc rază; 

Bucură-te, al milostivirii luminător care încălzești sufletele; 

Bucură-te, povățuitor care duhovnicește trezești mințile; 

Bucură-te, luminător cu care mulți oameni se luminează; 

Bucură-te, rugătorule prin care 

uneltirile vrăjmașe se risipesc; 

Bucură-te, al curăției inimii păzitor; 

Bucură-te, al desăvârșirii creștine învățător; 

Bucură-te, cuvioase părinte Serafime, făcătorule de minuni al Viriței. 

Condac 12 

Fericit a fost sfârșitul tău, părinte înțelepțit de Dumnezeu, pe care l-ai întâmpinat citind acatistul Maicii Domnului, iar Aceea arătându-ți-se aievea, plecarea ta apropiată la cer cu dreapta Ei ți-a arătat. Cu ce laude după vrednicie te vom ferici pe tine, alesule al Împărătesei Cerului, care acum cu cetele îngerești cânți: Aliluia. 

Icos 12 

Proslăvindu-L în cântări pe Dumnezeu Cel minunat întru sfinții Săi, credem, că mult poate rugăciunea dreptului înaintea Stăpânului, și de aceea te rugăm pe tine, cuvioase părinte, fii pentru noi fierbinte mijlocitor la Tronul Preasfintei Treimi, celor ce strigăm ție așa: 

Bucură-te, cel de un nume cu serafimii cei de foc; 

Bucură-te, al stăreției duhovnicești moștenitor purtător de Duh; 

Bucură-te, lucrător neobosit al țarinei lui Hristos; 

Bucură-te, al păcii lui Dumnezeu râvnitor săditor; 

Bucură-te, al Bisericii Ortodoxe podoabă nouă; 

Bucură-te, mare îndrăzneală la Dumnezeu pentru neamul tău cel mult pătimitor. 

Bucură-te, a neamului creștinesc puternică mijlocire; 

Bucură-te, celor ce te cinstesc pe tine mijlocitor al mântuirii veșnice; 

Bucură-te, cuvioase părinte Serafime, făcătorule de minuni al Viriței. 

Condac 13 

O plăcutule, preaslăvite și preaminunate al lui Dumnezeu părinte Serafime, făcătorule de minuni de la Virița, primește această rugăciune a noastră stăruitoare, care cu dragoste o aducem ție. Roagă-L pe Domnul Preamilostiv să ne izbăvească de tot răul și necazul ca în veacul de acum să trăim cu bună cucernicie și de fericirile vieții veșnice cu rugăciunile tale să ne învrednicim, pentru tine cântând cu mulțumire Domnului: Aliluia. (Acest condac se zice de trei ori) 

Icos 1 

Îngerească frumusețe a sufletului ai avut, cuvioase părinte, cu inima înflăcărată către Domnul Puterilor și Aceluia unuia din tinerețe ai dorit să-i slujești și adevărata ascultare ai arătat Făcătorului tău. De aceea, mirându-ne de Purtarea Sa de grijă pentru tine, cu credință strigăm ție: 

Bucură-te, prunc vrednic al părinților binecredincioși; 

Bucură-te, că din copilărie pe Domnul cu tot sufletul L-ai iubit; 

Bucură-te, al slujbelor bisericești cucernic râvnitor; 

Bucură-te, al lumii duhovnicești smerit văzător. 

Bucură-te, al rugăciunii curate cu râvnă împlinitor; 

Bucură-te, căci cu inima înfrântă cu totul spre Dumnezeu te-ai îndreptat. 

Bucură-te, cel care schimnicului de la lavră dorința inimii tale ai descoperit; 

Bucură-te, cel care de la el voia lui Dumnezeu pentru tine o ai aflat. 

Bucură-te, cuvioase părinte Serafime, făcătorule de minuni al Viriței. 

Condac 1 

Alesule plăcut al lui Hristos, cuvioase părinte Serafime, luminătorule al credinței ortodoxe și al pământului Rusiei, mijlocitorule cel plin de har, Care minunat chip de mântuire ne-ai arătat, prin lucrarea cea tainică Împărăția Cerului ai dobândit, alergând acum către a ta mijlocire, cântare de laudă aducem ție, cu dragoste strigând: Bucură-te, cuvioase părinte Serafime, făcătorule de minuni al Viriței. 

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

După aceea se citește această rugăciune: 

O, fericite în Dumnezeu și preamilostive părintele nostru Serafim, văzându-te pe tine și după moarte ca fiind viu, cu credință cădem către tine și strigăm: nu uita pe săracii tăi până în sfârșit, ci cu milostivire întoarce-ți privirea spre turma ta duhovnicească și o păzește pe ea, bunule păstor, cu plăcutele tale rugăciuni către Dumnezeu. Cere nouă de la Domnul vreme de pocăință și îndreptarea vieții noastre păcătoase, căci știi toate neputințele noastre sufletești: nu avem faptele credinței și ale mântuirii, nu avem râvnă adevărată, ne-am robit mintea în patimi pierzătoare, am întinat inimile în pofte spurcate. Deci, ce așteptăm și în ce nădăjduim, noi, netrebnicii, care am stricat lăcașurile sufletelor noastre? Așa, sfinte părinte, îndreaptă mâinile tale în rugăciune către Domnul și roagă pe Mântuitorul neamului omenesc să atingă cu harul inimile noastre învârtoșate, să ne curățească cu lacrimile pocăinței, să ne reașeze în credință, să ne întărească în cucernicie și toate cele folositoare spre mântuire să ne dăruiască. Să nu rușinezi nădejdea noastră, pe care după Dumnezeu și Maica Domnului ție o încredințăm, ci fii nouă grabnic ajutător, mângâietor în necazuri și ocrotitor în primejdii, ca să ne învrednicim cu rugăciunile tale să moștenim Împărăția Cerului, unde toți sfinții neîncetat slăvesc și cântă preacinstitul și preaminunatul nume al Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. 

Troparul Sfântului Serafim de Virița

Glasul al IV-lea. 

Ca pe un mare rugător pentru pământul nostru și cald mângâietor al celor ce vin la tine, te preaslăvim pe tine, al doilea părinte Serafim, căci toate frumusețile lumii ai lăsat, cu toată inima te-ai îndreptat către cămările preadulcelui Hristos și în vremea prigoanelor crude chip al blândeții și al smereniei tuturor ai fost: nu înceta și acum să te rogi pentru noi, ca în răbdare să dobândim calea pocăinței și cu tine în toată vremea să slăvim Preasfânta Treime. 

Condacul Sfântului Serafim de Virița

Glasul al V-lea. 

Imitându-l pe plăcutul purtător de Dumnezeu din Sarov, harul Duhului Sfânt ai dobândit din belșug: crin înmiresmat al lavrei lui Alexandru Nevski, lauda satului Virița, pentru aceea și noi strigăm ție: Bucură-te, cuvioase părinte Serafime, al nostru mijlocitor milostiv înaintea Domnului. 

Mărimuri 

Mărimu-te pe tine cuvioase părinte Serafime, și cinstim sfântă pomenirea ta, îndrumătorule al monahilor și cu îngerii împreună-vorbitor. 

Preotul (sau diaconul) zice ectenia:

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Înca ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea și iertarea păcatelor, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face rugăciunea) și pentru ca să li se ierte lor toată greșala cea de voie și cea fără de voie.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.

Strana: Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

În lipsa preotului, încheiem, zicând: 

Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Viața Sfântului Serafim de Virița

 Viața Sfântului Serafim de Virița

Între viețile asceților contemporani, Sfântul Cuvios Serafim de Virița ocupă un loc deosebit. Ca mirean ortodox evlavios s-a pregătit timp de aproape 40 de ani pentru slujirea monahală! El și soția sa, Olga, au depus, de comun acord, voturile monahale în timpul celei mai înverșunate și aprige persecuții asupra Bisericii Ortodoxe Ruse din anii 1920, prin aceasta luând cu bunăștiință asupra lor crucea lui Hristos. După depunerea voturilor monahale într-una dintre cele mai mari mănăstiri,Lavra Alexander Nevsky, Părintele Serafim a slujit ca gropar (responsabil cu cimitirul), apoi casier, devenind în mai puțin de șapte ani atât duhovnicul întregii lavre, cât și al multor ierarhi de seamă ai Bisericii Ortodoxe Ruse din acea vreme. Acest mare stareț a împlinit cuvintele ocrotitorului său spiritual, Sfântul Serafim de Sarov, care învăța astfel: "Dobândește pacea și mii de oameni în jurul tău se vor mântui."

Cele mai importante aspecte ale vieții Cuviosului Serafim de Virița:

Pierderea tatălui în timpul copilăriei, creșterea duhovnicească și înflorirea afacerii

Născut într-o familie modestă și credincioasă, tânărul Vasilii Nikolaevich Mouraviov a devenit singurul sprijin al mamei sale, la vârsta de zece ani, când tatăl său a murit. Un vecin cumsecade l-a luat pe băiat cu sine la afacerea sa de comerț cu blănuri din Sankt Petersburg.

.În sufletul copilului exista o tainică dorință de a pleca la mănăstire. Odată el s-a hotărât să își încerce șansa, cerând permisiunea patronului. De dimineață a venit la porțile Lavrei Alexandru Nevski, dorind să-l întâlnească pe egumen. Din cauză că era prea devreme, i-au propus să vorbească cu un schimnic din lavră. Vasile s-a așezat în genunchi înaintea starețului, implorându-l să-l ia în mănăstire la orice fel de muncă. Răspunsul starețului înainte văzător a fost astfel: să rămână în lume, să-și întemeieze o familie binecredincioasă, să-și crească copiii și împreună cu soția să-și afierosească restul vieții nevoinței monahale. După mulți ani, însuși părintele Serafim a povestit despre aceasta, dar numele schimnicului nu l-a numit. Prin blândețea sa, smerenia și așezarea duhovnicească, Vasile a primit cuvintele starețului ca pe binecuvântarea Lui Dumnezeu și în toată viața sa de atunci înainte a trăit așa cum i-a rânduit Domnul prin trimisul său.

La vârsta de 17 ani, Vasilii urmase deja cursuri de economie, devenind reprezentant comercial-șef pentru o companie ce se ocupa de comerțul cu blănuri.

La vârsta de 20 de ani și-a deschis propria sa afacere cu blănuri în GostinnyDvor, piața centrală din Sankt Petersburg pentru negustorii acelei vremi. Blana rusească era atunci foarte căutată în vest. A fost adesea invitat în Austro-Ungaria, Germania, Franța, Anglia și Polonia pentru a susține prelegeri de economie și pentru bunul mers al afacerilor sale. Tânărul Vasilii era fără îndoială un om extrem de talentat.

