Acatistul Sfântului Cuvios Gherman din Dobrogea

 Acatistul Sfântului Cuvios Gherman din Dobrogea (28 Februarie)

Condacul 1

Prea Cuviosului nostru Părinte Gherman, odrăslit în pământul Daciei Pontice, prinos de umilință îi aducem noi nevrednicii păcătoși pentru mijlocirile sale făcute înaintea Cerescului Părinte. Căci, prin rugăciunile sale, mari daruri ne-am învrednicit a dobândi de la Hristos, izvorul cel nesecat de bunătăți. Pentru aceasta cu toții să-i cântăm, cu bună înțelepciune: Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!

Icosul 1

Îngerească viață petrecând pe pământ, Prea Cuvioase Părinte Gherman, te-ai depărtat de toate cele veselitoare ale lumii și rănit fiind de dumnezeiască dragoste, ai alergat la limanul cel de mântuire al sihăstriei, pentru care noi minunându-ne de biruința ta asupra puterilor vrăjmașului celui potrivnic, îți cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, cinstea Bisericii noastre Ortodoxe strămoșești;

Bucură-te, că din tinerețe ai luat chipul cel blând al smereniei;

Bucură-te, că viața sihăstrească a fost mângâierea sufletului tău;

Bucură-te, că pentru Hristos Domnul lumea ai părăsit;

Bucură-te, cel ce în mânăstire și în pustiu te-ai sălășluit;

Bucură-te, că în viață fiind, de trup te-au depărtat;

Bucură-te, rugător mare al pustiului;

Bucură-te, lauda cea curată a credincioșilor;

Bucură-te, floare a cuvioșiei de Dumnezeu aleasă și împodobită;

Bucură-te, lauda cea vestită a pământului dintre Dunăre si Mare;

Bucură-te, că pe Dumnezeu l-ai iubit mai mult decât proprii tăi părinți;

Bucură-te, că tinerețea ta ai adus-o ca jertfă curată lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!

Condacul 2

Din pruncie doritor și râvnitor vieții îngerești te-ai arătat Părinte Gherman, Prea Cuvioase, și visteria cea nefurată a credinței tale curate ai sporit-o, încât toți se mirau de văpaia dragostei dumnezeiești ce ardea întru tine; Pentru aceasta cântăm slavă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Născându-te din părinți stră-români, binecredincioși, în satul Casimcea, din Scythia Minor, unde a propovăduit evanghelia lui Hristos, Andrei, cel dintâi chemat la apostolie, din tinerețe ai ales calea cea dreaptă a raiului, Prea Cuvioase Părinte Gherman; pentru aceasta de la toți auzi cântare de laudă:

Bucură-te, că din părinți drepmăritori ai răsărit;

Bucură-te, vrednică pildă de înfrânare a tinerilor;

Bucură-te, că de Ioan Casian te-ai legat sufletește;

Bucură-te, că împreună pe calea învățăturii ați plecat;

Bucură-te, că și în oaste împreună ați slujit;

Bucură-te, că lui Hristos împreună v-ați făgăduit;

Bucură-te, că nedespărțiți ați rămas și în monarhism;

Bucură-te, că într-una din mânăstirile Scythiei Mici, împreună cu Ioan Casian, te-ai Nevoit și lui Hristos Domnul cu credință ați slujit;

Bucură-te, că și aici te-ai arătat pildă de ascultare desăvârșită;

Bucură-te, lauda cea vestită a călugărilor osârduitori;

Bucură-te, că ai împletit cu iscusință rugăciunea cu trupeștile nevoințe;

Bucură-te, tăinuitorule al duhovniceștii viețuiri;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!

Condacul 3

Puterile cerești s-au minunat, văzându-te pe tine, Prea Cuvioase Părinte Gherman cum, în trup fiind, ai biruit, ispitele celui viclean, ca un înger pământesc; pentru aceasta, înălțat fiind în cămările cerești, privește către cei ce-ți cer mijlocirile tale către Dumnezeu și cu bunătatea ta părintească izbăvește din toate nevoile pe cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Cunoscând binecuvântarea vieții mânăstirești, împreună cu râvnitorul de Hristos Ioan Casian ai alergat, ca cerbul spre apele izvoarelor, și te-ai sălășluit într-una din mânăstirile din locurile natale unde ți-ai făcut întru smerenie și ascultare ucenicia; pentru aceasta, sporindu-ți cu înțelepciune nevoințele, toți te laudă, cântându-ți:

Bucură-te, că te-ai arătat adevărat om ceresc;

Bucură-te, că împreună slujitor ai fost cu îngerii;

Bucură-te, învățătorul dogmelor creștinești;

Bucură-te, râvnitorule iubitor al cuvioasei slujiri a Celui Preaînalt;

Bucură-te, că nu ai cruțat ostenelile pentru a urma lui Hristos cu bunătate;

Bucură-te, că prin smerenie ai dobândit cele înalte și cu sărăcia cele bogate;

Bucură-te, că prin mulțimea ostenelilor te-ai arătat a fi comoară duhovnicească;

Bucură-te, săditorule și harnic lucrătorule al viei celei duhovnicești;

Bucură-te, că te-ai arătat a fi jertfă curată asemenea lui Isaac;

Bucură-te, că mintea ți-ai înălțat-o la cugetarea cea despre Dumnezeu;

Bucură-te, împreună rugătorule cu părintele Ioan Casian către Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumezeu!

Condacul 4

Învăluindu-ne viforul multor ispite și furtunile multor nevoi, la limanul mijlocirilor tale către Dumnezeu scăpăm Prea Cuvioase Părinte Gherman, ca prin rugăciunile tale să prefaci toate tulburările noastre sufletești în bună liniște, ca astfel, prin tine, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Râvnitorul fiind după desăvârșire, împreună cu Prea Cuviosul Părinte Ioan Casian, ai plecat în căutarea de chipuri ale viețuirii îngerești, ajungând la obștile monahale și sihăstriile din Siria, Palestina și Egipt, unde te-ai îndulcit de ospațul duhovnicesc al părinților pustiei și de la dânșii ai învățat căile desăvârșirii și virtuțile cele înalte; pentru aceasta credincioșii creștini îți aduc laude, cântând fără tăcere:

Bucură-te, cel ce te-ai arătat stăpânitor patimilor omenești;

Bucură-te, că pentru tine moartea a fost fără putere;

Bucură-te, că nu te-ai uitat la cele trecătoare, de jos;

Bucură-te, că ai iubit cele netrecătoare, de sus;

Bucură-te, că prin neobosită veghe ai slujit lui Hristos;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale ne izbăvim de văpaia ispitelor;

Bucură-te, pildă de învățătură pentru cei tineri;

Bucură-te, mângâierea celor ce sunt întristați;

Bucură-te, mereu ascultătorule al celor ce-ți cer ajutor în necazuri;

Bucură-te, destoinicule învățător al vieții celei curate;

Bucură-te, că pe Domnul cu bunăvoire L-ai slujit;

Bucură-te, că Lui ai urmat prin buna ta viețuire;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!

Condacul 5

Viețuind în pustnicească ascultare, ai deprins rugăciunea neîncetată a minții și a inimii, smerenia și ascultarea, după pilda părinților pustiei, și ajungând tu însuți vestit între cei mai renumiți părinți ai pustiei, ai urcat spre culmile înțelepciunii și ale sfințeniei, cântând fără încetare lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Ca o lumină într-un sfeșnic te-ai arătat părinților pustiei, dar dorul după credința părinților rămași acasă și liniștea locurilor natale te-au chemat ca un Caanan duhovnicesc, ai întemeiat așezăminte mânăstirești și-ai rânduit viața de obște după pilda pustiei; pentru aceasta, dimpreună cu cinul călugăresc îți cântăm:

Bucură-te, făclie luminoasă care luminezi inimile noastre;

Bucură-te, vrednică pildă de răbdare și smerenie;

Bucură-te, vrednicule ostenitor al pustiei;

Bucură-te, că prin tine „Pustia a înflorit precum crinul”;

Bucură-te, că în Dacia Pontică viața pustnicească o ai întărit cu pilda viețuirii tale;

Bucură-te, că prin post și rugăciune te-ai întărit duhovnicește;

Bucură-te, că obștea „călugărilor sciți” cu smerenie și dragoste te-au ascultat;

Bucură-te, că împreună rugător cu Sfântul Ioan Casian, te-ai făcut pentru Biserica și neamul nostru;

Bucură-te, că te-ai arătat crin cu bun miros și mireasmă a pustiei;

Bucură-te, că întărești pe credincioși în credință;

Bucură-te, îmbrăcămintea celor goi de îndrăzneală;

Bucură-te, că Apostolului Andrei ai urmat în propovăduirea Evangheliei lui Hristos;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!

Condacul 6

Plecând din Egipt spre pământul strămoșesc împreună cu Sfântul Ioan Casian, te-ai oprit la Constantinopol, Prea Cuvioase Părinte Gherman, și darul preoției ai luat din mâna dumnezeiescului patriarh Ioan Gură de Aur; pentru care mulțumind lui Dumnezeu, I-ai cântat: Aliluia!

Icosul 6

Arătându-ne nouă tuturor calea care duce către Dumnezeu, Sfinte Cuvioase Părinte Gherman, pe toți ne înveți ca, prin înțelepciune și cu a Duhului curățire, să-I slujim Lui cu frică și cu dragoste; pentru aceasta, împărtășindu-ne de ajutorul rugăciunilor tale către Tatăl ceresc, de la toți auzi cântare ca aceasta:

Bucură-te, apărătorul dreptei credințe;

Bucură-te, mare sprijinitor al creștinătății;

Bucură-te, stâlp de foc al credinței nostre strămoșești;

Bucură-te, că pe Hristos l-ai propovăduit în Sciția ca într-un pământ al făgăduinței;

Bucură-te, că trăim în țara noastră sub oblăduirea mijlocirilor tale către Dumnezeu;

Bucură-te, că în toată vremea ne dai sprijin și ajutor cu îndestulare;

Bucură-te, că deși ai fost în trup ai gustat dulceața raiului;

Bucură-te, că rugăciunile tale sunt pentru noi scară către cer;

Bucură-te, suflet binecuvântat de Dumnezeu;

Bucură-te, că ești fapta cea vie pentru toți spre pilduire;

Bucură-te, că te-ai logodit cu cereasca împărăție;

Bucură-te, că ți-ai păzit curăția trupului neîntinată;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!

Condacul 7

Împreună cu Ioan Casian postitorul, în cetatea lui Constantin, ai apărat buna cucernicie și smerenia Sfântului Ioan cel cu Gură de Aur, care chema pe toți la o viață cu adevărat creștină și plăcută lui Dumnezeu, pentru care și exil a suferit. Acestea cunoscând noi, Prea Cuvioase Părinte Gherman, cu dragoste și credință te cinstim, cântând dimpreună cu tine lui Dumnezeu cântare de laudă: Aliluia!

Icosul 7

Înțelegând că rugăciunea este plugăria sufletului, prin care ne curățăm inimile de vicleșuguri și răutăți, la sinodul de la Stejar te-ai alăturat Sfântului Ioan, dulcele vorbitor și vrednic liturghisitor ca Întâistătător al Constantinopolului și împreună cu Sfântul Ioan Casian ai plecat la Roma ca să duci episcopului Inocențiu scrisoarea clerului și credincioșilor din cetatea lui Constantin de apărare a nevinovăției Sfântului Patriarh; pentru aceasta toți iubitorii de adevăr și cucernicie îți cântă:

Bucură-te, că rugăciunile tale s-au făcut scară către cer;

Bucură-te, că pe Sfântul Ioan Gură de Aur, când era defăimat de cei răucredincioși, l-ai apărat;

Bucură-te, că până la Roma, întru apărarea lui, împreună cu Ioan Casian, ai călătorit;

Bucură-te, apărătorule al dreptei credințe;

Bucură-te, dar dat nouă de către Dumnezeu;

Bucură-te, rugător către Dumnezeu pentru turma Lui;

Bucură-te, lauda Pontului;

Bucură-te, trâmbița adevărului;

Bucură-te, izvor de sfințenie;

Bucură-te, învățător al înfrânării;

Bucură-te, stea al viețuirii celei duhovnicești;

Bucură-te, vrednicule îndrumător spre cele de sus;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!

Condacul 8

Deși om cu fire ai fost, te-ai arătat, Prea Cuvioase Părinte Gherman, împreună cetățean cu îngerii, căci ai viețuit pe pământ ca și cum n-ai fi avut trup, lepădând toată grija cea lumească; pentru aceasta înțelepțit fiind de Dumnezeu, cu smerenie ți-ai ascuns nevoințele tale cele sfinte, povățuindu-i neîncetat pe cei încredințați ție spre mântuire, ca să cânte fără tăcere lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Având în suflet dumnezeiasca dorință de a te nevoi și mai mult, cugetătorule de Dumnezeu ai cunoscut că sufletul nu poate să fie viu și să se înalțe către Dumnezeu fără rugăciunea neîncetată; pentru aceasta auzi de la toți iubitorii de rugăciune cântare ca aceasta:

Bucură-te, lucrătorul rugăciunii celei curate;

Bucură-te, că prin neîncetarea rugăciunii, îngerilor te-ai asemănat;

Bucură-te, că rugăciunea, ca pe o scară la cele duhovnicești, te-a ridicat;

Bucură-te, că cei ce călătoresc cu rugăciunile tale cu pace se întorc la casele lor;

Bucură-te, că binefăcătoarele tale rugăciuni sunt bine primite înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ai împreunat rugăciunea cu fapta milosteniei;

Bucură-te, că cei credincioși, urmând pilda ta, se întăresc în harul primit de la Dumnezeu;

Bucură-te, că prin nevoințele tale, te-ai arătat locaș preacurat al Duhului Sfânt;

Bucură-te, că te-au cunoscut ucenicii tăi văzător de Dumnezeu;

Bucură-te, că ai fost împreună vorbitor cu îngerii;

Bucură-te, că prin îndelungat post și neîncetată rugăciune ți-ai agonisit răbdare;

Bucură-te, îngerule în trup pământesc;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!

Condacul 9

Nevoințele tale pustnicești au uimit pe toți, iubitorii de pustie, de aceea prin gura prietenului tău, Sfântul Ioan Casian, te-au numit „Sfântul Părinte Gherman”, aducându-ți cuvânt de cinstire și laudă, și toți au învățat să cânte, cu tine, lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Cuvintele și învățăturile tale duhovnicești au hrănit sufletele căutătorilor de Dumnezeu și iubitori de desăvârșire, pentru aceasta și noi împărtășindu-ne de aceste daruri mântuitoare îți cântăm:

Bucură-te, al celor tineri prea întelept povățuitor;

Bucură-te, al celor bătrâni sprijinitor;

Bucură-te, al curăției neobosit propovăduitor;

Bucură-te, că ești bucuria celor ce vin către pocăință;

Bucură-te, plinitorule al frumuseților sihăstrești ale strămoșilor noștri;

Bucură-te, prea alese iubitorule și cinstitorule al Casei lui Dumnezeu;

Bucură-te, că pământul Daciei Pontice cu Sfinte biserici și mânăstiri a fost împodobit;

Bucură-te, că prin povețele tale ne-am învățat că tăria neamului este dreapta credință;

Bucură-te, că de bună voie ai urmat sărăciei lui Hristos;

Bucură-te, că ne-ai învățat să nu adunăm bogății pieritoare;

Bucură-te, că te-ai făcut pildă de smerenie și iubire de oameni negrăită;

Bucură-te, alungătorule al poftelor întinate;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu;

Condacul 10

Chip de mare învățat al tainelor și desăvârșirii ortodoxe te-ai arătat Sfinte Cuvioase Părinte Gherman, pentru aceasta mulțimea credincioșilor, prin rugăciunile tale, iertare de păcate dobândesc, cântând, împreună cu tine, lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Înțelept al vremurilor te-ai arătat și cu înțelepciune te-ai înfățișat înaintea Dreptului Judecător, prin trecerea de la cele trecătoare la cele veșnice în cetatea Romei, ducând rugăciunile noastre înaintea Cerescului Părinte; pentru aceasta toți îți cântăm:

Bucură-te, că vezi pururea fața veșnicului Părinte;

Bucură-te, că ai auzit cuvintele: „Bine slugă bună și credincioasă intră întru bucuria Tatălui Meu”;

Bucură-te, că numele tău în cartea veșniciei a fost scris;

Bucură-te, căci astăzi te veselești în ceruri;

Bucură-te, că de sus ți-a venit răsplata pentru credința ta;

Bucură-te, cela ce te-ai făcut celor din primejdii apărător;

Bucură-te, că nu te-ai lăsat amăgit de cele trecătoare;

Bucură-te, candelă aprinsă în bezna nepăsării;

Bucură-te, aducătorule de înviorare duhovnicească;

Bucură-te, rugător neîncetat pentru sufletele noastre;

Bucură-te, următor al nevoințelor sihăstrești și pustnicești ale părinților bisericești;

Bucură-te, că prin asprele tale nevoințe te-ai jertfit cu totul lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu;

Condacul 11

Cum te vom mări mai cu vrednicie, Prea Cuvioase Părinte Gherman, sau cu ce cuvinte vom cânta îndelunga-ți răbdare și iubire de cele dumnezeiești. Căci fire omenească ai avut dar spre cele dumnezeiești ai râvnit. Pentru aceasta cu toții aducem, cântare de laudă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Cu puterea Celui de sus fiind umbrit, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Gherman, cu îndrăzneală te-ai într-armat împotriva celui viclean și ai biruit vicleșugurile lui; pentru aceasta Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare cinstește pomenirea ta, zicând:

Bucură-te, trandafir odrăslit în pământul Daciei Pontice;

Bucură-te, cel ce petreci împreună cu toți sfinții;

Bucură-te, cel ce ai risipit meșteșugirile celui viclean;

Bucură-te, chip duhovnicesc, luminat împodobit;

Bucură-te, faptă vie vrednică de urmat de toți creștinii;

Bucură-te, temelie tare a credinței Ortodoxe;

Bucură-te, nădejde împlinită a celor ce te cheamă în ajutor spre mântuire;

Bucură-te, că pe cei greșiți îi întorci la pocăință;

Bucură-te, a celor înstrăinați povățuire;

Bucură-te, vestitorule al bucuriilor duhovnicești;

Bucură-te, că pe cei iubitori de Hristos i-ai veselit;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!

Condacul 12

Pururea ocrotitor al Dobrogei de astăzi și al întregii moșteniri strămoșești românești, Prea Cuvioase Părinte Gherman, prin chipul tău, ne binecuvintezi cu dragoste de părinte, povățuindu-ne pașii spre împlinirea dreptei credințe strămoșești și îndemnându-ne să cântăm, împreună cu tine, lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Cu cântări cinstim pomenirea ta, fericind ostenelile tale și neclintita ta râvnă pentru Hristos, lăudăm postirile și privegherile tale neîncetate, binecuvântându-te ca pe un mare ajutător și păzitor al nostru și glăsuind:

Bucură-te, că pe binecredincioșii creștini dobrogeni cu rugăciunile tale îi ocrotești

Bucură-te, că pomenirea nevoințelor tale sihăstrești și pustnicești, poporul nostru dreptcredincios o împlinește;

Bucură-te, chipul cel adevărat al vieții călugărești;

Bucură-te, lauda cea mare a Dobrogei și a întregii Românii;

Bucură-te, risipitorule al gândurilor întunecate;

Bucură-te, dar dumnezeiesc;

Bucură-te, zid de scăpare al celor ce te cheamă în ajutor;

Bucură-te, al ispitiților întărire;

Bucură-te, cugetare de Dumnezeu neprihănită;

Bucură-te, cel ce ai fost cu trupul nepângărit;

Bucură-te, rază a credinței dătătoare de bucurie duhovnicească;

Bucură-te, că vei fi de-a pururea pomenit de credincioșii români;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!

Condacul 13

O, Prea Cuvioase Părinte Gherman, lauda Bisericii Dobrogei și a întregii Românii, părintele nostru duhovnicesc și al tuturor celor ce cu dreaptă credință cinstesc pe Dumnezeu, ascultă acum puțina și nevrednica noastră rugăciune, ce ți-o aducem din toată inima, și ne izbăvește pe noi de năpastă, de primejdii, de dureri, de ispite și de toți vrăjmașii știuți și neștiuți, spre a cinsti neîncetat sfântă pomenirea ta, slăvind pe Dumnezeu cel pururea iubitor de oameni și împreună cu tine cântându-i, în veacul ce va sa fie, cântare: Aliluia, Aliluia, Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori).

Apoi iarăși Icosul 1

Îngerească viață petrecând pe pământ, Prea Cuvioase Părinte Gherman, te-ai depărtat de toate cele veselitoare ale lumii și rănit fiind de dumnezeiască dragoste, ai alergat la limanul cel de mântuire al sihăstriei, pentru care noi minunându-ne de biruința ta asupra puterilor vrăjmașului celui potrivnic, îți cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, cinstea Bisericii noastre Ortodoxe strămoșești;

Bucură-te, că din tinerețe ai luat chipul cel blând al smereniei;

Bucură-te, că viața sihăstrească a fost mângâierea sufletului tău;

Bucură-te, că pentru Hristos Domnul lumea ai părăsit;

Bucură-te, cel ce în mânăstire și în pustiu te-ai sălășluit;

Bucură-te, că în viață fiind, de trup te-au depărtat;

Bucură-te, rugător mare al pustiului;

Bucură-te, lauda cea curată a credincioșilor;

Bucură-te, floare a cuvioșiei de Dumnezeu aleasă și împodobită;

Bucură-te, lauda cea vestită a pământului dintre Dunăre si Mare;

Bucură-te, că pe Dumnezeu l-ai iubit mai mult decât proprii tăi părinți;

Bucură-te, că tinerețea ta ai adus-o ca jertfă curată lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!

și Condacul 1

Prea Cuviosului nostru Părinte Gherman, odrăslit în pământul Daciei Pontice, prinos de umilință îi aducem noi nevrednicii păcătoși pentru mijlocirile sale făcute înaintea Cerescului Părinte. Căci, prin rugăciunile sale, mari daruri ne-am învrednicit a dobândi de la Hristos, izvorul cel nesecat de bunătăți.

Pentru aceasta cu toții să-i cântăm, cu bună înțelepciune:

Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!

RUGĂCIUNE

Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul nostru, Cel Preaînțelept și minunat în lucruri! Căci din nemărginita-ți iubire de oameni, Dumnezeu fiind a toată mângâierea și nădejdea, ai binevoit a ridica dintre neamurile pământului chipuri de fii aleși, care prin credință tare și prin viață pilduitoare să fie candele ale credinței care să lumineze pe oameni ca să nu se prăbușească în întunericul cel mai din adânc al neștiinței de cele dumnezeiești și al păcatului.

Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul părinților noștri! Căci primești cu bunăvoință mijlocirile sfinților bineplăcuți Ție, pentru nevoile de tot felul: duhovnicești și trupești ale nevrednicilor robilor Tăi, ce sunt învăluiți de valurile vieții pline de tot felul de ispite și de poveri nenumărate.

Însuți, Iubitorule de oameni, Doamne, pentru rugăciunile Preacuratei Născătoare de Dumnezeu și cele ale Sfântului Prea Cuviosului Părintelui nostru Gherman și ale tuturor sfinților, primește acum smeritele noastre cereri și ne izbăvește pe noi de toată reaua întâmplare. Căci Tu știi neputința firii omenești și cunoști trebuința fiecăruia. Primește dar, Prea Bunule Împărate, Stăpâne, rugăciunile noastre apărându-ne de tot răul și dăruindu-ne cele spre mântuire. Ca pentru toate cele dăruite nouă în toate zilele vieții noastre să te preaslăvim, dimpreună cu Fiul Tău cel fără de moarte și cu Prea Sfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea în vecii vecilor. Amin.

SFÂNTUL CUVIOS GHERMAN DIN DOBROGEA

 SFÂNTUL CUVIOS GHERMAN DIN DOBROGEA (secolele IV–V)17

Cuviosul Gherman era rudă și prieten din copilărie al Sfântului Ioan Casian, născut pe la jumătatea secolului IV, probabil, tot în „hotarele Casienilor și ale Peșterilor”, din Eparhia Tomisului. Fiind mai vârstnic decât compatriotul său, Gherman a intrat din tinerețe în nevoința călugărească la una din mânăstirile existente în Tomis, Histria, Callatis sau Axiopolis. Întrucât mulți asceți „sciți” se nevoiau în peșteri, cum atestă numeroasele toponime paleocreștine de „Peștera”, „Peșteri”, „Bisericuța”, „Biserica Omului” etc., se crede că și Cuviosul Gherman s-a nevoit la început într-una din aceste peșteri.

Acest ascet tomitan a fost primul părinte duhovnicesc al Sfântului Ioan Casian și cel dintâi dascăl al său, care l-a inițiat pe calea mântuirii spre Hristos. După o scurtă nevoință împreună cu prietenul său la una din mânăstirile din Dacia Pontică, Cuviosul Gherman se nevoiește un timp cu Sfântul Ioan Casian la Betleem (380–385), aproape de Peștera Nașterii Domnului. Apoi pleacă împreună cu prietenul său în Egipt și vizitează toate marile mânăstiri, sihăstriile de pe Valea Nilului și pe sfinții călugări anahoreți din Muntele Nitriei și din Sinai. În anul 399, Cuviosul Gherman se stabilește cu Sfântul Ioan Casian la Constantinopol, în preajma Sfântului Ioan Gură de Aur, pe care îl iubeau atât de mult.

În anul 404, Sfântul Ioan Gură de Aur fiind exilat și depus din scaun de împăratul Arcadie, Cuviosul Gherman împreună cu Sfântul Ioan Casian se duc la Roma, spre a mijloci în favoarea marelui patriarh și dascăl al lumii creștine, în fața Papei Inocențiu I. De aici nu se știe unde s-a retras la bătrânețe Cuviosul Gherman. El s-a săvârșit, fie la mânăstirea întemeiată de Sfântul Ioan Casian la Marsilia, fie s-a reîntors la mânăstirea din patria sa, în Dacia Pontică, unde se crede că și-a săvârșit călătoria acestei vieți în primele două decenii ale secolului V. Pomenirea lui se face la 29 februarie în anii bisecți și la 28 februarie în restul anilor, fiind canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la 20-21 iunie, 1992.

Acatistul Sfântului Cuvios Ioan Casian

 Acatistul Sfântului Cuvios Ioan Casian

Preotul dă obișnuita binecuvântare:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Iar dacă nu este preot, se zice:

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

Apoi Rugăciunile începătoare:

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Apoi Troparele de umilință, glasul al șaselea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi Crezul:

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.

Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.

Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.

Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.

Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească (apostolică) Biserică.

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor.

Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!

Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)

Psalmul 142:

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta. 

2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta. 

3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. 

4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. 

5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit. 

6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. 

7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. 

8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. 

9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. 

10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. 

11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. 

12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. 

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! (cu trei închinăciuni)

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)

Troparul Sfântului Cuvios Ioan Casian

Glasul al 8-lea 

Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Ioan, duhul tău. 

Glasul al 8-lea 

Cu curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului o ai lucrat și cu suspinurile tale cele din adânc, spre însutite osteneli o ai făcut roditoare. Și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Casian, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. 

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Psalmul 50:

1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. 

2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. 

3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. 

4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. 

5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. 

6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea. 

7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie. 

8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. 

9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite. 

10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le. 

11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. 

12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine. 

13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. 

14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. 

15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta. 

16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. 

17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. 

18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. 

19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. 

20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței. 

Condacul 1 

Pentru iubirea desăvârșită viața cea stricăcioasă lăsând, pe de-a-ntregul te-ai adus lui Hristos Cel dorit. Căci arvuna Duhului luând, ai întărit Biserica întru dragostea Preasfintei Treimi și chipul vieții monahicești ca o flacără l-ai răspândit să lumineze marginile lumii. Pentru aceasta te lăudăm pe tine și cu mulțumire cântăm: Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Icosul 1 

Din Dobrogea și neamul străromân moștenirea pământească ai luat, și învățătură aleasă la școlile timpului dobândind te-ai aprins de dorirea dumnezeiască. Drept aceea toate lăsând, ai urmat lui Hristos împreună cu prietenul tău Gherman. Așa ai ajuns călugăr într-o mănăstire din Betleem, știința duhovnicească în lucrarea vieții de obște deprinzând. Pentru aceasta după cuviință îți strigăm:

Bucură-te, dorire după Hristos;

Bucură-te, cugetare învăpăiată de har;

Bucură-te, agonisire a aurului Scripturii;

Bucură-te, păzire a curăției inimii;

Bucură-te, însetare după lumina sfințeniei;

Bucură-te, închinătorule în duh și adevăr;

Bucură-te, nădejde a înfierii dumnezeiești;

Bucură-te, simțire a tainei peste fire;

Bucură-te, dragoste apostolică și rai al smereniei;

Bucură-te, minte mișcată de suflarea Duhului Sfânt;

Bucură-te, suflet și trup făcute cer nou și pământ nou;

Bucură-te, isihie, liturghisire neîncetată;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 2-lea 

Cu râvnă sfântă ai plecat împreună cu Gherman în sihăstriile Egiptului în căutarea sfinților pustnici. Și împărtășindu-vă de taina vieții lor ascunse cu Hristos în Dumnezeu, ați păzit cuvintele lor în inimă, cu bucurie cântând: Aliluia! 

Icosul al 2-lea 

Moștenire sfântă ne-ai lăsat, Părinte Ioane, celor încercați de multe dureri, lipsuri și ispite, în „Așezămintele” și „Convorbirile duhovnicești”. Așa ne-ai învățat să murim păcatului, ca Domnul să ne fie lumina și viața și bucuria veșnică. Pentru aceasta îți cântăm:

Bucură-te, pâine a smereniei și vin al iubirii de Dumnezeu;

Bucură-te, dar adus pe altarul cel mai presus de ceruri;

Bucură-te, zugrav iscusit al dragostei Sfintei Treimi;

Bucură-te, tâlcuitor al purtării de grijă dumnezeiești;

Bucură-te, călăuză de la iadul deznădejdii la raiul smereniei;

Bucură-te, chip luminat de prezența lui Hristos;

Bucură-te, carte vie în care se scriu cuvintele Duhului;

Bucură-te, memorie făcută pământ de rai;

Bucură-te, chivot al voii dumnezeiești;

Bucură-te, voire închinată la hotarul veșniciei;

Bucură-te, locaș însuflețit al vederii lui Dumnezeu;

Bucură-te, conștiință a chipului lui Dumnezeu;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 3-lea 

De la Avva Pafnutie ai învățat a face loc în vasul pământesc slavei Sfintei Treimi prin întreită renunțare: la bunurile și măririle lumești, la obiceiurile, patimile și atracțiile vechi ale trupului și sufletului și la toate cele trecătoare. Și astfel jertfă vie aducându-te, cântai cu bucurie: Aliluia! 

Icosul al 3-lea 

La sfatul Avvei Iosif, șapte ani ai rămas în Egipt, împreună cu Gherman, culegând de la sfinții nevoitori roadele Pomului vieții. Apoi ați ajuns în pustia Sketică, unde cerul și pământul sărbătoreau pregustarea întâlnirii celei de la hotarul veșniciei.

Bucură-te, brațe libere de griji și dobândiri trecătoare;

Bucură-te, brațe întinse pe crucea dragostei;

Bucură-te, brațe deschise spre a îmbrățișa necuprinsul;

Bucură-te, brațe ce cuprind lumea și o aduc lui Dumnezeu;

Bucură-te, vas al comorilor pustiei;

Bucură-te, vas al moștenirii sfinte;

Bucură-te, loc al păcii;

Bucură-te, icoană vie, vedere din locul lui Dumnezeu;

Bucură-te, trup purtat de suflet;

Bucură-te, suflet purtat de harul lui Dumnezeu;

Bucură-te, pământ urcat la cer;

Bucură-te, cer întrupat;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 4-lea 

Din pricina învinuirilor nedrepte la care erau supuși monahii din Egipt, ați părăsit locul pustniciei și ați plecat la Constantinopol, la Sfântul Ioan Gură de Aur. De la el ai primit harul slujirii diaconești și lângă el ai sporit în cuvânt și în har, în lucrare și în isihie. Iar după exilul lui ai ajuns la Roma împreună cu Gherman, spre a vesti pătimirile părintelui celui de Dumnezeu insuflat al Bisericii, împreună cu care în duh neîncetat cântați: Aliluia! 

Icosul al 4-lea 

Mare a fost dragostea ta pentru dumnezeiescul Părinte, în mâinile Căruia te-ai adus ca o prescură lui Hristos. Așa te-ai încredințat lui Dumnezeu, învățând pătimirea de bunăvoie pentru dragostea Lui și iubirea de vrăjmași, pentru care, minunându-ne, îți cântăm:

Bucură-te, primire a cuvântului din gura cea cu totul de aur;

Bucură-te, ucenic crescut prin har la măsura de fiu;

Bucură-te, fiu îmbrăcat în slava părintelui tău;

Bucură-te, fiu al lui Dumnezeu născut în Duhul;

Bucură-te, urmare a părintelui tău în adâncurile tainei dumnezeiești;

Bucură-te, urmare a lui în adâncurile suferinței;

Bucură-te, urmare a lui în slava învierii;

Bucură-te, creștere în Trupul lui Hristos la măsura desăvârșirii;

Bucură-te, rod al Liturghiei dumnezeiești;

Bucură-te, ascultare mișcată de nădejde, credință și iubire;

Bucură-te, deprindere a lucrării teandrice;

Bucură-te, conștiință mărturisitoare a peceții dumnezeiești;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 5-lea 

Harul liturghisirii preoțești l-ai îmbrăcat la Roma, după care ai revărsat în cuprinsul Galiei izvoarele vii și bogăția darurilor pustiei. Pe toate le-ai rânduit cu dreaptă socoteală după firea și puterea celor ce primeau, treptele nevoinței și contemplării săpând spre suirea neînșelată la măsura desăvârșirii. Iar cei ce luau de la tine cu credință leacurile duhovnicești și urmau căile vindecării de păcate cu mulțumire strigau: Aliluia! 

Icosul al 5-lea 

Plecând din inima neamului și pământului românesc, drumul tău a unit ca o cruce de taină Răsăritul și Apusul Bisericii dreptslăvitoare, spre slava Sfintei Treimi. Așa pretutindeni ai împărțit cu bună pricepere comorile pustniciei, întărind pe toți în conștiința menirii de taină a asemănării dumnezeiești. Pentru aceasta îți strigăm:

Bucură-te, surpătorule al celor opt patimi de căpătâi;

Bucură-te, sfărâmare a zăvoarelor păcatului;

Bucură-te, privire ce spulberă negrele întunecimi;

Bucură-te, pajiște împodobită cu florile științei;

Bucură-te, minte văzătoare prin ocheanul inimii;

Bucură-te, inimă văzătoare prin lumina Duhului;

Bucură-te, rodire a Împărăției prin adâncă răbdare;

Bucură-te, dobândire a Duhului prin înfrânare;

Bucură-te, înălțare peste tulburările patimii prin umilință;

Bucură-te, dobândire a harului prin milostivire;

Bucură-te, priveghere întru cunoștința prezenței lui Hristos;

Bucură-te, tăcere lucrătoare a cuvântului dumnezeiesc;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 6-lea 

Mare este ajutorul tău, Sfinte, către noi, cei loviți de tot felul de ispite și necazuri, care te chemăm cu credință și urmăm călăuzirile tale de Dumnezeu insuflate. Și cu toate că suntem nevrednici, cu mijlocirile tale îndrăznim să întoarcem prin pocăință viața noastră spre Hristos, Răsăritul cel de Sus și Izvorul milostivirii, cântând împreună cu tine: Aliluia! 

Icosul al 6-lea 

Greu este jugul lăcomiei ce înăbușă râvna dumnezeiască și se face pricină a înclinărilor pătimașe, drept aceea ne-ai învățat, Părinte Ioane, a-l schimba pe jugul cel ușor al curăției inimii prin stingerea îmboldirilor aprinse ale trupului, mărturisirea conștiinței și umilința ce vine din ascultare. Iar prin postul sufletului și trupului să arătăm dorul după dumnezeiasca împărtășire în libertatea duhului, de care și noi însetând, cântăm:

Bucură-te, cercetare a conștiinței ce smulgi spinii păcatului;

Bucură-te, răbdare și osteneală ce chemi mintea din cutreierul nestatornic;

Bucură-te, căință a inimii ce sfărâmi împietrirea sufletului;

Bucură-te, frică de Dumnezeu ce nu părăsești cuvântul dragostei Lui;

Bucură-te, rugăciune stăruitoare ce răzbați prin viforul ispitelor;

Bucură-te, hrănire din laptele Scripturii și mierea Tradiției sfinte;

Bucură-te, postire născătoare de cumpătare și înnoire a simțurilor;

Bucură-te, vedere a lumii în icoana iubirii dumnezeiești;

Bucură-te, feciorie lucrătoare a tainei Întrupării lui Dumnezeu;

Bucură-te, punere a nădejdii în milostivirea de Sus;

Bucură-te, închinare de sine primitoare a lucrării Sfintei Treimi;

Bucură-te, curățire a altarului lăuntric spre primirea Tainelor dumnezeiești;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 7-lea 

Urmând predania bătrânilor, ne-ai învățat atât curmarea mișcărilor demonice împotriva firii, cât și supunerea mișcărilor firești față de voia și lucrarea dumnezeiască mai presus de fire. Și îndemnai astfel să ne împlinim menirea, depășind cele ale firii în Trupul lui Hristos și în unirea cu Sfânta Treime, cântând împreună cu sfinții: Aliluia! 

Icosul al 7-lea 

Ai vădit, Părinte Ioane, lucrarea duhurilor răutății ce însoțesc cele opt patimi de căpătâi: duhul lăcomiei, duhul desfrânării, duhul iubirii de argint, duhul mâniei, duhul tristeții, duhul neliniștii, duhul slavei deșarte și duhul trufiei. Și curățind rănile patimilor, ai pus peste ele balsamul virtuților și legătura dragostei, ca să aflăm vindecare și mângâierea desăvârșirii, cu bucurie cântând:

Bucură-te, păzire a inimii de răsărirea gândurilor răutății;

Bucură-te, gătire prin înfrânare a locașului slavei;

Bucură-te, feciorie, taina nașterii duhovnicești;

Bucură-te, trup și suflet făcute icoană a sălășluirii dumnezeiești;

Bucură-te, sfințire a omului întreg după voia Sfintei Treimi;

Bucură-te, nimicire a idolilor gândiți și simțiți înaintea chipului lui Dumnezeu;

Bucură-te, dezlipire cu duhul de agonisiri și sălășluire în hotarul veșniciei;

Bucură-te, blândețe și răbdare întru nădejde, pământ al rodirii sfinte;

Bucură-te, lepădare a întristării lumii pentru întristarea după Dumnezeu;

Bucură-te, întristare zămislită din pocăință și dorirea desăvârșirii;

Bucură-te, isihie, rod al credinței lucrătoare prin iubire;

Bucură-te, micșorare de sine pentru arătarea slavei lui Dumnezeu;

Bucură-te, surpare prin smerenie a înălțărilor trufiei;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 8-lea 

Ai înființat la Marsilia, Cuvioase Ioan, două mănăstiri de obște, una de bărbați și una de femei, răsădind cu duhovnicească pricepere tradiția monahală a părinților din Egipt în specificul locului și firii locuitorilor din Galia. Pe acestea trecându-le prin inima ta de Părinte și firea neamului românesc, s-a arătat unicul chip al Împărăției într-o nouă icoană a cântării neîncetate de: Aliluia! 

Icosul al 8-lea 

La rugămintea Sfântului Castor ai alcătuit, Părinte, „Așezămintele Cenobitice”, arătând că măsura desăvârșirii stă în împlinirea poruncii dumnezeiești cu dreaptă socoteală și după putere, chiar dacă mijloacele nu sunt acelea și. Așa ai arătat că pogorămintele referitoare la orânduirea vieții creștine nu înseamnă o schimbare a țintei, nici a treptelor de atins, ci o împropriere a tradiției Bisericii în diferite caractere unite în aceeași icoană a comuniunii în Duhul Sfânt.

Bucură-te, iconar fidel erminiilor sfinte;

Bucură-te, zugrav al aceluiași chip într-o nouă icoană;

Bucură-te, înzestrare a Galiei cu armătură duhovnicească;

Bucură-te, cuvânt purtător al apei duhovnicești a pustiei;

Bucură-te, începător al monahismului din Apus;

Bucură-te, vistierie a comorilor Răsăritului;

Bucură-te, purtător al Căii, Adevărului și Vieții;

Bucură-te, cuvântător de Dumnezeu din plinătatea harului;

Bucură-te, lucrător al curățirii dumnezeiești;

Bucură-te, zugrav al contemplării dumnezeiești;

Bucură-te, liturghisitor al unirii dumnezeiești;

Bucură-te, candelă nestinsă la icoana Întrupării;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 9-lea 

Mare taină e libertatea omului dată în însăși pecetea chipului divin, desăvârșită în dialogul dragostei și împreună-lucrarea cu Dumnezeu. Iar viața veșnică este însăși părtășia la iubirea Sfintei Treimi, în bucuria veșnică și pacea cântării: Aliluia! 

Icosul al 9-lea 

Râvnei Sfinților Capadocieni și a Sfântului Ioan Gură de Aur ai urmat ridicând cuvântul împotriva celor ce susțineau o separare adâncă între firea omenească și harul divin. Așa ai arătat că, deși tot darul desăvârșit și tot harul vin de la Dumnezeu, libertatea omului zidit după chipul Lui este chemată să răspundă și să conlucreze cu harul pentru a produce în suflet roadele virtuților și a se împlini în împărtă

șirea dumnezeiască.

Bucură-te, urmaș adevărat al Sfinților Apostoli;

Bucură-te, ferire de învrăjbire cu smerenie evanghelică;

Bucură-te, depărtare cu duhul de tulburare și certuri;

Bucură-te, primire a harului pe măsura credinței;

Bucură-te, învățătură întemeiată pe cuvântul lui Dumnezeu;

Bucură-te, împreună-lucrător cu Hristos;

Bucură-te, statornicie în dreapta credință;

Bucură-te, pace nesurpată și blândețe moștenitoare a raiului;

Bucură-te, mărturisire a vieții ca dialog și participare;

Bucură-te, învățător al nevoinței duhovnicești;

Bucură-te, laudă a milostivirii dumnezeiești;

Bucură-te, zugrăvire a chipului omului după erminia Sfinților Părinți;

Bucură-te, liturghisire a darului și primire a harului lui Dumnezeu;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 10-lea 

Stâlp al Bisericii te-ai arătat, Părinte Ioane, când la cererea viitorului papă Leon cel Mare al Romei ai alcătuit o ultimă scriere: „Despre Întruparea Domnului”, împotriva lui Nestorie, punând o piatră de temelie pentru Sinodul al III-lea Ecumenic din Efes, ținut cu un an mai târziu. Pentru aceasta ca pe un dumnezeiesc părinte și alăută a dogmelor insuflate te cinstim, și împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! 

Icosul al 10-lea 

Pe Maica Domnului ai mărturisit-o Născătoare de Dumnezeu, iar pe Hristos Dumnezeu adevărat și om adevărat. Așa ai arătat că îndumnezeirea nu este o simplă imitare săvârșită de om ca după un model exterior, ci rodul lucrării divine împărtășite în taina dragostei. Pentru aceasta îți strigăm:

Bucură-te, alăută a tainei Treimii;

Bucură-te, piatră a mărturisirii Întrupării;

Bucură-te, piatră la temelia Bisericii;

Bucură-te, laudă a nașterii dumnezeiești din Fecioară;

Bucură-te, cinstitor al măririi Născătoarei de Dumnezeu;

Bucură-te, conglăsuitor cu Apostolii;

Bucură-te, râu al teologhisirii insuflate;

Bucură-te, călăuzitorule pe calea mântuirii;

Bucură-te, apărătorule al dreptei credințe;

Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu și grabnic ajutătorule;

Bucură-te, văzătorule de Dumnezeu și degrab luminătorule;

Bucură-te, iubitorule de Dumnezeu și de oameni;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 11-lea 

Până la capăt ai rămas statornic în dreapta credință a Bisericii, păzind nesecat izvorul isihiei dumnezeiești, Cuvioase Ioan Casian, drept pentru care încă în viață fiind ai fost cinstit ca sfânt și după mutarea ta izvoare de har ai revărsat spre mângâierea celor ce cântă: Aliluia! 

Icosul al 11-lea 

Cum vom putea lăuda după vrednicie minunile tale, Părinte Ioane, că nu ne lași în grelele încercări la care suntem supuși și ca pe o gură de rai ne-ai lăsat sfintele tale moaște, spre mărturia vieții nestricăcioase întru slava Sfintei Treimi. Fii dar grabnic sprijinitor și tămăduitor al celor ce aleargă la tine și cu credință cântă:

Bucură-te, chip împlinit în asemănarea dumnezeiască;

Bucură-te, rod al pomului Vieții;

Bucură-te, prescură liturghisită de Hristos a neamului românesc;

Bucură-te, purtător al crucii de moștenire a acestui pământ;

Bucură-te, purtător al crucii omenirii suferinde;

Bucură-te, izvor al tămăduirii;

Bucură-te, părinte ce naști în fii duhul mântuirii;

Bucură-te, inimă de părinte, îmbrățișare peste fire;

Bucură-te, inimă de fiu în care bate dumnezeiasca iubire;

Bucură-te, grijă părintească față de toți cei necăjiți;

Bucură-te, ieșire în căutarea celor rătăciți;

Bucură-te, întâmpinare a fiilor risipitori;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 12-lea 

Cu adevărat vă cinstim, Cuvioase Ioane și Cuvioase Gherman, împreună cu primul vostru dascăl și învățător, Sfântul Ierarh Teotim I al Tomisului, ca pe o icoană a Sfintei Treimi zugrăvită în vetrele sihăstrești ale Dobrogei. Căci moștenirea acestui neam și pământ o ați urcat la cer și luminători lumii v-ați arătat, unind sfințenia vieții, cultura aleasă și teologia insuflată în taina cântării: Aliluia! 

Icosul al 12-lea 

În multe stânci și peșteri, văi și sate, locuri de închinare și sfinte locașuri a răsunat numele tău, Cuvioase Ioane, pecetluind în frumusețea peisajului legătura veșnică de iubire pe care o ai cu acest pământ și neam. Drept aceea după cuviință te cinstim și cu mulțumire îți cântăm:

Bucură-te, singurătate cu Dumnezeu ce îmbrățișezi lumea;

Bucură-te, dăruire de sine nevoinței isihaste;

Bucură-te, luminătorule al pustiei;

Bucură-te, rugăciune pentru lumea deznădăjduită;

Bucură-te, semănătorule al chipului Împărăției;

Bucură-te, vistier al comorilor pustiei;

Bucură-te, făclie nestinsă în sfeșnicul Bisericii;

Bucură-te, grabnic ajutător al celor deznădăjduiți;

Bucură-te, mângâietorule al celor întristați;

Bucură-te, iscusit grădinar al inimilor;

Bucură-te, surpător al curselor diavolești;

Bucură-te, îndemnător spre cele mai presus de fire;

Bucură-te, libertate transfigurată prin iubire;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 13-lea 

O, Cuvioase Părinte Ioan Casian, nu ne lăsa pe noi, păcătoșii, care în neputințe și patimi cumplite ne zbatem, și nu îndrăznim a căuta la fața lui Dumnezeu din cauza fărădelegilor și împietririi ce ne apasă, revarsă spre noi cu harul ce ți s-a dat milostivirea dumnezeiască spre tămăduire, luminare și înmulțirea dragostei întru slava Preasfintei Treimi, ca să cântăm cu mulțumire: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori) 

Icosul 1 

Din Dobrogea și neamul străromân moștenirea pământească ai luat, și învățătură aleasă la școlile timpului dobândind te-ai aprins de dorirea dumnezeiască. Drept aceea toate lăsând, ai urmat lui Hristos împreună cu prietenul tău Gherman. Așa ai ajuns călugăr într-o mănăstire din Betleem, știința duhovnicească în lucrarea vieții de obște deprinzând. Pentru aceasta după cuviință îți strigăm:

Bucură-te, dorire după Hristos;

Bucură-te, cugetare învăpăiată de har;

Bucură-te, agonisire a aurului Scripturii;

Bucură-te, păzire a curăției inimii;

Bucură-te, însetare după lumina sfințeniei;

Bucură-te, închinătorule în duh și adevăr;

Bucură-te, nădejde a înfierii dumnezeiești;

Bucură-te, simțire a tainei peste fire;

Bucură-te, dragoste apostolică și rai al smereniei;

Bucură-te, minte mișcată de suflarea Duhului Sfânt;

Bucură-te, suflet și trup făcute cer nou și pământ nou;

Bucură-te, isihie, liturghisire neîncetată;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul 1 

Pentru iubirea desăvârșită viața cea stricăcioasă lăsând, pe de-a-ntregul te-ai adus lui Hristos Cel dorit. Căci arvuna Duhului luând, ai întărit Biserica întru dragostea Preasfintei Treimi și chipul vieții monahicești ca o flacără l-ai răspândit să lumineze marginile lumii. Pentru aceasta te lăudăm pe tine și cu mulțumire cântăm: Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Troparul Sfântului Cuvios Ioan Casian

Glasul al 8-lea 

Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Ioan, duhul tău. 

Glasul al 8-lea 

Cu curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului o ai lucrat și cu suspinurile tale cele din adânc, spre însutite osteneli o ai făcut roditoare. Și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Casian, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. 

Preotul (sau diaconul) zice ectenia:

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Înca ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea și iertarea păcatelor, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face rugăciunea) și pentru ca să li se ierte lor toată greșala cea de voie și cea fără de voie.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.

Strana: Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

În lipsa preotului, încheiem, zicând: 

Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Viața și nevoința Cuviosului Părintelui nostru Ioan Casian

 Viața și nevoința Cuviosului Părintelui nostru Ioan Casian

Acest Cuvios Părinte de neam străromân s-a născut prin anii 365 de la venirea mîntuirii prin Hristos-Domnul, în Dobrogea, numită pe atunci Sciția Mică, la un loc ce-i păstrează din vechime pînă azi numele "podișul Casian" și "peștera lui Casian". Localitatea Casimcea din județul Tulcea îi poartă, de asemenea, numele. Provenind dintr-o familie distinsă, a urmat la școlile timpului. Dar însuflețit de o arzătoare sete de desăvîrșire duhovnicească renunță de tînăr la atracțiile deșarte și înșelătoare ale vieții lumești și pleacă la Locurile Sfinte însoțit de prietenul său Gherman, frate nu prin naștere, ci în duh. Așa au ajuns amîndoi călugări într-o mănăstire din Betleem. Întemeindu-se după cuviință în rînduielile vieții chinoviale, adică de obște, după modelul de viață al călugărilor din Palestina, Mesopotamia și Capadocia și simțind în ei dorul de o mai mare desăvîrșire, au hotărît să plece în sihăstriile Egiptului, la anahoreții despre a căror îmbunătățită viață duhovnicească auziseră. Așa au ajuns la comunitățile din delta Nilului, adîncindu-se de acolo tot mai mult în pustie. Dar pretutindeni pe unde treceau, căutau cu rîvnă pe sfinții însingurați, ca să cinstească în ei strălucirea harului și bogăția roadelor lor și pentru a le cere sfaturi duhovnicești pentru mîntuirea sufletului. Aceste întrebări și răspunsuri ne vor fi lăsate ca o moștenire sfîntă în cartea Convorbirilor, cu care Cuviosul Casian a înzestrat Biserica.

Dobîndind pe cît puteau să adune din învățătura lor cerească, la sfatul Avei Iosif, au mai rămas în Egipt șapte ani și apoi au mers mai departe cercetînd din loc în loc pe acești învățători în lucrul duhovnicesc pînă ce au ajuns în vestita pustie Schitică, unde Sfîntul Macarie întemeiase și făcuse "pustia strălucitoare" vrednică de a fi sărbătorită de toți. Aici se nevoiau într-o asceză aspră un mare număr de călugări printre care străluceau îndeosebi, cuvioșii părinți Moise, Serapion, Teona, Isaac și preotul Pafnutie, învățătorul lor. El le spunea că nu este deajuns pentru călugăr să renunțe la lume, părăsind bunurile și măririle lumești pentru a se dedica grijii de suflet în nevoință, în asceză și tăcere. De aici înainte trebuie împlinită o a doua "renunțare" care constă în a te lepăda de obiceiurile, viciile și atracțiile vechi ale sufletului și ale trupului printr-o luptă îndelungată și răbdătoare, plină de ispite, dar care duce la curăția inimii. Căci acesta este scopul călugărului: să stea de vorbă permanent cu Dumnezeu prin neîncetată rugăciune, încît mintea, nerisipită la grijile lumii, să ajungă cu liniște și pace în altarul despătimit, curățit al inimii. Iar capătul lucrului său este viața de veci, unirea cu Dumnezeu, din care se poate dobîndi chiar de aici, de jos, o arvună, o pregustare a ei prin sfînta iubire. Căci, într-adevăr, ajuns la un anume sfîrșit al celei de a doua "renunțări", sufletul pe de-antregul tinzînd către Hristos Cel dorit, călugărul trebuie să mai împlinească cea de-a treia "renunțare" care cuprinde întreaga desăvîrșire. Iar aceasta constă în părăsirea oricărei amintiri a acestei lumi, cu toate cele de față și văzute ale ei, socotite mărețe, deși sînt deșarte și repede trecătoare, pentru a se lăsa condus de Dumnezeu în "pămîntul făgăduinței" în care nu mai cresc spinii și buruienile viciilor, în locașurile cele veșnice în care vom rămîne pentru totdeauna (Convorbirea a 3-a), în simțirea negrăitei bucurii și a revărsării luminii dumnezeiești.

Acesta este marele dar al rugăciunii curate căci "atunci - precum grăia ava Isaac - acea iubire desăvîrșită, prin care El ne-a iubit mai întîi, trece și în adîncul inimii noastre prin virtutea rugăciunii curate". Aceasta se va face așa cînd toată dragostea, Toată dorința, toată rîvna, toată strădania, tot cugetul nostru, tot ce trăim, ce vorbim, ce respirăm va fi cu Dumnezeu. Și, cînd acea unitate care există veșnic între Tatăl cu Fiul și între Fiul cu Tatăl, prin Duhul Sfînt va trece și în simțirea și în mintea noastră. Așa precum El ne iubește cu iubirea cea adevărată și curată care nu se stinge niciodată, să ne dăruim și noi Lui printr-o legătură veșnică, de nedespărțit, pentru ca orice respirăm, orice înțelegem, orice vorbim, să fie cu Dumnezeu. Iar de starea aceasta ne vom putea apropia, atît cît este cu putință pe pămînt, plinindu-se cuvîntul Apostolului: Dumnezeu este totul în toate. Apoi devenind deplin fii printr-o comuniune atît de desăvîrșită cu Tatăl, vom putea zice Celui Care este Fiu și moștenitor prin fire: Toate cîte are Tatăl ale Mele sînt (Ioan 16,15). Pentru că El Însuși S-a rugat, grăind despre noi: Părinte, cei pe care Mi i-ai dat, vreau ca unde sînt Eu să fie și ei cu mine. Aceasta trebuie să fie năzuința pustnicului, aceasta toată strădania, pentru ca, după cuviință, să aibă chiar în acest trup chipul fericirii viitoare și să înceapă să guste înainte din începutul vieții și măririi cerești. Acesta este scopul întregii desăvîrșiri: ca sufletul eliberat de orice lanțuri trupești să se înalțe zilnic la negrăitele daruri ale vieții duhovnicești, într-atît încît întreaga viață și bătaie a inimii să devină o unică și negrăită rugăciune (din Convorbirea a X-a). Cît de mîngîiat și uimit este creștinul, descoperindu-i-se un asemenea suiș al sufletului întru care petreceau străbunii noștri sfinți.

Astfel, îndrumați de pe culmile vieții călugărești și contemplînd plinirea vie la acești străluciți anahoreți, cei doi prieteni s-au dedicat cu mare severitate și neclintită statornicie vieții contemplative în timpul anilor petrecuți aici, în pustia Schitică. În liniștea chiliei, Sfîntul Casian a izbutit să facă experiența luptei aspre a sufletului îndrăgostit de Dumnezeu, împotriva gîndurilor pătimașe și a demonilor pizmași, îndeosebi împotriva ispitei amorțirii sufletului, a plictiselii care-i tulbură pe eremiți și îi silesc să-și părăsească retragerea liniștirii. Din această adîncă experiență adîncă personală și din învățătura altor bărbați învățați, ca Sfîntul Evagrie Ponticul pe care l-a cunoscut în Nitria, Cuviosul Casian întocmi o învățătură aleasă de luptă duhovnicească și despre cele opt păcate capitale, anume: al lăcomiei, adică al îmbuibării de mîncare; al doilea, al desfrînării; al treilea, al iubirii de arginți sub care se înțelege zgîrcenia; al patrulea, al mîniei; al cincilea, al tristeții; al șaselea, al neliniștii, sau al dezgustului inimii; al șaptelea, al slavei deșarte și al optulea, al trufiei.

După șapte ani, Cuvioșii Ioan și Gherman s-au întors la Betleem, unde au dobîndit de la părintele lor duhovnicesc binecuvîntarea de a trăi de aici înainte în pustnicie. Și așa plecară cu rîvnă și grăbire în Egipt. Dar, cu tot dorul lor nestins, n-au putut regăsi liniștea cuvenită contemplației, din pricina unor învinuiri nedrepte la care erau supuși călugării din Egipt de către arhiepiscopul Teofil al Alexandriei. Atunci, Cuvioșii Ioan și Gherman, urmînd un grup de 50 de monahi, hotărîră să-și caute liniștea la Constantinopol, sub ocrotirea Sfîntului și marelui Ioan Gură de Aur. Aceasta se petrecea pe la anii 401. De îndată ce îi văzu marele între patriarhi, deslușind cu o tainică privire calitatea sufletelor lor, reuși să-l convingă pe Gherman să primească prin mîinile lui preoția, iar Casian diaconia. Cucerit de curăția și sfințenia Sfîntului Ioan Gură de Aur și de negrăita sa măiestrie a cuvîntului, Casian se așeză cu un zel fierbinte sub călăuzirea sa spirituală, consimțind să jertfească liniștea pustiei pentru a scoate cîștig din petrecerea pe lîngă un asemenea învățător.

Dar n-a trecut mult timp că iată, Sfîntul Ioan Gură de Aur - victimă a lui Teofil - fiind dus în exil, Cuvioșii Casian și Gherman au fost trimiși în misiune la Roma de cler și popor, însoțindu-l pe episcopul Paladie ca să încunoștiințeze pe episcopul Romei, Inocențiu I, printr-o scrisoare, privind suferințele Sfîntului Ioan Gură de Aur. Sfîntul Casian petrecu astfel zece ani la Roma și în acest timp a fost hirotonit preot. De aici a mers la Marsilia, în sudul Galiei, unde a întemeiat, pentru bărbați, mănăstirea Sfîntului Victor, pe mormîntul unui martir din secolul al III-lea; iar pentru fecioare, aceea a Mîntuitorului, pe la anul 415. Bărbat mult încercat în viața ascetică și totodată părinte ajuns la o mare înțelepciune pastorală, el a oferit mulțimii călugărilor care se adunau în jurul lui adevărata tradiție monahală pe care o primise de la Părinții din Răsărit, ținînd seama însă de condițiile de viață din Galia, de climă și de firea locuitorilor de aici.

La rugămintea Sfîntului Castor, episcop de Apt, el întocmai lucrarea sa "Instituții cenobitice" (rînduieli pentru viața în comun), pentru mănăstirile pe care le întemeiase în Provența. În această lucrare el descrie modul de viețuire al călugărilor din Egipt, dar cu oarecare pogorămînt în ceea ce era prea aspru pentru călugării din Galia, urmînd și aici rînduielile care se obișnuiau în Palestina, în Capadocia, în Mesopotamia. Căci, scrie el: "Dacă se împlinește porunca dumnezeiască cu dreaptă socoteală și după putere, atunci păzirea ei are măsura desăvîrșirii, chiar dacă mijloacele nu sînt aceleași". El descrie apoi leacurile și căile de vindecare de cele opt păcate capitale, spre a conduce sufletul la desăvîrșirea virtuții. Mai tîrziu el a completat această învățătură duhovnicească prin cartea Convorbirilor în care înfățișează, la cererea ermiților care trăiau la Lerins și în insulele Hâeres de lîngă Marsilia, treptele mai înalte ale luptei pentru curățirea inimii și contemplație, folosindu-se de învățătura marilor anahoreți, pe care îi întîlnise în Egipt. Sfîntul Casian a înzestrat astfel, din începuturile lui, monahismul din Galia cu o temeinică armătură duhovnicească, adăpîndu-l din izvoarele vii ale Părinților pustiei.

Ca ucenic credincios al marilor învățători Sfinții Capadocieni Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Grigore de Nîssa, ca și al Sfîntului Ioan Gură de Aur, Cuviosul Ioan Casian s-a ridicat atunci împotriva unei separări adînci între firea omenească și harul divin, pe care Fericitul Augustin o stabilise pentru a lupta împotriva ereziei lui Pelagiu. Într-adevăr, deși tot darul desăvîrșit și tot harul de sus coboară, de la Dumnezeu Părintele Luminilor, libertatea noastră omenească, zidită după chipul libertății absolute a lui Dumnezeu și reînnoită în Sfîntul Botez, este chemată să răspundă și să conlucreze cu harul dumnezeiesc pentru a produce în suflet roadele mîntuitoare ale sfintelor virtuți și, într-o așa măsură, încît se poate spune, cu Sfîntul Ioan Gură de Aur, că: "Lucrul lui Dumnezeu este de a ne dărui Harul Său, iar cel al omului este de a-și oferi credință". Căci, așa cum grăiește același mare învățător al Bisericii în alt loc: "Harul lui Dumnezeu curge atît pe cît este de deschis vasul credinței pus sub șipot". O asemenea învățătură își avea limpede rădăcina în cuvîntul lui Dumnezeu, pentru că Domnul a arătat: Cel care luase cinci talanți de la stăpînul său, a adus alți cinci talanți, iar cel ce a luat doi, a adus de asemenea alți doi (Matei 25, 20-22). Deci cu adevărat, precum spune și Sfîntul Apostol Pavel, sîntem împreună lucrători cu Hristos (2 Cor. 6,1).

Față de aceste împotriviri care au mai durat, Cuviosul Ioan Casian a rămas statornic în dreapta credință a Bisericii, departe de zgomot și certuri, învățat cu adîncul contemplării divine, taină a unei păci nesurpate și blînde, și a unei liniști senine. El își încredință în pace sufletul său lui Dumnezeu către anul 435. Cunoscut ca sfînt de cei din vremea lui, el este cinstit de toți călugării Bisericii Apusene ca Părinte al lor și unul dintre cei mai mari învățători. Sfintele sale moaște sînt păstrate pînă în ziua de astăzi în mănăstirea Sfîntului Victor din Marsilia.

FANTANA LUI IACOB– FÂNTÂNA SAMARINENCII

 FANTANA LUI IACOB– FÂNTÂNA SAMARINENCII 

În satul arab Balata de lângă fosta cetate Sichem se găseşte fântâna lui Iacov, numită de către arabi Bir Yakub.

Fântâna lui Iacov este singurul loc de pelerinaj creştin-ortodox de pe teritoriul Samariei. Fântâna are o adâncime de 35 de metri. Un călugăr grec care o supraveghează oferă pelerinilor însetaţi din apa ei proaspătă şi rece.

Fântâna a fost săpată de Iacov pe pământul cumpărat de la fiii Hemor (Emmor) Heveul (Facere 33, 18). Nomazii obişnuiau să aibă sursa lor proprie de apă, spre a nu fi dependenţi de locuitorii aşezărilor lângă care îşi stabileau corturile.

Aceasta este fântâna la care a întâlnit-o Hristos pe Femeia Samarineancă, în drumul din Ierusalim spre Galileea (Ioan 4, 4-42); de aici, al doilea nume dat de arabi fântânii: Bir es-Samarieh.

Datorită faptului că la fântâna lui Iacob Iisus vorbeşte despre apa vie, comunitatea creştină din regiune a folosit apa acestei fântâni pentru săvârşirea Botezului.

Conform unor mărturii din veacul al IV-lea, la fântâna lui Iacob exista construită o bisericuţă. De atunci, ea a fost recunoscută ca loc de pelerinaj creştin. Bisericuţa a fost arsă în timpul revoltei samarinenilor din anul 485 şi a fost refăcută în secolul al VI-lea, de către Împăratul Iustinian. Dar a fost din nou distrusă, în urma invaziilor persane și arabe.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, Patriarhia Ierusalimului a cumpărat terenul şi a început construcţia unei biserici pe temeliile bisericii mai vechi. Din lipsă de fonduri, lucrările s-au oprit în timpul primului război mondial, dar au fost încheiate în ultimii ani.

ACATISTUL SFINTEI MUCENIȚE FOTINI ( FEMEIA SAMARINEANCĂ)

 ACATISTUL SFINTEI MUCENIȚE FOTINI

            ( FEMEIA SAMARINEANCĂ)

  26 februarie/Duminica a V-a după Paști

                     (a Samarinencii)

Rugăciunile începătoare

De este preot, începe aşa :

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este preot, se zice :

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi! Doamne, curăţeşte păcatele noastre! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău!

Doamne miluieşte! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se Voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean! Amin!

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin 

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi!

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine de nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit și s-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a înălţat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă să judece viii si morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aștept învierea morţilor și viaţa veacului ce va să fie. Amin!

Doamne miluiește! (de 12 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru! (o închinăciune)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. 

Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. 

Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. 

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!

Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!

Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)

Doamne miluiește ( de 3 ori) Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi Biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

CONDACUL 1

La fântâna lui Iacov ai întâlnit pe Adâncul milostivirii pogorât pe pământ ca să te ridice pe tine, Sfântă, din adâncul pierzării și să te arate propovăduitoare îndurărilor Sale pentru toți cei care-ți cântă: Bucură-te, Sfântă Muceniță Fotini, făclia Înțelepciunii, cea luminată de Soarele Cel veșnic!

ICOSUL 1

Cerut-a apă de la tine, fericită Fotini, Cel Care cercetează adâncurile cu gândul Său dumnezeisc și adapă norii cu apă, Cel Care oprește tulburarea valurilor ispitelor din inimi și revarsă ploaia bunătății Sale peste toată făptura; iar tu, Sfântă Muceniță, întrebatu-L-ai de ce de la tine cere apă, căci femeie samarineancă ești, însă El a venit să desființeze înțelegerea cea mărginită a oamenilor și să întemeieze legea laudelor în inimile celor care cântă ție așa :

Bucură-te, că te-ai învrednicit a vorbi față către față cu Mirele Hristos;

Bucură-te, că apa cea vie de la El o ai cerut cu multă sete de adevăr;

Bucură-te, căci glasul inimii tale a mărturisit dumnezeirea lui Hristos;

Bucură-te, căci sfatul închinării în duh și adevăr l-ai primit;

Bucură-te, că izvor de apă vie din inima ta a țâșnit;

Bucură-te, că din apa mântuirii te-ai adăpat cu bucurie;

Bucură-te, că ai părăsit toate deșertăciunile lumii pentru Adevăr;

Bucură-te, că L-ai mărturisit prooroc pe Știutorul inimilor;

Bucură-te, că apa cuvintelor dumnezeiești ți-a potolit setea sufletului;

Bucură-te, că ai cerut cu mult dor apa cea dătătoare de înțelepciune;

Bucură-te, că ai propovăduit pe Hristos în toată cetatea;

Bucură-te, că Lui ai deschis larg porțile inimii;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Fotini, făclia Înțelepciunii, cea luminată de Soarele Cel veșnic!

CONDACUL 2

Prin ușa Sfântului Botez primit de la Sfinții Apostoli împreună cu doi fii ai tăi și cu cinci surori ai intrat în Biserica lui Hristos în cântări de: Aliluia!

ICOSUL 2

Darurile Duhului s-au revărsat din plin peste voi și ați propovăduit din loc în loc pe Mântuitorul lumii, risipind întunericul păgânătății și călăuzind pe toți către Soarele dreptății, Cel Care te-a cinstit Sfântă Fotini, cu raze de laude ca acestea:

Bucură-te, rază propovăduitoare a Luminii veșnice;

Bucură-te, râu pururea curgător al cuvintelor Vieții;

Bucură-te, fântână întru care s-au revărsat apele mântuirii;

Bucură-te, potolirea setei celor care caută Adevărul;

Bucură-te, fulger ce risipește întunericul idolesc;

Bucură-te, gură vestitoare a tainelor Cuvântului;

Bucură-te, fluier ce îndulcește auzul inimilor smerite;

Bucură-te, făclie ce strălucește în întunericul sufletelor;

Bucură-te, râvnă pururea aprinsă pentru Cel Răstignit; 

Bucură-te, ridicarea jugului lui Hristos cu multă dăruire;

Bucură-te, făclie ce aprinde inimile cu focul iubirii cerești;

Bucură-te, lauda cea mare a celor izbăviți din cursele celui viclean;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Fotini, făclia Înțelepciunii, cea luminată de Soarele Cel veșnic !

CONDACUL 3

Împreună cu fiul tău Iosi ai fost trimisă în Cartagina, ca să propovăduiești cu îndrăzneală pe Cel Care te-a ridicat din robia păcatului, pe Mântuitorul și Lumina lumii, Căruia cetele îngerești Îi cântă pururea: Aliluia!

ICOSUL 3

Mai înainte ai venit înaintea împăratului păgân, voind a-l învăța a crede în Hristos, dar el, fiind înrădăcinat în răutate, nu a primit adevărul și la chinuri te-a dat împreună cu fiii tăi și cele cinci surori; iar noi, mirându-ne de îndrăzneala mărturisirii tale și de neclintita răbdare, te mărim cu cântări ca acestea:

Bucură-te, că ai făcut cinste firii femeiești prin mărturisirea fără teamă;

Bucură-te, că ai arătat că prin întărirea harului se risipește frica;

Bucură-te, că și păgânul împărat s-a mirat de a ta îndrăzneală în mărturisire;

Bucură-te, că te-ai bucurat să mori pentru dragostea Dulcelui Hristos;

Bucură-te, că încheieturile mâinilor ți s-au zdrobit cu ciocanul;

Bucură-te, că prin aceasta mâna Cuvântului te-a scris în cartea vieții;

Bucură-te, că nu ai simțit nicidecum durerile chinuitorilor;

Bucură-te, că mâinile tale nu s-au zdrobit prin purtarea de grijă a Domnului;

Bucură-te, că sabia nu a putut tăia mâinile tale sfințite prin rugăciune;

Bucură-te, că și Nero foarte s-a minunat de biruirea legilor firii;

Bucură-te, că Domnul prin aceste minuni a voit a-l întoarce și pe Nero la adevăr;

Bucură-te, că nu te-ai temut de om, fiind străjuită de sabia fricii de Dumnezeu;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Fotini, făclia Înțelepciunii, cea luminată de Soarele Cel veșnic!

CONDACUL 4

În cameră de aur ai fost închisă cu ale tale surori, cugetând deșertul la minte împărat că te vei birui de iubirea de podoabele lumii și te vei lepăda de Cel bogat în milostivire, Căruia neîncetat cetele îngerești Îi aduc bogăția cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 4

Fiica împăratului, Domnina, a fost închisă și ea în aceeași cameră, cugetând vicleanul Nero că aceasta vă va întoarce de la adevărata credință în Hristos, dar pe Domnina împreună cu slujnicele sale le-ai adus la credința în Hristos și le-ai botezat, aducându-ți ele cântări de mulțumire ca acestea:

Bucură-te, că nu te-ai biruit de lăcomia păgubitoare;

Bucură-te, că ai avut dor neostenit pentru Hristos;

Bucură-te, lumină călăuzitoare către Adâncul luminii;

Bucură-te, că pe fiica împăratului ai adus-o la Împăratul ceresc;

Bucură-te, că multora ai deschis porțile învierii sufletești;

Bucură-te, căci cu puterea Crucii ai tăiat pe urzitorii răutății;

Bucură-te, că rod bogat ai adus în via Cuvântului;

Bucură-te, că pe mulți ai scos din adâncurile pierzării;

Bucură-te, că ușa tainei Botezului multor suflete ai deschis;

Bucură-te, că prin tine Hristos a lucrat mântuirea multora;

Bucură-te, că pe fiica împăratului ai luminat prin înțelepte cuvinte;

Bucură-te, porumbiță care ai îndreptat sufletele spre înălțimile cerești;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Fotini, făclia Înțelepciunii, cea luminată de Soarele Cel veșnic!

CONDACUL 5

Mult s-a veselit fiica împăratului că ai logodit-o pe ea lui Hristos împreună cu slugile ei și a dat săracilor toate podoabele cele de aur, cântând Celui mai presus de ceruri: Aliluia!

ICOSUL 5

Mult s-a mâniat cumplitul împărat aflând că pe fiica lui o ai adus să slujească Împăratului ceresc și în cuptor încins te-a aruncat cu mulțime de bărbați și femei, însă prin puterea Domnului, nevătămați ați rămas și toți într-un glas ți-au cântat ție așa:

Bucură-te, că nimic nu ți-a stins focul iubirii dumnezeiești;

Bucură-te, că prin puterea Domnului ai fost păzită de arderea focului;

Bucură-te, că Domnului ai înălțat flacăra rugăciunii tale;

Bucură-te, cunună a mucenițelor celor slăvite ale lui Hristos;

Bucură-te, că inima ta s-a făcut cuptor pentru Pâinea vieții;

Bucură-te, că pe toți ai hrănit cu pâinea cuvântului dumnezeiesc;

Bucură-te, că pe mulți ai scos din focul cel veșnic cu rugăciunea ta de foc;

Bucură-te, că cetatea Romei s-a minunat de lucrările Domnului arătate prin tine;

Bucură-te, că dai lumina înțelepciunii celor care te cinstesc;

Bucură-te, că te înduri de cei istoviți de focul patimilor;

Bucură-te, lumină ce ne călăuzește pe căile păcii;

Bucură-te, că aprinzi candela rugăciunii în sufletele întunecate de păcat;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Fotini, făclia Înțelepciunii, cea luminată de Soarele Cel veșnic!

CONDACUL 6

Cu otravă aducătoare de moarte Nero a poruncit să fii adăpată, dar Cel Care te-a adăpat cu apa cea vie te-a păzit nevătămată, ca să-I aduci Lui picăturile cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 6

Otrava pregătită de vrăjitorul Lambadie ai arătat că nu se cuvine creștinilor a o bea, însă pentru a-l încredința pe el de puterea lui Hristos o ai băut și ai rămas nevătămată, aducându-l la credință și pe vrăjitor, care a cântat ție unele ca acestea:

Bucură-te, că puterea otravei o ai arătat neputincioasă;

Bucură-te, că întru tine a lucrat puterea lui Hristos;

Bucură-te, că nevătămată ai rămas după ce ai băut otrava;

Bucură-te, că minunea aceasta a întors la adevăr pe vrăjitor;

Bucură-te, că minunea i-a deschis lui ușa Sfântului Botez;

Bucură-te, că și cununa muceniciei pentru Hristos a luat vrăjitorul;

Bucură-te, că foarte te-ai bucurat de biruința duhovnicească a noului mucenic;

Bucură-te, că l-ai întărit cu a ta rugăciune pe calea mărturisirii Adevărului;

Bucură-te, că ești caldă rugătoare și pentru sufletul meu clătinat de ispite;

Bucură-te, vas plin de mirul cel neprețuit al înțelepciunii;

Bucură-te, că te-ai adăpat cu apa cea vie a iubirii dumnezeiești;

Bucură-te, că peste toți trimiți ploaia milostivirii dumnezeiești ;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Fotini, făclia Înțelepciunii, cea luminată de Soarele Cel veșnic!

 CONDACUL 7

Venele ți s-au tăiat de către cei însetați de răutate, dar întru nimic ai socotit aceasta, aducând Domnului cu dragoste revărsările cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 7

Plumb și pucioasă ți s-au pus în gură, dar și mai limpede mărturiseai pe Hristos, Cel Care paharul durerilor a băut ca să aducă pe omul cel pierdut la izvorul mântuirii sale; adapă-ne și pe noi, Sfântă Fotini, cu apa cuvintelor dumnezeiești, ca să îți aducem curgeri de cântări ca acestea din muntele inimii:

Bucură-te, că nu ai încetat a slăvi pe Hristos și în chinuri;

Bucură-te, că ai mulțumit Ziditorului pentru toate;

Bucură-te, că întru nimic ai socotit plumbul topit;

Bucură-te, că ai răbdat toate slăvind pe Cel Care te-a întărit;

Bucură-te, că și de la noi ridici jugul cel greu al păcatului;

Bucură-te, că ne păzești de toate cursele vrăjmașului mântuirii;

Bucură-te, că și mai mult gura ta s-a deschis spre lauda judecăților Domnului;

Bucură-te, că de la noi alungi pe lupii înțelegători ai patimilor;

Bucură-te, că fierberea ispitelor o îneci în marea rugăciunii tale;

Bucură-te, că ai rușinat pe împăratul cel înrădăcinat în răutate;

Bucură-te, că pe mulți ai minunat cu statornicia răbdării tale;

Bucură-te, pildă de slăvire a Adâncului înțelepciunii;

Bucură-te, scăparea celor prigoniți de valurile necazurilor;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Fotini, făclia Înțelepciunii, cea luminată de Soarele Cel veșnic!

CONDACUL 8

Împăratul cel fără de minte a poruncit ca trupul tău și cele ale însoțitorilor tăi să fie spânzurate, strujite și arse cu făclii, dar în aceste chinuri și mai mult v-ați bucurat, cântând Domnului: Aliluia!

ICOSUL 8

În nările voastre a fost turnat oțet amestecat cu cenușă, dar aceasta vi s-a părut mai dulce decât mierea și fagurul, cugetând la Cel Căruia I s-a dat a bea oțet, ca amărăciunea chinurilor noastre să o îndulcească, iar noi luăm întărire de la Acesta spre a te lăuda așa:

Bucură-te, că te veseleai de mireasma dragostei lui Hristos;

Bucură-te, că te hrăneai înțelegător cu dulceața cuvintelor îngerești;

Bucură-te, că nu te-ai temut de cei robiți răutății;

Bucură-te, că numai lui Hristos ai slujit cu mult dor;

Bucură-te, că pe Cruce ai urmat Domnului fără teamă;

Bucură-te, că nu ai fugit de povara suferinței;

Bucură-te, că ai simțit mângâierea Domnului în necazuri;

Bucură-te, că oțetul îți amintea de dulceața Raiului;

Bucură-te, că prin rugăciune ai mistuit orice gând deșert;

Bucură-te, că în cenușă ai prefăcut orice umbră de patimă;

Bucură-te, că ți-ai gătit sufletul pentru întâlnirea cu Mirele ceresc;

Bucură-te, piatră nesfârâmată a răbdării sfințitoare;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Fotini, făclia Înțelepciunii, cea luminată de Soarele Cel veșnic!

CONDACUL 9

În temniță întunecată și necurată, plină de șerpi veninoși ai fost închisă împreună cu însoțitorii tăi, dar cămara inimilor voastre era plină de lumina cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 9

Cu fulgerele rugăciunii voastre au fost omorâți toți șerpii și duhoarea cea rea s-a prefăcut în mireasmă negrăită, iar noi cerem mireasma rugăciunii tale, Sfântă Fotini, ca să umple și cămările inimilor noastre de bună mireasmă și să îți aducem flori de laude ca acestea:

Bucură-te, că pe șarpele care a amăgit pe Eva l-ai zdrobit sub picioarele tale;

Bucură-te, că în râurile rugăciunii tale au murit șerpii veninoși;

Bucură-te, că ai scos din multe inimi veninul răutății;

Bucură-te, că mirosul cel greu l-ai acoperit cu mireasma rugăciunii;

Bucură-te, că depărtezi de la noi duhoarea patimilor;

Bucură-te, că ne îndulcești sufletele cu înțelegerile tainice ale Înțelepciunii;

Bucură-te, că pe mulți ai scos din întunericul deșertăciunii;

Bucură-te, că ai rușinat toate sfaturile prigonitorilor;

Bucură-te, că paharul muceniciei ai băut cu bucurie;

Bucură-te, că patimilor lui Hristos ai urmat cu vrednicie;

Bucură-te, că întunericul temniței ai risipit cu lumina rugăciunii;

Bucură-te, că neîncetat mijlocești pentru noi lumina înțelepciunii;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Fotini, făclia Înțelepciunii, cea luminată de Soarele Cel veșnic!

CONDACUL 10

Trei ani ați fost ținuți închiși în temniță, dar cămara inimii voastre era pururea deschisă Mirelui Hristos, Cel Care a deșertat temnițele iadului și pe voi v-a ridicat la înălțimea cântărilor de: Aliluia !

ICOSUL 10

În temniță S-a arătat Hristos Domnul, Care apucându-te de mână te-a ridicat sus și te-a întărit ca să rabzi până la sfârșit înfricoșătoarele chinuri pentru mărturisirea lor; cu binecuvântarea păcii Mântuitorului și mai mult ți-ai întărit inima, primind de la toți cântări de cinstire ca acestea: 

Bucură-te, că Hristos te-a înălțat întru slava mucenicilor;

Bucură-te, că pacea Lui s-a așternut în inima ta;

Bucură-te, că Domnul te-a luat de mână ca pe o fiică iubită;

Bucură-te, că mult te-ai bucurat duhovnicește de vederea Lui;

Bucură-te, că Domnul v-a vestit că este cu voi în toate zilele;

Bucură-te, că rugăciunea ta ne întărește și pe noi întru dragostea Mântuitorului;

Bucură-te, că Domnul ți-a dat binecuvântarea bucuriei;

Bucură-te, că acum petreci întru veșnica bucurie a Sfinților;

Bucură-te, că îți aduci aminte și de noi, cei pururea în întristări și ispite;

Bucură-te, că ai rămas neclintită pe piatra mărturisirii Domnului;

Bucură-te, stea ce ne călăuzești la lumina mântuirii;

Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor împovărați de necazuri;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Fotini, făclia Înțelepciunii, cea luminată de Soarele Cel veșnic!

CONDACUL 11

Temnița o ați prefăcut în casă sfântă, fericită Fotini, mulțime de oameni alergând acolo ca să primească lumina cunoștinței de Dumnezeu și Sfântul Botez, cântând: Aliluia!

ICOSUL 11

Înnebunit de mânie, Nero v-a poruncit să nu mai propovădiți pe Hristos, dar voi și mai mult L-ați mărturisit și ați fost răstigniți cu capetele în jos și strujiți; însă Cel Răstignit pentru viața lumii prin îngerii Săi v-a făcut sănătoși, iar noi te mărim pe tine, Sfântă Fotini, aleasa lui Hristos cu aceste cuvinte :

Bucură-te, că ai fost răstignită pentru Mirele Cel Iubit;

Bucură-te, că ai băut cu bucurie paharul chinurilor;

Bucură-te, că au orbit tiranii care v-au văzut răstigniți;

Bucură-te, că fiind mult milostivă ai vindecat pe cei orbiți;

Bucură-te, că ne dai și nouă limpezimea vederii duhovnicești;

Bucură-te, că ai dat lumină ochilor sufletești și trupești ai răstignitorilor;

Bucură-te, că pe mulți ai secerat din pământul osândirii, aducându-i lui Hristos;

Bucură-te, liman de scăpare a celor orbiți de păcat;

Bucură-te, apărătoare nebiruită a celor care te cinstesc;

Bucură-te, că te-ai arătat lumină lumii, după cuvântul Luminii;

Bucură-te, că aprinzi candela rugăciunii în inimile întunecate de patimi;

Bucură-te, întărirea în răbdare a celor amenințați de valurile ispitelor;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Fotini, făclia Înțelepciunii, cea luminată de Soarele Cel veșnic!

CONDACUL 12

Pielea ți s-a jupuit, dar tu cântai cu bucurie: 

,,Doamne, cercetatu-m-ai și M-ai cunoscut ”, așteptând ca sufletul tău să fie îmbrăcat în haina luminii și să zbori în ceata heruvimilor, aducând cu ei Ziditorului cântări neîncetate de: Aliluia!

ICOSUL 12

Pielea ți s-a aruncat în râu, dar te-ai lepădat cu totul de acoperământul acestei lumi și, fiind aruncată Sfântă Fotini, într-un puț sec, ne-ai lăsat nouă moștenire prin jertfa chinurilor tale mucenicești apele înțelepciunii dumnezeiești, ca să te lăudăm cu râvnă așa :

Bucură-te, că prin mucenicie te-ai unit desăvârșit cu Hristos;

Bucură-te, căci ai zburat cu bucurie către cămara Vieții;

Bucură-te, că ai rușinat prin răbdarea ta pe începătorul răutății;

Bucură-te, că Hristos a pus pe capul tău cununa muceniciei;

Bucură-te, că strălucești întru slava Sfinților ca o lună;

Bucură-te, că trimiți tuturor razele rugăciunii tale;

Bucură-te, că pe toți ne ocrotești de pizma celui rău;

Bucură-te, că din înălțime ne trimiți acoperământul milei dumnezeiești;

Bucură-te, că ne povățuiești a muri lumii și a învia numai pentru Hristos;

Bucură-te, lumină mare ce ai risipit întunericul păgânătății;

Bucură-te, apărătoare nebiruită a celor care poartă numele tău;

Bucură-te, povățuitoarea tuturor pe căile luminate ale mântuirii;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Fotini, făclia Înțelepciunii, cea luminată de Soarele Cel veșnic!

CONDACUL 13

O, Sfântă Mare Muceniță Fotini, cea pururea luminată de Soarele slavei, cu razele rugăciunii tale luminează și inima mea cea cufundată în întunericul deșertăciunilor lumești, ca să văd strălucind și eu pe Răsăritul Cel de sus și împreună cu Sfinții Îngeri să-I aduc ca o stea în noaptea acestei vieți pământești cântarea de: Aliluia! ( Acest condac se citește de 3 ori)

ICOSUL 1

Cerut-a apă de la tine, fericită Fotini, Cel Care cercetează adâncurile cu gândul Său dumnezeisc și adapă norii cu apă, Cel Care oprește tulburarea valurilor ispitelor din inimi și revarsă ploaia bunătății Sale peste toată făptura; iar tu, Sfântă Muceniță, întrebatu-L-ai de ce de la tine cere apă, căci femeie samarineancă ești, însă El a venit să desființeze înțelegerea cea mărginită a oamenilor și să întemeieze legea laudelor în inimile celor care cântă ție așa :

Bucură-te, că te-ai învrednicit a vorbi față către față cu Mirele Hristos;

Bucură-te, că apa cea vie de la El o ai cerut cu multă sete de adevăr;

Bucură-te, căci glasul inimii tale a mărturisit Dumnezeirea lui Hristos;

Bucură-te, căci sfatul închinării în duh și adevăr l-ai primit;

Bucură-te, că izvor de apă vie din inima ta a țâșnit;

Bucură-te, că din apa mântuirii te-ai adăpat cu bucurie;

Bucură-te, că ai părăsit toate deșertăciunile lumii pentru Adevăr;

Bucură-te, că L-ai mărturisit prooroc pe Știutorul inimilor;

Bucură-te, că apa cuvintelor dumnezeiești ți-a potolit setea sufletului;

Bucură-te, că ai cerut cu mult dor apa cea dătătoare de înțelepciune;

Bucură-te, că ai propovăduit pe Hristos în toată cetatea;

Bucură-te, că Lui ai deschis larg porțile inimii;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Fotini, făclia Înțelepciunii, cea luminată de Soarele Cel veșnic!

CONDACUL 1

La fântâna lui Iacov ai întâlnit pe Adâncul milostivirii pogorât pe pământ ca să te ridice pe tine, Sfântă, din adâncul pierzării și să te arate propovăduitoare îndurărilor Sale pentru toți cei care-ți cântă: Bucură-te, Sfântă Muceniță Fotini, făclia Înțelepciunii, cea luminată de Soarele Cel veșnic!

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfintei Muceniţe Fotini şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!