Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Cea care alăptează” (Galaktotrofousa)

 Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Cea care alăptează” (Galaktotrofousa)

Icoană numită "Galaktotrofusa" este o reprezentare a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, în care Pruncul se hrănește de la sânul Maicii Domnului. Această icoană, foarte rară, și-a făcut loc în evlavia poporului mai mult în Grecia, Serbia și Rusia. Icoanele Maicii Domnului sunt foarte variate în Rusia, unde Calendarul Bisericii menționează 260 de icoane ale Fecioarei Maria, cunoscute pentru minuni și celebrate liturgic. 

"Și când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt!" (Luca 11, 27) "Cum să-ți deschid eu izvorul laptelui, Ție, o, Izvorule?! Cum să Te hrănesc eu pe Tine, Cel ce hrănești toate de la masa Ta? Cum să mă apropii de scutecele Tale, care ești înfășat în raze?", rostește Maica Domnului într-o rugăciune-imn la Nașterea Domnului scrisă de Sfântul Efrem Sirul. 

Icoana cu Maica Domnului care alăptează este prăznuită de două ori pe an: în data de 2 iulie și în data de 12 ianuarie. Mulți închinători consideră această icoană a Maicii Domnului drept ajutătoare în dobândirea de prunci, mai ales în familiile care nu pot avea copii. 

Icoană Galactotrofusa - scurt istoric al icoanei athonite 

Primele reprezentări ale acesteia se pierd în negura vremii, unele dintre ele găsindu-se chiar și în catacombele romane. Un astfel de loc este "Catacomba Priscillei" , așezată în apropierea Romei. De asemenea, multe vechi manuscrise mai strecoară câte o miniatură cu o asemenea compoziție rară, originală sau bine cunoscută. 

Una dintre cele mai vechi astfel de reprezentări a Maicii Domnul se află în Sfântul Munte Athos, în Tipiconul din Căreia, în partea dreaptă a iconostasului, acolo unde, de obicei, se așează icoana Mântuitorului Iisus Hristos. Această icoană, aflată inițial în Lavra Sfântul Sava cel Sfințit, de lângă Ierusalim, a fost dăruită mai apoi Mănăstirii Hilandar. 

Sfântul Sava cel Sfințit, ctitorul acestei mărețe Lavre, a lăsat un minunat testament, în ceea ce privește toiagul său de stareț și icoana cu Maica Domnului care alăptează. El a zis că următorul călugăr cu acest nume - Sava - care va ajunge să se închine în mănăstire, să le moștenească. 

În jurul secolului al XIII-lea, Arhiepiscopul Sava al Serbiei a vizitat Lavra de lângă Ierusalim, fără a ști nimic despre testamentul Sfântului Sava, ori despre icoană. În momentul în care s-a închinat la Moaștele Sfântului Sava, toiagul acestuia i-a căzut la picioare. Făcând cercetare frații în legătură cu închinătorul, au identificat în acesta pe cel căruia se adresase cu mulți ani în urmă starețul lor. 

Arhiepiscopul a primit odoarele cu multă emoție. Icoana a dus-o imediat în Sfântul Munte Athos, în Mănăstirea Hilandar. Aceasta a fost așezată însă într-un metoc al mănăstirii, închinat chiar Sfântului Sava, în Căreia. Un lucru unic poate în lumea ortodoxă este acela că icoana se află așezată în catapeteasma, în partea dreaptă a ușilor împărătești, în locul în care, în toate celelalte biserici ortodoxe, se află icoana Mântuitorului. 

Icoană Galactotrofusa - Icoana Maicii Domnului cea care Alăptează 

De ce a apărut această icoană? Ce a determinat pe zugrav să o înfățișeze astfel pe Maica Domnului cu Pruncul? Motivele și scopul acesteia nu sunt întocmai cunoscute, însă multe păreri au fost rostite în legătură cu aceasta. Cea mai importantă rămâne însă una de ordin dogmatic, anume că icoana înfățișează natura deplin umană a Mântuitorului, fără a o trece cu vederea pe cea dumnezeiască. 

Aceste imagini apar foarte de timpuriu în arta creștină. Se regăsesc la copți, în Mănăstirea lui Ieremia de la Sakkara și în bisericile și capelele din Bauit. În Egipt a fost înfățișată pentru prima oară Maica Domnului alăptând Pruncul, sub influența cultului lui Isis, care era încă foarte prezent la sfârșitul secolului al V-lea. Caracterul prea naturalist și prea uman a făcut ca acest tip de icoane să fie dat uitării. Cu toate acestea, tema a fost reluată în secolul al XVI-lea și o regăsim în Grecia și în Rusia. În Apus, în special pictura italiană, umanizând istoria mântuirii, a preluat tema Maicii Domnului alăptându-și Pruncul, aceasta devenind una din temele preferate ale iconografiei mariale. 

Trupul Maicii Domnului este și el îndumnezeit, natura firească nu arată cum arată a noastră, este curată întru toate, este deplin fecioară, este deplin cuviincioasă. Elementul aparte al acestei icoana este și el unul cuviincios. "Sânul" la care a fost alăptat Mântuitorul este unul minunat, iar nu unul carnal, unul trupesc. Vedem cum sânul Maicii Domnului nu este în locul lui natural, ci într-un loc aparte, aproape de umăr. Aceasta nu este o eroare de pictare, ci un element esențial. 

Zugravul acestei icoane biruiește și el "rânduiala firii", împreună cu Maica Domnului, lucrând împreună cu harul dumnezeiesc. Astfel, lucrarea divino-umană reușește să înfățișeze altfel trupul Maicii Domnului, tocmai pentru a nu sminti cu nimic mintea începătoare și slabă a omului. 

Sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului Dulce Hrănitoarea

Acesta este numele icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe care Sfântul Sava sârbul a adus-o de la Mânăstirea Sfântului Sava cel Sfințit, de lângă Ierusalim.

Și așa s-a împlinit prorocia Sfântului Sava cel Sfințit, pe care o făcuse cam cu opt sute de ani mai înainte, că va veni un anume preot sârb cu numele Sava, și că acestuia i se vor da un toiag arhieresc și această icoană.

Când Sfântul Sava sârbul a cercetat Mânăstirea Sfântului Sava cel Sfințit, monahii și-au amintit de prorocia întemeietorului mânăstirii lor și i-au dăruit lui Sava cel din Serbia toiagul și icoana.

Această icoană a fost așezată de-a dreapta Ușilor împărătești de pe iconostasul sihăstriei Sfântului Sava din Karies, în Sfântul Munte Athos [numită ”Casa tăcerii“], iar toiagul a fost pus într-o chilie alăturată, cunoscută sub numele de ”Paterica“.