ACATISTUL SFINTELOR FEMEI MIRONOSIȚE

 ACATISTUL SFINTELOR FEMEI MIRONOSIȚE

Duminica a 3-a după Paști (a Mironosițelor)

Rugăciunile începătoare

De este preot, începe aşa :

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este preot, se zice :

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi! Doamne, curăţeşte păcatele noastre! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău!

Doamne miluieşte! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se Voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean! Amin!

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin 

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi!

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine de nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Cred întru-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.

Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, şi a pătimit şi S-a îngropat.

Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.

Şi S-a înălţat la ceruri, şi şade de-a dreapta Tatălui.

Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat si slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.

Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor;

Şi viaţa veacului ce va să vie. Amin!

Doamne miluiește! (de 12 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru! (o închinăciune)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. 

Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. 

Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. 

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!

Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!

Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)

Doamne miluiește ( de 3 ori) Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

CONDACUL 1

Ca nişte raze ale mărturisirii v-aţi adunat în jurul Soarelui dreptăţii, Sfintelor femei mironosiţe, şi cu razele cuvintelor voastre aţi luminat sufletele cele ce se tânguiau pentru moartea Cuvântului, pe Care îngerii Îl slăvesc neîncetat cu cântări de: Aliluia!

ICOSUL 1

Cu miresme v-aţi grăbit spre mormântul unde fusese îngropată Piatra Vieţii, săltând cu picior întărit de osârdia dragostei, şi gânduri se ridicau în inima voastre, neştiind cine vă va prăvăli piatra mormântului; însă noi, fericim osteneala voastră pentru iubirea Adevărului şi vă zidim scara laudelor cu pietre de cuvinte ca acestea:

Bucuraţi-vă, pietre ziditoare ale cetăţii propovăduirii;

Bucuraţi-vă, raze înaintemergătoare arătării Cuvântului Înviat;

Bucuraţi-vă, izvoare ale bucuriei duhovniceşti;

Bucuraţi-vă, sălaşuri pline de miresmele umilinţei;

Bucuraţi-vă, temple întărite pe piatra mărturisirii;

Bucuraţi-vă, vase pline de mirul milostivirii;

Bucuraţi-vă, potolirea întristării ucenicilor;

Bucuraţi-vă, cununi ale slavei lui Hristos;

Bucuraţi-vă, trâmbiţe ale Învierii Domnului;

Bucuraţi-vă, oglinzi îngereşti ale tainelor Cuvântului;

Bucuraţi-vă, lumini ce risipesc întunericul necunoştinţei;

Bucuraţi-vă, stele ce înfrumuseţează tăria Bisericii;

Bucuraţi-vă, purtătoarelor de mir femei, oglinzi vestitoare ale Învierii Soarelui dreptăţii!

CONDACUL 2

Ca o ceată îngerească mergeaţi grăbite spre mormânt, preacinstite femei, mânate fiind de dragostea Dulcelui Iisus, Căruia şi noi cu cuget umilit Îi aducem jertfa cântării de: Aliluia!

ICOSUL 2

Ca pe o dimineaţă Te căutau Hristoase, femeile cele ţinute în întunericul întristării pentru moartea Ta, şi cu miresme se apropiau cele ce se îndulciseră de mireasma minunilor Tale, neştiind că Tu iarăşi izvorâsei mirul minunilor prin Învierea Ta, ca să Te propovăduiască pe Tine şi să primească ele de la toţi măriri ca acestea:

Bucuraţi-vă, izvoare ale mirului iubirii;

Bucuraţi-vă, cununi ale frumuseţii cereşti;

Bucuraţi-vă, miresme dulci ale grădinei Raiului;

Bucuraţi-vă, bucuria sufletelor nedumerite;

Bucuraţi-vă, scântei ale vestirii Adevărului;

Bucuraţi-vă, condeie luminate ale propovăduirii Învierii;

Bucuraţi-vă, dezlegarea blestemului întristării;

Bucuraţi-vă, pământuri bine roditoare de înţelepciune;

Bucuraţi-vă, vase primitoare de cuvinte dumnezeieşti;

Bucuraţi-vă, oaze de întărire în credinţă;

Bucuraţi-vă, temelii întărite ale minunilor Învierii;

Bucuraţi-vă, cărţi pecetluite de darul Cuvântului;

Bucuraţi-vă, purtătoarelor de mir femei, oglinzi vestitoare ale Învierii Soarelui dreptăţii!

CONDACUL 3

Cel Ce este împreună şezător cu Tatăl pe scaunul slavei întru lumina Duhului pus-a în inimile voastre curate, Sfintelor femei, gândul cercetării mormântului, ca toată lumea să se umple de bucuria Învierii Lui cântând: Aliluia!

ICOSUL 3

Cele ce erau ţinute în legăturile întristării se grăbeau către mormântul Celui înfăşat şi legat în giulgiuiri, neştiind că Acesta a înviat lăsând cele cu care fusese îngropat în mormânt şi prin aceasta dezlega şi întristarea lor, ca să fie lăudate de toţi aşa:

Bucuraţi-vă, izvoare nedeşertate de bucurie;

Bucuraţi-vă, primitoarele binecuvântării lui Hristos;

Bucuraţi-vă, că prin voi Eva s-a veselit;

Bucuraţi-vă, că suspinul prin voi a încetat;

Bucuraţi-vă, că aţi şters lacrimile tuturor cu mahrama propovăduirii Bucuriei;

Bucuraţi-vă, scaune înalte ale rugăciunii înaintea Scaunului ceresc;

Bucuraţi-vă, că vă veseliţi de binecuvântarea cerească ;

Bucuraţi-vă, că aţi împărţit tuturor daruri de minuni;

Bucuraţi-vă, icoană a frumuseţii Evei celei ridicate din moarte;

Bucuraţi-vă, chimvale bine vestitoare ale Înţelepciunii;

Bucuraţi-vă, odihna sufletelor ţinute în întristare;

Bucuraţi-vă, slobozirea celor din temniţa necazurilor;

Bucuraţi-vă, purtătoarelor de mir femei, oglinzi vestitoare ale Învierii Soarelui dreptăţii!

CONDACUL 4

Cu miruri de mare preţ veneau la mormânt către Mirul Cel nestricăcios femeile cele pline de mirul milostivirii şi bucuria Învierii primind prin înger au plecat să propovăduiască pe Hristos Cel Răstignit şi Înviat cântând: Aliluia!

ICOSUL 4

Cele ce din pricina strămoaşei Eva moşteniseră blestemul întristării au venit acum la mormânt către Bucuria Cea veşnică şi taina Învierii aflând, cu bucurie pleacă să propovăduiască pe Biruitorul morţii, primind de la îngeri laude ca acestea:

Bucuraţi-vă, ramuri ale bucuriei cereşti;

Bucuraţi-vă, vestitoare ale dezlegării blestemului morţii;

Bucuraţi-vă, porţi ale Adevărului descuiate cu cheia îngerească;

Bucuraţi-vă, săgeţi vestitoare ale tainelor îngereşti;

Bucuraţi-vă, izvoare ale bucuriei nedeşertate;

Bucuraţi-vă, adâncuri nepătrunse ale înţelepciunii;

Bucuraţi-vă, mângâierea celor ce slăbesc în credinţă;

Bucuraţi-vă, lanţuri ale iubirii cereşti;

Bucuraţi-vă, propovăduitoare neînfricate ale Învierii lui Hristos;

Bucuraţi-vă, ferestre văzătoare ale Împărăţiei cerurilor;

Bucuraţi-vă, primitoarele binecuvântării Cuvântului;

Bucuraţi-vă, picături ale veseliei celei veşnice;

Bucuraţi-vă, purtătoarelor de mir femei, oglinzi vestitoare ale Învierii Soarelui dreptăţii!

CONDACUL 5

Cele mai înainte defăimate s-au învrednicit de mare cinste, căci mai întâi lor li s-a descoperit minunea Învierii, ca să se închidă gurile răucredincioşilor şi ele să cânte cu bucurie: Aliluia!

ICOSUL 5

Înfricoşatu-s-au femeile purtătoare de mir văzând arătare de înger la mormânt şi vestea Învierii primind ca pe un mir nestricăcios ce le mângâia sufletele, închizând toate rănile întristării, au plecat să propovăduiască pe Hristos, Cel Ce a binevoit a fi lăudate ele aşa:

Bucuraţi-vă, cele ce aţi primit mirul înţelepciunii;

Bucuraţi-vă, buna mireasmă a sufletelor smerite;

Bucuraţi-vă, cununa femeilor bine cinstitoare de Dumnezeu;

Bucuraţi-vă, scăparea celor prigoniţi de îndoială;

Bucuraţi-vă, încredinţarea celor biruiţi de teamă;

Bucuraţi-vă, lumina celor din întunericul necunoştinţei;

Bucuraţi-vă, întărirea celor ce se clatină în nădejdea învierii;

Bucuraţi-vă, înfrumuseţarea sufletelor evlavioase;

Bucuraţi-vă, flori neveştejite ale Împărăţiei cerurilor;

Bucuraţi-vă, pomi cereşti sădiţi în Raiul desfătărilor;

Bucuraţi-vă, bucuria maicilor celor credincioase;

Bucuraţi-vă, podoaba fecioarelor celor înţelepţite de Dumnezeu;

Bucuraţi-vă, purtătoarelor de mir femei, oglinzi vestitoare ale Învierii Soarelui dreptăţii!

CONDACUL 6

Pe Cel către Care priveau cum era pus în groapă nu L-au mai aflat la mormânt cele biruite de milostivire şi îngerul, adăpându-le din izvorul bucuriei prin vestirea Învierii, le-a trimis să propovăduiască lumii adevărul, cântând: Aliluia!

ICOSUL 6

Porunca cea îngerească primind femeile, au alergat ca nişte îngeri să vestească Învierea Domnului ucenicilor lui Hristos şi să le dezlege legătura fricii şi a întristării, pentu care le lăudăm aşa:

Bucuraţi-vă, aducerea binecuvântării bucuriei;

Bucuraţi-vă, dezlegarea lanţurilor întristării;

Bucuraţi-vă, faruri călăuzitoare către Împărăţie;

Bucuraţi-vă, străluciri neapuse ale frumuseţii îngereşti;

Bucuraţi-vă, povăţuitoare nerătăcite pe calea aflării Cuvântului;

Bucuraţi-vă, vistierii necheltuite ale milostivirii;

Bucuraţi-vă, ridicarea celor căzuţi în adâncul întristării;

Bucuraţi-vă, râuri sfinţite ale tainelor Bucuriei;

Bucuraţi-vă, veselia sufletelor iubitoare de vieţuire îngerească;

Bucuraţi-vă, comori ascunse întru înălţimile slavei;

Bucuraţi-vă, nori purtători ai luminii Înţelepciunii;

Bucuraţi-vă, vase de aur ale apei de viaţă dătătoare;

Bucuraţi-vă, purtătoarelor de mir femei, oglinzi vestitoare ale Învierii Soarelui dreptăţii!

CONDACUL 7

Grădinar te-a socotit Stăpâne, Maria Magdalena, fiind ea topită de întristare, dar Tu, Soare al dreptăţii, ai luminat-o spre a Te cunoaşte pe Tine, însă nu ai lăsat-o a se atinge de Preacurat Trupul Tău, poruncindu-i să cânte Ţie cu îngerii: Aliluia!

ICOSUL 7

O, adâncul judecăţilor Tale Hristoase, că femeile cele ce sunt din fire mai slabe au primit ele mai întâi mirul bucuriei şi frica şi necredinţa ucenicilor au venit să tămăduiască, arătând prin aceasta Îndurate, că nici una din zidirea mâinilor Tale nu trebuie defăimată, căci inima milostivă şi smerită de mari daruri se învredniceşte, încă şi de laudele acestea:

Bucuraţi-vă, doctori iscusiţi ai celor necăjiţi de patimi;

Bucuraţi-vă, steaguri ale păcii întru adierea Duhului;

Bucuraţi-vă, cămări luminate şi prea cinstite ale curăţiei;

Bucuraţi-vă, mirul bucuriei cetelor îngereşti;

Bucuraţi-vă, fântâni adânci ale tainelor lui Hristos;

Bucuraţi-vă, vase smerite purtătoare de apa milostivirii;

Bucuraţi-vă, legarea rănilor celor săgetaţi de ispite;

Bucuraţi-vă, mângâierea sufletelor chinuite de patimi;

Bucuraţi-vă, dezlegarea blestemului întristării noastre;

Bucuraţi-vă, cărţi întru care s-au scris cuvintele îngereşti;

Bucuraţi-vă, vestitoare ale bucuriei Învierii Împăratului tuturor;

Bucuraţi-vă, icoane veşnice ale iubirii Celui Nemuritor;

Bucuraţi-vă, purtătoarelor de mir femei, oglinzi vestitoare ale Învierii Soarelui dreptăţii!

CONDACUL 8

Veniţi să lăudăm pe buchetul cel înţelegător şi preafrumos al femeilor mironosiţe, pe Maria Magdalena, pe Salomeea, pe Ioana, Maria şi Marta, pe Maria lui Cleopa şi Suzana şi pe cele împreună cu dânsele, care acum se veselesc în ceata îngerească şi cântă neîncetat Stăpânului Hristos cu heruvimii: Aliluia !

ICOSUL 8

Înţelegând Stăpâne, aplecarea spre întristare a firii femeieşti pentru moartea Ta, ai dăruit bucurie lor prin Învierea Ta şi pace ucenicilor celor ţinuţi în viforul tulburării, iar nouă îndoit dar ne revarsă ca unor neputincioşi, ca să le mărim pe ele întru curăţia inimii aşa:

Bucuraţi-vă, izvoare ale bucuriei celei veşnice;

Bucuraţi-vă, flori culese de pe lanurile Înţelepciunii;

Bucuraţi-vă, păzitoare ale poruncilor Cuvântului;

Bucuraţi-vă, miresme veşnice ale bucuriei îngereşti;

Bucuraţi-vă, daruri de rugăciune făcute neamului omenesc;

Bucuraţi-vă, dezlegarea întristării celor necăjiţi;

Bucuraţi-vă, untdelemn peste rănile noastre nevindecate;

Bucuraţi-vă, mlădiţe cu rod însutit de înţelepciune;

Bucuraţi-vă, vestitoare ale bucuriei nerisipite;

Bucuraţi-vă, trâmbiţe bine grăitoare ale Adevărului;

Bucuraţi-vă, întărirea inimilor neputincioase pe piatra credinţei;

Bucuraţi-vă, cele ce sfărâmaţi piatra necredinţei de la mormântul inimilor;

Bucuraţi-vă, purtătoarelor de mir femei, oglinzi vestitoare ale Învierii Soarelui dreptăţii!

CONDACUL 9

Iosif şi Nicodim, cei ce din prea multa milostivire, au îngropat trupul Tău cel purtător de viaţă, au primit însutit în ceruri plata iubirii lor, iar acum se veselesc în cămările cereşti cântând: Aliluia!

ICOSUL 9

Nicodim, cel ce era însetat de gustarea naşterii celei de-a doua, a pus ca pe o sămânţă în groapă trupul Tău, aşteptând Învierea Ta, prin Care toată lumea s-a adăpat din izvorul bucuriei, mărind pe ucenicul Tău aşa:

Bucură-te, cel ce ai urmat înţelepciunii Cuvântului;

Bucură-te, că ai iubit mai mult slava cea cerească;

Bucură-te, că ai slujit cu iubire îngropării lui Hristos;

Bucură-te, vas plin de mirul bunătăţii;

Bucură-te, cort îngeresc întru care s-au ascuns tainele Cuvântului;

Bucură-te, cărare povăţuitoare către Împărăţie;

Bucură-te, propovăduitor al Învierii lui Hristos;

Bucură-te, că focul credinţei l-ai ţinut nestins în cămara inimii;

Bucură-te, făclie mărturisitoare a Soarelui dreptăţii;

Bucură-te, lumina celor neştiutori;

Bucură-te, adiere lină a înţelepciunii lui Hristos;

Bucură-te, vas ales al tainelor credinţei;

Bucură-te, Sfinte Nicodim, stea mărturisitoare a luminii Soarelui dreptăţii!

CONDACUL 10

Ca nişte mâini ale voinţei Tatălui, Sfinţilor Iosif şi Nicodim, v-aţi grăbit a îngropa pe Cel Ce a stricat temeliile morţii, Căruia rugaţi-vă să scoată sufletele noastre din temniţa păcatelor, ca să-I cântăm cu mulţumire: Aliluia!

ICOSUL 10

Iosif, cel plin de blândeţe, cu îndrăzneală a mers la Pilat să ceară trupul Celui Ce a înviat trupurile moarte şi, mai apoi învrednicindu-se de cercetarea lui Hristos după Învierea Sa, s-a întărit în credinţă, fiind vrednic de cinstirea Bisericii:

Bucură-te, vas smerit întru care a încăput darul lui Hristos;

Bucură-te, mlădiţă plină de roadele milostivirii;

Bucură-te, martor al îngropării Celui fără de moarte;

Bucură-te, slujitor al lucrărilor dumnezeieşti;

Bucură-te, cel ales pentru curăţia inimii;

Bucură-te, blândeţe neînfricoşată de ameninţare;

Bucură-te, piatră neclintită a Adevărului;

Bucură-te, pecete nestricată a credinţei;

Bucură-te, sălaş al darurilor Duhului;

Bucură-te, cetate neclintită a mărturisirii;

Bucură-te, făclie nestinsă a tainelor mântuirii;

Bucură-te, adânc nepătruns al virtuţilor;

Bucură-te, Sfinte Iosif, slujitor al tainelor Vieţii!

CONDACUL 11

Izgonire din sinagogă şi prigonire ai răbdat Sfinte Nicodim, iar prietenul tău Sfântul Iosif, lanţuri a purtat pentru Cel Care a sfărâmat lanţurile morţii şi legăturile iadului, însă la odihna Împărăţiei aţi ajuns şi vă veseliţi în cântări de: Aliluia!

ICOSUL 11

Toţi martorii Învierii lui Hristos să fie cinstiţi, ca unii ce s-au învrednicit de darul Cuvântului şi cu lumina propovăduirii lor străbat toate veacurile, primind de la toţi raze de cântări ca acestea:

Bucuraţi-vă, văzători ai celor nevăzute;

Bucuraţi-vă, făclii aprinse de focul credinţei;

Bucuraţi-vă, martori minunaţi ai Cuvântului;

Bucuraţi-vă, purtători de taine nepătrunse;

Bucuraţi-vă, icoane vestitoare de cele cereşti;

Bucuraţi-vă, porţi deschise cu cheia credinţei;

Bucuraţi-vă, bucuria celor iubitori de adevăr;

Bucuraţi-vă, încredinţarea celor ce caută pe Cel Nevăzut;

Bucuraţi-vă, lumina înţelepciunii drepţilor;

Bucuraţi-vă, săltarea bucuriei îngerilor;

Bucuraţi-vă, cercetarea celor dintru întunericul patimilor;

Bucuraţi-vă, lumini neapuse ale credinţei;

Bucuraţi-vă, martori ai Învierii lui Hristos, încredinţarea inimilor smerite de adevărul dumnezeiesc!

CONDACUL 12

Veniţi să mărim ceata propovăduitorilor Învierii lui Hristos şi să cerem rugăciunile lor stăruitoare ca şi noi să înviem din mormântul patimilor noastre şi cu tresăltare îngerească să slăvim pe Ziditorul: Aliluia!

ICOSUL 12

Sfintelor femei, cele ce prin cuvintele voastre aţi alungat întunericul mâhnirii din inimile ucenicilor, cercetaţi prin rugăciunile voastre şi sufletele noastre cele ţinute în lanţurile multor păcate, ca înviind şi noi cu duhul, să vă fericim pe voi cu mulţumire aşa:

Bucuraţi-vă, flori ce aţi împodobit mormântul Mântuitorului;

Bucuraţi-vă, raze vestitoare ale zilei Învierii;

Bucuraţi-vă, cununi neveştejite ale credinţei;

Bucuraţi-vă, miresme ale darurilor dumnezeieşti;

Bucuraţi-vă, podoabe ale cetelor Sfinţilor;

Bucuraţi-vă, raze de bucurie ale celor din întunericul întristării;

Bucuraţi-vă, ziduri nesfărâmate ale nădejdii învierii;

Bucuraţi-vă, mângâierea celor împovăraţi de necazuri;

Bucuraţi-vă, albine înţelegătoare aducătoare de mierea bunelor vestiri ale Înţelepciunii ;

Bucuraţi-vă, cămări sfinţite ale Adevărului;

Bucuraţi-vă, propovăduitoare neînfricate ale minunilor Cuvântului;

Bucuraţi-vă, privelişti luminoase ale Împărăţiei;

Bucuraţi-vă, purtătoarelor de mir femei, oglinzi vestitoare ale Învierii Soarelui dreptăţii!

CONDACUL 13

O, Sfintelor femei mironosiţe, cele ce v-aţi făcut icoane ale propovăduirii Învierii lui Hristos, împreună cu Sfinţii Iosif şi Nicodim, rugaţi-vă ca să se reverse şi în sufletele noastre mirul bucuriei Învierii lui Hristos, ca şi de cântarea cea îngerească să ne învrednicim, slăvind împreună cu voi pe Hristos în veci cu cântări de: Aliluia! (Se citește de 3 ori)

ICOSUL 1

Cu miresme v-aţi grăbit spre mormântul unde fusese îngropată Piatra Vieţii, săltând cu picior întărit de osârdia dragostei, şi gânduri se ridicau în inima voastre, neştiind cine vă va prăvăli piatra mormântului; însă noi, fericim osteneala voastră pentru iubirea Adevărului şi vă zidim scara laudelor cu pietre de cuvinte ca acestea:

Bucuraţi-vă, pietre ziditoare ale cetăţii propovăduirii;

Bucuraţi-vă, raze înaintemergătoare arătării Cuvântului Înviat;

Bucuraţi-vă, izvoare ale bucuriei duhovniceşti;

Bucuraţi-vă, sălaşuri pline de miresmele umilinţei;

Bucuraţi-vă, temple întărite pe piatra mărturisirii;

Bucuraţi-vă, vase pline de mirul milostivirii;

Bucuraţi-vă, potolirea întristării ucenicilor;

Bucuraţi-vă, cununi ale slavei lui Hristos;

Bucuraţi-vă, trâmbiţe ale Învierii Domnului;

Bucuraţi-vă, oglinzi îngereşti ale tainelor Cuvântului;

Bucuraţi-vă, lumini ce risipesc întunericul necunoştinţei;

Bucuraţi-vă, stele ce înfrumuseţează tăria Bisericii;

Bucuraţi-vă, purtătoarelor de mir femei, oglinzi vestitoare ale Învierii Soarelui dreptăţii!

CONDACUL 1

Ca nişte raze ale mărturisirii v-aţi adunat în jurul Soarelui dreptăţii, Sfintelor femei mironosiţe, şi cu razele cuvintelor voastre aţi luminat sufletele cele ce se tânguiau pentru moartea Cuvântului, pe Care îngerii Îl slăvesc neîncetat cu cântări de: Aliluia!

RUGĂCIUNE CĂTRE SFINTELE FEMEI MIRONOSIŢE

O, Sfintelor femei mironosiţe, cele ce v-aţi arătat vase pline de mirul darurilor Cuvântului, cu picăturile rugăciunilor voastre curăţiţi şi mintea noastră de gândurile cele deşarte şi ca într-o carte scrieţi cu condeiul Duhului şi cu voia Tatălui taina Învierii Fiului. Cu adevărat aţi biruit toată frica şi având picioarele voastre înfrumuseţate cu aripile Duhului aţi alergat către Cel Ce dăruieşte celor ce-L iubesc pe El zborul serafimilor ca să slăvească pe Părintele luminilor. Încă v-aţi învrednicit a primi de la înger luminos vestea Învierii Celui Ce a biruit moartea şi a scos pe Adam din temniţele iadului. Prin voi s-a luminat toată ceata Apostolilor şi prin ei până la marginile lumii S-a descoperit Cel Nevăzut. Deci, şi noi fiind părtaşi tainei Învierii lui Hristos vă rugăm pe voi să cereţi Stăpânului să dea la o parte piatra răutăţii de la mormântul inimii noastre, ca să răsară Cel Ce împreună cu Care ne-am îngropat prin Botez şi să umple de bucurie sufletele noastre, dăruindu-ne iertare, pocăinţă şi vestea minunată a mântuirii.

Rugaţi-vă cu Sfinţii Iosif şi Nicodim, ca să fim și noi ridicaţi din mormântul păcatelor noastre, îngropând toate sfaturile cele viclene şi primind mirul cel de mare preţ al înţelepciunii duhovniceşti. Cereţi Stăpânului Hristos înaintea Căruia aţi aflat îndrăzneală să ne prefacă şi pe noi, întunecaţii, în izvoare ale cuvintelor dumnezeieşti, cu care să adăpăm pe toţi, potolind dorul tuturor de îndumnezeire.

Ca unele ce sunteţi flori netrecătoare ale bucuriei Învierii, bine înmiresmaţi şi sufletul meu necăjit de întristare şi de alte patimi de ruşine, ca să înviez împreună cu Hristos în viaţa cea veşnică. La înfricoşătoarea judecată a Stăpânului vieţii cereţi cu stăruinţă să se şteargă datoria noastră cea mare şi să dobândim iertare şi mântuire, slăvind pe Împăratul tuturor în veci şi aducând vouă ofranda mulţumirii. Amin.

Coloana despicată de Sfânta Lumină (1579)

 Coloana despicată de Sfânta Lumină (1579)

În Sâmbăta Mare a anului 1579, potrivit cronicilor bisericeşti ale Cetăţii Ierusalimului, stăpânitorii turci au interzis Patriarhului grec şi creştinilor ortodocşi să intre în Biserica Învierii pentru rânduita ceremonie a Sfintei Lumini.

Patriarhul stătea rugându-se în partea stângă a uşii bisericii, lângă o coloană. Şi deodată, în timp ce deja se făcuse noapte, coloana s-a despicat şi Sfânta Lumină a izbucnit din interiorul ei. Patriarhul a aprins îndată lumânarea sa şi a împărţit Sfânta Lumină credincioşilor. În câteva minute sfânta flacără s-a întins la toţi cei care se aflau acolo şi curtea bisericii s-a luminat. Uimiţi, păzitorii turci au deschis atunci uşile bisericii şi patriarhul împreună cu mulţimea ortodocşilor s-au îndreptat spre Sfântul Mormântul.

Focul Ceresc a venit ca pe vremea Sfântului Ilie. Cu răbdare și credință mare. 

După ce i-a lăsat pe aceia să se roage întâi.

La urmă a venit și adevărul. 

Așa și aici, i-a lăsat să se tot roage în sâmbătă Mare la Mormântul lui Hristos, dar pentru că erau eretici nu a ascultat Dumnezeu rugăciunea lor, ci a patriarhului ortodox al Ierusalimului și a credincioșilor împreună cu el, ținuți la poarta mare a bisericii celei mari.

Coloana aceasta chiar se numește "stâlp al ortodoxiei".

Este dovada clară și palpabilă că minunea anuală a venirii Sfintei Lumini la Ierusalim la Mormântul lui Iisus Hristos este reală și chiar este trimisă de la Dumnezeu. 

Mii și milioane de oameni au atins această coloană de la intrarea în Biserica cea mare a Învierii din Ierusalim.

Niciun om nu ar fi putut despica în felul acela coloana aceea. Este pur și simplu o fisură ce s-a crepat singură când Lumina Sfântă a ieșit din ea atunci. Așa a vrut Dumnezeu să o lase ca mărturie palpabilă pentru toți.

MĂRTURIA PATRIARHULUI DIODOR I (1923- 2000) AL IERUSALIMULUI DESPRE APARIȚIA SFINTEI LUMINI

 MĂRTURIA PATRIARHULUI DIODOR I (1923- 2000) AL IERUSALIMULUI DESPRE APARIȚIA SFINTEI LUMINI

,, După ce se sting luminile, mă plec și întru în prima încăpere a MORMÂNTULUI.  

 De acolo merg încet prin întuneric spre cealaltă încăpere a MORMÂNTULUI , unde a fost așezat TRUPUL lui HRISTOS . Acolo îngenunchez, cu sfantâ frică și rostesc rugăciunile rânduite, care ni s-au transmis de-a lungul veacurilor, după aceea aștept.

Uneori se întâmplă să aștept câteva minute, dar, de obicei, Minunea se săvârșește îndată ce rostesc rugăciunile. 

Din miezul pietrei pe care a stat TRUPUL lui HRISTOS, o LUMINĂ ne definită iese afară .

De obicei are o culoare albastru - deschis, dar culoarea se poate schimba și ia multe nuanțe diferite. Nu se poate zugrăvi în cuvinte omenești.

Lumina iese din piatră ca și cum ar ieși dintr-un lac. Piatra MORMÂNTULUI arată ca și cum ar fi acoperită de un nor umed, dar este LUMINĂ.

Această LUMINĂ se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă numai placa de pe MORMÂNT, în timp ce alteori umple de LUMINĂ tot baldachinul, încât oamenii care stau afară și privesc înăuntru văd cum toate sunt pline de LUMINĂ.

Această LUMINĂ nu arde. Niciodată nu mi-a ars barbă în cei 16 ani de când sunt Patriarh în IERUSALIM și am primit SFÂNTA LUMINĂ.

LUMINA are o structură diferită de cea a unei lumini obișnuite, care arde într-o candelă.

Într-un anume loc , LUMINA se ridică în sus și alcătuiește un stâlp, a cărui flacără are o natură diferitâ, astfel încât îmi este cu putință să-mi aprind lumânările de la Ea.

După aceasta împart LUMINA tuturor celor care se află în Biserică...

Trăim multe minuni în bisericile noastre, și minunile nu sunt ceva străin pentru noi , insă nici una din aceste minuni nu are puterea și simbolul SFINTEI LUMINI.

MINUNEA este o TAINĂ DUMNEZEIASCĂ.

Preschimbă ÎNVIEREA LUI HRISTOS în ceva atât de viu pentru noi, ca și cum s-ar fi petrecut cu câțiva ani în urmă.....

Mă aflu la Ierusalim din 1939 și am venit aici la vârsta de 15 ani. Am urmărit Slujba de Pogorâre a SFINTEI LUMINI în toți acești ani, asa că sunt martor ocular al minunii de 61 de ori.

Pentru mine nu se pune întrebarea dacă cred în minune sau nu.

ȘTIU CĂ ESTE ADEVĂRATĂ! "

( PATRIARHUL DIODOR AL IERUSALIMULUI)

Acatistul Sfintelor și Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos

 Acatistul Sfintelor și Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos

Preotul dă obișnuita binecuvântare:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Iar dacă nu este preot, se zice:

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

Apoi Rugăciunile începătoare:

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Apoi Troparele de umilință, glasul al șaselea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi Crezul:

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.

Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.

Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.

Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.

Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească (apostolică) Biserică.

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor.

Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!

Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)

Psalmul 142:

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta. 

2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta. 

3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. 

4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. 

5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit. 

6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. 

7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. 

8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. 

9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. 

10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. 

11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. 

12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. 

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! (cu trei închinăciuni)

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)

Troparul Sfintelor și Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos

Glasul al 5-lea

Să tacă tot trupul omenesc și să stea cu frică și cu cutremur, și nimic pământesc întru sine să nu gândească, că Împăratul împăraților și Domnul domnilor merge să Se junghie și să Se dea spre mâncare credincioșilor. Și merg înaintea Lui cetele îngerești cu toată căpetenia și puterea, heruvimii cei cu ochi mulți și serafimii cei cu câte șase aripi, fețele acoperindu-și și strigând cântarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia!

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Psalmul 50:

1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. 

2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. 

3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. 

4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. 

5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. 

6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea. 

7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie. 

8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. 

9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite. 

10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le. 

11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. 

12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine. 

13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. 

14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. 

15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta. 

16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. 

17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. 

18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. 

19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. 

20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței. 

Condacul 1 

Apărătorul cel mare și Domn al cerului și al pământului, pe Tine, Împăratul cel nemuritor, văzându-Te răstignit pe Cruce, făptura toată s-a schimbat, Cerul s-a înspăimântat, temeliile pământului s-au clătinat. Iar noi, nevrednicii, închinăciune de mulțumire aducând Pătimirilor Tale pentru noi, cu tâlharul strigăm Ție: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomenește-ne întru Împărăția Ta! Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuiește-ne! 

Icosul 1 

Cel ce Dumnezeu fiind, pentru noi om Te-ai făcut și pe noi, cei omorâți de păcate, cu Trupul și Sângele Tău cel făcător de viață, ne-ai înviat. Drept aceea Ție, Căruia ne-ai arătat atâta dragoste, cu mulțumire strigăm: 

Iisuse, Dumnezeule, dragostea cea mai înainte de veci, Cel ce pentru neamul pământesc ai binevoit a pătimi; 

Iisuse, Cel ce trup ca al nostru ai luat și cu moartea Ta stăpânirea morții ai stricat; 

Iisuse, Cel ce cu rănile Tale lumea ai răscumpărat; 

Iisuse, Mântuitorule, întărește-ne în ispite; 

Iisuse, Cel ce ai biruit puterile întunericului, luminează-ne; 

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomenește-ne întru Împărăția Ta! 

Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuiește-ne! 

Condacul al 2-lea 

Văzându-Te pe Tine îngerul în grădina Ghetsimani, în rugăciuni nevoindu-Te până la sudoare de sânge, stând înaintea Ta, Te întărea, când Te îngreunau ca o sarcină păcatele noastre. Căci Tu, pe Adam ridicându-l, l-ai adus înaintea Tatălui, plecându-Ți genunchii și rugându-Te. Pentru aceasta cu smerenie, cu credința și cu dragoste Îți cântăm Ție: Aliluia! 

Icosul al 2-lea 

Înțelegerea cea neînțeleasă a pătimirii Tale celei de voie n-au înțeles-o iudeii. Pentru aceea, când Te căutau pe Tine noaptea cu făclii, le-ai zis lor: „Eu sunt”; iar ei, deși au căzut la pământ, după aceea Te-au dus legat la judecată. Dar noi, căzând cu umilință și cu dragoste, strigăm Ție: 

Iisuse, Cel ce ești Lumina lumii, ai fost urât de toată lumea cea vicleană; 

Iisuse, Cel ce locuiești întru lumina cea neapropiată, ai fost prins de stăpânitorii întunericului; 

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ești fără de moarte, de fiul pierzării ai fost dat la moarte; 

Iisuse, Cel ce Te dăruiești tuturor în dar, ai fost vândut pentru treizeci de arginți; 

Iisuse, Cel fără de vicleșug, de vânzătorul Iuda cu vicleșug ai fost sărutat; 

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomenește-ne întru Împărăția Ta! 

Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuiește-ne! 

Condacul al 3-lea 

Cu puterea dumnezeirii Tale ai arătat dinainte lepădarea cea de trei ori a ucenicului Tău. Dar el, deși s-a lepădat de Tine cu jurământ, după aceea, când Te-a văzut în casa Arhiereului pe Tine, Domnul și Învățătorul lui, a plâns cu amar. Caută dar și spre noi, Doamne, și inimile noastre cele împietrite umple-le de dragostea Ta, iar ochilor noștri dă-le lacrimi de pocăință, ca să ne spălăm păcatele noastre, strigând către Tine: Aliluia! 

Icosul al 3-lea 

Având cu adevărat stăpânire ca un Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec, ai stat înaintea Arhiereului Caiafa, cel fărădelege, Tu, Cel ce ești Domnul și Stăpânul tuturor, primind să fii chinuit de cei pe care Însuți i-ai zidit; pentru aceasta primește acum de la noi această rugăciune: 

Iisuse, Cel ce ești dorirea tuturor, dacă, pentru frică, Apostolul Petru de Tine s-a lepădat, nu ne lepăda pe noi, păcătoșii, ci ne mântuiește; 

Iisuse, ajută-ne să nu ne lepădăm de Tine; 

Iisuse, Cel ce ești fără de preț, dar cu preț ai fost vândut, scapă-ne și pe noi de vrăjmași; 

Iisuse, Arhiereule, Cel ce în Sfânta Sfintelor ai intrat, curățește-ne și pe noi cu sfânt Sângele Tău de toate întinăciunile trupești și sufletești; 

Iisuse, Cel ce ai fost legat, dar singur ai puterea de a lega și dezlega, dezleagă păcatele noastre cele multe; 

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomenește-ne întru Împărăția Ta! 

Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuiește-ne! 

Condacul al 4-lea 

Iudeii, cu viforul uciderii lui Hristos suflând și glasul tatălui minciunii ascultând, al diavolului cel ucigător de oameni, Te-au lepădat pe Tine, Cel ce ești Calea, Adevărul și Viața cea adevărată. Iar noi pe Tine, Hristoase, puterea lui Dumnezeu în care sunt tăinuite toate vistieriile înțelepciunii, mărturisindu-Te, strigăm către Tine: Aliluia! 

Icosul al 4-lea 

Auzind Pilat blândețea graiurilor Tale, Te-a dat ca pe un vrednic de moarte spre răstignire, deși singur a mărturisit că nici o vină n-a aflat întru Tine. Mâinile și-a spălat, însă inima și-a întinat-o, iar noi, minunându-ne de taina Pătimirii Tale celei de voie, cu umilință strigăm către Tine: 

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu și al Fecioarei, muncit ai fost de fiii celor fărădelege; 

Iisuse, Cel ce îmbraci cu podoabă cerul și pământul, gol ai fost și batjocorit; 

Iisuse, Cel ce speli rănile păcatelor, rănit ai fost; 

Iisuse, Împăratul tuturor, în loc de dragoste și mulțumire, chinuri aspre de la fiii lui Israel ai primit; 

Iisuse, Cel ce pentru noi ai fost chinuit și batjocorit și rănit, tămăduiește rănile sufletelor și trupurilor noastre; 

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomenește-ne întru Împărăția Ta! 

Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuiește-ne! 

Condacul al 5-lea 

Cu sângele rănilor Tale Te-ai îmbrăcat, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină. Știm cu Proorocul, știm cu adevărat pentru ce sunt roșite hainele Tale; noi, Doamne, cu păcatele noastre Te-am rănit pe Tine; încă Ție, Celui ce ai fost rănit pentru noi, Îți strigăm cu credință: Aliluia! 

Icosul al 5-lea 

Văzându-Te pe Tine cu Duhul mai-înainte grăitorul de Dumnezeu Isaia, plin de răni și fără de cinste, înspăimântat fiind a strigat: „Văzutu-L-am pe El și nu avea chip, nici frumusețe”. Iar noi, privindu-Te răstignit pe Cruce, cu credință strigăm: 

Iisuse, Cel ce pentru noi necinste ai răbdat, cu slavă și cu cinste L-ai încununat pe om; 

Iisuse, Cel ce pălmuit ai fost pe față, spre a Cărui față îngerii a căuta nu pot; 

Iisuse, Care cu trestia ai fost bătut peste cap, pleacă-ne spre smerenie capetele noastre; 

Iisuse, Cel ce ochii cei prealuminoși cu sânge I-ai avut întunecați, întoarce ochii noștri ca să nu vadă deșertăciunile lumii; 

Iisuse, Care ai fost bătut și cu toate mădularele dureri ai suferit, fă-ne întregi și sănătoși; 

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomenește-ne întru Împărăția Ta! 

Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuiește-ne! 

Condacul al 6-lea 

Propovăduitor al nevoinței Tale s-a arătat Pilat, arătând poporului că nimic vrednic de moarte nu se află întru Tine, dar iudeii ca niște fiare sălbatice, văzând sângele Tău, scrâșneau din dinți strigând: „Răstignește-L, răstignește-L”, iar noi, sărutând preacuratele Tale răni, cântăm: Aliluia! 

Icosul al 6-lea 

Strălucit-ai la arătare spre mirarea îngerilor și a oamenilor. Pilat pentru Tine a grăit: „Iată Omul!”. Veniți dar cu toții, să ne închinăm Domnului Iisus, Celui ce pentru noi a fost batjocorit, și să-I strigăm: 

Iisuse, Făcătorul și Judecătorul tuturor, Tu Te-ai lăsat judecat și chinuit de cei ce prin Tine s-au zidit; 

Iisuse, dătătorul înțelepciunii, celor fără de minte răspuns nu ai dat; 

Iisuse, Cel ce tămăduiești pe cei bolnavi de păcate, dă-ne alinare prin pocăință; 

Iisuse, Păstorul cel Bun, Cel ce ai fost batjocorit de demoni, umple inimile noastre de dragostea Ta; 

Iisuse, primește-ne în ceata aleșilor Tăi; 

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomenește-ne întru Împărăția Ta! 

Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuiește-ne! 

Condacul al 7-lea 

Vrând să izbăvești pe om din robia vrăjmașului, Te-ai smerit pe Tine înaintea vrăjmașilor Tăi, Iisuse, și ca un miel fără de glas, spre junghiere ai fost adus, răni pretutindeni răbdând, ca întru totul să-l vindeci pe omul care Îți cântă: Aliluia! 

Icosul al 7-lea 

Îndelungă răbdare ai avut când ostașii Te batjocoreau, după porunca judecătorului nedrept, cu răni cumplite chinuind trupul Tău, care s-a umplut în întregime de sânge; pentru aceasta cu lacrimi de umilință strigăm Ție: 

Iisuse, Iubitorule de oameni, Care de oameni cu spini ai fost încununat; 

Iisuse, Cel fără de patimă, care grele pătimiri ai răbdat ca pe noi din patimă să ne izbăvești; 

Iisuse, Mântuitorul nostru, mântuiește-ne pe noi cei vrednici de toată osânda; 

Iisuse, sprijinitorul și întăritorul nostru, Care ai fost părăsit de toți, întărește-ne pe noi, robii Tăi; 

Iisuse, bucuria noastră, Cel ce tare ai fost necăjit de oameni, veselește-ne pe noi; 

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomenește-ne întru Împărăția Ta! 

Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuiește-ne! 

Condacul al 8-lea 

În chip minunat s-au arătat Ție Moise și Ilie pe Muntele Taborului, grăind despre moartea Ta pe care aveai să o pătimești în Ierusalim, acolo văzând slava Ta, iar aici mântuirea primind-o, cântăm: Aliluia! 

Icosul al 8-lea 

Pentru mulțimea păcatelor mele ocări și chinuri ai răbdat, Hristoase, pretutindeni de cei răi ai fost gonit, ca unii ce Te socoteau a fi împotriva Cezarului, iar alții ca pe un făcător de rele Te judecau, încât strigau: „Ia-L și răstignește-L!”. Dar noi pe Tine, Domnul Cel răstignit pentru mântuirea noastră, din adâncul inimii Te rugăm: 

Iisuse, Judecătorul nostru, Care cu nedreptate ai fost judecat, nu ne judeca pe noi după faptele noastre; 

Iisuse, ajutorul nostru, Cel ce ai pătimit pe Cruce, în ceasul necazurilor nu ne lăsa pe noi; 

Iisuse, Care ai strigat către Tatăl pentru ajutor, ajută-ne în neputințele noastre; 

Iisuse, Mântuitorul nostru, Care necinste ai primit, nu ne lipsi de slava Ta, ci ne mântuiește; 

Iisuse, Cel ce ne-ai învățat adevărata smerenie, nu ne lepăda pe noi; 

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomenește-ne întru Împărăția Ta! 

Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuiește-ne! 

Condacul al 9-lea 

Toată firea s-a clătinat, văzându-Te pe Tine răstignit pe Cruce, soarele în cer razele și-a ascuns, pământul s-a cutremurat, catapeteasma templului s-a despicat, pietrele s-au sfărâmat, iadul pe morți i-a scos afară, iar noi, cu credință și cu smerenie închinându-ne Sfintelor Tale Pătimiri, cântăm: Aliluia! 

Icosul al 9-lea 

Ritorii cei mult vorbitori, deși mult grăiesc, nu pot să dea mulțumire vrednică dumnezeieștilor Tale Pătimiri, iar sufletele și trupurile noastre, inimile și toate mădularele noastre, cu umilință se roagă către Tine, Iubitorule de oameni: 

Iisuse, Cel ce pironit fiind pe Cruce mâinile către toți ai întins, pironește și zapisul greșelilor noastre; 

Iisuse, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce în coastă ai fost împuns, învrednicește-ne a intra în cămara Ta cea cerească; 

Iisuse, Cel ce ai fost răstignit, răstignește păcatele și patimile noastre; 

Iisuse, Cel ce Te-ai săvârșit în chinuri, dă-ne nouă să nu judecăm și să nu osândim pe nimeni; 

Iisuse, Mult-milostive, să nu cadă peste noi osânda Ta; 

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomenește-ne întru Împărăția Ta! 

Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuiește-ne! 

Condacul al 10-lea 

Vrând să mântuiești lumea, ai tămăduit, Doamne, orbii, șchiopii, surzii și leproșii, duhurile cele rele le-ai izgonit, iar cei nerecunoscători cu răutatea chinuindu-Te, pe Cruce Te-au pironit, căci nu știau să cânte: Aliluia! 

Icosul al 10-lea 

Împărate Preaveșnice, Iisuse, pătimit-ai cu trupul pentru a noastră neînfrânare ca să ne speli de păcate, dându-ne nouă pildă ca să urmăm Sfintele Tale învățături și cu dragoste să strigăm: 

Iisuse, dragostea cea fără de sfârșit, celor ce Te-au răstignit nu le-ai socotit păcatul; 

Iisuse, Cel ce cu lacrimi și cu suspinuri Te-ai rugat, învață-ne pe noi să ne rugăm; 

Iisuse, Cel ce toate proorociile despre Tine le-ai împlinit, împlinește dorințele cele bune ale inimilor noastre; 

Iisuse, Cel ce Ți-ai dat duhul în mâinile Tatălui, primește în ceasul ieșirii și duhurile noastre; 

Iisuse, Cel ce nu ai oprit împărțirea veșmintelor Tale, cu blândețe să desparți de trupuri sufletele noastre la vremea rânduită; 

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomenește-ne întru Împărăția Ta! 

Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuiește-ne! 

Condacul al 11-lea 

Cântare cu totul umilită a adus Ție cea cu totul nevinovată, Maica Ta, zicând: „Deși pătimești pe Cruce, Te știu pe Tine din pântece ca pe Cel din Tatăl născut mai-nainte de Luceafăr, și văd că toată făptura cu Tine pătimește”. Cel ce Ți-ai dat Duhul Părintelui Tău, primește și duhurile noastre și nu ne lăsa pe noi, cei ce-Ți cântăm Ție: Aliluia! 

Icosul al 11-lea 

Cântăm suferința Ta cea de voie, ne închinăm Pătimirilor Tale, Hristoase, și credem cu sutașul că ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Iar când vei veni cu putere multă și cu slavă mare pe norii cerului, atunci nu ne rușina pe noi, cei ce suntem răscumpărați cu Sângele Tău și care Îți strigăm: 

Iisuse, Mult-pătimitorule, izbăvește-ne pe noi de plânsul cel veșnic, pentru lacrimile Preacuratei Maicii Tale; 

Iisuse, Cel ce de toți ai fost părăsit, nu ne părăsi pe noi în ceasul morții noastre; 

Iisuse, primește-ne și pe noi ca pe Magdalena să sărutăm sfintele Tale picioare; 

Iisuse, cu vânzătorul și cu cei ce Te-au răstignit pe Tine, nu ne osândi pe noi, smeriții Tăi robi; 

Iisuse, fă-ne părtași bunătăților cerești; 

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomenește-ne întru Împărăția Ta! 

Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuiește-ne! 

Condacul al 12-lea 

Dăruiește-ne har, dezlegătorule al tuturor datoriilor, Hristoase, și ne primește pe noi, cei ce cinstim Sfintele Tale Patimi, precum ai primit pe Pavel și pe cei ce Te-au slăvit pe Tine, șterge păcatele noastre, curățește-ne, sfințește-ne și ne mântuiește pe noi, cei ce cu credință, cu smerenie și cu dragoste cântăm Ție: Aliluia! 

Icosul al 12-lea 

Cinstind și slăvind Pătimirea Ta, Hristoase, Te lăudăm și credem împreună cu Toma că Domn și Dumnezeu ești, Cel ce vei judeca vii și morții; învrednicește-ne, Doamne, Împărăției Tale celei veșnice pe noi, cei ce strigăm către Tine: 

Iisuse, Cel ce pentru noi ai pătimit, izbăvește-ne din necazuri, din patimi și din nevoi; 

Iisuse, Cel ce ai fost batjocorit, scapă-ne pe noi de batjocura vrăjmașilor noștri; 

Iisuse, Cel ce ai fost biciuit, nu ne pedepsi pe noi, pentru păcatele noastre, ci ne mântuiește; 

Iisuse, Cel ce Te-ai umilit, dă inimilor noastre umilință și smerenie, ca să ne mărturisim greșelile și păcatele noastre; 

Iisuse, Cel ce ești dragostea cea netrecătoare, nu îngădui să fim biruiți de răutate; 

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomenește-ne întru Împărăția Ta! 

Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuiește-ne! 

Condacul al 13-lea 

O, Iisuse Hristoase, Mielușelul lui Dumnezeu, Cel ce ridici păcatele lumii, primește această puțină rugăciune de mulțumire, pe care o aducem Ție, și cu mântuitoarele Tale Pătimiri, vindecă-ne pe noi de toată durerea sufletească și trupească, izbăvește-ne cu Crucea Ta cea Sfântă de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți și, la sfârșitul vieții noastre, nu ne lăsa pe noi, izbăvindu-ne cu moartea Ta din veșnica moarte, să strigăm Ție: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.) 

Icosul 1 

Cel ce Dumnezeu fiind, pentru noi om Te-ai făcut și pe noi, cei omorâți de păcate, cu Trupul și Sângele Tău cel făcător de viață, ne-ai înviat. Drept aceea Ție, Căruia ne-ai arătat atâta dragoste, cu mulțumire strigăm: 

Iisuse, Dumnezeule, dragostea cea mai înainte de veci, Cel ce pentru neamul pământesc ai binevoit a pătimi; 

Iisuse, Cel ce trup ca al nostru ai luat și cu moartea Ta stăpânirea morții ai stricat; 

Iisuse, Cel ce cu rănile Tale lumea ai răscumpărat; 

Iisuse, Mântuitorule, întărește-ne în ispite; 

Iisuse, Cel ce ai biruit puterile întunericului, luminează-ne; 

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomenește-ne întru Împărăția Ta! 

Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuiește-ne! 

Condacul 1 

Apărătorul cel mare și Domn al cerului și al pământului, pe Tine, Împăratul cel nemuritor, văzându-Te răstignit pe Cruce, făptura toată s-a schimbat, Cerul s-a înspăimântat, temeliile pământului s-au clătinat. Iar noi, nevrednicii, închinăciune de mulțumire aducând Pătimirilor Tale pentru noi, cu tâlharul strigăm Ție: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomenește-ne întru Împărăția Ta! Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuiește-ne! 

Rugăciune către Domnului Nostru Iisus Hristos la Sărbătoarea Sfintelor și Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Făcător al cerului și al pământului, Mântuitorul lumii, iată, noi, nevrednicii și păcătoșii, cu smerenie plecăm genunchii inimilor noastre înaintea măririi slavei Tale și mulțumire Îți aducem, Împărate al tuturor și Doamne, că bine ai voit ca un om a purta toate ostenelile, nevoile, ispitele și chinurile, ca să fii nouă pildă întru toate. Tu ai purtat toate întristările și necazurile fiind nouă ajutor, împreună-pătimitor și Mântuitor. Știm, întru tot Îndurate Stăpâne, că pentru mântuirea noastră Crucea și Pătimirile ai răbdat, ca pe noi să ne răscumperi din robia cea cumplită a vrăjmașului. Ce dar vom aduce Ție, Iubitorule de oameni, pentru toate câte ai pătimit pentru noi, păcătoșii? Sufletele și trupurile și toate cele bune de la Tine sunt și noi ai Tăi suntem. Numai la milostivirea Ta cea nemăsurată nădăjduim, Bune și Îndurate Doamne, lăudăm îndelungata Ta răbdare, mărim milostivirea Ta cea multă, închinându-ne Preacuratelor Pătimiri și cu toată dragostea sărutăm mâinile Tale, strigând: Miluiește-ne pe noi, robii Tăi, și fă să nu fie fără de roade întru noi Crucea Ta cea Sfântă și ca, împărtășindu-ne aici cu credință Pătimirilor Tale, să ne învrednicim a vedea și în ceruri slava Împărăției Tale, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin! 

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Troparul Sfintelor și Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos

Glasul al 5-lea

Să tacă tot trupul omenesc și să stea cu frică și cu cutremur, și nimic pământesc întru sine să nu gândească, că Împăratul împăraților și Domnul domnilor merge să Se junghie și să Se dea spre mâncare credincioșilor. Și merg înaintea Lui cetele îngerești cu toată căpetenia și puterea, heruvimii cei cu ochi mulți și serafimii cei cu câte șase aripi, fețele acoperindu-și și strigând cântarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia!

Preotul (sau diaconul) zice ectenia:

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Înca ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea și iertarea păcatelor, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face rugăciunea) și pentru ca să li se ierte lor toată greșala cea de voie și cea fără de voie.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.

Strana: Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

În lipsa preotului, încheiem, zicând: 

Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Rugăciune către Domnului Nostru Iisus Hristos la Sărbătoarea Sfintelor și Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului

 Rugăciune către Domnului Nostru Iisus Hristos la Sărbătoarea Sfintelor și Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Făcător al cerului și al pământului, Mântuitorul lumii, iată, noi, nevrednicii și păcătoșii, cu smerenie plecăm genunchii inimilor noastre înaintea măririi slavei Tale și mulțumire Îți aducem, Împărate al tuturor și Doamne, că bine ai voit ca un om a purta toate ostenelile, nevoile, ispitele și chinurile, ca să fii nouă pildă întru toate. Tu ai purtat toate întristările și necazurile fiind nouă ajutor, împreună-pătimitor și Mântuitor. Știm, întru tot Îndurate Stăpâne, că pentru mântuirea noastră Crucea și Pătimirile ai răbdat, ca pe noi să ne răscumperi din robia cea cumplită a vrăjmașului. Ce dar vom aduce Ție, Iubitorule de oameni, pentru toate câte ai pătimit pentru noi, păcătoșii? Sufletele și trupurile și toate cele bune de la Tine sunt și noi ai Tăi suntem. Numai la milostivirea Ta cea nemăsurată nădăjduim, Bune și Îndurate Doamne, lăudăm îndelungata Ta răbdare, mărim milostivirea Ta cea multă, închinându-ne Preacuratelor Pătimiri și cu toată dragostea sărutăm mâinile Tale, strigând: Miluiește-ne pe noi, robii Tăi, și fă să nu fie fără de roade întru noi Crucea Ta cea Sfântă și ca, împărtășindu-ne aici cu credință Pătimirilor Tale, să ne învrednicim a vedea și în ceruri slava Împărăției Tale, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Prohodul

 1.În mormânt, Viaţă, Pus ai fost, Hristoase, Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti, Plecăciunea Ta cea multă preamărind. (proslăvind).

2. Dar cum mori, Viaţă, Şi cum şezi în mormânt ? Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti Şi pe morţii cei din iad îi înviezi ?

3. Te mărim pe Tine, Iisuse Doamne, Şi-ngroparea îţi cinstim şi patimile, Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.

4. Cel ce-ai pus pământul Cu măsuri, Hristoase, Astăzi şezi în mic mormânt, Ziditorule, Şi din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.

5. Iisuse al meu, Împărat a toate, De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ? Vrei să dezrobeşti neamul omenesc.

6. Stăpânul a toate Mort se vede acum Şi deşertătorul gropilor celor morţi Se încuie-n groapă nouă ca unom.

7. În mormânt, Viaţă, Pus ai fost, Hristoase, Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut Şi viaţă lumii Tu ai izvorât.

8. Cu cei răi, Hristoase, Ca un răufăcător Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi Şi ne-ai scos din amăgirea celui rău.

9. Mai frumos cu chipul Decât oamenii toţi, Ca un om se vede mort şi fără de chip, Cel ce toată firea a-nfrumuseţat.

10. Iadul cum va răbda Intrarea Ta, Doamne, Şi cum nu se va zdrobi întunecându-se, De-a luminii Tale fulgere orbind 

11. Dulcea mea lumină Şi mântuitoare, Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns ? O, răbdare de nespus şi negrăit !

12. Nici lumea de duhuri Nu pricepe, Doamne, Nici mulţimea făr’ de trup poate povesti Taina îngropării Tale, neştiind.

13. O, minuni străine ! O, ce lucruri nouă ! Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort, Îngropat de mâinile lui Iosif.

14. În mormânt ai apus, Dar de-al Tatălui sân Nicicum nu Te-ai despărţit, Hristoase al meu. Acest lucru e străin şi nefiresc !

15. Întreaga făptură Recunoaşte-n Tine: Împărat adevărat, pe pământ şi-n cer, Deşi în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu !

6. Tu-n mormânt fiind pus Ziditor Hristoase, Temelia iadului s-a cutremurat Şi-ale morţilor morminte s-au deschis.

17. Cela ce în palmă Tot pământul ţine. Sub pământ acum cu trupul Se află mort, Slobozind pe morţii cei legaţi în iad.

18. Din stricare, Doamne, Viaţa mea o ridici; Căci murind acum, la cei morţi Te-ai pogorît Şi-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.

19. Ca lumina-n sfeşnic, Se ascunde acum Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului Şi din iad goneşte întunericul.

20. Mulţimea de oştiri, Cea duhovnicească, Împreună cu Iosif şi Nicodim Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.

21. Murind Tu de voie, În mormânt ai fost pus; Şi pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu, De amara mea greşeală m-ai scăpat.

22. S-a schimbat făptura Prin a Tale patimi, Căcicu Tine-au pătimit toate câte sunt, Ţiitor a toate cunoscându-Te.

23. Luând în pântece A vieţii Piatră, Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat Pe toţi morţii ce din veac i-a înghiţit.

24. În mormânt nou Te-au pus, Înnoind, Hristoase, Firea oamenilor, prin învierea Ta, După cum se cade unui Dumnezeu.

25. Pe pământ ai venit, Pe Adam să-l mântui. Şi pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît; Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.

26. Pământul de frică S-a mişcat, Cuvinte, Şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns, Apunând a Ta lumină sub pământ.

27. Ca un om, ai murit De-a Ta voie, Doamne; Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculat Şi din întunericul păcatelor.

28. Vărsând râu de lacrimi Peste Tine, Doamne, Cea Curată, ca o maică, a glăsuit: „Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu ?”

29. Ca grăuntul de grâu, Ce-ncolţeşte-n pământ, Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut, Înviind pe toţi urmaşii lui Adam.

30. Sub pământ Te-ai ascuns Ca un soare, acum, Şi-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai învelit; Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit !

31. Cum ascunde luna Faţa sa de soare, Aşa groapa Te-a ascuns şi pe Tine-acum, Cel ce prin trupească moarte ai apus.

32. Iisus, Viaţa, Gustând moartea acum, Pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvit Şi viaţa tuturor le-a dăruit.

33. Pe întâiul Adam, Prin păcat omorât, La viaţă ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou în trup Te-ai arătat acum.

34. Cereştile cete, Mort întins, pentru noi, Te-au văzut, Stăpânul meu, şi s-au spăimântat Şi cu aripile s-au acoperit.

35. Pogorându-Te mort, De pe lemn, Cuvinte, Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt; Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi !

36. Bucurie, Doamne, Fiind îngerilor, Întristare lor acum le-ai pricinuit, Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te.

37. Suind Tu pe cruce, Împreună-ai suit Şi pe muritorii vii; iar stând sub pământ, Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi.

38. Ca un leu, Tu Doamne, Adormind cu trupul, Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort, Lepădând şi bătrâneţea trupului.

39. Cela ce din coasta Lui Adam cel dintâi Pe strămoş ai plăsmuit, eşti în coastă-mpuns Şi izvor curăţitor ne izvorăşti.

40. Se-njunghia-n taină Mai-nainte mielul, Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşti, Eşti făţiş junghiat şi firea curăţeşti.

41. Cine dar va spune Chipul groaznic şi nou ? Cel ce stăpâneşte toate făpturile Pătimeşte azi şi moare pentru noi.

42. Cuprinzându-i spaima, Au strigat îngerii: „Cum Se vede mort Stăpânul vieţii Şi de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?”

43. Din coasta Ta, Doamne, Cea însuliţată, Izvorăşti mie viaţă, prin viaţa Ta, Şi mă înnoieşti şi mă viezi cu ea.

44. Răstignit pe cruce, Ai chemat pe oameni, Iar curată coasta Ta împungându-se, Tuturor iertare dai, lisuse-al meu.

45. Cel cu chip cuvios Te găteşte-ngrozit Şi Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie, De-ngroparea Ta înfricoşându-se.

46. Sub pământ, de voie, Pogorând ca un mort, Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.

47. Deşi Te-ai văzut mort, Dar eşti viu Dumnezeu Şi ridici de pe pământ, Hristoase la cer, Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.

8. Deşi Te-ai văzut mort, Dar eşti viu Dumnezeu Şi pe oamenii cei morţi, pe toţi, înviezi, Omorând de tot pe-al meu omorâtor.

49. O, ce bucurie, Ce dulceaţă multă, A fost ceea ce-a umplut pe toţi ceidin iad, Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.

50. Îngroparea-Ţi laud, Patimilor mă-nchin; Şi puterea Îţi măresc, Milostivule, Prin care de patimi am fost dezlegat.

51. Asupra Ta, Doamne, Sabie-au ascuţit Şi-a puternicului sabie s-a tocit, Iar cea din Eden se biruieşte-acum.

52. Văzând mieluşeaua Pe-al său Miel înjunghiat, Doborâtă de dureri striga şi-ndemna Ca şi turma să se tânguie cu ea.

53. În mormânt de Te-ngropi, Şi în iad de pogori, Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertat Şi întregul iad, Hristoase, l-ai golit.

54. De-a Ta voie, Doamne, Pogorând sub pământ, Pe toţi oamenii din moarte i-ai înviat Şi la slava Tatălui i-ai înălţat.

55. Unul din Treime, Cu trupul, pentru noi, Defăimată moarte rabdă, binevoind; Se cutremură şi soare şi pământ.

56. Urmaşii lui Iuda, Din izvor adăpaţi Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu, În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.

57. Ca un vinovat, stă Cel Preadrept la Pilat Şi la moartea cea nedreaptă e osândit Şi Judecătoru-i răstignit pe lemn.

58. Îngâmfat Israil, Ucigaşe popor ! Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi, Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?

59. Plăsmuind pe Adam Din pământ, cu mâna, Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup Şi de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.

60. Ascultând, Cuvinte, De al Tău Părinte, Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorît, Înviind tot neamul muritorilor.

61. „Vai, Lumina lumii ! Vai, a mea Lumină ! O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit !” Cu amar, striga Fecioara şi jelea.

62. Pizmăreţ popor, Ucigaş blestemat ! Ruşinează-te măcar, înviind Hristos, De mahrama şi de giulgiurile Lui.

63. Vino, necurate, Ucigaş ucenic, Şi pricina răutăţii arată-mi-o: Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi ?

64. Iubitor de oameni Te prefaci, nebune, Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule, Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.

65. Cu ce preţ ai vândut Sfântul Mir cel ceresc ? Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat ? Nebunie-aflaşi, preablestemat satan !

66. De iubeşti pe săraci, Şi mâhnit eşti de mir Ce se varsă, curăţind suflet păcătos, Cum pe-arginţi pe-a tuturor Lumină vinzi ?

67. „O, Cuvinte, Doamne, A mea bucurie, Îngroparea-Ţi de trei zile cum voi răbda ? Mi se rupe inima ca unei maici”.

68. „Cine-mi va da lacrimi Şi izvor nesecat, Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu ?” A strigat Fecioara, Maica Domnului.

69. O, munţi şi vâlcele Şi mulţimi de oameni, Tânguiţi-vă şi plângeţi cu mine toţi Şi jeliţi cu Maica Domnului ceresc !

70. „Când am să Te mai vad, Veşnică Lumină, Bucuria şi dulceaţa sufletului ?”, A strigat Fecioara, tânguindu-se.

71. Deşi ca o piatră, Tare şi tăioasă, Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât Râu de viaţă vie, veşnice Izvor.

72. Ca dintr-o fântână, Din îndoitul râu, Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm Şi viaţa veşnică o moştenim.

3. Voind Tu, Cuvinte, În mormânt Te-ai văzut; Dar eşti viu şi Te ridici din morţi, cum ai spus, Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.

74. Te cântăm, Cuvinte, Doamne al tuturor, Împreună şi cu Tatăl şi Duhul Sfânt Şi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.

75. Fericimu-Te toţi, Maica lui Dumnezeu, Şi-ngroparea de trei zile noi o cinstim A Fiului tău şi-al nostru Dumnezeu.

76. În mormânt, Viaţă, Pus ai fost, Hristoase, Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti Plecăciunea Ta cea multă preamărind.

 Starea a doua

1. Cuvine-se, dar, Să cădem Ia Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins, Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.

2. Cuvine-se, dar, Să-Ţi dăm slava-a toate Ziditorul, Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta, Şi din stricăciune toţi ne-am izbăvit.

3. Soarele-a apus Iar pământul s-a clătit, Cuvinte, Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos, Şi cu trupul în mormânt punându-Te.

4. Somn învietor În mormânt dormind, Hristoase Doamne, Din cel greu somn al păcatului ai sculat Întreg neamul omenesc cel păcătos.

5. „Una-ntre femei Te-am născut Fiu, fără de durere; Dar acum sufăr dureri, prin patima Ta”, Cea curată, mult jelindu-se, zicea.

6. Sus văzându-Te, De Părinte nedespărţit, Doamne, Iară jos cu trupul mort, sub pământ fiind, Serafimii s-au înfricoşat acum.

7. Răstignindu-Te, S-a rupt tâmpla templului prin mijloc Şi şi-ascund luminătorii lumina lor, Sub pământ Tu, Soare, ascunzându-Te.

8. Cela ce cu-n semn A făcut la început pământul, Azi apune sub pământ, ca un muritor; Îngrozeşte-te de-aceasta, cerule !

9. Sub pământ apui Cela ce-ai făcut pe om cu mâna, Ca pe oameni să-i înalţi din căderea lor, Cu puterea Ta atotputernică.

10. Veniţi să cântăm Lui Hristos cel mort, Ce-i plâns cu jale, Ca femeile, ce mir au adus atunci, S-auzim cu ele: „Bucuraţi-vă !”

11. Cu adevărat, Nesecat Mir eşti, Cuvinte Doamne; Pentru-aceea şi femeile mir Ţi-aduc, Celui viu, ca unui mort şi îngropat.

12. Cu-ngroparea Ta Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase, Şi cu moartea Ta pe moarte ai omorât, Şi din stricăciune lumea mântuieşti.

13. Râu de viaţă eşti Cedin Tatăl curgi, Înţelepciune, Iar în groapă apunând, viaţă dăruieşti, Celor din adâncurile iadului.

14. „Ca să înnoiesc Firea oamenilor cea zdrobită, Eu cu moartea Mi-am rănit trupul Meu, voind; Deci, jelind, nu-ţi bate pieptul, Maica Mea”.

15. Sub pământ apui,

Cel ce eşti Luceafăr al dreptăţii, Şi pe morţi i-ai ridicat, ca dintr-un somn greu, Alungând din iad tot întunericul.

16. Bob cu două firi: Dătătorul de viaţă, astăzi, În adânc pământ, cu lacrimi se seamănă; Răsărind El iar, lumea va bucura.

17. S-a temut Adam, Dumnezeu umblând în rai, atuncea, Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad; Căci căzând atunci, acum s-a ridicat.

18. Maica Ta acum Varsă râuri de lacrimi, Hristoase, Şi-a strigat, când Te-a văzut cu trupu-n mormânt: Înviază, Fiule, precum ai spus !”

19. losif Te-a ascuns, Cu evlavie, în groapă nouă; Şi cântări dumnezeieşti, de-ngroparea Ta, Ţi-a cântat, cu lacrimi împletindu-le.

20. Doamne, Maica Ta, Pironit văzându-Te pe cruce, De amară întristare, sufletul ei S-a pătruns de cuie şi de sabie.

21. Maica Ta, văzând Adăparea Ta cu fiere, Doamne, Cel ce eşti dulceaţa lumii noastre întregi, Faţa ei cu-amare lacrămi a udat.

22. „Rău m-am întristat Şi rărunchii mi se rup, Cuvinte, Junghierea Ta nedreaptă văzând-o”, Zis-a Preacurata, tânguindu-se.

23. „Cum am să-Ţi închid Ochii dulci şi-ale Tale buze, Doamne, Şi cum dar ca pe un mort Te voi îngropa ?”, losif a strigat, înfiorându-se.

24. Jalnice cântări Iosif şi cu Nicodim cântă Lui Hristos ce S-a-ngropat, acum, în mormânt Şi cu dânşii cântă cetele cereşti.

25. Sub pământ apui Tu, Hristoase, Soare al dreptăţii; Deci şi buna, Maica Ta, care Te-a născut, De dureri se stinge, nevăzându-Te.

26. Iadul s-a-ngrozit Dătătorule de viaţă, Doamne, Când prădată şi-a văzut bogăţia lui Şi-nviaţi pe morţii cei legaţi din veac.

27. Soare luminos După noapte străluceşte, Doamne; Iar Tu, după moartea Ta, străluceşti mai mult, Înviind din groapă ca un Dumnezeu.

28. Ziditorule, Primindu-Te în sân pământul S-a clătit de frica Ta, Preaputernice, Şi pe morţi cutremurul i-a deşteptat.

29. O, Hristoase-al meu ! Iosif şi Nicodim cu miruri, Într-un chip deosebit, acum Te gătesc Strigând: „O, pământe-nfricoşează-te !”

30. Doamne, ai apus Şi cu Tine-a soarelui lumină; Iar făptura de cutremur cuprins-a fost, Făcător al tuturor vestindu-Te.

31. Piatra cea din unghi O acoperă piatra tăiată Şi pe Domnu-L pune-n groapă un muritor. Înfioară-te, de-acum, pământule !

2. „Vezi-ne aici: Ucenicul cel iubit şi Maica, Şi cu dulce glas răspunde-ne, Fiule !”, A strigat Curata, cu amar plângând.

33. Tu, ca Cel ce eşti De viaţă dătător, Cuvinte, Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit; Ba chiar şi pe morţii lor îi înviezi.

34. Nici chip ai avut, Nici frum’seţe, când pătimeai, Doamne; Dar mai mult ai strălucit, când ai înviat, Şi cu sfinte raze ne-ai împodobit.

35. Ai apus în trup, Sub pământ, nestinsule Luceafăr; Şi aceasta neputând vedea soarele, În amiază-zi el s-a întunecat.

36. Luna, soarele Se întunecă-mpreună, Doamne, Şi robi binevoitori Ţi s-au arătat Şi în mantii negre s-au înveşmântat.

37. „Chiar de-ai şi murit, Dar sutaşul Dumnezeu Te ştie; Iar eu cum Te-oi pipăi, Dumnezeul meu, Mă cutremur”, a strigat cel cu bun chip.

38. A dormit Adam Şi din coasta lui-’şi scoase moarte; Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu, Lumii viaţă izvorăşti din coasta Ta.

39. Ai dormit puţin Şi-ai dat viaţă celor morţi, Hristoase, Şi-nviind ai înviat pe cei adormiţi, Ce-adormiseră din veacuri, Bunule.

40. De ai şi murit, Dar ai dat vinul de mântuire, Viţă, care izvorăşti viaţă tuturor; Patima şi crucea Ţa Ţi le slăvesc.

41. Cum au suferit Cereştile cete îndrăzneala Celor ce Te-au răstignit, Dumnezeule, Când Te văd gol, sângerat şi osândit ?

42. O, neam jidovesc Îndărătnic, ce-ai primit arvuna ! Cunoscut-ai ridicarea Bisericii; Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?

43. În batjocură Tu îmbraci pe Împodobitorul, Care cerul a-ntărit şi-a împodobit Tot pământul, într-un chip preaminunat.

44. Ca un pelican, Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte; Şi-ai dat viaţă l-ai Tăi fii, care au murit, Răspândind asupra lor izvoare vii.

45. Oarecând Navi, Opri soarele, zdrobind duşmanii; Iar Tu, Soare, ascunzându-Ţi lumina Ta, Ai zdrobit pe-al iadului stăpânitor.

46. Nu Te-ai despărţit De-al Părintelui sân, Milostive, Chiar binevoind a lua chip de muritor; Şi în iad Hristoase-al meu, Te-ai pogorât.

47. Tins fiind pe lemn, Cel ce spânzuri pământul pe ape, În pământ, fără suflare, acum cobori; Care lucru nerăbdându-l, tremură.

48. „Vai, o, Fiul meu !”, Preacurata jeleşte şi zice Că „pe care-L aşteptam ca pe-un Împărat, Osândit acum pe cruce îl privesc !”

49. „Astfel mi-a vestit Gavriil, venind din cer la mine: El mi-a spus că-mpărăţia Fiului meu Este o împărăţie veşnică.”

50. „Vai, s-a împlinit A lui Simeon proorocie Căprin inima mea sabie a trecut; O, Emanuile, Cel ce eşti cu noi !”

51. O, iudeilor ! Ruşinaţi-vă măcar de morţii Înviaţi de Dătătorul vieţii lor, Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ucis.

52. S-a cutremurat Şi lumina soarele şi-a stins-o, Când în groapă Te-a văzut neînsufleţit; Nevăzuta mea lumină, Bunule !

53. Cu amar plângea Preacurata Maica Ta, Cuvinte, Când pe Tine Te-a văzut acum în mormânt; Ne-nceput şi negrăite Dumnezeu !

54. Maica Precista Omorârea Ta văzând, Hristoase, Cu adânc-amărăciune, Ţie-Ţi grăia: „Să nu zăboveşti, Viaţă, între morţi !”

55. Iadul celcumplit Tremura, când Te-a văzut pe Tine, Veşnic Soare al măririi, Hristoase al meu, Şi în grab’ a dat din el pe cei legaţi.

56. Ce privelişte Mare şi grozav-acum se vede; Căci al vieţii Dătător moarte-a suferit, Voind El să dea viaţă tuturor !

57. Coasta Ţi-au împuns, Mâinile Ţi-au pironit, Stăpâne; Şi cu rana Ta din coastă ai vindecat Ne-nfrânarea mâinilor strămoşilor.

58. Oarecând jelea Toată casa pe fiul Rahilei; Iar acum pe al Fecioarei Fiu îl jelesc Maica Lui şi ceata Ucenicilor.

59. Palme şi loviri I s-au dat lui Hristos peste faţă, Celui ce cu mâna Sa pe om plăsmui, Şi-a zdrobit cu totul ale fiarei fălci.

60. Toţi cei credincioşi, Cu-ngroparea Ta scăpaţi de moarte, Îţi cinstim, Hristoase-al nostru, cu laude, Răstignirea şi-ngroparea Ta acum.

61. Cel făr’ de-nceput, Veşnice Părinte, Fiu şi Duh Sfânt, Întăreşte stăpânirea ’mpăraţilor Împotriva duşmanilor, caun bun.

62. Ceea ce-ai născut, Preacurată Fecioară, Viaţa, Potoleşte dezbinarea-n Biserică Şi dă pace, cao bună, tuturor.

63. Cuvine-se, dar, Să cădem la Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.

 Starea a treia

1. Neamurile toate Laudă-ngropării Ţi-aduc, Hristoase-al meu.

2. Arimateanul Jalnic Te pogoară Şi în mormânt Te-ngroapă.

3. De mir purtătoare, Mir Ţie, Hristoase, Ţi-aduc cu sârguinţă.

4. Vino-întreagă fire, Psalmi de îngropare Lui Hristos să-I aducem,

5. Pe Cel viu cu miruri, Ca pe-un mort să-L ungem, Cu mironosiţele.

6. Fericite losif ! Trupul ce dă viaţă, Al lui Hristos, îngroapă.

7. Cei hrăniţi cu mană Lovesc cu piciorul În Binefăcătorul.

8. Cei hrăniţi cu mană, Oţet şi cu fiere Ţi-aduc, Hristoase al meu.

9. O, ce nebunie ! Pe Hristos omoară Cei ce-au ucis pe profeţi.

10. Ca rob făr’ de minte, A trădat Iuda Pe-Adâncu-nţelepciunii.

11. Rob ajunge-acuma Vicleanul de Iuda, Cel ce-a vândut pe Domnul.

12. Zis-a înţeleptul: „Groap’-adâncă este Gâtlejul jidovilor.”

3. La viclenii jidovi, Căile lor strâmbe Curse şi ciulini sunt.

14. losif şi Nicodim Pe Domnul îngroapă, Cu toată cuviinţa.

15. Slavă Ţie, Doamne, Cel ce dai viaţă Şi-n iad, puternic, cobori.

16. Maica Preacurata Se jelea, Cuvinte, Pe tine mort văzându-Te.

17. „Primăvara dulce, Fiul meu preadulce. Frum’seţea unde Ţi-a apus ?”

18. Plângere pornit-a Maica Preacurata, Când ai murit, Cuvinte.

9. Vin cu mir, să-L ungă, De mir purtătoare, Pe Hristos, Mirul ceresc.

20. Cu moartea pe moarte O omori Tu, Doamne, Cu sfânta Ta putere.

21. Piere-amăgitorul, Scapă amăgitul Cu-nţelepciunea-Ţi, Doamne.

22. Cade vânzătorul În fundul gheenei, În groapa stricăciunii.

3. Curse de ciulini sunt Căile lui Iuda, Celui nebun şi viclean.

24. Pier răstignitorii, Împărate-a toate, Dumnezeiescule Fiu.

25. Toţi pier, împreună, În groapa pierzării, Bărbaţii sângiurilor.

26. „Fiule din Tatăl, Împărat a toate, Cum ai primit patima ?”

27. Maica, mieluşeaua, Mielul ei pe cruce Văzându-L, s-a tânguit.

28. Trupul ce dă viaţă losif împreună Cu Nicodim îngroapă.

29. Mult înlăcrimată A strigat Fecioara, Rărunchii pătrunzându-şi:

30. „O, a mea lumină, Fiul meu preadulce, Cum Te-ai ascuns în groapă ?”

31. „Nu mai plânge Maică; Pe Adam şi Eva Ca să-i slobod, Eu sufăr”.

32. „Fiul meu, slăvescu-Ţi Înalta-ndurare Prin care rabzi acestea”.

33. Cu oţet şi fiere Te-au adăpat, Doamne, Gustarea veche s-o strici.

34. Te-ai suit pe cruce, Cel ce altădată Umbrişi poporul sub nor.

35. De mir purtătoare, Venind la a Ta groapă, Ţi-aduceau, Doamne, miruri.

36. Scoală-Te, ’ndurate, Şi pe noi ne scoate Din a gheenei groapă !

37. „Doamne, înviază”, Zicea, vărsând lacrimi, Maica Ta ce Te-a născut.

38. Înviază-n grabă, Alungând durerea Curatei Tale Maice !

39. Prinse-au fost de frică Cereştile cete, Când Te-au văzut mort, Doamne.

40. Iartă de greşale Pe cei ce, cu frică, Cinstesc ale Tale patimi.

41. O, înfricoşată, Străină vedere; Pâmântul cum Te-ascunde !

42. Altădat’ un losif Ţi-a slujit în fugă Şi-acum Te-ngroapă altul.

43. Plânge, Te jeleşte, Preacurata-Ţi Maică, Fiind Tu mort, Cuvinte.

44. Spaimă ia pe îngeri De grozava-Ţi moarte, O, Făcător a toate !

45. Până-n zori, cu miruri Ţi-au stropit mormântul Cele înţelepţite.

46. Pace în Biserici, Lumii mântuire, Prin învierea-Ţi dă-ne !

47. O, Treime Sfântă, Tată, Fiu şi Duh Sfânt, Lumea o mântuieşte.

48. Robilor tăi, Maică, Dă-le ca să vadă ’Nvierea Fiului tău !

49. Neamurile toate Laudă-ngropării Ţi-aduc, Hristoase al meu.

FUGA IN EGIPT

"Dupa plecarea magilor, iata ingerul Domnului se arata in vis lui Iosif, zicand: Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si fugi in Egipt si stai acolo pana ce-ti voi spune, fiindca Irod are sa caute Pruncul ca sa-L ucida. Si sculandu-se, a luat, noaptea, Pruncul si pe mama Lui si a plecat in Egipt. Si au stat acolo pana la moartea lui Irod, ca sa se implineasca cuvantul spus de Domnul, prin proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu".  (Matei 2, 13-15)


Crestinii egipteni afirma cu bucurie prezenta Sfintei Familii pe teritoriul tarii lor, acum 2000 de ani. Desi nu sunt dovezi scrise, bogata traditie orala pastrata peste veacuri si transmisa din generatie in generatie, locuri sfinte care cunosc o foarte mare popularitate ca etape ale trecerii Sfintei Familii, chiar sinaxarul Bisericii Ortodoxe Copte egiptene, care inscrie 22 de locuri sfinte asociate cu traseul Fugii in Egipt – fac foarte vie prezenta micului Iisus, a tinerei Sale Mame si a batranului Iosif, in tara faraonilor.

Ei chiar spun : “ Sfanta Familie a traversat desertul in Egipt. Pamantul verde al Egiptului este pamantul care a oferit securitate si dragoste. Calatoria prin tara Egiptului si desertul sau, de-a lungul raului Nil pana in delta, este punctata de opriri care ulterior s-au transformat in manastiri, biserici si locuri de venerare”. Involuntar, ma gandesc la posibila legatura dintre pasii Sfintei Familii si aparitia in acest areal geografic, in sec 4, a primelor forme de monahism din lume ( pustnici, manastiri cu viata de obste, manastiri de sine), modelul vietuirii lor intru Hristos fiind urmat ca atare pana in zilele noastre si extins in toata lumea crestina.

Traditia orala privitoare la Fuga in Egipt a fost certificata de catre Sf Theofilus, Patriarh al Alexandriei ( 385 – 412) care a avut o viziune in care locuri legate de vizita Sfintei Familii in Egipt i-au fost relevate; dupa aceea, multe dintre locasurile crestine sfintite de catre pasii Sintei Familii au fost inspectate si restaurate de catre Sf Patriarh Teofilus ( canonizat ca sfant de Biserica Copta)







Arta copta pastreaza doua modele de icoane reprezentand aceasta perioada de inceput din viata Domnului nostru Iisus Hristos : prima reprezinta momentul intrarii in Egipt, cand Sf Maria Il poarta in brate pe pruncul Iisus, calatorind calare pe un magar; Iosif este alaturi, iar in unele icoane copte apare si Salomeea ( probabil, ruda a Maicii Domnului, una dintre viitoarele femei mironosite, mama Sfintilor Apostoli Iacob si Ioan, sotia lui Zevedeu).

“Iata Domnul vine pe nor usor si ajunge in Egipt.”  (Isaia, 19, 1) Interpretarea acestei parti a profetiei Sf Prooroc Isaia este aceea ca Pruncul Iisus a calatorit in bratele Sfintei Fecioare Maria – puritatea, nobletea, lumina Sfintei Sale Mame fiind asemenea unui nor – dupa cum spuneau primii parinti ai bisericii.


Cea de-a doua reprezentare este momentul plecarii din Egipt, Iisus fiind deja un copil care merge singur, tinut de mana de Mama Sa, fiind urmati de Iacob. Ca si in cazul reprezentarii intrarii in Egipt, ordinea “personajelor” din icoana este aceeasi: conform directiei de mers, intai este figurat Pruncul Iisus, apoi Sfanta Sa Mama, apoi Iosif. Ingerul apare in multe dintre aceste icoane, ca si insotitor si calauza, atat la sosirea cat si la plecarea din Egipt.

Biserica Copta ortodoxa egipteana crede ca aceasta calatorie a durat trei ani si jumatate, pe cand musulmanii egipteni, care au o anume referire in Coran si o identifica pe Sf Fecioara Maria ca fiind Miriam, sora lui Moise, sustin ca durata este de sapte ani.




Conform traditiei copte, Sf Familie a traversat nordul Peninsulei Sinai si a intrat in Egipt de-a lungul celui mai estic brat al Deltei Nilului ( acum asanat), pe la Pelusiam ( El Farma) si Zagazig (Tel Bastah).

La Zagazig au ajuns la rasaritul soarelui. Josif a mers in sat sa caute ceva de mancare si de baut, dar a fost aspru refuzat si s-a intors cu mainile goale. La apusul soarelui, un taran, Aqloum, care se intorcea de la munca campului, i-a vazut sub un copac si i-a intrebat cine sunt. Sf Fecioara Maria i-a raspuns ca sunt o familie de evrei saraci care vin din Palestina si vor sa ajunga in Babilon ( Vechiul Cairo, Old Cairo) si ca in curand vor pleca la drum. Aqloum i-a chemat la el acasa, ca sa le dea niste haine. Apropiindu-se de casa, Aqloum le-a spus ca sotia lui este bolnava si nu ii poate intampina cum se cuvine. Dar Pruncul Iisus a chemat-o pe nume si i-a spus: “ Sarah, esti vindecata, ridica-te si ne intampina!” Ea s-a ridicat imediat si ambii soti au fost gazde foarte primitoare. Sotia lui Aqloum i-a povestit Mariei despre oras, despre templul zeitei Bastet ( zeita pisica) in care sunt statui colosale si ale carei sarbatori se derulau atunci, iar Maria si-a exprimat dorinta sa vada templul. Sarah a condus-o pe Maria cu Pruncul in brate la templu. Imediat ce au pus piciorul acolo, statuile zeilor pagani s-au spart si s-au prefacut in praf, conform proorocirii “… Idolii Egiptului tremura inaintea fetei Lui “ (Isaia, 19, 1).  Vestea despre acest “incident” s-a raspandit rapid si guvernatorul regiunii a ordonat sa se caute imediat femeia cu copilul in brate, pentru a-L trimite la Irod. Aqloum si sotia sa, intelegand ca nu mai este sigura sederea Sfintei Familii la ei, i-au ghidat catre Belbeis, insotindu-I o parte din drum si ferindu-I de ostasii romani.





Traversand Delta Nilului de la est la vest, ferindu-se de armata romana, Sfanta Familie a ajuns la Sakha. Pe drum, Iisus a pus piciorul pe o stanca si urma talpii piciorului Sau a ramas intiparita pe piatra, locul numindu-se de atunci Bikha Isous ( “Pasul lui Iisus”), cercetatorii sugerand ca este vorba de actuala localitate Sakha, in care se afla biserica copta Sf Maria.



Piatra cu urma talpii Copilului Iisus

Sakha, piatra cu talpa Copilului Iisus ( degetele talpii, in dreapta)



 Sakha, Biserica Copta Sf Feacioara Maria Sakhha, piatra cu urma talpii Copilului Iisus Sakha, altar cu 3 straturi de caramida ( sec 1, sec 10 si sec 19)
SAMANOUD

Tot in Delta Nilului – acum asanata – se afla un alt loc care patreaza vie, peste veacuri, prezenta aici a Sfintei Familii: fantana cu apa dulce pe care a adus-o la suprafata Pruncul Iisus, ca si vasul de granit in care Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu a framantat aluat pentru paine.

179-samanoud-vasul-sf-maria-a-framantat-paine

180-sf-maria-l-a-folosit-cand-a-fost-aici

Despre Sfantul Abanoub – sfantul copil, de 12 ani, mucenicul venerat de intreg Egiptul crestin – si despre Biserica din Samanoud, cu vestigiile sale: un scurt foto-reportaj aici.



SCHITIA, NITRIA – WADI EL NATRUN

Dupa Bikha Isous, Sfanta Familie a mers mai departe catre sud – vest, traversand un alt brat al Nilului si ajungand in desertul Scetic ( Shihet, in limba copta), actualul Wadi El Natrun. Iisus a binecuvantat locul si I-a spus Mamei Sale: “ O, Mama, sa stii ca in acest desert vor locui multime de calugari, asceti si nevoitori si acestia ii vor sluji Domnului ca si ingerii”.

Man Romanilor, Wadi Natrun 1Aici, in desertul de nord-vest, este una dintre cele trei zone din pustiul egiptean in care, in secolul 4, au aparut primele manastiri din lume si aici sunt localizati parintii “Patericului Egiptean”.

Zona Wadi El Natrun ( cuprinzand Kellia, Scitia, Nitria) a devenit in timp resedinta oficiala a Patriarhiei Bisericii Copte, pana astazi patriarhul acestei Biserici fiind ales din randul calugarilor din  aceasta zona. Chiar si dupa invazia arabilor in Egipt (sec 7) musulmanii au acordat calugarilor crestini dreptul de a-si practica religia. Nitria a fost fondata ca zona monastica de catre Amun ( nascut in anul 280 d.H.) si s-a pastrat ca atare datorita faptului ca aici a locuit in permanenta o comunitate ortodoxa. Supraaglomeratia din Nitria l-a determinat pe Amun sa creeze o a doua zona monastica in apropiere, la 18 km distanta, numita Kellia. Acesta este unul dintre cele mai importante locuri arheologice crestine din lume, fiind identificate aproximativ 1.600 de edificii construite pe o suprafata de 100 kmp, intr-o perioada de doar 300 de ani. In secolele 8 – 11 majoritatea manastirilor din zona Wadi El Natroun au fost reconstruite sau restaurate, dar din sec 14 populatia a fost decimata de cele doua valuri de molima care s-au abatut asupra orasului.

In pezent, mai sunt in zona Wadi El Natroun doar 4 manastiri, absolut impresionante pentru orice pelerin crestin:

Manastirea Romanilor – Dair El-Baramus

 Man Romanilor, Wadi Natrun Man Romanilor, Wadi Natrun 2
Manastirea Sirienilor – Dair Al Suryan

 Manastirea Sirienilor, Schitia Man Sirienilor
 Man Sirienilor, fresca Man Sirienilor, Chilia Sf Paisie cel Mare. 3. Copacul Sf Efrem Sirul, Wadi Natrun Egipt, Man Sirienilor Copacul Sf Efrem Sirul, Man Sirienilor, Nitria, Egipt
Manastirea Sf Paisie (St Bishoy)

 Man Sf Paisie Wadi Natrun 16. Moastele Sf Paisie, Man Sf Paisie, Nitria, Egipt
 Man Sf Paisie, slujba copt.ortodoxa 2 Man Sf Paisie, interior 15. Man Sf Paisie cel Mare, Nitria, Egipt


Manastirea Sf Macarie cel Mare

 Man Sf Macarie cel Mare, Wadi Natrun Man Sf Macarie, moastele celor 3 sfinti Macarie
 Man Sf Macarie, Mormantul Sf Ioan Botezatorul Man Sf Macarie, usa altar sec 10 man-sf-macarie-moastele-sf-ioan-botezatorul-si-sf-prooroc-elisei man-sf-macarie-altar-bis-celor-49-martiri








Moastele celor trei Sfinti Macarie: Sf Macarie cel Mare / Egipteanul ( 295 – 392), Sf Macarie al Alexandriei si Sf Mucenic Macarie Episcop de Edkao ( langa Assiut) se afla una langa alta, spre inchinare.

Pentru cine face Rugaciunile de dimineata, Sf Macarie cel Mare este un nume foarte apropiat, intrucat patru din cele zece scurte rugaciuni sunt intocmite de catre acesta. In fapt, de saisprezece secole, zi de zi, crestinii fie ei monahi sau traitori in lume, isi incep ziua cu rugaciune catre Creator, folosind cuvintele si gandurile acestui sfant egiptean, devenit astfel contemporan fiecaruia dintre noi. Asa incat a pasi pe locul in care, la anul 340, Sf Macarie si-a  inceput viata monastica ( Manastirea Romanilor) sau chiar in manastirea sa, este un fapt pe care mintea refuza sa il inteleaga, la adevarata sa valoare…

Sf Moise cel Negru (link, foto) ale carui moaste se afla in Manastirea Romanilor, ne-a primit cu multa caldura a duhului, la sfintele sale moaste ne-am rugat indelung… Moise, etiopian de origine, de rasa neagra, a fost seful unei bande de talhari din zona Nitria, vestit pentru omorurile sale si pentru forta sa fizica. S-a calugarit la varsta deplinei maturitati si a incercat, in tot restul vietii, sa faca exact invers decat ceea ce a trait pe cand era talhar. La moartea sa, a lasat 70 de ucenici, adica numarul de hoti pe care ii avusese in banda sa.

Pentru mine, personal, avea sa fi extrem de impresionanta “intalnirea” cu Sf Paisie cel Mare (link, foto).

In manastirea Sirienior se afla pestera in care a locuit o vreme Sf Paisie si in care a fost vizitat de insusi Domnul Iisus! Man Sirienilor, Chilia Sf Paisie cel Mare.

Pentru ca cea mai calda primire, cea mai frumoasa dovada de dragoste pe care o puteai aduce unui vizitator era, in desert, sa speli picoarele musafirului tau ( dupa modelul dat de insusi Mantuitorul apostolilor sai), Sf Paisie a pus apa intr-un lighean si …a spalat picioarele Domnului Iisus (icoana reprezentand acest moment se afla la intrarea joasa in grota). Dupa plecarea Sa, Sf Paisie a baut cu mare pofta apa sfanta din lighean,  “indata facandu-se incepator vietuirii cele supraomenesti… despre el se poate spune ca aflandu-se fericitul cu trup muritor, se ridicase mai presus de trup”, vietuind ca ingerii, intocmai cum proorocise Pruncul Iisus.

Acestia sunt doar cativa foarte cunoscuti noua vietuitori ai pustiei Schitiei, Nitriei si Keliei, mii de alti asemenea asceti cautand nevointele pustiei spre a-L slavi pe Domnul inca din viata aceasta trecatoare.

Cele patru manastiri ortodoxe copte cu viata monahala activa in prezent sunt comori ale artei religioase copte (restaurarile actuale se fac cu ajutorul unor echipe de specialisti din Olanda, Polonia etc), in aceslasi timp cuprind vestigii arheologice atestand amploarea vietii monahale din vechime, dar cele mai mari comori ale lor sunt moastele sfintilor despre care am citit in Patericul Egiptean sau vestigii cum ar fi copacul viu si acum, plantat de catre Sf Efrem Sirul in timpul viziei sale pe aceste locuri ( link, foto).

CAIRO CRESTIN

Mataryah

Condusa de ingerul Domnului si biecuvantand pamantul Egiptului, Sfanta Familie s-a indreptat catre Cairo ( Old Cairo, Babilon), urmarita fiind de doi ostasi ai lui Irod. Traditia spune ca la Mataryah (o localitate integrata acum capitalei Cairo) un copac si-a deschis in mod miraculos trunchiul pentru a-L ascunde pe Pruncul Iisus, pe Mama Sa si pe Sf. Iosif si si-a coborat crengile ca sa-I fereasca de ochii urmaritorilor. Acest copac este unul dintre cele mai sfinte locuri asociate cu Fuga in Egipt.

28 Matariyah, Copacul Fecioarei Maria



29 Matariyah, Copacum Fecioarei Maria.JPG

Supranumit “Copacul Fecioarei Maria”, acest sicomed a trecut prin secole ca loc de pelrinaj pentru crestinii din toata lumea, fiecare pelerin dorind sa ia ca amintire pana si coaja/scoarta sa. In prezent trunchiul copacului este extrem de ciudat, pare mort, dar din mladitele sale ajunse in pamant s-au dezvoltat alte cateva trunchiuri care rodesc. Si noi am primit de la paznici cateva fructe de pe jos, surpriza mare fiind aceea ca erau… smochine! Se spune de asemenea ca la dorinta Pruncului Iisus, copacul si-a lasat crengile in jos, pentru ca Sfanta Mama sa poata culege fructe pentru a le manca, iar in apropierea acestui loc de odihna copilul Iisus a savarsit minunea aparitiei unui izvor, in care Fecioara i-a spalat hainutele. In locul unde a varsat apa cu care spalase, a rasarit un copac cu flori frumos mirositoare a carui seva se foloseste la prepararea mirului sfant.

30 Matariyah, iesle

Iesle gasita langa Copacul fecioarei Maria – dar al Muzeului Coptic din Cairo

Old Cairo

In fortareata romana a Babilonului ( Old Cairo) sunt cateva biserici care isi revendica onoarea de a fi situate pe locurile in care Sfanta Familie a poposit.

Biserica Sf Sergiu ( dedicata sfintilor mucenici Serghie si Vah) este considerata ca fiind una dintre cele mai vechi biserici crestine din Cairo ( final sec 4 – inceputul sec 5) si curpinde sub altar grota Sfintei Familii.

15 Old Cairo, Bis Sf Sergiu, grota Sf Familii

Desi nu am reusit sa intram la subsol, in grota, pentru ca se desfasurau lucrari de renovare, am ajuns totusi la intrarea sa in stanga altarului si ne-am putut ruga putin; a fost prima data in viata mea, acolo, cand am avut certitudinea ca cei trei membri ai Sfintei Familii au fost oameni ca si noi, dar ce diferenta… sentimentul ca ne aflam intr-un loc sfant, puternic, este fara putinta de descris…

11 Old Cairo, BIs Suspendata

Biserica Suspendata este situata la una dintre portile vechii fortarete a Babilonului ( zidurile cetatii romane sunt vizibile si acum, ca site arheologic), naosul sau fiind cu adevarat suspendat deasupra unui pasaj. Construita in sec 7, aceasta este una dintre cele mai frumoase biserici crestine copte din Cairo, prima construita in stil basilical si functioneaza de secole ca si resedinta oficiala a Patriarhului copt al Alexandriei. Este de asemenea inchinata Fecioarei Maria, ca toate celelalte locasuri din traseul Fugii in Egipt.

8 Old Cairo, Bis Greaca, grota Sf Familii 3

Am vizitat de asemenea locasul de mici dimensiuni ridicat in cimitirul Bisericii Grecesti Sf Gheorghe, in al carui subsol se afla o fantana cu apa binecuvantata de Pruncul Sfant si grota de foarte mici dimensiuni care a adapostit Sfanta Familie. Aici am gasit o placa de marmura care atesta, in limba romana (!) sfintenia locului. Alaturi mai era doar o placa asemanatoare in limba rusa, iar in micuta grota – o placa in limba greaca.

Zeitun

aparitia-fecioarei-maria-zeitun-cairo-1968

Biserica Sfintei Fecioare Maria din Zeitoun ( localitate de asemenea integrata capitalei Cairo) este loc de pelerinaj anual, mai ales de cand, in 2 aprilie1968, Sf Maria a aparut pentru prima oara deasupra cupolei, fiind observata intai de catre niste muncitori musulmani de la un garaj din apropiere. Aparitiile sale au facut valva, toate ziarele vremii scriind despre aceasta. Pentru ca s-au repetat, aparitiile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu au fost vazute de mai mult de un million de oameni, de toate religiile, multora dintre acestia schimbandu-le viata. Au fost filmate de catre televiziunea nationala egipteana, fotografiate de sute de profesuionisti, chiar presedintele tarii Abdul Nasser mergand sa o vada. In perioada respectiva Egiptul trecea prin momente grele, daorita pierderii Razboiului de 6 zile cu Israelul, in care au murit multi oameni si in urma caruia Israelul a ocupat Peninsula Sinai.

31 Zeitun

Prin minunea aparitiei Sale, Sfanta Fecioara a aratat ca mai este speranta si a adus multi oameni la credinta. Aparitiile au durat trei ani, timp in care politia locala a efectuat numeroase si sofisticate investigatii pe o arie de 15 mile in jurul bisericii din Zeitoun, pentru a descoperi daca este vorba despre o sursa artificiala de lumina proiectata spre cer – toate aceste cautari neavand nici o finalitate. Actuala biserica de la Zeitoun este constructie noua, datand din 1925. Papei Khalil Ibrahi I s-a aratat Sfanta Maria si i-a cerut sa inalte o bisrica in numele ei in acest loc asociat cu trecerea Sfintei Familii in Egipt si promitandu-i ca se va arata chiar Ea, ceea ce s-a si intamplat incepand cu anul 1968, timp de trei ani consecutiv. Multe miracole intamplate in acest loc sunt atribuite Maicii Domnului.



Pe tot parcursul sederii Sfintei Familii la Heliopolis ( Cairo) idolii au fost distrusi, din acest motiv Familia trebuia mereu sa se ascunda.

Mostorod, locul imbaierii

La periferia actualei metropole Cairo, Mostorod este unul dintre cele mai iubite locuri de pelerinaj ale crestinilor copti: locul in care Pruncul Iisus a facut minunea aparitiei unui izvor, pentru ca Preasfanta Lui mama sa Il poata imbaia. Si acum exista fantana cu apa care tamaduieste…

23 Mostorod, Locul Imbaierii

25 Mostorod

Maadi

Plecarea din Cairo s-a facut in zona sudica, la Maadi, un loc foarte linistitor pe malul Nilului, unde acum se ridica Biserica cu trei cupole inchinata Sf Maria.

38 Maadi

36 Nil la Maadi

Conform traditiei, in ultimele zile ale sederii, Iosif a avut legaturi cu mai multe familii evreiesti de pescari, negociind conditiile plecarii lor pe apa Nilului catre zona centrala a tarii. Plata pentru transport (barca) si provizii a fost facuta cu aur, smirna si tamaie – darurile date de catre magi la nasterea Pruncului. Se pare ca aici, la Maadi, este si locul in care a ajuns la mal cosuletul in care se afla puncul Moise, pe care l-a gasit fata faraonului.

37 Maadi, Biblia (1978)

Un alt eveniment consemnat recent este aparitia pe apa Nilului a unei Biblii : “Vineri 27 martie 1976, dupa Liturghia de dimineata, lumea a observat un obiect putind pe apa, langa locul in care Sfanta Familie s-a imbarcat. Cativa membrii ai bisericii au coborat si au gasit o Biblie, plutind pe apa, deschisa la Isaia 19, 25 “Bleessed by Egypt my People”  “Binecuvantat sa fie poporul Meu Egiptul…” In ciuda faptului ca Biblia era uda si grea, aceasta plutea pe apa si oamenii au considerat ca este o minune, un semn de la Dumnezeu, ca o binecuvantare speciala catre ei. “ ( text afisat alaturi de Biblia expusa in biserica).

GEBEL – EL – TAIR

Sfanta Familie a calatorit pe apa Nilului pana in centrul Egiptului, aproape de Assyut ( 430 km sud de Cairo), locuri asociate acestei prezente fiind Gebel El-Tair ( Muntele Pasarilor) si Al-Muharraq unde, conform traditiei, Ingerul Domnului i-a aparut lui Iosif : “ Dupa moartea lui Irod, iata ca ingerul Domnului s-a aratat in vis lui Iosif in Egipt,  Si i-a zis: Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si mergi in pamantul lui Israel, caci au murit cei ce cautau sa ia sufletul Pruncului.  Iosif, sculandu-se, a luat Pruncul si pe mama Lui si a venit in pamantul lui Israel” ( Matei 2. 19 – 21 ).

95 Man Muntele Palmei

 96 Man Muntele Palmei, Gabal El Tair 94 Man Gabal El Tair, sec 4 (Sf Elena) Manastirea Muntele Palmei, centru Egiptului
Biserica Sf Maria din Gebel El-Tair a fost ridicata pentru comemorarea vizitei Sfintei Familii in anul 328 d. C. de catre Sf Elena, mama Sf Imparat Constrantin. De altfel, multe biserici din Egipt sunt atribuite Sf Elena ca si ctitor, asa cum sunt si bisericile din delta Nilului ( Sakha, Birkha Iisous). Se pare ca , la cinsprezece ani de la increstinarea Imparatului Constantin ( dupa ce acesta a vazut Sf Cruce pe cer), Sf Elena a calatorit in toate locurile sfinte ale Imperiului Roman, ajungand cum era si firesc si in Egipt.

Al Muharraq, Assiut

 67-man-al-muharraq 63-man-al-muharraq-centrul-egiptului
 65 Man. Al Muharraq 64-man-al-muharraq 66-man-al-muharraq
Manastirea Al Muharraq de la Assiut pare a fi locul proorocit de catre Sf Isaia (19.19) “In ziua aceea, va fi un jertfelnic in mijlocul pamantului Egiptului si un stalp de pomenire la hotarul lui, pentru Domnul.“ Assiut este situat in chiar mijlocul Egiptului, fiind locul in care Sfanta Familie a ramas timp de sase luni si din care Sf Iosif a fost chemat inapoi in Israel. Conform interpretarii Bisericii Copte, stalpul de pomenire pentru Domnul, la hotarul Egiptului ( a doua parte a profetiei) este Sf Apostol si Evanghelist Marcu, cel care a increstinat Egiptul si nordul Africii si ale carui sfinte moaste se afla la Alexandria – portul de la Marea Mediterana, hotarul natural din nordul tarii.

Manastirea ortodoxa copta Dair Al Muharraq este unul dintre cele mai celebre locuri sfinte ale crestinatatii, in fiecare an avand loc comemorari de mari amploare inchinate Sfintei Fecioare Maria. Una dintre aparitiile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu de la Assiut, in zilele noastre : film ( 0.17 min):


Dupa marturiile a doi sfinti, Sf Theofilus XXIII ( 385 – 412) si Sf Chiril al Alexandriei XXIV ( 412-444), acest loc a fost cu adevarat sfintit si binecuvantat de Domnul Nostru Iisus Hristos.

Dronca

 56 Dronca, Man Sf Maria 59 Dronca, grota Manastirea Dronca Assiut
Manastirea Dronca, din imediata apropiere a Manastirii Dair al Muharraq este ultimul loc in care Sfanta Familie a poposit in Egipt, inainte de intoarcerea in Palestina. In luna august in fiecare an au loc sarbatori crestine inchinate Preasfintei Fecioare Maria, aparitiile acesteia pe cupolele manastirii Dronka fiind deja de notorietate.

INTOARCEREA IN ISRAEL

57-dronca-locul-intoarcerii-catre-israel

Fresca, grota din Manastirea Dronca ( locul din care Sfanta Familie a plecat spre Israel)

La intoarcerea in Israel, Sfanta Familie a urmat acelasi traseu, din chiar centrul Egiptului, de-a lungul Nilului la Cairo si apoi catre est, spre Palestina. In timpul vietii sale pamantesti, Domnul Nostru Iisus Hristos a locuit in Palestina, singura tara vizitata in afara acesteia fiind doar Egiptul.

Pruncul Iisus s-a nascut in pestera si imediat, din prima zi a vietii sale, a fost nevoit sa calatoreasca din loc in loc, fara adapost si urmarit mereu de prigonitori, timp de trei ani in pamant strain. Exact in acelasi mod Fiul lui Dumnezeu avea sa parcurga si ultimii sai trei ani ai vietii – cei ai propavaduirii – strain si fara adapost in propria sa tara, Israel…

Cea care impresioneaza puternic in aceasta incercare de regasire a drumului Sfintei Familii  in timpul Fugii in Egipt este Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, tanara Mama a Princului Iisus. “Asculta fiica si vezi si pleaca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau…” ( Psalmul 44). La doar 15-16 ani, luandu-si in brate in miez de noapte Pruncul abia nascut, protejata fiind doar de batranul Iosif, Preacurata Mama se supune vointei Domnului si pleaca in graba intr-un periplu periculos, in tara straina, acceptand statutul de nomad timp de trei ani. Ani in care a cunoscut in mod direct foamea si setea, umilinta, grijile si nevoile de tot felul, ani petrecuti in desert printre oameni sarmani, in locuri uitate de lume – locuri contrastand puternic cu grandoarea extrema a oraselor si a templelor faraonilor…  Ce destin pamantesc are chiar dintru inceput Imparatul Cerurilor in lucrarea Sa de rascumparare a pacatelor noastre, cata fragilitate si putere, intelepciune, iubire si jertfelnicie are preacurata Sa mama – om ca si noi… Cand ii inaltam rugaciune, cine mai mult ca ea poate intelege: “ Tuturor necajitilor – bucurie si asupritilor – folositoare si flamanzilor – datatoare de hrana, strainilor – mangaiere, celor invaluiti – adapostire, bolnavilor – cercetare, celor neputinciosi – acoperamant si sprijinire, toiag batranetilor tu esti, Preacurata, Maica Dumnezeului celui de sus; pentru aceea, ne rugam tie: Grabeste si miluieste pe robii tai.”
Fresca in altar, Manastirea Dronca

Am intrebat un calugar, discutand despre Fuga in Egipt: cum era tanara Maicuta a Domnului? Si mi-a raspuns imediat, cu caldura in glas: “frumoasa!” Am inteles atunci ca omul rugaciunii a vazut-o prin ochii Pruncului Iisus, prin ochii copilului care isi adora mama care il mangaie si il protejeaza ( caci singur nu se poate ajuta) si am inceput sa inteleg cat de mult o iubeste Iisus pe Sfanta Sa Mama – careia Fiul lui Dumnezeu i-a promis ca ii va da tot ceea ce-I cere, facand-o mijlocitoarea noastra …

De altfel, intreg Egiptul crestin o slaveste si o iubeste nespus pe Sfanta Fecioara Maria, absolut toate bisericile si manastirile ridicate in locurile prin care a trecut Sfanta Familie fiind inchinate Maicutei Domnului