Succesul său a fost spectaculos, el devenind multimilionar. În 1890 s-a căsătorit cu Olga Ivanova (numele ei dinaintea căsătoriei nu este cunoscut), a avut un fiu, Nikolay, apoi o fiică, ce a murit la o vârstă foarte fragedă în 1895.

El și soția sa îi hrăneau pe săraci în mod regulat, în propria lor casă și sprijineau multe organizații caritabile. Aveau totul: sănătate, succes în afaceri, avere, o familie bună, toate realizările lumești. Dar nu aceasta căutau el și soția sa.

Alegerea unei grele nevoințe: voturile monahale

În anul 1920 devenise deja evident că noul regim comunist avea scopul de a distruge Biserica Ortodoxă; persecuția clerului era publică și deosebit de violentă. Peste 200.000 de clerici și monahii au pierit sau au fost întemnițați în această perioadă. O parte din cler a părăsit țara. Vasilii Mouraviov și soția sa s-ar fi putut retrage confortabil în orice țară din Europa. În schimb, și-au împărțit averea considerabilă unor organizații caritabile, inclusiv 44.000 ruble în monede de aur (în banii de azi, echivalentul a 990 milioane de dolari); cea mai mare parte a fost dată Lavrei Alexander Nevsky. Totodată, ei au ales să rămână în țara lor. La acel moment, Vasilii și soția au decis să depună amândoi voturile monahale. În final, după o pregătire de mai mult de 40 de ani, la vârsta de 55 de ani, Vasilii a depus voturile monahale în Lavra Alexander Nevsky, primind numele de Varnava(în cinstea părintelui său duhovnic).

În 1926 a primit schima mare cu numele de Serafim (în cinstea Sfântului Serafim de Sarov).

1920, Olga a depus voturile monahale în Mănăstirea Voskresensky Novodevichy, cu numele de Cristina, iar mai târziu, Serafima, în urma primirii schimei mari.

Boala și Virița... 1930-1949

Ca duhovnic în Lavra Alexander Nevsky spre sfârșitul anilor `20, Părintele Serafim petrecea nu numai ore, ci uneori zile în picioare, pe podeaua de piatră rece din biserica neîncălzită, făcând sute de spovedanii; nu mânca și nu dormea. Țara sa era în mare necaz; simțea că nu putea refuza oamenilor alinarea vindecătoare a spovedaniei și a împărtășaniei.

În sfârșit, în 1930, după perioade prelungi de slujire atât de dificilă, s-a îmbolnăvit. Într-o zi nu s-a mai putut ridica din patul său (care nu era un pat în adevăratul sens al cuvântului, ci un cufăr de lemn în care nu se putea întinde). Episcopul său l-a sfătuit să se retragă.

La început a fost trimis din Lavră la casa unui episcop, dar peste doi ani a fost mutat la Virița, un orășel aflat la aproximativ 60 km sud de Sankt Petersburg. Unii consideră că mutarea sa a fost o lucrare providențială, deoarece aproximativ doi ani mai târziu, Lavra Alexander Nevsky a fost închisă de autoritățile guvernamentale; mulți clerici și monahi au fost arestați, executați sau întemnițați. Părintele Serafim a fost ferit de această soartă datorită faptului că părăsise deja acea zonă.

În Virița a locuit într-o casă privată, apoi în alta și a slujit doar o singură dată într-o biserică din Virița închinată icoanei Maicii Domnului din Kazan. Sănătatea sa era atât de șubrezită încât nu putea sta în picioare la sfintele slujbe.

În Virița i s-au alăturat fosta soție, maica Cristina și nepoata lor Margarita (din partea fiului său, Nikolay), în calitate de îngrijitoare ale sale.

Pe parcursul anilor petrecuți în Virița, Părintele Serafim a suferit de reumatism, nevralgii și alte slăbiciuni care i-au produs multă suferință.

Aflând unde trăiește Părintele Serafim, sute de oameni îl căutau zilnic pentru îndrumare duhovnicească și mângâiere sufletească.

Părintele nu putea să îi primească pe toți, însă, pomelnicele și acatistele pe care oamenii le aduceau, erau adunate, iar Părintele petrecea noaptea rugându-se pentru fiecare în parte; în ziua următoare acestea erau înmânate preotului bisericii pentru pomenire la sfintele slujbe.

În timpul zilei, Părintele Serafim cerea uneori să fie dus în grădină. Acolo petrecea ore în șir în rugăciune, îngenunchiat pe o piatră precum ocrotitorul său spiritual, Sfântul Serafim de Sarov.

Odată cu începutul celui de-al doilea război mondial, Părintele Serafim și-a înăsprit nevoința, insistând să fie lăsat să se roage pe lespedea de granit indiferent de vreme. La acest moment, nu mai putea merge, ci trebuia să fie sprijinit și uneori purtat până la piatra unde și-a îndeplinit nevoința sa ascetică pe parcursul a 1.000 de zile, în timpul războiului.

Rugăciunile sale erau un adevărat strigăt din adâncul inimii pentru salvarea țării sale și a poporului său. Unii cred că rugăciunile sale au întors războiul în favoarea Aliaților.

Alții cred că Părintele Serafim și-a trăit viața sa în Hristos, salvând Biserica ortodoxă rusă în timpul celor mai grei ani de persecuție, precum și aducând mii de oameni la credință, salvând nenumărate vieți disperate. Mulți veneau la Părintele Serafim cu inima grea și plecau odihniți și mângâiați. O vizită la acesta era descrisă drept o întâlnire vie cu lumina și iubirea.

Părintele Serafim a supraviețuit războiului, ocupației trupelor naziste și a mai trăit câțiva ani, ajutându-i pe mulți în perioada postbelică. În timpul și după al doilea război mondial, oamenii veneau să îl întrebe dacă soțul sau fiul lor, soldat, se va întoarce acasă, iar Părintele le spunea dacă aceștia erau sau nu în viață.

Cu puțin timp înainte de a muri, Părintele Serafim i-a spus nepoatei sale Margarita că a avut un vizitator - o doamnă de o frumusețe cerească, care a stat înaintea lui arătând spre cer. În modestia sa, Părintele nu a dorit să menționeze că aceasta era Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. A primit Sfânta Împărtășanie de la Părintele Alexei, preotul Bisericii Icoanei Kazanskaia, în a patra săptămână a postului mare, pe 3 aprilie 1949, în ziua prăznuirii Sfântului Ioan Scărarul. Strănepoata sa, Olga Naboko, își amintește că mama sa Margarita îi povestea cum "Dedulia" - cum îi spuneau afectuos bunicului, a chemat-o în camera sa pentru a o întreba cât e ceasul; ea i-a spus că este 2:15 a.m. El și-a făcut cruce, apoi și-a lăsat mâna să cadă, adormind astfel cu pace în Domnul.

CAPELA DIN VIRIȚA:

Astăzi, deasupra locului unde odihnește Sfântul se află o capelă. Vizitatorii ei pot primi o cutiuță cu ulei și una cu nisip luat de pe terenul din jurul capelei.

Lângă mormântul Părintelui este înmormântată și soția sa, Olga/Maica Serafima în schima monahală.

O icoană sculptată în lemn acoperă mormântul său.

Darurile Duhului Sfânt:

Pentru dragostea sa față de semeni, Domnul i-a dat acestui mare ascet o adâncă înțelepciune duhovnicească, darul de a vindeca sufletele bolnave, darul înainte vederii și al profeției. Precum în timpul vieții sale, așa și după moarte, Părintele Serafim a ajutat și continuă să-i ajute pe aceia care își întorc inima spre el. "Veniți la mormântul meu; vorbiți-mi așa cum îi vorbiți unei persoane vii și eu întotdeauna vă voi ajuta", a spus Părintele Serafim multora în timpul vieții sale. [Din cartea biografului său V.P.Filimonov, Sfântul Cuvios Serafim de Virița și Golgota rusească].

Fiul său, Nikolay, o dată, pe când își vizita părinții și pe fiica sa, Margarita, în Virița, agenți sovietici au venit pentu a-l audia, l-au bătut crunt în fața mamei sale și a fiicei lui și l-au luat cu ei. Pentru mult timp, familia nu a știut ce s-a întâmplat cu el. Mai târziu, au aflat că Nikolay a fost dus la Sverdlovsk și a fost executat la începutul celui de-al doilea război mondial; locul unde a fost înmormântat este necunoscut. Mulți alții au împărtășit aceeași soartă.

Felul în care Părintele Serafim a trăit în lume ne învață că, în ciuda opiniei larg răspândite, este totuși posibil să câștigi mulți bani din afaceri, în mod cinstit. De asemenea, Părintele a fost un model, arătând și cum se pot face acte de caritate din profitul afacerii personale. Mulți îl consideră astăzi sfântul ocrotitor al oamenilor de afaceri.

Marina Mikhailova, doctor în filosofie, afirmă că Părintele Serafim ne învață cum să trăim creștinește într-o lume necreștină (secularizată sau atee), arătându-ne că putem trăi în Hristos oriunde în lume, nu doar într-o mănăstire, unde atmosfera de rugăciune și nevoință este prielnică.

Potrivit spuselor Părintelul Kiril Zenkovskii (preotul Bisericii Maicii Domnului Kazanskaia din Virița), Părintele Serafim era neînfricat, rămânând în același timp un om foarte smerit. Le-a spus ofițerilor germani ocupanți care au venit să îl viziteze: "Suntem un popor ortodox și de aceea voi veți pierde acest război." Altor soldați germani le-a profețit unde vor muri în luptă înainte de încheierea războiului.

Părintele Serafim a profețit că se vor redeschide bisericile din Rusia și că se vor înălța cupole aurite peste tot, dar mulți oameni vor trece pe lângă ele, pentru că tentațiile lumii acesteia îi vor acapara. Părintele Kiril a continuat: "Vedem aceasta în zilele noastre. Oamenii intră pentru a aprinde o lumânare, dar nu rămân pentru a lua parte la Sfintele Taine (Spovedania și Împărtășania)."

Scriitorul Boris Almazov ne spune: "De îndată ce starețul a murit, au început minunile: o mamă și-a adus fetița oarbă din naștere; când fetița a sărutat mâna starețului din sicriu, ochii ei au început să vadă. Multe astfel de întâmplări continuă să se petreacă la mormântul Sfântului din Virița."

