Exista un Dumnezeu in ceruri, fara de care lumea nu ar putea exista.

Exista un Dumnezeu in ceruri, fara de care lumea nu ar putea exista. Daca judecam normal, cineva ar trebui sa zideasca lumea si acel cineva nu putea fi decat Atotputernicul peste toate, pe care, noi din vecie l-am numit Dumnezeu. El ne rabda toate marsaviile pana cand ne rusinam si noi de ele. Acestea sunt naravurile obisnuite la noi si nu ne gandim nicioadata la Dincolo, unde, mai repede ori mai tarziu, va trebui sa dam socoteala pentru tot ce am facut pe pamant; dincolo este Imparatia de care unii se vor bucura, iar altii rau se vor caii cand n-o sa-si poata sa-si justifice faptele bune, decat pe cele rele, savarsite cu voie sau fara voie. Multi nu purtam frica de dumnezeu, injuram, batjocorim si nu vrem sa ne aducem aminte ca vom pleca intr-o calatorie fara intoarcere, ne tinem mari si tari, taiem si spanzuram de parca tot ce ne-a lasat Dumnezeu pe pamant ne-ar apartine ca o mostenire vesnica, insa vine timpul cand si cel sarac, ca si cel bogat paraseste mizeria si cel din urma aurul si sunt egali in mormant cu trupul, numai ca Dincolo patrund suflete curatecare se bucura de aprecierea dumnezeiasca, de glasul ingerilor salvatorilor, pe cand cele necurate cad in Smoala Intunericului de veci, deoarece fiecare suflet a fost prevenit de la nastere prin Duhul Sfant al botezului sa se curete de pacate, precum Cristos in apa Iordanului.

Multi nu intelegem ce consecinte urmeaza pentru cei vare ne lafaim in Paradisuri pamantene, care nu cunoastem pe cei nevoiasi si oropsiti care -si duc povara pentru a-si creste copii infometati ori a-si alina suferintele prin rugaciuni fierbinti fata de Bunul si Preamilostivul Dumnezeu, altii ridicam paharele sorbind pana la fund picatura de otrava, batandu-ne joc de propria noastra sanatate, atat trupeasca cat si sufleteasca, pronuntand pe urma tot felul de cuvinte josnice la adresa celui care ne-a dat zile cand ne compromiteam de-a binelea fata de Imparatia Cerului.
Dincolo, judecata va fi dreapta cu toate ca gandurile raufacatorilor incearca Vointa Domnului. El, fiind Mielul Bland si multi dintre noi Oaia Ratacita, ne permite orice incercare miseleasca de-a patrunde chiar pana in Amvonul Luminator si incercam cu orice pret sa-l doboram. Dragostea Lui este fara hotare si se lasa injunghiata sub Coasta din care curge Izvorul datator de Viata si zile mai fericite pentru toti cei prigoniti si batjocoriti pentru libertate si acestia pot fi numiti Fiii lui Dumnezeu.
Dincolo este foarte aproape si depinde numai de pocainta noastra, de smerenia noastra in Dumnezeu, de imblanzirea tuturor sufletelor invrajbite de sub acea mare de vreme. Pentru noi, sufletele dreptilor martiri se roaga si cauta milostivire in ceruri pentru poporul lor.