Viața Sfântului Atanasie al III-lea (Patelarie), Patriarhul Constantinopolului

 Viața Sfântului Atanasie al III-lea (Patelarie), Patriarhul Constantinopolului

Personalitate proeminentă a vieții bisericești ortodoxe în secolul al XVII-lea, mitropolit al Tesalonicului și patriarh ecumenic în două rânduri, pentru scurte perioade de timp, într-o vreme de mari încercări pentru credința creștină, cinstit ca sfânt în Creta, locul nașterii sale, și Ucraina, locul adormirii sale, Sfântul Atanasie al III-lea al Constantinopolului (1580-1654) a fost mai puțin cunoscut, până de curând, în România. Vreme de mai bine de un deceniu, el a locuit, însă, la Galați, la Mănăstirea „Sfântul Nicolae“, realizând, atât în timpul vieții, cât mai ales după mutarea sa la cele veșnice, o adevărată punte de legătură între popoarele și Bisericile de sorginte greacă, slavonă și română. Ca recunoaștere a rolului și a locului său în istoria și spiritualitatea românească, Sfântul Sinod a hotărât, la propunerea Eparhiei Dunării de Jos, ca Sfântul Atanasie să fie înscris, din anul 2008, și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.

Sfântul Atanasie s-a născut în anul 1580 în insula Creta, într-o familie creștină și cu bun nume. Tatăl său, Gheorghe Patelarie, era secretar al episcopului locului, iar mama sa - o evlavioasă creștină. Primind din pruncie o educație aleasă, viitorul ierarh, ce primise la botez numele de Alexie, s-a îndreptat încă din tinerețe spre studiul dumnezeieștilor scripturi și spre viața duhovnicească profundă.

File de sinaxar.

După moartea tatălui său, Alexie renunță la lume și intră în viața călugărească, mai întâi la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, unde fu călugărit cu numele Atanasie, apoi la Mănăstirea Sfântul Atanasie din Tesalonic, unde fu hirotonit ieromonah, iar mai apoi în Muntele Athos, la Mănăstirile Esfigmenu și Xeropotam. Pentru o vreme se află ca dascăl și în Țara Românească, unde traduse „Psaltirea“ în greaca populară.

Aflând de alesele sale calități teologice și duhovnicești, sfântul patriarh Chiril Lucaris îl cheamă pe sfântul Atanasie în Constantinopol la apărarea credinței ortodoxe mult încercate, la acea vreme, de atacurile ereticilor și ale necredincioșilor.

Sfântul Sfințit Mucenic Chiril Lucaris, patriarhul Constantinopolului (pomenit la 27 iunie). Portret ale sfântului ierarh săvârșit în anul 1632, cu 6 ani înaintea de primirea cununii muceniciei. Icoana și o părticică din cinstitele sale moaște se află și la Mănăstirea Radu-Vodă din București

În anul 1631, fu ales mitropolit al Tesalonicului, iar 3 ani mai târziu, pentru scurtă vreme, sfântul Atanasie ocupă și scaunul patriarhal al Constantinopolului.

Silit fiind să-și părăsească păstoriții săi și să ia calea pribegiei, sfântul primi sprijin și găzduire la domnitorul Vasile Lupu al Moldovei, care îi îngădui să se așeze la Mănăstirea Sfântul Nicolae din orașul Galați.

Vreme de 12 ani, între 1642 și 1654, cu o scurtă pauză în anul 1652, când fu ales din nou patriarh ecumenic, sfântul Atanasie îmbogăți spiritual ținutul Dunării de Jos, însă nu-și uită nici scaunul său mitropolitan, pentru care ceru neîncetat ajutor material. Tocmai pentru acest scop, întreprinse o lungă călătorie la Moscova, unde obținu de la țarul Rusiei sprijin pentru eparhia sa, în grea suferință.

Un călător contemporan cu sfântul Atanasie, diaconul Paul de Alep, ne relatează că sfântul patriarh Atanasie avea în grija sa și păstorirea credincioșilor din Brăila, oraș aflat sub stăpânire otomană și unde se găsea sediul Mitropoliei Proilaviei.

Deși era înaintat în vârstă, având 74 de ani, multele trebuințe ale mănăstirii îl determină pe fostul patriarh să plece în Rusia, sperând în ajutorul țarului.

Pe drumul de întoarcere spre Galați, în anul 1654, obosit de greutatea drumului, sfântul Atanasie își dădu sufletul în mâinile Domnului Mănăstirea Schimbarea la Față din Lubensk, în Rusia Mică (Ucraina de astăzi), la 5 aprilie 1654, în a treia zi a Sfintelor Paști.

După 8 ani de la mutarea sa la veșnicele lăcașuri, prin descoperire dumnezeiască, trupul fericitului patriarh Atanasie se află necuprins de stricăciune.

Astăzi, sfintele sale moaște, care săvârșesc multe minuni, se păstrează în Catedrala Buna Vestire din Harkov, Ucraina, într-o raclă așezată lângă altarul din partea dreaptă a sfântului lăcaș, fiind de secole izvor de binecuvântare și tămăduire pentru credincioși.

Moaștele Sfântului Atanasie la Galați.

Ca urmare a unei intense corespondențe purtate începând cu anul 2003 între Înaltpreasfințitul Mitropolit Nicodim al Harkovului și Bogoduhovului și Preasfințitul Episcop Casian, ierarhul ucrainean a răspuns cu bunăvoință solicitării chiriarhului Dunării de Jos și a oferit în dar o frumoasă icoană a Sfântului Atanasie, care poartă încastrată și o părticică din moaștele sfântului ierarh.

În luna octombrie a anului 2004, după 350 de ani de la mutarea la ceruri a sfântului, o delegație a Eparhiei Dunării de Jos a efectuat un pelerinaj la Harkov, de unde a adus la Galați sfintele moaște mult așteptate. Sfintele relicve au fost primite cu mare entuziasm la Catedrala episcopală, în ziua de 26 octombrie 2006, de ziua pomenirii Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de mir, de către Preasfințitul Casian, înconjurat de preoți, monahi, monahii, reprezentanți ai autorităților locale, armatei și numeroși credincioși.

În anul 2006, răspunzând invitației Mitropolitului Harkovului, chiriarhul Dunării de Jos a efectuat o vizită în Ucraina, aducând la Galați un veșmânt al sfântului și o nouă părticică din sfintele sale moaște.

Cinstirea pe plan local și național a Sfântului Atanasie.

Sfântul Atanasie a intrat, astfel, în calendarul spiritual al zonei Dunării de Jos. Sfintele sale moaște sunt venerate an de an de mii de credincioși, atât la ziua de prăznuire a sfântului, cât și cu prilejul altor pelerinaje, procesiuni și manifestări creștine. Biserica Mănăstirii „Sf. Nicolae“ din Galați, astăzi biserică parohială, a primit ca ocrotitor spiritual și pe Sfântul Atanasie, iar, la inițiativa Ierarhului locului, un nou locaș de cult, construit în cartierul Micro 18 din Galați, a fost închinat aceluiași mare ierarh și sfânt al Bisericii Ortodoxe.

Toate aceste mărturii ale cinstirii pe plan local a Sfântului Atanasie s-au constituit ca argumente duhovnicești și misionare pentru așezarea sfântului și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.

Ziua de prăznuire a Sfântului Atanasie.

În urma demersurilor făcute de Eparhia Dunării de Jos, care a înaintat, spre studiu, motivațiile înscrierii sfântului în calendarul Bisericii noastre, însoțite de slujba, acatistul și icoana acestuia, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința sa de lucru din 6 martie 2008, ca Sfântul Atanasie să fie cinstit și în patria sa adoptivă de la gurile Dunării, cu zi de prăznuire la 2 mai.

Cu prilejul prăznuirii din acest an a Sfântului Atanasie, primul moment de acest gen după înscrierea sfântului în calendarul Bisericii noastre, Episcopia Dunării de Jos a organizat un program spiritual special dedicat evenimentului. Moaștele sfântului au fost conduse în procesiune și cinstite de credincioși la Catedrala episcopală, la Biserica „Sf. Nicolae“ și la noua biserica închinată Sfântului Atanasie.

Prezentând evlavioșilor creștini importanța spirituală a momentului, Preasfințitul Episcop Casian a subliniat, printre altele: „A chema după mai bine de trei sute cincizeci de ani un sfânt în ajutor, a zidi biserici și așezăminte închinate lui, a întocmi sfinte slujbe și a trăi cu credință prezența sfântului în mijlocul nostru, prin părticele din sfintele sale moaște, acestea toate sunt acte spirituale de excepțională importanță pentru viața duhovnicească a Dunării de Jos.

De aceea, în acest an în care numele Sfântului Atanasie a fost înscris și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, ne rugăm lui Dumnezeu ca viața și învățătura acestui mare sfânt să ne fie și nouă, celor de astăzi, o pildă vie de credință și de slujire. Ne rugăm Sfântului Atanasie, ca așa cum el a mărturisit, în necazuri și încercări, pe Mântuitorul Hristos Înviat din morți, să ne ajute și pe noi să-L mărturisim prin faptele vieții noastre și prin curăția sufletului nostru. Ne rugăm Sfântului Atanasie, ca așa cum a povățuit și sprijinit pe creștinii din Tesalonic și Constantionopol, pe monahii din Muntele Athos, pe românii de aici, de la gurile Dunării și pe ortodocșii din părțile Ucrainei, prin sfintele sale moaște, să ne unească și pe noi, pe toți, creștinii români, greci sau slavi de pretutindeni, în dragoste și credință neșovăielnică, în bucuria Domnului și în nădejdea vieții veșnice.“