ACATISTUL SF HRISANT ȘI DARIA

 ACATISTUL SF HRISANT ȘI DARIA 

                         19 martie

Rugăciunile începătoare

De este preot, începe aşa :

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este preot, se zice :

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi! Doamne, curăţeşte păcatele noastre! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău!

Doamne miluieşte! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se Voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean! Amin!

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin 

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi!

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine de nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. 

Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit și s-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a înălţat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă să judece viii si morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică. 

Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aștept învierea morţilor și viaţa veacului ce va să fie. Amin!

Doamne miluiește! (de 12 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru! (o închinăciune)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. 

Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. 

Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. 

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!

Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!

Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)

Doamne miluiește ( de 3 ori) Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Troparul Sfinţilor Mucenici Hrisant şi Daria (glasul 4)

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul 1

Aleșii lui Hristos, Mucenicilor Hrisant și Daria, cei ce ați fost împodobiți cu cununi de slavă divină și către viața veșnică prin credință și suferință ați venit la Hristos, primiți rugăciunile noastre nevrednice pentru slava lui Dumnezeu, izbăviți-ne de ispite și tot felul de necazuri ca noi să vă lăudăm cu dragoste și bucurie: Bucurați-vă, Sfinților Hrisant și Daria, împreună cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos!

Icos 1

Sufletul vostru a avut curăție îngerească, Sfinților Mucenici ai lui Hristos Hrisant și Daria. V-ați ferit de farmecul lumii cea fără de Dumnezeu, bucurându-vă de inegalabila bunătate divină, cântând laude Stăpânului tuturor fericirilor. Ne bucurăm de faptele voastre și vă strigăm cu dragoste:

Bucurați-vă, mărturisitori minunați, care ați iubit adevărul divin;

Bucurați-vă, că ați alungat vrăjmășia farmecului și dulceața patimilor;

Bucurați-vă, că v-ați întărit bunătatea în credința lui Hristos;

Bucurați-vă, căci dulcețile acestei lumi nu v-au fost ispitiri;

Bucurați-vă, că ați arătat cu îndrăzneală desfătările idolilor;

Bucurați-vă, căci cuvintele voastre au fost pentru cei necredincioși lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, Sfinților Hrisant și Daria, împreună cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos!

Condacul 2

Văzând ostilitatea desfătărilor și a dulceții patimilor, Sfinte Hrisant cel binecuvântat, înarmat cu credință l-ai alungat pe sarpele cel viclean și pe Daria ai adus-o mireasă neprihănită lui Hristos ca cea mai grațioasă mireasă, cântând cu ea lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2

Ați avut mintea luminată de lumina adevărului, mucenici plini de toată vitejia. Ați fost împodobiți cu vitejia inimii lui Hristos în mărturisirea credinței în Dumnezeul Adevărat, și pentru o asemenea îndrăzneală, slăvindu-vă faptele, primiți această laudă:

Bucurați-vă, căci ați iubit adevărul credinței în Hristos;

Bucurați-vă, credincioși ai ortodoxiei și al adevăratului Ziditor;

Bucurați-vă, căci poruncile lui Hristos în curăție le-ați împlinit;

Bucurați-vă, căci ați dus o viață în curăție, plăcută Domnului;

Bucurați-vă, că v-ați împodobit sufletele cu dragostea lui Hristos;

Bucurați-vă, căci ați disprețuit desfătările acestei lumi și deșertăciunea;

Bucurați-vă, Sfinților Hrisant și Daria, împreună cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos!

Condacul 3

Puterea divină v-a spirijit în chinurile voastre pentru Hristos, căci stând în mijlocul celor mai grele încercări, harul Domnului strălucea peste voi, suferind pentru credința lui Hristos, iar noi cu voci neîncetate cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3

Având o mare dorință de a vă împodobi cu cununele muceniciei pentru Hristos, Sfinților Mucenici Hrisant și Daria, ați propovăduit neobosit credința lui Dumnezeu, denunțând nebunia dușmanului idolatriei, întărind credincioșii în credința adevăratului Dumnezeu și învățându-i pe calea mântuirii. În același fel, văzând dragostea voastră pentru Dumnezeu, strigăm cu îndrăzneală către voi:

Bucurați-vă, mărturisitori adevărați care nu vă temeți de chinuri;

Bucurați-vă, învățându-i pe toți să nu se teamă de mustrările omenești;

Bucurați-vă, că v-ați pus nădejdea în Dumnezeu;

Bucurați-vă, căci i-ați învățat credința pe mulți care au crezut în pronia lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, că ați rușinat fără teamă înșelăciunea lui Satana;

Bucurați-vă, că v-ați petrecut tot timpul în fapte de rugăciune;

Bucurați-vă, Sfinților Hrisant și Daria, împreună cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos!

Condacul 4

O furtună de furie și nenorociri nemiloase ale prigonitorilor nu au putut să vă zdruncine credința în Hristos, Mucenici atot-fericiți Hrisant și Daria, căci voi pentru Duhul Sfânt ați cântat curajos în fața lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

Auzind cuvintele Sfintei Scripturi că Dumnezeu este iubire, binecuvântate Sfinte Hrisant, sufletul tău a iubit credința în adevăratul Dumnezeu. Ai fost ferm în credință și ai adus-o la Hristos și pe Daria, preoteasa templului Minerva, fiind slăvit de bunătatea iubirii Împăratului Ceresc. Iar noi vă vom slăvi cu aceste laude:

Bucurați-vă, căci v-ați păstrat în inimile voastre focul iubirii pentru Dumnezeu până la sfârșitul vieții voastre;

Bucurați-vă, că v-ați întărit sufletul cu adevărata teologie;

Bucurați-vă, că Biserica lui Hristos este ocrotitorul slavei;

Bucurați-vă, învățători credincioși și mijlocitori către Dumnezeu;

Bucurați-vă, căci ne învățați să ascultăm poruncile divine;

Bucurați-vă, Sfinților Hrisant și Daria, împreună cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos!

Condacul 5

Ati fost ca două stele pe Cerul credinței, Sfinților Hrisant și Daria, căci v-ați înțeles să trăiți în curăție ca soți. Înlocuind viața iubirii temporare și trupești, v-ați împodobit sufletele cu dragostea lui Hristos și cu harul dumnezeiesc, Domnului Cerului și al Pământului I-ați cântat laudă: Aliluia!

Icos 5

Trăind o viață dumnezeiască, împodobită cu slujirea neîncetată a Domnului, ați predicat neobosit credința lui Hristos, spunând tuturor să aibă curaj și din credința lui Hristos să nu se retragă în niciun fel, denunțând întunericul idolatriei și îndreptându-i pe oameni spre fericirea cerească. Amintindu-ne viața voastră cuvioasă, vă strigăm cu dragoste:

Bucurați-vă, căci ati arătat icoana adevăratei căsătorii creștine;

Bucurați-vă, căci casa voastra a fost plină de Duhul Sfânt;

Bucurați-vă, îndrăzneala celor zeloși in ortodoxia lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, lumânări arzând pentru dragostea lui Hristos;

Bucurați-vă, slava neînfricată a predicatorului;

Bucurați-vă, căci ați îndurat chinuri ale sufletului împreună cu chinuri trupești pentru Hristos;

Bucurați-vă, Sfinților Hrisant și Daria, împreună cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos!

Condacul 6

Vorbele tale despre Dumnezeu au fost spuse cu glas tare, Sfinte Mucenice Hrisant, căci ai chemat credincioșii să respingă tentațiile acestei lumi, dându-le cele potrivite celor care caută mântuirea și se gândesc la Dumnezeu. Împlinind aceasta, Sfânt binecuvântat, ai adus-o și pe Daria la Hristos, întărind-o în credință, cântând cu îndrăzneală lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6

Ați urcat duhovnicește în inimile voastre spre lumina slavei cerești, adevăraților Mucenici ai lui Hristos, Hrisant și Daria, căci v-ați trăit toată viața în evlavie și credința într-un singur Dumnezeu, Tatăl Atotputernic. Casa voastră a fost ca o mănăstire sfântă, iar noi minunându-ne de această viață a voastră, vă cântăm:

Bucurați-vă, stele ale cerului strălucitoare duhovnicește;

Bucurați-vă, căci prin rugăciunile voastre s-a deschis pentru mulți ușa Împărăției lui Hristos;

Bucurați-vă, apărători puternici ai caselor cinstite;

Bucurați-vă, vase alese ale harului divin;

Bucurați-vă, patroni cerești al căsniciilor cinstite;

Bucurați-vă, că v-ați împodobit cu curăție sufletele voastre;

Bucurați-vă, Sfinților Hrisant și Daria, împreună cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos!

Condacul 7

Pentru că nu ați vrut să vă îndepărtați de credința lui Hristos și să faceți sacrificii idolilor ticăloși, guvernatorul orașului Kalerin v-a dat la tortură, Sfinților purtători de pătimiri. Dar voi, după ce ați îndurat multă suferință, cu îndrăzneală și credință I-ați cântat curajos lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Chinuitorul, uimit de măreția răbdării și credinței voastre, s-a gândit că faceți magie și a poruncit să fiți dați la cele mai grele torturi. Dar nimic nu v-a putut zdruncina credința, nici un fel de tortură sau truc. Credincioșii privind suferințele voastre, vă strigau:

Bucurați-vă, lumini ale lui Hristos, strălucind în întunericul răutății;

Bucurați-vă, cei care mustrați răutatea idolatrilor;

Bucurați-vă, neînfricați apărători creștini ai credinței;

Bucurați-vă, căci dragostea voastră pentru pentru Hristos a crescut prin rănile voastre;

Bucurați-vă, cei ce ați îndurat ocara și supărarea pentru Hristos;

Bucurați-vă, căci ați invins cu ajutorul lui Hristos;

Bucurați-vă, Sfinților Hrisant și Daria, împreună cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos!

Condacul 8

O minune s-a întâmplat când Claudiu Tribunul a cunoscut adevărul lui Dumnezeu, văzând suferințele voastre, Mucenicilor Sfinți Hrisant și Daria, căci un vrăjitor nu ar putea suporta un asemenea chin pe care voi l-ați îndurat. Voi ați primit cu bucurie chinurile și v-ați mărturisit credința în Hristos, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8

V-ați bucurat din toată inima de dragostea lui Hristos, Sfinților Mucenici Hrisant și Daria, văzând convertirea la credința în Hristos nu numai a lui Claudiu tribunul, ci și a tuturor din casa lui: Ilaria, soția sa și copiii lui, Iason și Maurus, care împreună cu soldații care vă chinuiau au cerut să primească Botezul Domnului. Ei au crezut în Hristos și au început să-L slăvească pe Dumnezeu, iar noi cu bucurie duhovnicească strigăm către voi:

Bucurați-vă, că v-ați umplut sufletul de harul lui Hristos;

Bucurați-vă, cei care luminați pe mulți cu lumina divină;

Bucurați-vă, că ați avut curaj uimitor în fața chinuitorilor răi;

Bucurați-vă, căci ați fost fără teamă în suferința pentru Hristos;

Bucurați-vă, căci ați chemat mulți chinuitori la Hristos prin suferințele voastre;

Bucurați-vă, căci ați purtat crucea lui Hristos cu răbdare și devotament;

Bucurați-vă, Sfinților Hrisant și Daria, împreună cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos!

Condacul 9

Toată natura îngerească s-a bucurat nespus de mult, Sfinților Mucenici Hrisant și Daria, văzând cum v-ați jertfit pentru Hristos. Ați învățat pe toată lumea cu cuvinte dumnezeiești arătând calea mântuirii, și ați îndurat fără teamă chinul pentru credincioși, lăudându-L pe Dumnezeu Cel minunat întru sfinții Săi cu cântarea: Aliluia!

Icos 9

Ritorii cei fără glas nu pot să vi se împotrivească, Sfinților Mucenici ai lui Hristos Hrisant și Daria. Cine poate să redea suferințele voastre pentru Hristos, Dumnezeul nostru? Neglijând slava pământului și măreția vieții vremelnice, v-ați dat sufletele voastre pentru credința în Dumnezeu. Lăudându-vă faptele, vă strigăm cu dragoste:

Bucurați-vă, săditori zeloși ai credinței în Hristos;

Bucurați-vă, adversari îndrăzneți ai idolilor închinării;

Bucurați-vă, credincioși conducători din întunericul idolatriei până la lumina lui Hristos;

Bucurați-vă, că v-ați uimit chinuitorii cu multe minuni;

Bucurați-vă, că ați îndurat bătaie înverșunată pentru Hristos;

Bucurați-vă, că pentru suferința chinului vostru pe Numerian l-ați făcut de rușine;

Bucurați-vă, Sfinților Hrisant și Daria, împreună cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos!

Condacul 10

Ați salvat sufletele credincioșilor, Sfinților Mucenici, fiind împodobiți cu înțelepciunea lui Hristos și ați stins cugetările neînțelepte ale închinătorilor la idoli, fiind vase curate ale Atotputernicului, chemându-i pe toți să rămână în slava nemăsurată a lui Dumnezeu și să-L roage pe Ziditor: Aliluia!

Icos 10

Văzând că zidurile sunt mai dure decât piatra, a apărut un nou chinuitor al creștinilor, Numerian, care, în nebunia sa, a poruncit să vă dea la alte chinuri. Tu, Sfinte Hrisant, ai fost scufundat într-o fântână de canalizare, iar pe Sfânta Daria au vrut să o ducă la o casă de desfrâu, dar puterea lui Dumnezeu v-a ținut nevătămați și lumina cerului a fost asupra voastră. Văzând acestea, ne minunăm și vă lăudăm:

Bucurați-vă, stâlpi ai statorniciei, stând ferm în credința lui Hristos;

Bucurați-vă, căci ați îndurat duhoarea murdăriei pentru Hristos;

Bucurați-vă, căci ați suportat ocara și suferința fără teamă;

Bucurați-vă, cei luminați cu lumina cerului în chinurile voastre;

Bucurați-vă, căci mânia lui Numerian a fost zadarnică;

Bucurați-vă, cei mai tari decât piatra în chinurile voastre;

Bucurați-vă, Sfinților Hrisant și Daria, împreună cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos!

Condacul 11

Vă aducem cântec de laudă, minunaților Mucenici ai lui Hristos. V-ați proslăvit prin faptele voastre ca eroi ai lui Hristos Mântuitorul nostru și cu puterea credinței v-ați rușinat chinuitorul. Noi Îi mulțumim Domnului pentru aceasta și Îi cântăm cu cinstire și dragoste: Aliluia!

Icos 11

Soarele strălucitor al Adevărului luminează inimile credincioșilor, văzând mereu minunile slăvite ale lui Dumnezeu. Minunata lumină divină vă poartă, purtătorilor de pătimiri Hrisant și Daria, spre suferință și moarte pentru numele lui Hristos. Sfântă Daria, ai fost credincioasă soțului tău până la sfârșit și ai avut o credință fermă împotriva tuturor ispitelor dușmanului. Aducându-ne aminte cu respect de faptele și suferințele voastre, vă binecuvântăm cu aceste laude:

Bucurați-vă, lumini ale lui Hristos, care strălucesc în întunericul răutății;

Bucurați-vă, că ați mustrat răutatea idolatrilor;

Bucurați-vă, neînfricați apărători creștini al credinței;

Bucurați-vă, căci dragostea voastră pentru Hristos a crescut prin rănile voastre;

Bucurați-vă, cei ce ați îndurat ocara și supărarea pentru Hristos;

Bucurați-vă, căci ați învins cu ajutorul lui Hristos;

Bucurați-vă, Sfinților Hrisant și Daria, împreună cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos!

Condacul 12

Harul s-a revărsat de la Domnul, Sfinților lăudați Hrisant și Daria, și cu bucurie amintirea voastră este proslăvită de credincioși și mărită cu rugăciuni calde ridicate spre voi. Ați suportat suferințe grele pentru credința în Hristos, iar la moartea voastră ați fost primiți în Împărăția Cerească unde cu îngerii împreună Îi cântați lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12

Cântăm sfârșitul vostru minunat, Sfinților Mucenici, căci odată cu el ați proslăvit și credința lui Dumnezeu în adevăr, fiindcă suferințele voastre, în care ați fost precum mieii în mijlocul fiarelor, arată întruparea predicării divine. Amintindu-ne, vă lăudăm cu dragoste:

Bucurați-vă, căci pentru credința lui Hristos ați fost îngropați de vii într-o groapă adânca;

Bucurați-vă, cei slăviți de multe semne ale milostivirii lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, că amintirea voastră este slăvită prin slujbele și rugăciunile credincioșilor;

Bucurați-vă, căci sufletele voastre s-au dus în ceruri, înaintea lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, cei încununați de cununile Împărăției Cerești de la Sfânta Treime;

Bucurați-vă, Sfintilor Hrisant și Daria, împreună cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos!

Condacul 13

O, slăviților și îndelung răbdătorilor Mucenici Hrisant și Daria, primiți acest cântec de laudă de la noi, nevrednicii, rugându-vă cu dragoste! Ridicați rugăciunile voastre calde pentru toți cei care vă proslăvesc amintirea și cu mijlocirea voastră la Tronul lui Dumnezeu, mântuiți-ne de necazuri, dureri, boli și chinuri veșnice, astfel încât să fim cinstiți în cetele cerești și să-I cântăm lui Dumnezeu : Aliluia, Aliluia, Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icos 1

Sufletul vostru a avut curăție îngerească, Sfinților Mucenici ai lui Hristos Hrisant și Daria. V-ați ferit de farmecul lumii cea fără de Dumnezeu, bucurându-vă de inegalabila bunătate divină, cântând laude Stăpânului tuturor fericirilor. Ne bucurăm de faptele voastre și vă strigăm cu dragoste:

Bucurați-vă, mărturisitori minunați, care ați iubit adevărul divin;

Bucurați-vă, că ați alungat vrăjmășia farmecului și dulceața patimilor;

Bucurați-vă, că v-ați întărit bunătatea în credința lui Hristos;

Bucurați-vă, căci dulcețile acestei lumi nu v-au fost ispitiri;

Bucurați-vă, că ați arătat cu îndrăzneală desfătările idolilor;

Bucurați-vă, căci cuvintele voastre au fost pentru cei necredincioși lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, Sfinților Hrisant și Daria, împreună cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos!

Condacul 1

Aleșii lui Hristos, Mucenicilor Hrisant și Daria, cei ce ați fost împodobiți cu cununi de slavă divină și către viața veșnică prin credință și suferință ați venit la Hristos, primiți rugăciunile noastre nevrednice pentru slava lui Dumnezeu, izbăviți-ne de ispite și tot felul de necazuri ca noi să vă lăudăm cu dragoste și bucurie: Bucurați-vă, Sfinților Hrisant și Daria, împreună cu toți mucenicii care au suferit pentru credința lui Hristos!

Rugăciune

O, sfinți și binecuvântați purtători de pătimiri, Mucenici ai lui Hristos, Hrisant și Daria, noi, nevrednicii, alergăm la voi, ajutoarele noastre calde și puternice, să duceți la tronul lui Dumnezeu rugăciunile noastre. Ascultați acum această rugăciune și rugați-vă pentru noi, cei păcătoși si nevrednici, iubitului nostru Domn Iisus Hristos pe care L-ați mărturisit în chinurile voastre grele înaintea chinuitorilor și a prigonitorilor sfintei credințe a lui Hristos.

De dragul credinței lui Hristos ați îndurat multe chinuri și ați fost omorâți, iar Biserica lui Hristos v-a încununat cu frumusețe și cununi de slavă nemuritoare, trăind într-o bucurie negrăită împreună cu îngerii din Împărăția Cerească. Fiți pentru noi mijlocire puternică să ne păstrăm credința lui Hristos în curăție, dați-ne curaj în suferințe și ispite, să avem mulțumire în nevoile cotidiene, și să avem întotdeauna dragoste pentru Dumnezeu și pentru aproapele nostru.

Învățați-ne cu rugăciunile voastre, Sfinților Mucenici, să rămânem pe calea mântuirii, întăriți-ne picioarele cu fermitate pe calea poruncilor Domnului, mustrându-ne greșeala, dând vindecare bolnavilor, eliberarea de sărăcie, protecția în căsătorie, și toate cele folositoare mântuirii. Ca astfel, cu rugăciunile voastre de călăuzire, mijlocire și de întărire, să-L slăvim pe Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Tatăl Său fără început și cu Preasfântul și Bunul și Dătătorul Său de viață Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și Preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești cea mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfinților Hrisant și Daria şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Pătimirea Sfinților Mucenici Hrisant și Daria și a celor împreună cu dânșii

 

Pătimirea Sfinților Mucenici Hrisant și Daria și a celor împreună cu dânșii

19 martie

Un bărbat oarecare vestit de neam domnesc și boieresc, cu numele Polemie, din cetatea Alexandriei, împreună cu fiul său Hrisant s-a dus la Roma și a fost primit de boieri cu cinste, iar de către împărat s-a cinstit cu locul de senator. Acela pe unul născut fiul său, Hrisant, sârguindu-se să-l învețe toate cărțile, l-a dat la învățătura filosofiei. Iar câtă înțelepciune avea tânărul, vor arăta lucrurile lui cele din urmă. Pentru că, după ce a cercat cu pricepere toată Sfânta Scriptură, citind cu luare aminte Sfânta Evanghelie și cărțile Apostolilor și cugetând la dânsele, grăia către sine: "Ți se cădea ție, Hrisante, să citești scripturile păgânilor, cele pline de întuneric, până ce nu cunoșteai lumina adevărului, pe care aflând-o, ține-te numai de ea, căci nu este înțelept să te întorci iarăși din lumină la întuneric.

Căci îți vei pierde ostenelile pe care le-ai suferit la învățătură, dacă vei lepăda roadele ostenelilor. Iar roadele ostenelilor, de la Dumnezeu se dau celor ce le cer, pentru că așa poruncește Dumnezeu: Căutați și veți afla. Iar dacă ceea ce ai căutat și ai aflat vei voi să lași, te vei asemăna oamenilor fără de minte și nerecunoscători. Ține-te tare de ceea ce cu toată mintea se cade să te ții, adică de Dumnezeu, ca să nu cazi în paguba cea mare când te vei lipsi de bunăvoie de binele căutat prin atâtea osteneli. Ai aflat aur și argint, ai aflat piatră scumpă, căci ce ai căutat să afli, aceea ai aflat, ca să moștenești cele aflate. Deci, ferește-te ca să nu se ia de la tine acea comoară aflată!"

Acestea grăindu-le în sine, căuta cine să-i fie învățător al dumnezeieștilor Scripturi. Mai înainte a fost ascultător la înțelepciunea cea retorică și filosofică și ucenic al dascălilor celor preaînțelepți, iar acum dorea să afle dascăli simpli, precum altădată au fost pescarii cei necărturari, dar care pe toată lumea au vânat-o, spre cunoștința lui Hristos. Învățători ca aceia cu sârguință căuta tânărul cel cu bună înțelegere, pentru că citise pe apostolul, care zice: Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este întrebătorul acestui veac? Au n-a socotit Dumnezeu nebunie înțelepciunea acestei lumi? De vreme ce n-a cunoscut lumea, cu înțelepciunea ei, pe Dumnezeu, bine a voit Dumnezeu ca prin nebunia propovăduirii, să mântuiască pe cei ce cred.

Acestea cugetând în sine Hrisant în toate zilele și pe robii lui Hristos căutându-i, a găsit pe cineva spunându-i că știe un bărbat creștin, cu numele Carpofor, preaiscusit în dumnezeieștile Scripturi, ascunzându-se în munți, într-o peșteră, la un loc puțin știut. Auzind fericitul tânăr, s-a bucurat foarte tare și, stăruind la cel ce i-a spus, îl ruga cu lacrimi să-i arate locul unde viețuiește acel om al lui Dumnezeu. Deci, înștiințându-se, a venit la cunoștința acelui fericit Carpofor, care era cu vrednicia preot, și a auzit de la dânsul cuvântul lui Dumnezeu și taina credinței creștinești; apoi, adeseori mergând la dânsul, se povățuia la calea mântuirii.

În câteva luni, povățuindu-se de Carpofor preotul, a înțeles desăvârșit tainele dumnezeieștii Scripturi și a primit Sfântul Botez de la dânsul. Apoi, atât s-a întărit în sfânta credință și în dragostea lui Hristos s-a făcut desăvârșit, încât, după șapte zile de la botezul său, a început a propovădui la arătare în popor pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Despre aceasta auzind unii bărbați vestiți dintre rudele lui, au zis tatălui său: "Caută, că asupra ta va fi o pricină și asupra capului tău va cădea ceea ce îndrăznește fiul tău a face; pentru că îndrăznește a grăi de rău pe zei și zice că este un oarecare Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu. Acest lucru de va ajunge la auzul împăratului, apoi nici tu, nici noi, rudele tale, nu vom fi iertați pentru dânsul și vom pierde mila împărătească. Pentru că cine îndrăznește să grăiască asupra zeilor unele hule ca acelea, decât numai cei ce se împotrivesc legilor împărătești?"

Mâniindu-se, Polemie a închis pe Hrisant, fiul său, într-o cămară întunecoasă și rece și-l muncea cu foamea, dându-i puțină mâncare seara. Iar fericitul Hrisant socotea închisoarea aceea și foamea nu ca o pedeapsă, ci ca o deprindere la post, la liniște și la strâmtorarea vieții creștinești și binevoia să fie în închisoarea aceea strâmtă și întunecoasă mai mult decât în palatele cele desfătate și luminoase. Înștiințându-se despre aceea casnicii și vecinii, sfătuiau pe tatăl, zicând: "Dacă voiești să-ți întorci fiul de la gândul creștinesc, apoi să-l rânduiești mai mult să petreacă în veselie și în desfătări și, găsind o fecioară frumoasă și înțeleaptă, s-o însoțești cu el să-i fie femeie și, cunoscându-se că este bărbat, să uite creștinătatea, căci temnița, legăturile și foamea cu care tu îl muncești, creștinii le socotesc mai mult spre slavă și laudă, decât ca pedeapsă".

Acestea auzindu-le, Polemie a poruncit să gătească deosebit palat foarte luminos și să înfrumusețeze pereții cu podoabe scumpe. Apoi, a pregătit acolo pat de mult preț, bine așternut și toate cele de veselie și frumoase și, scoțând pe fiul său din închisoarea cea întunecoasă, l-a îmbrăcat în haine țesute cu aur și l-a dus în palatul acela. Și, alegând din slujnicele sale fecioare mai frumoase la față și înfrumusețându-le cu podoabe scumpe, le-a închis în palatul acela împreună cu fiul său, poruncind fecioarelor ca în tot chipul să se sârguiască să amăgească pe Hrisant spre dragostea plăcerii trupești și să-l întoarcă de la Hristos. Deci, s-au dat acolo mulțime de bucate și băuturi din cele mai bune, iar fecioarele cântau și dănțuiau în fața Sfântului Hrisant, mâncând, bând, veselindu-se, jucând, cântând cântece desfrânate, vorbind cuvinte de rușine. Căci în toate chipurile se sârguiau să vâneze sufletul copilului cel tânăr spre fapta de desfrânare și spre dulceți trupești.

Iar tânărul, nu ca un tânăr, ci ca un bărbat cu mărime de suflet, răbda dănțuirile și amăgirile fecioarelor și, fiind în mijlocul curselor, petrecea neprins. În astfel de război ostașul lui Hristos stătea nebiruit și de mâncările cele desfătate și de băuturile cele dulci se lepăda foarte; iar spre fecioare căuta ca spre aspide și de atingerea lor se păzea cu dinadinsul, ca de atingerea de șarpe, și neîncetat se ruga. Când avea nevoie să doarmă, se culca pe pământ, fără de așternut; iar cuvintele cele amăgitoare și de rușine ale fecioarelor, ca pe niște săgeți le socotea și cu pavăza credinței le izgonea de la sine; iar către Dumnezeu striga, zicând:

"Fii, Doamne, în ajutorul meu. Zi sufletului meu: Mântuirea ta sunt Eu. Cine va putea birui pe diavolul acesta, care a ridicat război asupra mea, de nu-l va supune și nu-l va birui dreapta Ta? Se amăgește acela care socotește că prin a sa putere biruiește patima trupească și păzește curăția, dacă ploaia milostivirii Tale nu va stinge văpăile cele trupești; nici nu va putea sufletul să ajungă la curțile Tale, dacă nu-l vei duce Tu singur acolo. Pentru că dulceața trupească este o fiară vicleană, ce se ascunde în pustia deșertăciunii vieții spre înghițirea sufletelor. De ai săi dinți de va scăpa cineva, este dator să-Ți dea mulțumire din tot sufletul, Ție, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, căci prin Tine este izbăvirea dintr-o pierzare ca aceasta. Tot așa și fericitul și plăcutul Tău Iosif a scăpat, cu ajutorul Tău, din mâinile desfrânatei, ca din dinții unei fiare neîmblânzite, pentru care, plângând tatăl său, grăia:

O fiară cumplită a mâncat pe fiul meu! Căci, cu adevărat, femeia lui Putifar a sărit asupra lui ca o fiară cumplită și ca o leoaică zgâria cu unghiile pe Iosif, mielul cel fără de răutate, atrăgându-l spre fărădelege. Și care fiară poate să fie mai cumplită, decât diavolul și femeia? Trupul și sângele ridicându-se în tânăr din fire și aprinzându-l spre poftă, iar femeia, îndemnându-l mai mult prin facerea cu ochiul, prin podoaba hainelor, prin frumusețea feței, prin îmbrăcămintea cea de mare preț, prin bogății, prin stăpânire și prin cuvinte amăgitoare, atrage la pierzare și la moarte pe cel mai înțelept. Și minunat lucru este cum a scăpat de vânarea acelei fiare viclene! Nu în deșert zicea tatăl său: "Mare lucru îmi este aceasta, dacă fiul meu este viu". Pentru că din mare și de la moarte s-a izbăvit, mai cumplită fiind această grea ispită, decât aceea când voiau frații lui să-l ucidă. Și a scăpat numai cu ajutorul Tău, o, Atotputernice Dumnezeule!, pentru că Tu ai fost cu dânsul.

Și acum mă rog Ție, Doamne, cu smerenie, dă-mi ajutor asupra fiarelor și șerpilor acestora, cu care tatăl meu m-a închis în acest loc; căci precum șerpii dorm, fermecându-se de glasul fermecătorilor, așa, în vremea rugăciunilor mele, să doarmă aceste necurate fecioare, ca să nu ridice în trupul meu cel tânăr războaie de dulci patimi! Ajută-mi, Mântuitorul meu, că pe Tine Te știu Unul, adevăratul Dumnezeu, Cel ce mântuiești pe cei ce cred întru Tine și le dai lor putere nebiruită!"

Astfel rugându-se el, fecioarele acelea au căzut într-un somn atât de greu, încât n-au putut nicidecum a se scula și a se deștepta din somnul acela, până ce nu le-au dus afară din palatele acelea. Apoi, scoțându-le afară, îndată s-au deșteptat și au cerut mâncare. Iar după ce au intrat în palat la sfântul tânăr, îndată au adormit cu somn greu. Deci, în toate zilele făcându-se aceasta, s-a înștiințat despre acest lucru tatăl lui, care a început a se tângui după fiul său ca după un mort. Iar unii din prietenii lui ziceau: "Fiul tău a învățat de la creștini meșteșugul vrăjitoresc și cu înlesnire pe fecioarele cele neștiutoare le-a fermecat cu vrăji. Deci, logodindu-l cu o fecioară înțeleaptă și învățată, s-o duci la dânsul cu rânduială de nuntă și să se însoare chiar și nevrând, căci stând împreună cu dânsul totdeauna, îl va atrage vreodată la trupeasca împreunare și-l va întoarce de la creștinătate".

Polemie răspunse: "Dar unde vom găsi o fecioară așa de înțeleaptă, care ar putea să-l înmoaie pe împietritul acela și să-l plece a se întoarce la legile noastre?" I-au zis lui vecinii: "Este între fecioarele care slujesc zeiței Atena o fecioară învățată, cu numele Daria, bine încuviințată la față și foarte înțeleaptă, care a trecut toate cărțile și toată învățătura retorică și acum este vremea ei de nuntă; deci, apucă tu mai înainte, până n-o ia altcineva și, logodind-o, du-o la fiul tău".

Ascultând tatăl un sfat ca acela, a rugat pe rudele sale să se ducă la fecioara aceea, să-i spună despre tânărul Hrisant, înștiințând-o despre întoarcerea lui la credința creștinească și să roage pe fecioară să facă aceste două fapte: adică, să-l aducă și la însoțire cu dânsa și să-l întoarcă de la creștinătate. Fecioara s-a învoit la însoțirea cu Hrisant și întâi a învățat cuvinte amăgitoare, cum ar putea să plece pe mire spre dragostea trupească și să-l schimbe spre închinarea zeilor romanilor. După aceea, a fost dusă cu cinste în casa lui Polemie.

Deci, împodobind-o cu haine preafrumoase și de mare preț, după fireasca sa cuviință, a dus-o în cămară la sfântul, unde, fiind singură cu dânsul, ce cuvinte de dragoste nu-i grăia? Cu ce amăgiri nu-l amăgea, atrăgând spre desfrânare pe tânărul cel curat? Iar ostașul lui Hristos petrecea ca un diamant tare, ca un stâlp neclintit și ca un munte nemișcat, biruind dragostea trupească prin dragostea lui Dumnezeu și cu arma Crucii gonind săgețile cele aprinse împotriva sa de vicleanul diavol. Apoi, suspinând din adâncul inimii către Dumnezeu și chemând în ajutor pe Duhul Sfânt, a început a grăi către fecioară astfel:

"Dacă pentru însoțirea cea de puțină vreme cu mine, omul cel muritor, o, minunată fecioară, te-ai împodobit cu atâta cuviință și-mi aduci cuvinte atât de dulci și de miere curgătoare, ca să mă întorci de la scopul cel bun, să-mi îndărătnicești sufletul cel cuprins de dragostea lui Dumnezeu și să-mi schimbi gândul, apoi cu atât mai mult ți se cade să te îngrijești ca să poți afla dragostea Celui fără de moarte, Împăratul și Fiul lui Dumnezeu; și-ți va fi cu înlesnire aceasta, dacă vei voi. Pentru că, dacă îți vei păzi curat și fără prihană sufletul tău, împreună cu trupul, și, precum ți-ai împodobit trupul cu haine de mare preț, îți vei împodobi tot așa și inima cu obiceiuri îmbunătățite, apoi îngerii îți vor fi tovarăși, apostolii prieteni, mucenicii vecini și îți vor mijloci ca Însuși Hristos să-ți fie Mire, Care îți pregătește la cer cămară nestricăcioasă, cu neasemănare mai frumoasă și mai luminoasă decât cea pământească. El îți va da veseliile Raiului cele veșnice, floarea tinereților tale o va face nemuritoare și-ți va scrie zestre în cărțile vieții veșnice".

Auzind Daria niște cuvinte ca acestea ale Sfântului Hrisant, s-a umilit și a zis: "Nu m-a adus aici nici o poftă trupească așa de mare, ci dragostea către tine și lacrimile tatălui tău, ca să te întorc la slujirea zeilor noștri". Sfântul Hrisant răspunse: "Dacă la acestea ai oarecare dovezi și luminate arătări, prin care să mă încredințezi că slujba făcută de voi zeilor este dreaptă, te voi asculta și-mi voi schimba gândul. Deci, să vorbim de aceasta pentru folosul de obște". Daria zise: "Nimic nu este mai de folos și mai de trebuință oamenilor, decât a cinsti pe zei și a se păzi cu dinadinsul, ca nu cumva, defăimându-i, să-i pornim spre mânie. Ci, se cade a-i îmblânzi cu jertfe, ca să ne fie păzitori".

A grăit sfântul: "Cum pot, o, înțeleaptă fecioară, să ne fie păzitori zeii aceia, care singuri au trebuință de păzire de la alții și-i străjuiesc noaptea câinii cei legați de dânșii, ca nu cândva să se fure de tâlhari? Pentru aceasta se pironesc cu piroane de fier și cu plumb se întăresc, ca nu cumva, surpându-se de cineva, să cadă la pământ și să se sfărâme". Daria zise: "De ar fi putut poporul cel simplu fără chipuri cioplite a cinsti zeii, nu s-ar fi cuvenit să-i cioplească și să-i pună în picioare. Ci se cioplesc în aur, argint, aramă, marmură și în lemn ca oamenii, văzându-i pe ei cu ochii, să știe la cine vor gândi cu mintea și-i vor cinsti și se vor teme".

A zis Sfântul Hrisant: "Pe cine închipuiesc idolii cei ciopliți? Să cercetăm și să socotim. Oare sunt vrednici de dumnezeiască cinste aceia ai căror idoli se pun în picioare? Nu se poate numi Dumnezeu, acela care nu are toată sfințenia, toată dreptatea și dumnezeiasca slavă. Căci ce fel de sfințenie, de dreptate și dumnezeiască slavă are purtătorul de seceră Cronos al vostru, care mânca pe ai săi fii ce se nășteau, precum au scris ai lui slujitori? Sau ce lucru vrednic de laudă vei afla în Dia, care, câte zile a trăit, atâtea fărădelegi, atâtea desfrânări, atâtea ucideri a făcut, fiind tatălui său prigonitor, pierzător fiilor săi, preadesfrânat cu femei măritate, bărbat al surorii sale, tiran al împărăției, lucrător de farmece, de moarte mijlocitor și cu atâtea fărădelegi și necurății era cuprins, încât nici nu este cu putință a le auzi. Atât erau de rușinoase și necurate lucrurile lui.

Pe un om necurat ca acela oare îl crezi tu a fi Dumnezeu? Iar că ei au fost astfel, mărturisesc chiar ai voștri scriitori de cărți, care au scris că împărații cei tari în războaie s-au numit zei de oamenii cei fără de minte. Dar toți în vremea lor au pierit. Arată-mi ce faptă bună a făcut Dia al vostru, care până la moarte a fost vrăjmaș a toată curăția și cinstea, încât chiar văzduhul a întinat cu răpirea pruncului Ganimid și pământul a necinstit cu siluirea surorilor sale. Apoi și în Ermis al vostru, ce fel de dumnezeire vei afla? Capul lui era ca o arătare într-aripată. Acela, cu meșteșugul vrăjitoresc, afla aur ascuns în pământ; apoi, cu farmece și cu toiag de vrăjitorie, potolea veninul cel de șarpe. El făcea aceasta cu ajutorul diavolilor, cărora în toate zilele le aducea ca jertfă un porc sau un cocoș. Dar ce fel de sfințenie a fost și în Ieraclie, care, ucigând pe vecinii săi, după ce s-a ostenit, singur - cu dumnezeiască voie - s-a aruncat în foc și a ars ticălosul cu pielea și cu părul pe care-l purta. Ce bunătate vei afla și în Apolon? Și încă să mai pomenim și de împărăteasa Ira, sora și femeia lui Dia, de nebuna Palada și de Venera cea fără de rușine, care, sfădindu-se între ele și pizmuindu-se și mâniindu-se una asupra alteia și certându-se pentru frumusețea feței, care dintre dânsele ar fi mai frumoasă decât alta, au avut trebuință de judecată.

Aceștia toți neavând dumnezeire, nici vreo sfințenie și dreptate, pe cine judecă înțelegerea poporului a fi vrednic de dumnezeiasca cinste? Iar pentru ceilalți zei mai mici, nici a grăi nu se cade, căci unul este capul, căruia celelalte mădulare îi urmează. Și care dintre ei se va socoti zeu sau zeiță, dacă Cronos, Dia și Venera - față de care nimeni nu se socotește între zei mai mare -, nu sunt zei? Dacă - precum am arătat - ai voștri zei sunt ticăloși și deșerți, apoi cu cât mai mult sunt ticăloși aceia, care ca pe niște zei îi cinstesc pe dânșii?"

Daria, ascultând cu luare-aminte cuvintele lui Hrisant, a zis: "Dacă povestirile și basmele făcătorilor de stihuri sunt deșarte, apoi să ne întoarcem la filosofi. Aceștia învață a lăsa tot obiceiul rău, iar fapta bună a o alege; apoi, cu felurite tâlcuiri închipuind așezarea lumii și tâlcuind numele zeilor, pe Cronos, care pe toate le mistuie și nimic nu întoarce, îl numesc vreme, iar pe Dia, zăduf; pe Ira, văzduh o numesc; pe Afrodita, foc; pe Poseidon, mare; pe Ceres, pământ și, cu celelalte nume de zei, numesc pe celelalte lucruri".

A grăit Sfântul Hrisant: "S-a obișnuit a se face chipuri pentru acele lucruri care nu pot totdeauna a rămâne, ci cu vechimea vremii au trecut. Iar pământul totdeauna este, așijderea și marea și focul, totdeauna sunt, și văzduhul, de toți se vede. Și nu pricep pentru ce ați legiuit a cinsti acele stihii între idolii cei ce au asemănare omenească, făcuți de mâini omenești, și cu asemănarea lui Dumnezeu a-i cinsti. Pentru ce cinstiți chipurile stihiilor cioplite în omenești asemănări, mai mult decât lucrurile singure? Pentru ce nu vă închinați pământului, văzduhului și mării? Oare este vreun împărat sau domn, care ar fi poruncit ca pe sine, împăratul și domnul, să-l treacă cu vederea, iar chipului său cel făcut să i se închine? Dar, de vreme ce nu este nici un împărat astfel, nici domn, cu cuviință este să mărturisim adevărul, că prin chipurile idolești nu sunt stihii, nici zei închipuiți, ci oameni muritori".

Daria a zis: "Dovezile tale întăresc a mea înțelegere, căci chipurile cele cioplite le cinstesc oamenii neștiutori, iar noi cinstim lucrurile acelea ale căror chipuri sunt puse înainte". Grăit-a Sfântul Hrisant: "Dacă voiești să întărești a ta înțelegere cu ale noastre dovezi, apoi să aducem în mijloc pe toți cei ce cinstesc stihiile. Aceia, dacă cinstesc pământul, apoi cu vrednicie să-l cinstească ca pe un dumnezeu al lor, iar necinste să nu-i facă lui; adică să nu-l are, nici să-l sape, nici să-l scurme în vreun chip, ci nelucrat să fie pământul de arătură și de săpătură. Iar lucrătorul de pământ care nu-l mărturisește a fi Dumnezeu, pune pe dânsul plugul și sapa, nedându-i nici o cinste dumnezeiască.

Deci, socotește căruia îi face mai roditoare țarinele și grădinile? Oare celui ce nici îl ară, nici îl sapă, ci îl cinstește ca pe un Dumnezeu? Sau celui ce fără cinste îl ară și îl sapă? Iar dacă pământul într-adevăr este zeu, precum voi ziceți, apoi se cade ca vouă, închinătorilor săi, să vă dea toate roadele fără a voastră osteneală, nearându-se, nici săpându-se. Dacă și marea este zeu, apoi să înoți pe ea fără vâsle; să te ducă ori unde vei voi și să aștepți pește, nu din vânare sau din osteneala ta, ci, închinându-te mării ca unui zeu, prin rugăciune să ceri cele ce-ți trebuie.

Asemenea și pentru celelalte să înțelegeți, cum că pe închinătorii lor nu-i știu, pentru că nu au suflet, nici înțelegere, ci cu voia lui Dumnezeu slujesc la trebuințele omenești. Cu porunca Ziditorului său, adăpându-se pământul cu ploaie și cu rouă de sus și cu razele soarelui încălzindu-se, răsar semințele, cresc răsadurile și aduc în vreme cuviincioasă roadele. Pentru aceasta, pe Unul Dumnezeu, Făcătorul, Care pe toate le-a zidit și nouă spre viață ni le-a dat, datori suntem a-L cinsti, iar nu lucrurile cele date nouă de Dânsul. Căci și copiii care învață în școli, nu dau cinste cărticelelor, scândurilor și hârtiilor, ci dascălilor. Deci, tămăduindu-se bolnavul, nu-i dă doctoriei închinăciune și mulțumire pentru tămăduirea sa, ci doctorului care l-a tămăduit".

Acestea și multe altele grăind Sfântul Hrisant, Daria a crezut întru Unul, adevăratul Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, sfătuindu-se amândoi să petreacă întru însoțire nenuntită, sub chipul însoțirii păzindu-și neprihănită fecioria lor și petrecând în frica Domnului. Sfântul Hrisant a luat de la tatăl său libertate pentru cea părută însoțire; pentru că se bucurase foarte mult Polemie de căsătoria fiului său, neștiind tainele cele păzite între dânșii. Deci a dat stăpânire fiului peste toată averea sa, ca unuia născut al său și moștenitor, iar el însuși după puțin timp a murit, Dumnezeu rânduind astfel, ca sfânta doime care păzea fecioria în însoțire, adică Hrisant și Daria, mai cu voie să-I slujească Lui.

Având viața liberă, Sfântul Hrisant a botezat în casa sa pe fericita sa soție, Daria, care degrabă toată dumnezeiasca Scriptură și toate cărțile creștinești le-a trecut; și s-a făcut sfânta desăvârșită roabă și mireasă a lui Hristos. Și nu numai de a lor mântuire, ci și de a multora se îngrijeau Hrisant și Daria. Căci el întorcea mulțime de bărbați spre Hristos și pe tineri îi sfătuia la viața feciorească, iar ea mulțime de femei și de fecioare le făcea mirese lui Hristos. Apoi, despărțindu-se în deosebite case, ridicate ca niște mânăstiri, fiecare dintre dânșii avea ceata sa, din cei ce-și păzeau fecioria. El avea tineri din cei ce defăimau toate dulcețile lumii acesteia și își făgăduiau viața curată lui Dumnezeu, iar ea avea fecioare din cele ce se făceau mirese lui Hristos.

După câțiva ani, amândouă cetele, adică a lui Hrisant și a Dariei, înmulțindu-se foarte mult în Roma, s-a ridicat fără de veste tulburare și gâlceavă mare în cetate. Pentru că poporul, mergând la Chelerin eparhul, clevetea contra sfinților și robilor lui Hristos, Hrisant și Daria. Căci bărbații strigau: "Am pierdut pe femeile noastre!"; iar tinerii strigau: "Am pierdut prin Daria, pe fecioarele cele logodite!" Asemenea și femeile țipau: "Ne-am lipsit de bărbații noștri!" Iar fecioarele strigau: "Ne-am lipsit de logodnicii noștri, prin Hrisant!" Poporul, făcând gâlceavă, striga: "Cum se vor naște fiii, lepădându-se însurarea? Vor lipsi popoarele, deosebindu-se partea bărbătească de cea femeiască, cu învățătura cea străină și cu înșelăciunea cea vrăjitorească a lui Hrisant și a Dariei". Atunci îndată eparhul a poruncit să-i prindă pe amândoi și în multe feluri să-i muncească, dacă nu vor aduce zeilor jertfe. Deci, pe Sfântul Hrisant l-a dat unui tribun cu numele Claudie, iar tribunul l-a dat ostașilor săi, zicând: "Duceți-l afară din cetate, la capiștea lui Dia, și acolo, de nu va voi să se închine nebiruitului Ieraclie, munciți-l în multe feluri, până ce se va supune și va jertfi".

Ostașii, luând pe sfântul, l-au legat fără milostivire cu vine de bou și l-au strâns tare, încât i-au trecut vinele acelea până la oase. Apoi, deodată s-a dezlegat de legăturile acelea, încât nu putea ochiul să vadă dezlegarea vinelor acelora, ce era mai grabnică decât vorbirea vreunui cuvânt. Mult ostenindu-se ostașii cu legarea Sfântului Hrisant și nimic sporind, s-au supărat și l-au băgat într-o temniță întunecoasă, ferecându-l cu trei obezi, și, băgându-l în butuc, îl băteau și-l batjocoreau. Dar și obezile acelea și butucul îndată ca praful s-au risipit. Atunci au vărsat peste dânsul urină de om, zicându-i: "Farmecele și vrăjile tale nimic nu-ți vor ajuta ție". Însă deodată mirosul acela s-a schimbat în bună mirosire. După aceea, au înjunghiat un vițel și în pielea aceea voiau să bage pe mucenicul gol. Deci, punându-l la arșița soarelui pe un zăduf cumplit, nimic rău n-a pătimit mucenicul. Atunci, ferecându-l cu lanțuri de fier, l-au aruncat în temniță și iarăși lanțurile acelea s-au sfărâmat deodată și lumină a strălucit în temniță, ca și cum ar fi ars multe lumânări.

Ostașii au spus tribunului Claudie toate cele ce se făcuseră. Iar el, mergând la temniță și văzând lumină, a poruncit ca pe Sfântul Mucenic Hrisant să-l aducă la dânsul și i-a zis: "Ce fel de putere de vrăji ai în tine, cu care faci unele ca acestea? Pe mulți vrăjitori și fermecători i-am îmblânzit eu, dar atâta putere n-am aflat la dânșii. Însă, deoarece te văd bărbat vestit și înțelept, nu cer altceva de la tine, decât numai să lași învățătura creștinească cea îndrăzneață, pentru care se face atâta gâlceavă și tulburare în poporul roman. Deci, fă lucrul cel vrednic numelui tău și atotputernicilor zei și adă jertfa cea datorată".

A răspuns Sfântul Hrisant: "De ar fi fost în tine o scânteie cât de mică de înțelepciune, cu înlesnire ai fi cunoscut că nu meșteșugul vrăjitoresc, ci dumnezeiască putere îmi ajută și mă întărește. Dar tu te uiți spre mine totdeauna ca și spre zeii tăi, cu ochii întunecați de necredință. Pentru că, dacă ochii tăi ar fi văzut drept, ai fi înțeles că zeii tăi nu văd. Și dacă urechile tale ar fi auzit adevărat, ai fi cunoscut că zeii tăi nu aud glasul celor ce strigă către dânșii; și, de ar fi fost în tine oarecare simțire, ai fi cunoscut că zeii tăi nu au inimă înăuntru, decât numai praf, țărână și plumb".

Atunci tiranul Claudie a poruncit ca, legând pe mucenic de un lemn, să-l bată cu toiege. Și, fiind toiegele acelea tari și grele în mâinile celor ce-l băteau, atingându-se de trupul sfântului, erau moi ca papura. Acest lucru văzând tiranul, a poruncit să înceteze de a-l bate; și, dezlegând pe mucenic de pe lemn, l-a îmbrăcat în haina lui și, întorcându-se spre ostași, a zis: "Cu adevărat, eu, precum și voi știți, am cercetat toate înșelăciunile vrăjitorești și ale farmecelor și acum văd că nu este aici vreun meșteșug de farmece omenești, ci singură puterea lui Dumnezeu. Că și legăturile cele tari ale vinelor crude singure s-au dezlegat, obezile s-au sfărâmat, iar lemnul în picioarele lui s-a făcut praf și pielea cea umedă, toată ziua fiind în arșița soarelui, nu s-a uscat. Apoi lanțurile cele grele cu nevăzută putere s-au dezlegat și s-au sfărâmat; iar locul cel foarte întunecos al temniței s-a luminat cu o lumină mare și toiegele cele grele din mâinile celor ce le țineau, atingându-se de trupul lui, s-au făcut ca o papură de moi. Ce să mai facem acum, văzând în el puterea lui Dumnezeu care se săvârșește? Decât numai ca toți, căzând la picioarele acestui om al lui Dumnezeu, să cerem iertare de toate răutățile și muncile cele făcute lui de noi și să-l rugăm ca să ne împace cu Dumnezeul său Cel Atotputernic, Care a făcut niște minuni ca acestea, iar pe robii Săi îi face atât de tari și nebiruiți în toate războaiele, precum singuri vedem. Căci, iată, acest purtător de biruință rob al Lui, precum ne-a biruit pe noi, astfel și pe ai noștri domni și împărați îi va birui și-i va rușina cu puterea cea nebiruită ce este întru dânsul, adică a Dumnezeului ceresc".

Aceasta zicând Claudie, a căzut la picioarele Sfântului Hrisant împreună cu toți ostașii, zicând: "Cu adevărat, am cunoscut că Dumnezeul tău este Dumnezeu adevărat. De aceea ne rugăm ție ca și pe noi să ne duci spre El și să ne faci robi ai Lui". Iar sfântul le-a zis: "De voiți să veniți la Dumnezeul meu, apoi nu cu picioarele, ci cu inimile veniți către Dânsul; pentru că numai astfel Dumnezeu este aproape de fiecare, dacă cineva cu toată inima și cu credință tare Îl caută". După ce Sfântul Hrisant le-a spus multe cuvinte despre adevăratul Dumnezeu, învățându-i câtăva vreme, au crezut în Hristos, Claudie tribunul, Ilaria, femeia lui, și doi fii, Iason și Mavru, și toată casa lui. Asemenea au crezut ostașii lui cu toți casnicii, și toți împreună au primit Sfântul Botez și petreceau în învățăturile lui Hrisant ziua și noaptea, ascultând cu osârdie cuvintele despre Domnul nostru Iisus Hristos, și toți doreau să pătimească pentru El.

După ce a crezut Claudie tribunul în Hristos și s-a botezat cu toată casa și ostașii săi, s-a dus vestea despre aceea la urechile împăratului Numerian (283-284), care împărățea într-acea vreme în Roma. Acela îndată a poruncit ca pe Claudie să-l înece în mare, legându-i o piatră de grumaz, iar pe toți ostașii și pe amândoi fiii lui să-i taie cu sabia. Și era în acel loc, unde au fost tăiați mucenicii lui Hristos, un mormânt vechi, pe care creștinii l-au curățit. Apoi, luând noaptea trupurile sfinților mucenici, le-au pus în mormântul acela. Acolo Ilaria, femeia lui Claudie, mergând adeseori, săvârșea rugăciunile sale lângă moaștele mucenicilor, unde amândoi fiii săi se aflau tăiați. Deci a fost prinsă în același loc de necredincioși și adusă la întrebare. Iar ea se ruga lor, zicând: "Lăsați-mă să-mi săvârșesc rugăciunea și pe urmă duceți-mă ori unde veți voi". Iar ei slăbind-o, ea și-a plecat genunchii la pământ și, ridicând mâinile și înălțând ochii la cer, a zis: "Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, pe Tine din toată inima mea Te mărturisesc, rânduiește-mă împreună cu fiii mei, care au ieșit din pântecele meu, pe care i-ai chemat la pătimitoarea nevoință pentru Tine și și-au pus sufletele lor pentru Tine, Domnul lor".

Astfel rugându-se ea, și-a dat duhul său în mâinile lui Dumnezeu. Iar cei ce o prinseseră, văzând-o deodată moartă, s-au umilit și, lăsând lângă dânsa două roabe ale ei care erau cu dânsa, s-au dus. Iar roabele, luând trupul stăpânei lor, l-au îngropat cu cinste lângă mormântul cel vechi, în care zăceau sfinții mucenici.

Numerian împăratul a poruncit ca pe Sfinții Mucenici Hrisant și Daria să-i muncească în felurite chipuri. Pe Hrisant, cu lanțuri de fier legându-l, l-au aruncat într-o temniță adâncă, înfricoșată și plină de necurăție, căci acolo ieșea toată necurăția din cetate, iar pe Daria au dus-o în casa de desfrânare. Dar Dumnezeu le ajuta la amândoi, făcând minunată întru dânșii puterea Sa cea atotputernică. Căci Sfântului Hrisant, în acea întunecată și necurată temniță, îi strălucea lumină cerească și, în loc de necurăție, era o mireasmă plăcută. Iar Sfintei Daria un leu, scăpând din închisoarea sa, i-a stat înainte în cămara aceea, în care sfânta zăcea cu fața la pământ și se ruga lui Dumnezeu, și o păzea.

Despre acest lucru neștiind cetățenii, au trimis pe un tânăr fără de rușine ca s-o prihănească. Pe acela, după ce a intrat în cămară la sfânta, îndată l-a apucat leul și, aruncându-l la pământ, îl călca cu picioarele și se uita la Sfânta Daria, ca o slugă pricepută, așteptând porunca stăpânei sale, să facă ce va vrea cu acel om fără de rușine, să-l ucidă sau să-l libereze viu. Sfânta Daria, înțelegând aceea, a zis către leu: "Te jur pe Fiul lui Dumnezeu, să-l slăbești ca să audă de la mine cuvântul lui Dumnezeu!"

Deci, lăsând leul pe tânărul acela, a ieșit afară și s-a culcat lângă ușă, păzind ca să nu intre altcineva în casă. Sfânta a zis către tânărul acela: "Iată, cruzimea leului, auzind de numele lui Hristos, s-a îmblânzit și fiara, ca un om înțelegător, cunoaște pe Dumnezeul cel adevărat, se teme și-L cinstește. Iar tu, ticălosule, fiind om și având cunoștință, nu te temi de Dumnezeu, petrecând într-atâtea răutăți și întinăciuni? Ți se cădea să te rușinezi și să te căiești, însă tu cu acelea te lauzi". Iar el, căzând înaintea ei, a început a striga și a zice: "Poruncește-mi, roaba lui Hristos, ca să ies de aici fără vătămare și eu la toți voi propovădui că Hristos, Căruia tu Îi slujești, Acela singur este Dumnezeu adevărat și nu este altul afară de El". Apoi a poruncit Sfânta Daria leului și a lăsat fiara ieșire liberă din casa aceea acelui tânăr. Și s-a dus tânărul prin mijlocul cetății, strigând cu mare glas: "Să știți toți, romanilor, că Daria este zeiță".

Apoi au alergat niște oameni mai îndrăzneți, luptători tari de priveliște, vrând să scoată pe leu de acolo. Dar leul, întărindu-se de Dumnezeu, pe fiecare apucându-i, îi trântea la pământ și, așternându-i pe toți dinaintea picioarelor Sfintei Daria, îi ținea nescăpați; însă nu-i omora, nici îi rănea, ci aștepta porunca Dariei. Deci, a zis sfânta către acei bărbați: "Dacă veți crede în Hristos, veți putea să ieșiți de aici fără vătămare, iar de nu, apoi zeii voștri să vă apere de la moarte". Iar ei cu un glas au strigat, zicând: "Cel ce nu crede că Hristos este Dumnezeu adevărat și viu, acela să nu iasă de aici viu!" Astfel strigând ei, Sfânta Daria a poruncit leului ca fără vătămare să elibereze pe acei bărbați. Iar ei, ieșind, strigau cu mare glas: "Credeți, popoarele Romei, că nu este alt Dumnezeu afară de Hristos, pe Care Daria Îl propovăduiește!"

Înștiințându-se despre aceea Chelerin, eparhul, a poruncit să aprindă un foc mare lângă ușile acelei case, în care era Daria cu leul, ca să ardă împreună cu fiara. Leul, văzând focul, s-a speriat și a început a răcni. Dar sfânta i-a zis: "Nu te teme, că nu vei fi ars, nici prins de cineva, nici ucis; ci cu a ta firească moarte, la vremea ta vei muri. Deci, lepădând frica, ieși și te du cu pace în pustie, căci Acela, pe Care tu întru mine L-ai cinstit, te va apăra pe tine". Iar leul, plecându-și capul, a ieșit și, prin mijlocul cetății ducându-se, pe nimeni n-a vătămat, ci a fugit în pustietate; iar cei ce s-au izbăvit din gura lui, toți au primit Botezul.

După ce s-a înștiințat de acestea împăratul Numerian, a poruncit eparhului ca pe Hrisant și pe Daria cu munci cumplite să-i piardă. Sfântului Hrisant, fiind spânzurat gol pe lemn, îi aduseră și lumânări aprinse ca să-l ardă; dar îndată lemnul s-a rupt, legăturile s-au sfărâmat și lumânările s-au stins. Iar câți au vrut să se atingă de Sfânta Daria, mâinile acelora îndată se zgârceau și vinele lor se rupeau și țipau de durerea cea cumplită. Văzând aceasta, eparhul s-a temut și, alergând degrabă, a spus împăratului. Iar el, socotind acele minuni, nu din puterea lui Dumnezeu, ci din meșteșugul vrăjitoresc, a poruncit ca pe amândoi, pe Hrisant și pe Daria, să-i scoată afară din cetate și, săpând o groapă adâncă, pe calea ce se numește Salaria, să-i arunce într-însa pe amândoi; apoi cu pietre și cu pământ să-i acopere și să-i îngroape de vii.

Deci, astfel fiind duși Sfinții Mucenici Hrisant și Daria, cântând și rugându-se, s-au pogorât în groapa aceea și au primit mucenicească moarte și îngropare, fiind acoperiți de vii cu pământ și cu piatră, după porunca tiranului. Și, precum în viața aceasta au avut viață de obște întru duhovnicească însoțire, astfel s-au sfârșit amândoi împreună, fiind primiți de Dumnezeu ca o jertfă vie și bineprimită, câștigând cununile răsplătirii celei fără de moarte.

La locul acela multe minuni și tămăduiri se făceau și mulțime fără de număr de creștini, bărbați, femei și copii, adunându-se într-o peșteră oarecare ce era acolo aproape, cu bucurie prăznuiau ziua mucenicilor și cu dumnezeieștile Taine se împărtășeau.

Înștiințându-se despre aceasta tiranul, îndată a poruncit să astupe intrarea peșterii aceleia și să răstoarne pământ. Deci s-a făcut aceea degrabă și s-a săvârșit acolo mucenicește toată mulțimea adunării creștinești, între care erau Diodor presbiterul, Marian diaconul și mulți clerici. Însă nu este cu putință a număra numele credincioșilor care s-au sfârșit acolo, căci erau fără număr.

Iar acestea toate ce s-au făcut, noi, frații Varin și Armenie, le-am scris, după porunca preasfințitului Ștefan, papa de la Roma, și în toate cetățile le-am trimis, ca să știe toți că Sfinții Mucenici Hrisant și Daria au luat cununile mucenicești întru cereasca Împărăție, de la Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava și stăpânirea, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.