Călăuziți fiind de-un înger sfânt

Demult, demult, așa spune Cuvântul,
Pe-ndepărtate plaiuri și pământuri
Văzând Cerescul Tată cum pământul
E străbătut de păcătoase gânduri,
Văzând păcatul cum se înălțase
Și lumea plină de nelegiuire
Din milă pentru lumea ce-o crease
A dat pe Fiul Său drept mântuire.
Dar iată cum a fost minunea dată:
Un înger sfânt, Gavril, intră-n cetate,
Și-n Nazaretul Galileii, iată,
I-a spus Mariei binecuvântate:
„O, plecăciune eu îți fac, Marie,
Căci fost-ai astăzi binecuvântată
Și mare har ți s-a făcut azi ție
Să ai un Fiu de la Cerescul Tată!”
Atunci s-a tulburat profund Maria
Și se-ntreba ce pot să însemneze
Cuvintele, urarea, bucuria
Ce inima-i făcură să vibreze.
„Marie, nu te teme nicio clipă,
Căci astăzi căpătat-ai îndurare
Și Domnul te-a luat pe-a Sa aripă
Să-ți împlinești deplin a ta chemare.
De astăzi tu vei fi însărcinată
Și-L vei purta pe Fiul din vecie,
Unul Născut din dragoste curată,
Un Fiu de Dumnezeu din veșnicie.
Îl vei numi Iisus, Mântuitorul
Și va fi Fiul Celui Presfințit,
Va cârmui cu dragoste poporul
Ca Mare Împărat, fără sfârșit.
Când Duhul Sfânt va pogorî spre tine
Puterea Domnului te va umbri,
Iar Pruncul ce puterea o deține
Eternul Fiu de Dumnezeu va fi.”
Gavril mai povesti cum zămislise
Elisabeta, ruda ei de sânge…
Deja a șasea lună împlinise
Și simte copilașul cum împinge.
Sosi și ziua binecuvântată
În care Pruncul a venit pe lume
În ieslea cea săracă, dar curată
Din Betleemul cel uitat de lume.
Născut în sărăcie și durere,
În cel mai simplu mod ce-i cu putință,
Fără palate, fără de avere,
Sosit pe lume-n crudă suferință
El a venit să ia asupră-I moartea
Și să se facă jertfă pentru vină,
Să fie către mântuire poarta
Prin care viața veșnică să vină.
Trei magi din răsărit la El veniră
Cu smirnă, cu tămâie și cu aur,
ʽNaintea ieslei sacre se opriră
Sub calda răsuflare-a unui taur.
Cei trei păstori la iesle-apoi veniră
Călăuziți fiind de-un înger sfânt;
Ajunși la iesle, iată, se opriră
Și se-nchinară până la pământ.
Azi vin la Tine, Doamne, să se-nchine
Creștinii mântuiți prin harul Tău
La ieslea Ta durerea să-și aline
În casa Ta pe veci feriți de rău.
Mă simt în siguranță-n sfânta-Ți casă
Știind că locul mi l-ai pregătit,
Iar de păcat mă bucur că nu-mi pasă,
Căci sunt pe veci salvat și mântuit.