SAMARINEANCA

SAMARINEANCA
Când Iisus de prin Iudeea s-a-ntors iar în Galileea,
Domnul înspre ţara Sa prin Samaria trecea.
În Samaria sosind, la Sihar El s-a oprit
Lângă drum la o fântână, pentru un ceas de odihnă.
Atunci a venit să-şi ieie apă în vas o femeie,
Vasul plin când şi l-a scos: „ –Dă-mi să beau!”, i-a zis Hristos.
Ea-L priveşte cu mirare: „–Cum de îmi ceri apă oare,
Tu fiind de neam iudeu, iar samarineancă eu?”
„ – Femeie, de-ai fi ştiut de băut cin ţi-a cerut,
Tu-I cereai, iară El ţie datu-ţi-ar fi apă vie.”
„ – Fântâna-i adâncă tare, nu văd cum ai fi în stare
Apă vie să îmi dai, ori puteri mai mari Tu ai47
Decât Iacob cel bogat, ce fântâna ne-a lăsat,
Dintru care apă beau şi-ai lui fii pe când trăiau?”
„ – Cine-o bea din apa Mea niciodată n-o-nseta,
Ea se face lin izvor de viaţă curgător”.
„ – Doamne, zise-atunci femeia, dă-mi mie din apa-aceea,
Ca să nu alerg mereu şi să scot de-aici cu greu!”
Iar Domnul i-a cuvântat: „ – Vino cu al tău bărbat!”
„ – N-am bărbat”, dânsa a spus. „ – Ştiu, îi zise blând Iisus,
Cinci avuşi, pe care-l ai, nu-i bărbatul tău, aşa-i”.
„ – Doamne, cum le nimereşti, Tu pesemne proroc eşti?
Ştim că va veni în lume Mesia, Iisus anume,
Care multe ne-o-nvăţa, nu eşti Tu Iisus cumva?”
Iisus blând la ea priveşte – „ Eu sunt, Cel care-ţi vorbeşte!”
Atunci vasul şi-a lăsat şi-n cetate-a alergat,
La toţi pe câţi i-a întâlnit despre Iisus le-a vorbit,
„Doamne, dă-ne apa Ta, dă-ne-mpărăţia Ta!”