POVESTEA MARULUI

Se poveste ca, odata cu mult timp in urma a existat un mar,falnic si roditor .Un baietel il iubea foarte mult si in fiecare zi se juca in jurul lui.Manca din merele lui cand i-se facea foame si se odihnea la umbra lui cand obosea.El iubea copacul si la randul lui si copacul il iubea pe copil.Trecu timpul si micul copil crescu,era deja un tanar si nu se mai intoarse la mar pentru a se juca,asa cum facea odinioara .Intr-o zi trecand pe acolo il auzi pe mar strigandu-l cu vocea plina de tristete:”Vii sa te joci cu mine?!” ,dar tanarul grabit ii spuse:”Nu mai sunt copilul de altadata,acum nu mai am chef de joaca,acum am nevoie de bani…” Atunci copacul ii raspunse:”Imi pare rau dar bani nu am sa-ti dau!,insa poti aduna toate merele mele,le poti vinde si ai sa faci rost de bani”.Tanarul auzind sfatul marului, se urca de graba in copac si fericit aduna toate merele apoi pleca fara ca macar sa-i multumeasca acestuia…Dupa un timp, trecand iarasi pe langa copac,tanarul deja un om in toata firea pe acum, auzi cum copacul ii zice”Te poti opri o clipa sa te joci cu mine?” ,dar el ii raspunse:”Nu vezi ca sunt foarte grabit? ,acum am o familie si am nevoie de o casa…”Marul atunci plin de tristete ii spuse:” Imi pare rau dar nu-ti pot oferi o casa,insa poti lua crengile mele, poate te vor ajuta la ridicarea ei”.Tanarul bucuros taie pana la ultima crenguta a marului si pleca de graba,uitand sa multumeasca si de data aceasta…Dupa o vreme tanarul noastru devenit tatic, ,trecand prin locul unde era marul nostru cu fiul lui de mana, auzi o voce”Te poti opri o clipa sa te joci cu mine?”,insa barbatul se uita spre pom si zise:”Nu vezi ca sunt tare grabit?,vreau sa fac rost de o barcuta sa-l plimb pe mare pe fiul meu”.Auzind acestea si vazandu-l in continuare nemultumit ,marului ii raspunse”As putea sa te ajut…”dar nu apuca sa termine,caci barbatul nervos ii raspunse”Ma tii din timp si uita-te la tine cum arati,fara mere,fara frunze, nici macar crengi nu mai ai,ce mi-ai putea oferi?…”Atunci marul ii raspunse:”Iti pot da trunghiul meu sa-ti faci din el barca de care ai nevoie” La auzul acestor vorbe barbatul fara sa mai stea pe ganduri lua toporul si prabusi maretul nostru mar ,acesta cazand lat la pamant…Trecura anii de atunci si tanarul nostru deveni un batranel fara vlaga,intr-o zi calduroasa trecand prin acelasi loc privi marul si asteptandu-se ca el sa-l strice ca odinioara se apropie incet de el si auzi atunci o voce trista,aproape stinsa:”Imi pare foarte rau dar de data asta nu mai am ce sa-ti ofer…”ii spuse marul omului nostru,iar acesta ii raspunse:”Nu-ti cer nimic,sunt un biet batran fara vlaga si nu-mi doresc decat putina odihna la umbra ta…”dar marul continua:”Imi pare foarte rau ,uitata-te mai atent la mine ,chiar nu mai am ce sa-ti ofer de data asta,nu vezi ca nu mai sunt pomul de altadata?, acum din mine au ramas doar niste radacini …termina de spus marul si vocea lui se stinse...”Abia atunci realiza omul nostru cat gresise si cu lacrimi in ochi se intinse la radacina marului,cerandu-i iertare, dar prea tarziu insa, caci marul se stinsese pt totdeuna… … Morala: Invata sa apreciezi si sa valorezi ceea ce ai inainte sa fie prea tarziu.Si mai invata ca desi niciodata nu-i prea tarziu sa-ti ceri iertare poate fi prea tarziu sa mai obtii iertarea.