Se povesteşte în Pateric că un frate creştin s-a dus la un părinte bătrân pustnic şi plin de mâhnire sufletească, i-a spus că nu putea scăpa de nişte păcate vechi şi gânduri urâte şi a întrebat cum se poate izbăvi de ele. Sf. Părinte i-a spus o pildă foarte minunată, plină de adevăr, ca să-l facă să înţeleagă că el este pricina acestor gânduri rele, pentru că s-a răcit în credinţă şi s-a dat lenevirii nemaiarzând de dragoste pentru Dumnezeu. Astfel îi zise sfântul părinte: « Ai văzut, frate, când oala cu mâncare fierbe pe foc, nu se apropie de ea muştele şi nici o gânganie. Dar de îndată ce nu mai arde focul şi se răceşte mâncarea, atunci toate muştele şi gângăniile se apropie de vas, intră chiar şi în mâncare murdărind vasul şi mâncarea! » Aşa şi noi, dacă nu suntem înfierbântaţi pentru Dumnezeu şi pentru fapte bune cu credinţă şi pocăinţă, se apropie muştele cele negre şi scârboase, duhurile cele necurate şi ne murdăresc vasul sufletului nostru, trupul, mintea, inima şi toată fiinţa trupească şi sufletească prin fel de fel de gânduri şi pofte, otrăvind şi molipsind viaţa omului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu