Dragul meu, atunci cand iti era mai greu, eu te-am luat in brate

"A fost odata un om care era foarte bun prieten cu Dumnezeu. Mergeau peste tot impreuna si, intotdeauna cand omul se uita in urma lui, vedea pe nisip doua urme de pasi. Ai lui si ai lui Dumnezeu. Asa a fost mult timp si de fiecare data omul vedea doua urme de pasi.
Dar in viata lui au aparut dificultati, probleme si obstacole. Si atunci cand omul privea in urma sa, nu mai vedea decat o pereche de pasi. A asteptat crezand ca lucrurile se vor schimba. Dar in urma lui era mereu o singura urma de pasi. Cand in viata lui au inceput sa se mai linisteasca lucrurile, omul a inceput sa vada din nou doua perechi de pasi. Asa ca l-a intrebat pe Dumnezeu:
– Doamne, cand viata mea era usoara, intotdeauna vedeam in urma mea pasii mei si pasii Tai. Dar cand viata mea a inceput sa devina grea, in urma mea nu se mai vedea decat o pereche de pasi! De ce m-ai lasat Doamne exact atunci cand imi era mai greu?
Dumnezeu l-a privit cu dragoste, apoi i-a raspuns:
- Dragul meu, atunci cand iti era mai greu, eu te-am luat in brate. Urmele pe care le vedeai tu erau ale pasilor mei, nu ale pasilor tai".