Acest sfînt cuvios Isaia a dus viaţa tuturor nevoinţelor în pustia egipteană numită Sketis, în veacurile al cincilea şi al şaselea. El este pomenit în cartea Sfinţilor Varsanufie şi loan (Răspunsul 249 şi altele) ca fiind bărbat de mare sfinţenie. El a scris multe învăţături pentru monahi şi sihastri. Din ele însă ne-au rămas foarte puţine, căci cele mai multe au fost distruse de musulmani. Sfîntul Isaia zice:
„Mintea, mai înainte de a se ridica din somnul trândăviei, împreună-vieţuieşte cu demonii”
„Cununa tuturor faptelor bune întru aceasta stă: ca omul să-şi pună toată nădejdea în Dumnezeu, ca el să scape la ajutorul Lui o dată şi pentru totdeauna din toată inima şi din toată virtutea lui, ca el să se umple de milostivire către toţi, ca el să plîngă pururea înaintea lui Dumnezeu, cerînd de la El ajutor şi milostivire”
Care este semnul, pentru un om, că păcatul lui a fost iertat?
„Semnul că un anume păcat s-a iertat acesta este: că el nu mai generează nici o lucrare în inima omului aceluia, care 1-a uitat într-o asemenea măsură, încît în convorbiri cu alţii despre păcate similare, el nu mai simte nici o aplecare către el, ci mai curînd îl socoteşte ca pe ceva total străin lui. Acesta este semnul că păcatul i-a fost iertat desăvîrşit”.
Rugăciunea şi asceza deşarte sînt pentru omul care ascunde în sine răutate faţă de aproapele şi dorinţă de răzbunare.
„Veghează din toată puterea ta ca nu cumva să rosteşti un anumit cuvînt cu buzele, şi alt cuvînt cu inima”.
„Cununa tuturor faptelor bune este dragostea; iar cununa tuturor patimilor este îndreptăţirea de sine a păcatelor”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu