Acatistul Sfântului Cuvios Ioan Casian

 Acatistul Sfântului Cuvios Ioan Casian

Preotul dă obișnuita binecuvântare:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Iar dacă nu este preot, se zice:

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

Apoi Rugăciunile începătoare:

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Apoi Troparele de umilință, glasul al șaselea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi Crezul:

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.

Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.

Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.

Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.

Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească (apostolică) Biserică.

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor.

Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!

Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)

Psalmul 142:

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta. 

2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta. 

3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. 

4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. 

5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit. 

6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. 

7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. 

8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. 

9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. 

10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. 

11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. 

12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. 

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! (cu trei închinăciuni)

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)

Troparul Sfântului Cuvios Ioan Casian

Glasul al 8-lea 

Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Ioan, duhul tău. 

Glasul al 8-lea 

Cu curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului o ai lucrat și cu suspinurile tale cele din adânc, spre însutite osteneli o ai făcut roditoare. Și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Casian, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. 

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Psalmul 50:

1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. 

2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. 

3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. 

4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. 

5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. 

6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea. 

7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie. 

8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. 

9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite. 

10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le. 

11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. 

12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine. 

13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. 

14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. 

15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta. 

16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. 

17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. 

18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. 

19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. 

20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței. 

Condacul 1 

Pentru iubirea desăvârșită viața cea stricăcioasă lăsând, pe de-a-ntregul te-ai adus lui Hristos Cel dorit. Căci arvuna Duhului luând, ai întărit Biserica întru dragostea Preasfintei Treimi și chipul vieții monahicești ca o flacără l-ai răspândit să lumineze marginile lumii. Pentru aceasta te lăudăm pe tine și cu mulțumire cântăm: Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Icosul 1 

Din Dobrogea și neamul străromân moștenirea pământească ai luat, și învățătură aleasă la școlile timpului dobândind te-ai aprins de dorirea dumnezeiască. Drept aceea toate lăsând, ai urmat lui Hristos împreună cu prietenul tău Gherman. Așa ai ajuns călugăr într-o mănăstire din Betleem, știința duhovnicească în lucrarea vieții de obște deprinzând. Pentru aceasta după cuviință îți strigăm:

Bucură-te, dorire după Hristos;

Bucură-te, cugetare învăpăiată de har;

Bucură-te, agonisire a aurului Scripturii;

Bucură-te, păzire a curăției inimii;

Bucură-te, însetare după lumina sfințeniei;

Bucură-te, închinătorule în duh și adevăr;

Bucură-te, nădejde a înfierii dumnezeiești;

Bucură-te, simțire a tainei peste fire;

Bucură-te, dragoste apostolică și rai al smereniei;

Bucură-te, minte mișcată de suflarea Duhului Sfânt;

Bucură-te, suflet și trup făcute cer nou și pământ nou;

Bucură-te, isihie, liturghisire neîncetată;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 2-lea 

Cu râvnă sfântă ai plecat împreună cu Gherman în sihăstriile Egiptului în căutarea sfinților pustnici. Și împărtășindu-vă de taina vieții lor ascunse cu Hristos în Dumnezeu, ați păzit cuvintele lor în inimă, cu bucurie cântând: Aliluia! 

Icosul al 2-lea 

Moștenire sfântă ne-ai lăsat, Părinte Ioane, celor încercați de multe dureri, lipsuri și ispite, în „Așezămintele” și „Convorbirile duhovnicești”. Așa ne-ai învățat să murim păcatului, ca Domnul să ne fie lumina și viața și bucuria veșnică. Pentru aceasta îți cântăm:

Bucură-te, pâine a smereniei și vin al iubirii de Dumnezeu;

Bucură-te, dar adus pe altarul cel mai presus de ceruri;

Bucură-te, zugrav iscusit al dragostei Sfintei Treimi;

Bucură-te, tâlcuitor al purtării de grijă dumnezeiești;

Bucură-te, călăuză de la iadul deznădejdii la raiul smereniei;

Bucură-te, chip luminat de prezența lui Hristos;

Bucură-te, carte vie în care se scriu cuvintele Duhului;

Bucură-te, memorie făcută pământ de rai;

Bucură-te, chivot al voii dumnezeiești;

Bucură-te, voire închinată la hotarul veșniciei;

Bucură-te, locaș însuflețit al vederii lui Dumnezeu;

Bucură-te, conștiință a chipului lui Dumnezeu;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 3-lea 

De la Avva Pafnutie ai învățat a face loc în vasul pământesc slavei Sfintei Treimi prin întreită renunțare: la bunurile și măririle lumești, la obiceiurile, patimile și atracțiile vechi ale trupului și sufletului și la toate cele trecătoare. Și astfel jertfă vie aducându-te, cântai cu bucurie: Aliluia! 

Icosul al 3-lea 

La sfatul Avvei Iosif, șapte ani ai rămas în Egipt, împreună cu Gherman, culegând de la sfinții nevoitori roadele Pomului vieții. Apoi ați ajuns în pustia Sketică, unde cerul și pământul sărbătoreau pregustarea întâlnirii celei de la hotarul veșniciei.

Bucură-te, brațe libere de griji și dobândiri trecătoare;

Bucură-te, brațe întinse pe crucea dragostei;

Bucură-te, brațe deschise spre a îmbrățișa necuprinsul;

Bucură-te, brațe ce cuprind lumea și o aduc lui Dumnezeu;

Bucură-te, vas al comorilor pustiei;

Bucură-te, vas al moștenirii sfinte;

Bucură-te, loc al păcii;

Bucură-te, icoană vie, vedere din locul lui Dumnezeu;

Bucură-te, trup purtat de suflet;

Bucură-te, suflet purtat de harul lui Dumnezeu;

Bucură-te, pământ urcat la cer;

Bucură-te, cer întrupat;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 4-lea 

Din pricina învinuirilor nedrepte la care erau supuși monahii din Egipt, ați părăsit locul pustniciei și ați plecat la Constantinopol, la Sfântul Ioan Gură de Aur. De la el ai primit harul slujirii diaconești și lângă el ai sporit în cuvânt și în har, în lucrare și în isihie. Iar după exilul lui ai ajuns la Roma împreună cu Gherman, spre a vesti pătimirile părintelui celui de Dumnezeu insuflat al Bisericii, împreună cu care în duh neîncetat cântați: Aliluia! 

Icosul al 4-lea 

Mare a fost dragostea ta pentru dumnezeiescul Părinte, în mâinile Căruia te-ai adus ca o prescură lui Hristos. Așa te-ai încredințat lui Dumnezeu, învățând pătimirea de bunăvoie pentru dragostea Lui și iubirea de vrăjmași, pentru care, minunându-ne, îți cântăm:

Bucură-te, primire a cuvântului din gura cea cu totul de aur;

Bucură-te, ucenic crescut prin har la măsura de fiu;

Bucură-te, fiu îmbrăcat în slava părintelui tău;

Bucură-te, fiu al lui Dumnezeu născut în Duhul;

Bucură-te, urmare a părintelui tău în adâncurile tainei dumnezeiești;

Bucură-te, urmare a lui în adâncurile suferinței;

Bucură-te, urmare a lui în slava învierii;

Bucură-te, creștere în Trupul lui Hristos la măsura desăvârșirii;

Bucură-te, rod al Liturghiei dumnezeiești;

Bucură-te, ascultare mișcată de nădejde, credință și iubire;

Bucură-te, deprindere a lucrării teandrice;

Bucură-te, conștiință mărturisitoare a peceții dumnezeiești;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 5-lea 

Harul liturghisirii preoțești l-ai îmbrăcat la Roma, după care ai revărsat în cuprinsul Galiei izvoarele vii și bogăția darurilor pustiei. Pe toate le-ai rânduit cu dreaptă socoteală după firea și puterea celor ce primeau, treptele nevoinței și contemplării săpând spre suirea neînșelată la măsura desăvârșirii. Iar cei ce luau de la tine cu credință leacurile duhovnicești și urmau căile vindecării de păcate cu mulțumire strigau: Aliluia! 

Icosul al 5-lea 

Plecând din inima neamului și pământului românesc, drumul tău a unit ca o cruce de taină Răsăritul și Apusul Bisericii dreptslăvitoare, spre slava Sfintei Treimi. Așa pretutindeni ai împărțit cu bună pricepere comorile pustniciei, întărind pe toți în conștiința menirii de taină a asemănării dumnezeiești. Pentru aceasta îți strigăm:

Bucură-te, surpătorule al celor opt patimi de căpătâi;

Bucură-te, sfărâmare a zăvoarelor păcatului;

Bucură-te, privire ce spulberă negrele întunecimi;

Bucură-te, pajiște împodobită cu florile științei;

Bucură-te, minte văzătoare prin ocheanul inimii;

Bucură-te, inimă văzătoare prin lumina Duhului;

Bucură-te, rodire a Împărăției prin adâncă răbdare;

Bucură-te, dobândire a Duhului prin înfrânare;

Bucură-te, înălțare peste tulburările patimii prin umilință;

Bucură-te, dobândire a harului prin milostivire;

Bucură-te, priveghere întru cunoștința prezenței lui Hristos;

Bucură-te, tăcere lucrătoare a cuvântului dumnezeiesc;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 6-lea 

Mare este ajutorul tău, Sfinte, către noi, cei loviți de tot felul de ispite și necazuri, care te chemăm cu credință și urmăm călăuzirile tale de Dumnezeu insuflate. Și cu toate că suntem nevrednici, cu mijlocirile tale îndrăznim să întoarcem prin pocăință viața noastră spre Hristos, Răsăritul cel de Sus și Izvorul milostivirii, cântând împreună cu tine: Aliluia! 

Icosul al 6-lea 

Greu este jugul lăcomiei ce înăbușă râvna dumnezeiască și se face pricină a înclinărilor pătimașe, drept aceea ne-ai învățat, Părinte Ioane, a-l schimba pe jugul cel ușor al curăției inimii prin stingerea îmboldirilor aprinse ale trupului, mărturisirea conștiinței și umilința ce vine din ascultare. Iar prin postul sufletului și trupului să arătăm dorul după dumnezeiasca împărtășire în libertatea duhului, de care și noi însetând, cântăm:

Bucură-te, cercetare a conștiinței ce smulgi spinii păcatului;

Bucură-te, răbdare și osteneală ce chemi mintea din cutreierul nestatornic;

Bucură-te, căință a inimii ce sfărâmi împietrirea sufletului;

Bucură-te, frică de Dumnezeu ce nu părăsești cuvântul dragostei Lui;

Bucură-te, rugăciune stăruitoare ce răzbați prin viforul ispitelor;

Bucură-te, hrănire din laptele Scripturii și mierea Tradiției sfinte;

Bucură-te, postire născătoare de cumpătare și înnoire a simțurilor;

Bucură-te, vedere a lumii în icoana iubirii dumnezeiești;

Bucură-te, feciorie lucrătoare a tainei Întrupării lui Dumnezeu;

Bucură-te, punere a nădejdii în milostivirea de Sus;

Bucură-te, închinare de sine primitoare a lucrării Sfintei Treimi;

Bucură-te, curățire a altarului lăuntric spre primirea Tainelor dumnezeiești;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 7-lea 

Urmând predania bătrânilor, ne-ai învățat atât curmarea mișcărilor demonice împotriva firii, cât și supunerea mișcărilor firești față de voia și lucrarea dumnezeiască mai presus de fire. Și îndemnai astfel să ne împlinim menirea, depășind cele ale firii în Trupul lui Hristos și în unirea cu Sfânta Treime, cântând împreună cu sfinții: Aliluia! 

Icosul al 7-lea 

Ai vădit, Părinte Ioane, lucrarea duhurilor răutății ce însoțesc cele opt patimi de căpătâi: duhul lăcomiei, duhul desfrânării, duhul iubirii de argint, duhul mâniei, duhul tristeții, duhul neliniștii, duhul slavei deșarte și duhul trufiei. Și curățind rănile patimilor, ai pus peste ele balsamul virtuților și legătura dragostei, ca să aflăm vindecare și mângâierea desăvârșirii, cu bucurie cântând:

Bucură-te, păzire a inimii de răsărirea gândurilor răutății;

Bucură-te, gătire prin înfrânare a locașului slavei;

Bucură-te, feciorie, taina nașterii duhovnicești;

Bucură-te, trup și suflet făcute icoană a sălășluirii dumnezeiești;

Bucură-te, sfințire a omului întreg după voia Sfintei Treimi;

Bucură-te, nimicire a idolilor gândiți și simțiți înaintea chipului lui Dumnezeu;

Bucură-te, dezlipire cu duhul de agonisiri și sălășluire în hotarul veșniciei;

Bucură-te, blândețe și răbdare întru nădejde, pământ al rodirii sfinte;

Bucură-te, lepădare a întristării lumii pentru întristarea după Dumnezeu;

Bucură-te, întristare zămislită din pocăință și dorirea desăvârșirii;

Bucură-te, isihie, rod al credinței lucrătoare prin iubire;

Bucură-te, micșorare de sine pentru arătarea slavei lui Dumnezeu;

Bucură-te, surpare prin smerenie a înălțărilor trufiei;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 8-lea 

Ai înființat la Marsilia, Cuvioase Ioan, două mănăstiri de obște, una de bărbați și una de femei, răsădind cu duhovnicească pricepere tradiția monahală a părinților din Egipt în specificul locului și firii locuitorilor din Galia. Pe acestea trecându-le prin inima ta de Părinte și firea neamului românesc, s-a arătat unicul chip al Împărăției într-o nouă icoană a cântării neîncetate de: Aliluia! 

Icosul al 8-lea 

La rugămintea Sfântului Castor ai alcătuit, Părinte, „Așezămintele Cenobitice”, arătând că măsura desăvârșirii stă în împlinirea poruncii dumnezeiești cu dreaptă socoteală și după putere, chiar dacă mijloacele nu sunt acelea și. Așa ai arătat că pogorămintele referitoare la orânduirea vieții creștine nu înseamnă o schimbare a țintei, nici a treptelor de atins, ci o împropriere a tradiției Bisericii în diferite caractere unite în aceeași icoană a comuniunii în Duhul Sfânt.

Bucură-te, iconar fidel erminiilor sfinte;

Bucură-te, zugrav al aceluiași chip într-o nouă icoană;

Bucură-te, înzestrare a Galiei cu armătură duhovnicească;

Bucură-te, cuvânt purtător al apei duhovnicești a pustiei;

Bucură-te, începător al monahismului din Apus;

Bucură-te, vistierie a comorilor Răsăritului;

Bucură-te, purtător al Căii, Adevărului și Vieții;

Bucură-te, cuvântător de Dumnezeu din plinătatea harului;

Bucură-te, lucrător al curățirii dumnezeiești;

Bucură-te, zugrav al contemplării dumnezeiești;

Bucură-te, liturghisitor al unirii dumnezeiești;

Bucură-te, candelă nestinsă la icoana Întrupării;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 9-lea 

Mare taină e libertatea omului dată în însăși pecetea chipului divin, desăvârșită în dialogul dragostei și împreună-lucrarea cu Dumnezeu. Iar viața veșnică este însăși părtășia la iubirea Sfintei Treimi, în bucuria veșnică și pacea cântării: Aliluia! 

Icosul al 9-lea 

Râvnei Sfinților Capadocieni și a Sfântului Ioan Gură de Aur ai urmat ridicând cuvântul împotriva celor ce susțineau o separare adâncă între firea omenească și harul divin. Așa ai arătat că, deși tot darul desăvârșit și tot harul vin de la Dumnezeu, libertatea omului zidit după chipul Lui este chemată să răspundă și să conlucreze cu harul pentru a produce în suflet roadele virtuților și a se împlini în împărtă

șirea dumnezeiască.

Bucură-te, urmaș adevărat al Sfinților Apostoli;

Bucură-te, ferire de învrăjbire cu smerenie evanghelică;

Bucură-te, depărtare cu duhul de tulburare și certuri;

Bucură-te, primire a harului pe măsura credinței;

Bucură-te, învățătură întemeiată pe cuvântul lui Dumnezeu;

Bucură-te, împreună-lucrător cu Hristos;

Bucură-te, statornicie în dreapta credință;

Bucură-te, pace nesurpată și blândețe moștenitoare a raiului;

Bucură-te, mărturisire a vieții ca dialog și participare;

Bucură-te, învățător al nevoinței duhovnicești;

Bucură-te, laudă a milostivirii dumnezeiești;

Bucură-te, zugrăvire a chipului omului după erminia Sfinților Părinți;

Bucură-te, liturghisire a darului și primire a harului lui Dumnezeu;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 10-lea 

Stâlp al Bisericii te-ai arătat, Părinte Ioane, când la cererea viitorului papă Leon cel Mare al Romei ai alcătuit o ultimă scriere: „Despre Întruparea Domnului”, împotriva lui Nestorie, punând o piatră de temelie pentru Sinodul al III-lea Ecumenic din Efes, ținut cu un an mai târziu. Pentru aceasta ca pe un dumnezeiesc părinte și alăută a dogmelor insuflate te cinstim, și împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! 

Icosul al 10-lea 

Pe Maica Domnului ai mărturisit-o Născătoare de Dumnezeu, iar pe Hristos Dumnezeu adevărat și om adevărat. Așa ai arătat că îndumnezeirea nu este o simplă imitare săvârșită de om ca după un model exterior, ci rodul lucrării divine împărtășite în taina dragostei. Pentru aceasta îți strigăm:

Bucură-te, alăută a tainei Treimii;

Bucură-te, piatră a mărturisirii Întrupării;

Bucură-te, piatră la temelia Bisericii;

Bucură-te, laudă a nașterii dumnezeiești din Fecioară;

Bucură-te, cinstitor al măririi Născătoarei de Dumnezeu;

Bucură-te, conglăsuitor cu Apostolii;

Bucură-te, râu al teologhisirii insuflate;

Bucură-te, călăuzitorule pe calea mântuirii;

Bucură-te, apărătorule al dreptei credințe;

Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu și grabnic ajutătorule;

Bucură-te, văzătorule de Dumnezeu și degrab luminătorule;

Bucură-te, iubitorule de Dumnezeu și de oameni;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 11-lea 

Până la capăt ai rămas statornic în dreapta credință a Bisericii, păzind nesecat izvorul isihiei dumnezeiești, Cuvioase Ioan Casian, drept pentru care încă în viață fiind ai fost cinstit ca sfânt și după mutarea ta izvoare de har ai revărsat spre mângâierea celor ce cântă: Aliluia! 

Icosul al 11-lea 

Cum vom putea lăuda după vrednicie minunile tale, Părinte Ioane, că nu ne lași în grelele încercări la care suntem supuși și ca pe o gură de rai ne-ai lăsat sfintele tale moaște, spre mărturia vieții nestricăcioase întru slava Sfintei Treimi. Fii dar grabnic sprijinitor și tămăduitor al celor ce aleargă la tine și cu credință cântă:

Bucură-te, chip împlinit în asemănarea dumnezeiască;

Bucură-te, rod al pomului Vieții;

Bucură-te, prescură liturghisită de Hristos a neamului românesc;

Bucură-te, purtător al crucii de moștenire a acestui pământ;

Bucură-te, purtător al crucii omenirii suferinde;

Bucură-te, izvor al tămăduirii;

Bucură-te, părinte ce naști în fii duhul mântuirii;

Bucură-te, inimă de părinte, îmbrățișare peste fire;

Bucură-te, inimă de fiu în care bate dumnezeiasca iubire;

Bucură-te, grijă părintească față de toți cei necăjiți;

Bucură-te, ieșire în căutarea celor rătăciți;

Bucură-te, întâmpinare a fiilor risipitori;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 12-lea 

Cu adevărat vă cinstim, Cuvioase Ioane și Cuvioase Gherman, împreună cu primul vostru dascăl și învățător, Sfântul Ierarh Teotim I al Tomisului, ca pe o icoană a Sfintei Treimi zugrăvită în vetrele sihăstrești ale Dobrogei. Căci moștenirea acestui neam și pământ o ați urcat la cer și luminători lumii v-ați arătat, unind sfințenia vieții, cultura aleasă și teologia insuflată în taina cântării: Aliluia! 

Icosul al 12-lea 

În multe stânci și peșteri, văi și sate, locuri de închinare și sfinte locașuri a răsunat numele tău, Cuvioase Ioane, pecetluind în frumusețea peisajului legătura veșnică de iubire pe care o ai cu acest pământ și neam. Drept aceea după cuviință te cinstim și cu mulțumire îți cântăm:

Bucură-te, singurătate cu Dumnezeu ce îmbrățișezi lumea;

Bucură-te, dăruire de sine nevoinței isihaste;

Bucură-te, luminătorule al pustiei;

Bucură-te, rugăciune pentru lumea deznădăjduită;

Bucură-te, semănătorule al chipului Împărăției;

Bucură-te, vistier al comorilor pustiei;

Bucură-te, făclie nestinsă în sfeșnicul Bisericii;

Bucură-te, grabnic ajutător al celor deznădăjduiți;

Bucură-te, mângâietorule al celor întristați;

Bucură-te, iscusit grădinar al inimilor;

Bucură-te, surpător al curselor diavolești;

Bucură-te, îndemnător spre cele mai presus de fire;

Bucură-te, libertate transfigurată prin iubire;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul al 13-lea 

O, Cuvioase Părinte Ioan Casian, nu ne lăsa pe noi, păcătoșii, care în neputințe și patimi cumplite ne zbatem, și nu îndrăznim a căuta la fața lui Dumnezeu din cauza fărădelegilor și împietririi ce ne apasă, revarsă spre noi cu harul ce ți s-a dat milostivirea dumnezeiască spre tămăduire, luminare și înmulțirea dragostei întru slava Preasfintei Treimi, ca să cântăm cu mulțumire: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori) 

Icosul 1 

Din Dobrogea și neamul străromân moștenirea pământească ai luat, și învățătură aleasă la școlile timpului dobândind te-ai aprins de dorirea dumnezeiască. Drept aceea toate lăsând, ai urmat lui Hristos împreună cu prietenul tău Gherman. Așa ai ajuns călugăr într-o mănăstire din Betleem, știința duhovnicească în lucrarea vieții de obște deprinzând. Pentru aceasta după cuviință îți strigăm:

Bucură-te, dorire după Hristos;

Bucură-te, cugetare învăpăiată de har;

Bucură-te, agonisire a aurului Scripturii;

Bucură-te, păzire a curăției inimii;

Bucură-te, însetare după lumina sfințeniei;

Bucură-te, închinătorule în duh și adevăr;

Bucură-te, nădejde a înfierii dumnezeiești;

Bucură-te, simțire a tainei peste fire;

Bucură-te, dragoste apostolică și rai al smereniei;

Bucură-te, minte mișcată de suflarea Duhului Sfânt;

Bucură-te, suflet și trup făcute cer nou și pământ nou;

Bucură-te, isihie, liturghisire neîncetată;

Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Condacul 1 

Pentru iubirea desăvârșită viața cea stricăcioasă lăsând, pe de-a-ntregul te-ai adus lui Hristos Cel dorit. Căci arvuna Duhului luând, ai întărit Biserica întru dragostea Preasfintei Treimi și chipul vieții monahicești ca o flacără l-ai răspândit să lumineze marginile lumii. Pentru aceasta te lăudăm pe tine și cu mulțumire cântăm: Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc! 

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Troparul Sfântului Cuvios Ioan Casian

Glasul al 8-lea 

Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Ioan, duhul tău. 

Glasul al 8-lea 

Cu curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului o ai lucrat și cu suspinurile tale cele din adânc, spre însutite osteneli o ai făcut roditoare. Și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Casian, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. 

Preotul (sau diaconul) zice ectenia:

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Înca ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea și iertarea păcatelor, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face rugăciunea) și pentru ca să li se ierte lor toată greșala cea de voie și cea fără de voie.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.

Strana: Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

În lipsa preotului, încheiem, zicând: 

Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.