Ziua de odihna

Un taran lucra într-o zi de duminica la câmp, în timp ce consatenul lui credincios se ducea la Sfânta Biserica. Primul începu a-si bate joc de vecinul lui considerându-l habotnic. Însa credinciosul îi spuse:
 - Prietene, ce ai spune daca eu as avea 7 galbeni si as da 6 galbeni unui cersetor, pe care l-as întâlni în drumul meu?
- As spune ca esti foarte darnic, raspunse taranul necredincios – putin ironic.
 - Dar ce-ai spune daca acest cersetor, în loc sa-mi multumeasca, mi-ar cere si pe al saptelea?
 - As spune ca e un om de nimic, un netrebnic, si ca îsi merita spânzuratoarea.
 Acum, cel ce mergea spre biserica, îi zise zâmbind:
- Ei bine, ti-ai rostit propria ta osânda, caci din sapte zile câte sunt într-o saptamâna, Dumnezeu ti-a dat sase pentru lucru si a saptea o vrea sa o sfintesti pentru El. Dar tu o vrei si pe a saptea pentru tine. Faci întocmai ca acel cersetor. Necinstirea duminicii, ca zi a Domnului si Creatorului Universului, o practica foarte multi dintre crestinii botezati în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh. Ne dorim din tot sufletul împlinirea multor dorinte, ne dorim sanatate, spor în toate dar fara de Dumnezeul Cel Adevarat. Ne-am faurit dumnezeul propriu, acel dumnezeu care asculta de noi, caruia îi facem noi legile si regulile. Prin aceasta ne facem vinovati de ruperea armoniei lui Dumnezeu pentru ca în toate facem voia noastra si nu cea dumnezeiasca adevarata. Cât de superficial tratam aceasta necinstire a duminicii si cât de mic ni se pare acest pacat. Cât de neînsemnat ni se pare a face cu totul altceva atunci când întreaga crestinatate se roaga în Biserici. Sa cugetam cu atentie si sa vedem cum si noi de multe ori ne rostim singuri sentinta asemenea batjocoritorului din pilda de mai sus.

Sursa