Pages

luni, 5 februarie 2018

5 februarie, pomenirea Sf Ierarh Teodosie al Cernigovului




Sf Ierarh Teodosie al Cernigovului
Acesta s-a născut în veacul al XVII-lea într-o familie de preot unde a deprins toată înţelepciunea şi evlavia drept măritoare care-i vor fi temelie pentru tot restul vieţii.

Încă din fragedă pruncie arătă adâncă iubire de Dumnezeu şi multă râvnă pentru cele ale Bisericii.  La vârsta cuvenită intră la Seminarul aflat în mănăstirea Schimbării la Faţă din Kiev unde în  vremea aceea se aflau dascăli străluciţi ai vremii. Seminarul Schimbarea la Faţă se afla în fruntea luptei ortodoxe împotriva asaltului clerului catolic, mai ales al iezuiţilor.

Sfântul Teodosie crescu în apropierea sfinţilor cuvioşi Antonie şi Teodosie şi a altor bineplăcuţi lui Dumnezeu de la Lavra Peşterilor din Kiev, încercând să vieţuiască şi el după pilda vieţii lor. Întregul său timp liber şi-l dăruia rugăciunii, cugetării la Dumnezeu şi citirii din Sfânta Scriptură.

Din pricina încetării activităţii seminarului, sfântul Teodosie nu îşi termină studiile, însă intră în obştea Lavrei Peşterilor din Kiev primind numele sfântului Teodosie, ctitorul Lavrei Peşterilor (pomenit la 3 mai).

Mai apoi, mitropolitul Varlaam al Kievului îl făcu arhidiacon al Catedralei din Kiev dând-i în grijă treburile administrative ale reşedinţei episcopale. Curând însă sfântul Teodosie părăsi Kievul îndreptându-se către mănăstirea Krupiţki din Cernigov, vestită pentru rânduiala aspră. Aici zăbovi pentru puţină vreme, primind preoţia.

În 1662, sfântul Teodosie fu ales egumen al mănăstirii Korsun din Kiev, iar peste doi ani deveni egumen al vechii mănăstiri Kiev-Vidubiţki, care era cu totul ruinată. Din iscusinţa şi râvna sfântului Teodosie mănăstirea reînflori curând.

Sfântul se îngrijea mai cu seamă de slujbe, astfel alcătui un cor care ajunse vestit nu numai în Ucraina, ci şi la Moscova. Astfel că în anul 1685 trimise corul mănăstirii la Moscova pentru a-i învăţa pe cei din corul de la Moscova cântarea bisericească kieveană.

Fiind un aspru nevoitor, sfântul Teodosie se îngrijea şi de sporirea duhovnicească a călugărilor săi. Întemeie un mic schit pe insula Mihailovschina, nu departe de mănăstire, pentru fraţii iubitori de viaţă retrasă. Îl numi econom pe ieromonahul Iov (Opalinski), unul dintre cei mai râvnitori călugări.

Sfântul Teodosie a trecut prin multe încercări ale tulburărilor vremii sale. El şi alţi egumeni au fost învinuiţi de episcopul Metodie, de Mstislav şi Orşansk, de trădarea Rusiei prin întreţinerea unei corespondenţe cu duşmanii acesteia.

La 20 septembrie 1668, sfântul Teodosie răspunse la învinuirile nedrepte, iar la 17 noiembrie ieşi la iveală netemeinicia acuzaţiilor. Arhiepiscopul Lazăr (Varantovici) lăudă virtuţile sfântului Teodosie, numindu-l „păstor al turmei lui Hristos, pildă de smerenie” şi îşi exprimă nădejdea ca numele sfântului Teodosie să fie scris în Împărăţia Cerurilor. Când ierarhul deveni locţiitor al mitropolitului Kievului îl numi pe sfântul părinte episcop vicar al Kievului, funcţie care îi îngădui să se implice cu multe roade bune în multe acţiuni ale Bisericii.

În anul 1688, fu numit arhimandrit şi egumen al mănăstirii Eleţ din Cernigov, fiind încurajat de ierarhul Lazăr să se împlice în punerea în rânduială a acesteia, fapt pe care sfântul reuşi să-l împlinească în doi ani.

Din pricina sănătăţii, arhiepiscopul Lazăr îşi exprimă dorinţa ca sfântul Teodosie să fie numit episcop, văzând în el un vrednic urmaş al său. Astfel, la 13 septembrie 1692, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova avu loc slujba de numire a sfântului Teodosie arhiepiscop al Cernigovului.

Multe amănunte despre păstorirea sfântului Teodosie ca ierarh s-au pierdut în negura vremii, ştim însă sigur că a lucrat cu timp şi fără timp spre folosul şi buna sporire a turmei celei cuvântătoare. De asemenea, s-a îngrijit şi să menţină vieţuirea monahală în vechile mănăstiri şi să întemeieze altele noi. Astfel, chiar la începutul păstoririi sale binecuvântă întemeierea mănăstirii de maici Pecenniksk şi puse hramul Adormirii Maicii Domnului bisericii acesteia. În anul 1694, sfântul binceuvântă întemeierea schitul Liubec şi punerea hramului Naşterii Maicii Domnului bisericii noi din mănăstirea Domniţki. În vara anului 1695, închină Maicii Domnului biserica ce se ridica pe vârful dealului Boldino, lângă vechea mănăstire a sfântului Ilie. Toate aceste binecuvântări vădesc adânca evlavie a sfântului Teodosie pentru Maica Domnului. 

În vremea păstoririi sale, a existat o râvnă deosebită pentru întărirea vieţuirii monahale în arhiepiscopia Cernigovului.

Sfântul ierarh s-a îngrijit de asemenea şi de clerul Bisericii, încercând să aleagă din cei vrednici de slujirea preoţiei şi să încurajeze instruirea clerului Clernigovului. Astfel, a invitat călugări luminaţi din Kiev, printre care şi sfântul Ioan Maximovici, viitorul mitropolit de Tobolsk (pomenit la 10 iunie) şi de asemenea ajutor şi urmaş al sfântului Teodosie în organizarea şcolii pentru clerul din Cernigov.

Păstorirea plină de roade bogate a sfântului ierarh nu a durat mult. Acesta simţindu-şi plecarea din lumea aceasta aproape, îl numit pe sfântul Ioan Maximovici egumen al mănăstirii Eleţ din Cernigov.

Încărcat de mulţimea faptelor bineplăcute Domnului, sfântul ierarh plecă la cele veşnice la 5 februarie 1696, fiind înmormântat în locul destinat ierarhilor din Catedrala Sfinţilor Boris şi Gleb din Cernigov. Urmaşul său, sfântul Ioan Maximovici s-a tămăduit de o boală gravă rugându-se sfântului Teodosie.

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL IERARH TEODOSIE

AL CERNIGOVULUI FĂCĂTORUL DE MINUNI

O, sfântă minte, sfinte ierarhe Teodosie, puternice rugător şi mijlocitor pentru noi, la Domnul, cei ce cu credinţă te chemăm, căzând cu evlavie înaintea raclei cu cinstitele şi vindecătoarele tale moaşte (sau a icoanei tale). Pomeneşte-ne pe noi înaintea tronului Atotputernicului Dumnezeu, necontenit rugându-te pentru noi. Ştim că suntem despărţiţi de tine din pricina păcatelor noastre şi că nevrednici suntem să te avem părinte şi mijlocitor. Dar ştim şi că, urmând pilda Domnului eşti iubitor de oameni şi nu încetezi a te ruga pentru noi; fă-te mijlocitor înaintea milostivului Dumnezeu pentru pacea Bisericii sale luptătoare aici pe pământ şi pentru ca păstorii ei să-şi sporească râvna întru mântuirea oamenilor. Roagă pe Părintele ceresc să dea fiecăruia darul care îi este spre folos duhovnicesc, credinţa adevărată, nădejde neclintită, dragoste neistovită; cetăţilor noastre tărie, pace lumii, nouă izbăvire de toată năpasta şi de venirea asupra noastră a altor neamuri; copii şi tinerii să aibă buna creştere întru credinţă, bătrânii şi neputincioşii să aibă parte de mângâiere şi întărire, bolnavii de vindecare, văduvele şi orfanii de milă şi ajutor, rătăciţii de îndreptare, săracii de ajutor la vreme. Nu ne dezamagi în nădejdile noastre, fii nouă grabnic ajutător, ca un părinte care îşi iubeşte familia; ajută-ne să purtăm cu răbdare şi împăcare de sine jugul lui Hristos, îndrumă-ne pentru ca în pace , în pocăinţă şi fără de osândă să avem parte de sfârşit creştinesc şi să fim moştenitori Împărăţiei Cerurilor, unde acum, împreună cu îngerii şi cu sfinţii îl preamăreşti pe Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu