Sfantul Nectarie s-a nascut in, 1846 in Silivria, un orasel cu 8 000 de locuitori din Tracia rasariteana, situat pe malul Marii Marmara.
Parintii sai, Demosthenes (tatal) si Vasiliki (mama) Kefalas, erau oameni simpli cu frica de Dumnezeu. Pe langa Anastasia, cum a fost botezat sfantul, parintii mai avusera si alti copii. Pe vremea aceea, Silivria se regasea inca sub stapanire Turceasca.
Micul Anastasie a fost primul care s-a bucurat de o educatie crestineasca. Mama si bunica l-a invatat sa citeasca si sa scrie de la varsta de 5 ani, indemnandu-l sa citeasca Sfanta Scriptura.
Chemarea sa ca slujitor al Domnului s-a ivit de la o varsta frageda, de la 7 ani.
A urmat scoala primara si pe cea generala in orasul natal. La 14 ani, a plecat la Constantinopol, cautandu-si o slujba ca sa se poata intretine.
Cu multa greutate a intrat vanzator la o pravalie. insa ceea ce primea era atat de putin incat suferea de foame si frig si totusi nu se plangea nimanui. Inca de pe cand muncea la aceasta pravalie, incepu sa adune cuvinte pline de intelepciune din Sfanta Scriptura si din textele Sfintilor parinti, pe care le studia cu dragoste.
Le scria in ascuns pe pungutele de la cumparaturi. Cam ce scria? "Smeriti-va inaintea lui Dumnezeu ca sa va inalte pe voi", sau "smerindu-Se, Domnul, si facandu-Se om, ne-a aratat smerenia fiind cea mai buna cale spre a ne putea inalta"sau "Mandria intra in inima pe poarta lipsei de evlaviei si a nestiintei".
Sf. Nectarie a liturghisit ca un înger, s-a rugat neîncetat, a fost un teolog și un scriitor neobosit. A predicat, a spovedit, a povățuit, s-a jertfit pentru aproapele. Prezența sa aduce liniște și pace în inimile tuturor. A lucrat în gradină, a reparat încălțăminte și ajuta la lucrările de construcție. A fost clevetit mult, dar a răbdat fără să se tulbure, s-a rugat, a iertat și a mulțumit lui Dumnezeu pentru toate.
Viata Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina (9 noiembrie )
Acest sfânt, unul dintre cei mai noi sfinti canonizaţi de Biserica Greciei în acest secol, s-a născut la 1 octombrie 1846, în Silivria, un orăşel situat în provincia Tracia din nordul Greciei, pe malul mării Marmara. Părinţii săi au fost oameni săraci, dar foarte evlaviosi. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se din pruncie de o aleasă educaţie creştinească. După primii ani de şcoală, Anastasie este trimis să înveţe carte la Constantinopol, unde studiază teologia şi scrierile Sfintilor Parinti. Aici, sufletul său incepe să-L descopere pe Hristos prin rugăciune, prin citirea cărţilor sfinte şi prin cugetarea la cele dumnezeieşti.
La vârsta de douăzeci de ani, povăţuit de Duhul Sfant, tânărul Anastasie se stabileşte în insula Hios, unde predă religia la o şcoală. Apoi, fiind chemat de Hristos, intră în nevoinţa monahală în vestita chinovie numită "Noua Mânăstire" (Nea Moni), primind tunderea în monahism la 7 noiembrie 1876, sub numele de Lazar. După câteva luni, pe 15 ianuarie 1877, este hirotonit diacon de către mitropolitul de Hios, Grigorie, ocazie cu care primeşte numele Nectarie, pe care avea să-l poarte toată viaţa.
Următorii trei ani, ierodiaconul Nectarie îi petrece la Atena cu scopul de a-şi completa studiile preuniversitare. În toamna anului 1881 se întoarce la mănăstire după ce absolvă liceul cu calificative excepţionale.
În 1882, părintele Nectarie îşi va începe studiile la Facultatea de Teologie din Atena, după ce, între timp, la recomandarea lui Ioan Horemis, prietenul său, va fi intrat în legătură cu patriarhul de Alexandria, Sofronie, şi va fi acceptat de către acesta în cadrul patriarhiei.
După ce-şi termină studiile teologice, în anul 1886, părintele Nectarie se întoarce la Alexandria, unde este hirotonit preot iar după câteva luni este ridicat la treapta de arhimandrit şi trimis la Cairo, în calitate de consilier patriarhal. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie îl hirotoneşte mitropolit onorific de Pentapole, o veche eparhie ortodoxă din Libia Superioară. Mai mulţi ani evlaviosul mitropolit a slujit ca responsabil cu problemele patriarhiei pentru oraşul Cairo şi predicator la biserica Sfantul Nicolae din capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor şi povăţuitor de suflete, fiind dăruit de Dumnezeu cu multă rabdare, smerenie şi blândeţe. De aceea, era mult căutat de credincioşi şi iubit de toţi.
Văzând diavolul că nu-l poate birui cu mândria şi iubirea de sine, a încercat să-l lovească pe fericitul ierarh Nectarie cu o altă armă, tot aşa de periculoasă, adică cu invidia celorlalţi ierarhi şi slujitori ai Patriarhiei Alexandriei, aceştia vorbindu-l de rău către patriarh, cum că doreşte să-i ia locul. Acest lucru a făcut ca, la 3 mai 1890, în urma unei ordonanţe date de patriarhul Sofronie, să fie eliberat din cinstea arhierească în care se afla, permiţându-i-se să slujească mai departe în biserica Sfântul Nicolae.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu