Ati auzit de Sfantul Ioan Colov din Pateric? S-a dus ucenic la avva Siluan. S-a dus sa-si rastigneasca voia.
– Ia vina incoace, frate. Faci ascultare?
– Fac, parinte.
A luat batranul un lemn uscat din pustie si l-a infipt in nisip.
– Sa cari aici apa, frate, pana da roade lemnul acesta!
Si a inceput ucenicul sa care apa; si inca se ducea de cu seara si venea dimineata cu apa, asa de departe era. Si turna apa la lemnul uscat si nu cartea in sine:
„Asta-i staret? M-a pus sa ud un lemn uscat? Asta nu-i intreg la minte!” Nu s-a deznadajduit niciodata. „A spus parintele staret ca sa-l ud pana o sa rodeasca, asa fac”.
Si el, saracul, a carat acolo apa trei ani de zile. Il intrebau unii:
– Ce faci, frate, aici?
– Ud pomul acesta ca sa rodeasca!
Si altii radeau de el, zicand: „Asta nu-i prea sanatos! Uda un lemn uscat”. Ce-a facut Dumnezeu dupa trei ani? Minunea miunilor! Lemnul cel uscat a prins radacina in nisip, a crescut, s-a facut pom mare si a facut mere frumoase. Si a luat staretul in poala hainei si a dus la trapeza manastirii.
– Luati, fratilor, si mancati din roadele ascultarii fratelui Ioan!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu