Se spune că într-o zi o cioară s-a întâlnit cu o bufniţă. Cum ele se cunoşteau de multă vreme şi erau chiar bune prietene şi cum se ştie că bufniţele obişnuiesc să mai mănânce puii altor păsări, cioara, care tocmai devenise mamă după multe aşteptări, o roagă pe bufniţă să aibă grijă să nu îi mănânce puii pe care îi iubea ca pe ochii din cap. Atunci bufniţa o întreabă pe cioară care sunt puii ei, cum arată, ca nu cumva să îi mănânce fără să ştie. Atunci cioara, cu mare dragoste pentru micuţii ei, îi spuse că cei mai frumoşi pui din pădure sunt puii ei, că nu va putea să îi confunde, deci unde va vedea cei mai frumoşi pui, să ocolească acel cuib, căci e cuibul ei.
Zis şi făcut! Într-o dimineaţă, venind acasă, cioara nu îşi mai găseşte puii, semn că pe acolo trecuse bufniţa. :(
Disperată, aceasta plecă imediat la bufniţă şi plângând cu foc o întrebă de ce i-a mâncat puii, căci o rugase să nu o facă. :(
Atunci bufniţa, mirată, îi spuse că puii din acel cuib erau cei mai urâţi pui pe care i-a văzut în viaţa ei şi nu şi-a imaginat că ar putea fi chiar ai prietenei sale, căci doar aceasta îi lăudase că sunt cei mai frumoşi pui din toată pădurea.
MORALĂ:
Toţi părinţii au impresia că puii lor sunt cei mai frumoşi pui din lume!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu