Coloana despicată de Sfânta Lumină (1579)

 Coloana despicată de Sfânta Lumină (1579)

În Sâmbăta Mare a anului 1579, potrivit cronicilor bisericeşti ale Cetăţii Ierusalimului, stăpânitorii turci au interzis Patriarhului grec şi creştinilor ortodocşi să intre în Biserica Învierii pentru rânduita ceremonie a Sfintei Lumini.

Patriarhul stătea rugându-se în partea stângă a uşii bisericii, lângă o coloană. Şi deodată, în timp ce deja se făcuse noapte, coloana s-a despicat şi Sfânta Lumină a izbucnit din interiorul ei. Patriarhul a aprins îndată lumânarea sa şi a împărţit Sfânta Lumină credincioşilor. În câteva minute sfânta flacără s-a întins la toţi cei care se aflau acolo şi curtea bisericii s-a luminat. Uimiţi, păzitorii turci au deschis atunci uşile bisericii şi patriarhul împreună cu mulţimea ortodocşilor s-au îndreptat spre Sfântul Mormântul.

Focul Ceresc a venit ca pe vremea Sfântului Ilie. Cu răbdare și credință mare. 

După ce i-a lăsat pe aceia să se roage întâi.

La urmă a venit și adevărul. 

Așa și aici, i-a lăsat să se tot roage în sâmbătă Mare la Mormântul lui Hristos, dar pentru că erau eretici nu a ascultat Dumnezeu rugăciunea lor, ci a patriarhului ortodox al Ierusalimului și a credincioșilor împreună cu el, ținuți la poarta mare a bisericii celei mari.

Coloana aceasta chiar se numește "stâlp al ortodoxiei".

Este dovada clară și palpabilă că minunea anuală a venirii Sfintei Lumini la Ierusalim la Mormântul lui Iisus Hristos este reală și chiar este trimisă de la Dumnezeu. 

Mii și milioane de oameni au atins această coloană de la intrarea în Biserica cea mare a Învierii din Ierusalim.

Niciun om nu ar fi putut despica în felul acela coloana aceea. Este pur și simplu o fisură ce s-a crepat singură când Lumina Sfântă a ieșit din ea atunci. Așa a vrut Dumnezeu să o lase ca mărturie palpabilă pentru toți.