Dumnezeu S-a adresat odată lui Moise şi i-a spus:
“Alege-ţi din tot poporul tău, o mie de oameni, dintre cei mai buni.” Şi Moise, a ales o mie dintre cei mai buni… După aceea, i-a spus Dumnezeu:
„Acum alege din această mie, zece care să fie cei mai buni.” Şi a ales Moise zece. După aceea, iarăşi a vorbit Dumnezeu şi i-a spus:
„Alege din aceşti zece, pe cel mai bun.” Şi l-a ales Moise, pe cel mai bun. Şi atunci, i-a spus Dumnezeu:
„Vreau să văd, dacă l-ai ales bine! Trimite-l pe acesta unul, ca în termen de patru ani, să-l găsească pe cel mai rău om din lume.”
Şi a umblat bietul om, căutând în dreapta şi în stânga, şi mereu îndoindu-se. Găsea uneori pe unii care păreau foarte răi, dar îşi zicea:
„De unde ştiu eu, poate că aceasta este doar o aparenţă. Poate că el în sinea lui e un om drept. Poate că aşa îmi pare mie. De ce să-l judec eu? Eu n-am dreptul să mă înşel. Dacă m-a ales Moise ca pe cel mai bun din poporul lui Israel, înseamnă că eu nu am dreptul să mă înşel.” Şi a căutat, şi a căutat, şi a ajuns până în ultima zi… Şi atunci a zis:
„Va să zică, nu sunt în stare să-l aflu pe cel mai rău… Ia să mă întorc eu către mine însumi. Sunt eu oare, chiar cel mai bun? Câte greşeli nu am eu, şi Moise m-a ales totuşi pe mine, poate neştiind el câte ascunzişuri am eu… Şi dacă aş fi eu cel mai bun cu adevărat şi înţelept, aş fi ştiut să-l găsesc pe cel mai rău.” Şi s-a dus înapoi la Moise şi i-a spus:
„L-am găsit !!! Eu cred că … eu sunt cel mai rău!”
Şi atunci, din nou i-a vorbit Dumnezeu lui Moise şi i-a zis:
„Acesta, fiindcă nu i-a judecat pe ceilalţi, fiindcă nu s-a aşezat deasupra celorlalţi, fiindcă, s-a judecat pe sine… este într-adevăr, cel mai bun! Într-adevăr, bine l-ai ales, Moise!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu